O intrebare pe care am primit-o: Uneori, in viata, exista acele clipe rare cand simti ca totul in jurul tau este plin de o forta deosebita, care te invaluie cu blandete si umple intreaga lume de iubire. Aceasta senzatie este cea mai intensa placere pe care ai simtit-o vreodata. Si stii ca, in toata lumea, stau la coada o multime de oameni, asteptand sa simta aceasta senzatie plina de placere.

Si daca toata asta este doar o parte microscopica din ceea ce simti atunci cand te inalti la primul nivel spiritual, atunci oare e posibil sa suporti genul acesta de placere? Eu insumi am avut o astfel de experienta – si nu-mi imaginez cum e posibil ca, inauntrul sentimentelor tale, sa mai ai loc si pentru altceva.

Raspunsul meu: Bineinteles ca n-ai fi in stare sa o suporti! Sa spunem ca esti pe cale sa castigi un milion de dolari la loto: inima ta ar plesni, pur si simplu, pentru ca noi suntem la fel de impresionati de lucrurile rele cat si de cele bune. Te simti bine pana la un punct, dar dupa ce treci de limita aceea, e „prea mult bine”, iar experienta devine prea intensa pentru tine.

Asta se intampla deoarece capacitatile tale de a simti sunt foarte limitate si trebuie sa le largim. Trebuie sa simtim eternitatea, perfectiunea, nemarginirea si infinitatea – in toate sensurile si din toate perspectivele. Fiecare persoana din lume va trebui sa-L simta pe Creator pe deplin si in intregime. Fiecare dintre noi va trebui sa simta toata puterea si cuprinderea Creatorului, sa aiba experienta intregului Sau program si a tuturor abilitatilor Sale launtrice.

Ca urmare, toata lucrarea noastra si unicul scop al studiilor noastre si al vietii noastre este sa ne extindem sensibilitatea pentru primirea placerii. Acesta este motivul pentru care stiinta Kabbalei se numeste Kabbalah, care inseamna „primire”.

Trebuie sa invatam doar cum sa facem acest lucru in mod corect. Acum, cu totii primim in mod egoist si, ca urmare, ne distrugem in permanenta dorinta, care dispare mereu. Sa spunem ca m-am bucurat de ceva pentru o clipa, dar apoi, placerea a disparut. Poate ca a durat cateva minute, cateva ore sau chiar cateva saptamani (daca lucrul pe care l-am primit a fost chiar foarte mare – cum ar fi o casa noua sau vreo calatorie incitanta). Dar, in cele din urma, totul se sfarseste si dispare.

Trebuie sa construim un Kli sau o dorinta care va fi eterna si nu va disparea. Creatorul vrea un singur lucru de la tine: sa inveti sa te bucuri, ca sa simti placere de la totul, chiar si de la aceasta viata pamanteasca. Nu e nevoie sa te restrictionezi in niciun fel, nu e nevoie sa fii pustnic.

Placerea pe care o vei simti va creste continuu si se va face mai mare. Pentru asta, trebuie doar sa studiezi tot ce este natura (inclusiv aceasta lume) si sa discerni in ce mod poti sa simti acea placere.

Dar asta e ceva ce nu stim! Este bine stiut ca am trait in aceasta lume vreme de mii de ani – si tot n-am invatat sa derivam placere din asta. Cu timpul, nu facem decat sa ne simtim din ce in ce mai nefericiti.

In cele din urma, ce vrea un om inteligent de la viata? Sa se bucure de ea! Si nu poate sa faca asta nici macar in aceasta viata mica si pamanteasca. Si nici nu invata cum sa o faca! El nu face decat sa isi inrautateasca viata din ce in ce mai mult. Dar la capatul tuturor incercarilor noastre, atunci cand suntem dezamagiti de toate, stiinta Kabbalah vine la noi si ne invata cum sa ne bucuram.

Gandeste-te numai: cata placere poti sa absorbi? Esti ca un copil care viseaza la o cutie de inghetata, dar, in realitate, el nu poate sa manance mai mult de trei portii. La fel si tu: ai primit o mica stralucire spirituala si nu poti sa-ti imaginezi cum ar fi posibil mai mult decat atat. Dar cel mai mic nivel spiritual este de un miliard de ori (sau chiar de un miliard la puterea un miliard) mai mare decat ceea ce ai simtit tu in acea clipa neobisnuita, cand ti s-a dezvaluit un pic din spiritualitate.

Traducere – Laura Christiana Ghita

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebarea primita:  Conform Kabbalah, corectarea omenirii se petrece in decurs de 6000 de ani. Cea mai mare parte a acestui timp a trecut, au mai ramas doua sute si ceva de ani.

De ce am inceput sa ne folosim de Kabbalah abia acum, tocmai la sfarsitul perioadei de timp alocate ?

Si chiar si acum , multi oameni, nu au nici o idee despre aceasta invatatura. Se pare ca lumea va ajunge la corectare dupa suferinte grele. De ce Kabbalistii au inceput a pune atat de mult efort in predarea si diseminarea Kabbalei, numai in “ultimele minute” ale corectarii ?

Raspunsul meu: Este asa, pentru ca, numai acum, lumea a ajuns la maturitate; asa cum a prezis Kabbalah.

Iar motivul pentru aceasta este faptul ca cel mai important aspect al actiunii spirituale este pregatirea, care depinde de om si care are loc in interiorul lui. De aceea necesita atat de mult timp. Totusi, actul corectarii in sine se petrece rapid,  pentru ca atunci cand se afla sub influenta Luminii Superioare si a revelatiei Creatorului, omul se schimba instantaneu. Incearca singur !

De aceea urmatorii 230 de ani sunt mai mult decat de ajuns. Si daca o sa vrei, o sa fim capabili sa scurtam acest timp.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Spiritualitatea ia forma pe care i-o dai, din propriile tale dorinte. Singurul lucru pe care il primim de Sus este un dosar de informatii, un Reshimo, dar mai apoi, noi singuri trebuie sa construim forma. In plus, daca cerem acest lucru, mai primim de Sus si taria si inteligenta pentru a implementa acest lucru.

Unii cred ca o sa vina dintr-odata peste ei o lume de Sus. Dar e inutil sa astepti sa se intample asta. Trebuie sa construim Lumea Spirituala prin propriile noastre eforturi. Trebuie sa desenam noi insine aceasta lume, pe fundalul Luminii.

In masura in care fac eforturi, desenez imaginea Nivelului Superior si, treptat, ea devine din ce in ce mai adevarata. Fac tot ce-mi sta in puteri, cum ar fi sa-mi imaginez diferite forme. Uneori o fac mai bine, alteori mai rau, iar alteori gresesc, creez si sterg iar si iar, pana reusesc.

In decursul acestei lucrari, dintr-o data, vad ca Nivelul Superior incepe sa ma ajute! El se imbraca in mine, ca o mana intr-o manusa – si lucreaza acolo. Ma ajuta ca o mama care se joaca cu copilul ei, ajutandu-l sa construiasca o casa din piese de Lego. Cand incerc sa fac ceva si imi reuseste, simt dintr-odata ca Nivelul Superior este cel care m-a ajutat sa inteleg ca nu asa trebuie sa fie si ca, de fapt, trebuie sa fie invers.

Insa toate acestea se intampla in virtutea eforturilor mele, pentru ca eu incerc sa construiesc ceva. Nivelul Superior starneste inceputul efortului meu launtric, dar eu sunt cel care trebuie sa-l continue. Eu trebuie sa gasesc „lastarul” si sa incep sa lucrez cu el. Acesta este intelesul versetului, „Eu, Creatorul, sunt cel dintai si cel de pe urma.”.

Modul in care construim un loc in care va fi revelat Creatorul este prin formarea unei conexiuni cu prietenii nostri. Astfel, construim „imaginea Creatorului” folosind propria noastra materie. Fara asta, El nu are nicio imagine. Eu Il proiectez pe El asupra mea, asupra propriilor mele dorinte, asupra partii din mine pe care o pot face asemenea Lui.

Apoi, folosind aceasta dorinta ca pe o baza, sau ca pe un ecran, incep sa vad o „poza” a Lui. Ea incepe sa fie proiectata pe acest ecran, ca o fotografie care a fost cufundata intr-o solutie de developare. Aceasta imagine care este aratata pe ecranul meu este numita „Lumina Reflectata”. Astfel, eu primesc doua forte spirituale: „ecranul” si „Lumina Reflectata”.

Dar toate acestea trebuie sa vina de la mine. De aceea, pentru a patrunde in lumea spirituala este nevoie de timp si de o perioada de pregatire de trei pana la cinci ani.  Timpul de ascundere este timpul in care incerc sa construiesc aceasta imagine. Iar apoi, lumea spirituala se dezvaluie…

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→