Intrebare: O persoana care stie ca intreaga lume e un sistem unic poate incepe sa se corecteze. Dar cum ramane cu oamenii care nu stiu nimic despre asta si continua sa actioneze incorect in sistem, in dauna celorlalti?
Raspunsul meu: Noi trebuie sa ne continuam eforturile de a le explica, si cu cat vor intelege mai mult de ce e nevoie de actiuni corecte, cu atat va fi mai bine pentru noi toti.
Trebuie sa privesti lumea ca parte din tine, care nu e inca corectata si prin urmare pare straina. Oricum, daca o corectezi, te vei atasa de ea si o vei simti ca parte integranta din tine. Asa are loc revelatia.
Daca intr-adevar simti cat de mult depinzi de altii, atunci, in acelasi timp, vei descoperi ca toti sunt parte din tine, dar in afara controlului tau. Ei sunt precum copiii tai pe care ii simti ca parte inseparabila din tine, chiar daca nu asculta de tine si nu vor sa fie impreuna cu tine.
Astfel se dezvaluie de fapt ca toate sufletele, omenirea intreaga sunt parti ale sufletului tau. Dar esti inselat constient de sentimentul ca ei sunt separati de tine, ca sunt straini. Altfel corectarea ar fi imposibila. Daca pentru inceput, as fi simtit ca lumea intreaga e parte din mine, nu as fi fost in stare sa corectez nimic. Senzatia mea, ca ei sunt straini, ca e o distanta care ne separa, e exact motivul pentru care e usor pentru mine sa ii corectez. Daca as simti aceste parti inauntrul meu, ar fi un lucru groaznic si foarte greu de facut; n-as putea sa ma ating de ele.
De aceea Creatorul „le-a smuls” in afara mea si mi-a dat ocazia sa ma raportez la ele ca la niste straini. Daca doresc sa mi-i apropii si sa primesc o influenta buna ca replica de la ei – asta inseamna ca, deja ii corectez. Aceasta iluzie a separarii intre mine si straini serveste scopului corectarii mele, dar in realitate, sunt partile mele proprii, inseparabile.

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→

Filed under: Societate - Niciun comentariu→

Intrebarea pe care am primit-o: Daca simt placere din faptul ca ma supun Creatorului, unde este libera mea alegere in aceasta situatie?
Raspunsul meu: Cu siguranta asta aduce placere, dar placerea nu este principala chestiune aici. Factorul prioritar in decizia ta este nobletea si importanta calitatii de a darui. Acolo este placere, fara nicio indoiala, dar importanta altruismului, a daruirii este prioritara.
Eu beau ceai verde si simt placere. Poate fi numita placere, sau nu? Nu, nu poate, pentru ca simt satisfactie, fiindca stiu ca ceaiul este bun pentru sanatatea mea. Cu alte cuvinte, placerea mea este rezultatul corectiei, nu al dorintei mele naturale de a primi, care nu mi-ar fi permis niciodata sa beau acest “produs dezgustator”.  Inseamna ca placerea care deriva din senzatia importantei este un rezultat al corectiei.

Filed under: Libera alegere - Niciun comentariu→

Filed under: Educatie - Niciun comentariu→

Intrebare:Tocmai am terminat de parcurs Kabbalah si Fizica Quantica si am inceput sa citesc Zohar cu comentariul dumneavoastra. Imi puteti explica, prin cateva exemple concrete, cum ar trebui o persoana sa-si schimbe calitatile in acelea de altruism ca sa simta, chiar si pentru o fractiune de secunda, ceea ce descrie stiinta Kabbalah? Am inteles din carti ca nu este necesar sa ne modificam actiunile din viata noastra – avem nevoie doar sa ne schimbam intentia.Va rog, imi spuneti cum ati reusit sa va ridicati deasupra propriului egoism?

Indiferent cat am incercat sa gasesc instructiuni precise despre ce sa fac, nu am reusit sa gasesc. Sau aceste instructiuni constau in memorarea a tot ceea ce este spus de Cabalisti, astfel ca, adunand toate aceste invataturi intr-un intreg, doar atunci, in sfarsit, sa incep sa simt si sa inteleg cum este cladita lumea si sa pot patrunde prin materie cu tot sufletul?

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

O intrebare pe care am primit-o: Cum putem combina noua metoda de educatie cu dorinta elevului de a obtine rezultate bune, care sa-i permita sa-si continue studiile la nivel universitar? La urma urmei, intreaga noastra societate se bazeaza pe competitivitate.
Raspunsul meu: Pentru a avea succes in viata, o persoana trebuie mai intai sa se dezvolte in mod complet liber si independent. Asistam la o criza in stiinta, educatie si cultura tocmai pentru ca nu modelam corect persoana.
Omul modern nu mai poate face descoperiri in Natura; el nu mai e capabil sa faca nicio dezvaluire pentru ca noi l-am ingustat, ingradit in limite stricte. Am transformat fiecare persoana intr-un surub si nimic mai mult. Ea stie ce profesie sa isi aleaga pentru a cistiga bani, materiile pe care sa le studieze pentru a realiza acest lucru, iar acesta e unicul sau scop. Insa acest lucru nu il face fericit, doar bogat, conformist.
Cea mai mare problema consta in faptul ca nu oferim copilului posibilitatea de a se dezvolta pe cont propriu: nu ii cerem sa inventeze sau sa-si imagineze nimic nou. E indopat repede cu informatii diverse pentru a trece testele, a obtine note bune si a-si continua educatia. Facand acest lucru distrugem creativitatea copilului. Aceasta devine o problema- oamenii se transforma in marionete.
Noi credem ca un copil trebuie educat in arii si forme strict delimitate: cursuri, examene, formule s.a.m.d. In orice caz, realitatea este ca firea noastra nu suporta aceasta abordare. Si daca nu corectam acest sistem eronat, lacunar al educatiei, insisi copiii nostri il vor respinge. Observam si noi ca fiecare noua generatie dispretuieste tot mai mult acest sistem, intrucat noi insine devenim tot mai incapabili de corectare, regasire.
E posibil sa studiezi geografia, istoria, matematica si orice alta materie intr-o forma diferita- creativ. Abordarea in invatarea acestor materii trebuie sa fie diferita, intr-o forma mai sociala. La urma urmei, noi afirmam mereu ca Pamantul e “rotund”; prin analogie clasa de studiu ar trebui sa fie “rotunda” si atotcuprinzatoare. Iar copiii sa fie educati prin discutii, intrebari si raspunsuri. Sarcina pedagogului este sa ii asiste in trecerea de la un subiect la altul.
Tocmai educatia prin dialog, discutii si dezbateri usureaza dezvoltarea unei persoane. Iar acest lucru e atestat de mii de ani de experienta cumulata nu doar in stiinta Kabbalei ci si in multe alte culturi stravechi.

Filed under: Educatie - Un comentariu →

In stiri (de la BBC): „Muzica ‘educa (dezvolta)’ sugarii nascuti prematur” aduce dovezi care sugereaza ca spitalele care folosesc metoda meloterapiei la sugarii prematuri ii ajuta pe acestia sa creasca şi sa se dezvolte.
Beneficiile constau in calmarea sugarilor si parintilor, precum si o mai rapida crestere in greutate pentru copii si sejururi mai scurte de spitalizare.
O echipa canadiana a revizuit noua studii si a constatat ca muzica reduce durerea si incurajeaza o mai buna hranire pe cale naturala.
Comentariul meu: Muzica ajuta, deoarece contine armonii nascute din unitatea contrariilor. Este exact ca atunci cand aceste contrarii se unesc creand armonia care corecteaza gandurile distructive, dorinte si calitati. In exterior, aceasta se manifesta ca relaxare, stare de bine, etc.
Cu toate acestea, aceasta calitate (de calmare, relaxare) este continuta numai in muzica cu o imensa armonie interioara, cum ar fi muzica clasica (Mozart), dar nu in muzica realizata, construita pe distrugere (Rock, Pop, etc.)[referire la acele ‘lucrari’ de gen, care, de altfel nici nu sunt considerate si receptate ca muzica ci mai degraba galagie, zgomot, decibeli, intr-un cuvant disconfort, dizarmonie].

Filed under: Educatie - Niciun comentariu→

O intrebare pe care am primit-o: Puteti explica in mod rational unei persoane, inainte ca loviturile sa apara, ca egalitatea aparent atit de periculoasa si amenintatoare nu e de fapt un lucru atit de rau? Ca poti avea chiar foloase de pe urma ei?
Raspunsul meu: Fiecare persoana vrea sa fie deasupra celorlalti, sa-i controleze si sa se foloseasca de ei. Daca ar deveni egal cu restul, nu ar mai avea nimic sa-i satisfaca dorinta.
Egalitatea nu e un mijloc de a crea o societate umana perfecta, ci scopul e de aderare la Forta Suprema a Naturii, Creatorul, si a fi coplesit de senzatia de daruire. Persoana are nevoie sa vada ca e cuprins de daruire. Daca oamenii s-ar raporta astfel unul la celalalt, vor vedea ca insusi un act de daruire savarsit in mod egoist, le ofera bucurie. Fiecare se simte minunat, puternic si darnic – mai mult decat oricine altcineva! Evident, e o senzatie egoista. In primul rand, de ce fac oamenii fapte bune? Pentru ca exista o valoare in asta: in forma aprecierii si respectului din partea societatii.
De exemplu, ce folos ai intr-un cont bancar de un milion de dolari? Ce se va intampla cu suma aceasta maine? Ganditi-va doar la atitudinea pozitiva de care ati avea parte daca i-ati folosi pentru a-i ajuta pe altii. Ce senzatie de maretie si onoare! Familia, copiii, toata lumea din jur v-ar respecta si lauda. Asta inseamna ceva. Daca parerea societatii se schimba in consecinta, oamenii vor pretui acest sentiment de implinire mai mult decat orice altceva, intrucat societatea ar dicta comportamentul lor prin acest sistem de valori.
In ziua de azi mai ales, opinia societatii ne face sa pretuim banii si cuantumul lor. Daca unul are un milion de dolari in cont, celalalt are zece milioane! Te uiti la alt doilea ca si cum ar fi mai bogat, mai destept si mai frumos decat restul. Daca cineva are un miliard, e deja un inger! Nu mai e o persoana in carne si oase, ci devine ceva inimaginabil! Astfel e natura noastra interiora. Putem uri o persoana si in acelasi timp sa o respectam, apreciem si dorim sa fim aproape de ea- totul depinde de aprecierea societatii!

Filed under: Societate - Niciun comentariu→

Filed under: Economie si bani - Niciun comentariu→

Filed under: Lumea - Niciun comentariu→