Lumea noastra a inceput de la o scanteie de energie spirituala, care a tasnit din Lumea Superioara. Aceasta mica scanteie de Lumina a creat toata materia din universul nostru si a dat energia pentru dezvoltarea tuturor partilor creatiei: neinsufletit, vegetal, insufletit si omenesc. Si noi suntem o consecinta a aceleiasi scantei.

Acelasi lucru se intampla intotdeauna in Lumea Spirituala, la toate nivelurile, in timpul coborarii de Sus in jos: o scanteie de Lumina izbucneste din Malchut-ul obiectului spiritual Superior in Cheter-ul obiectului inferior si acolo incepe sa construiasca o lume cu totul noua.

Insa atunci cand incepem sa ne inaltam inapoi, nu intelegem cum sa facem asta. Cum pot sa spun care ar trebui sa fie urmatoarea mea stare – ce dorinte, calitati si conexiuni ar trebui sa existe in mine, ca sa fiu la fel ca Nivelul Superior?

Nu pot sa cunosc aceasta informatie si sa ma inalt, pana ce Nivelul Superior nu imi da un exemplu pe care, apoi, voi putea sa-l imit. Ca urmare, intai de toate am nevoie de revelatia Nivelului Superior.

Insa revelatia spirituala e posibila doar atunci cand calitatile mele corespund Nivelului Superior, insa eu sunt incapabil sa corespund cu ele. Ca urmare, sfarsim intr-un cerc vicios, in care una nu e posibila fara cealalta. Nu exista solutie, caci intre mine si Nivelul Superior exista o separare. Intre noi exista o granita de netrecut, pe care n-o sa pot niciodata s-o trec de unul singur!

De aceea, Nivelul Superior se ajusteaza la mine si coboara la nivelul meu, ca un adult care coboara la nivelul unui copil, ca sa-l invete ceva. Si atunci, prin exemplul Sau, eu pot sa vad care ar trebui sa fie starea mea urmatoare – “eu + 1.”

Daca vreau sa ajung la Nivelul Superior si sa devin similar acestuia, atunci ma schimb si ma inalt la gradul Nivelului Superior. Si atunci, Lumina Sa (sufletul) se imbraca in mine.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Lumea noastra este o movila de Infinitate, dar la cel mai mic nivel de perceptie. Noi intelegem si simtim realitatea intr-o masura minuscula, extrem de departe de perceptia completa.

E la fel cu o persoana care are vederea slaba si care nu vede aproape nimic fara ochelari. Abia poate sa distinga oamenii din jurul sau, desi acestia sunt chiar langa ea. Astfel, lumea noastra e o senzatie adormita, confuza si o portie mizerabila de Infinitate.

Insa intotdeauna dezvaluim tabloul intreg, la fel cum fiecare parte a unei holograme contine imaginea intreaga. Chiar si la cel mai de jos grad, eu observ intreg spectrul realitatii, dar in masura in care pot sa-l disting fara „ochelari”. Cu cat sunt mai buni ochelarii, cu atat e mai clara imaginea pe care o vad.

Noi existam in interiorul unei stari care nu se schimba, insa o simtim in functie de cat este de clara perceptia noastra. Cea mai clara perceptie este Lumea Infinitatii.

Pentru a ne apropia de ea, trebuie sa ne corectam instrumentele de perceptie – kli-urile, sa dezvaluim in ele ceva mai multa Lumina. Ca sa se intample acest lucru, ele trebuie sa fie asemenea Luminii. Atunci cand este dezvaluita Lumina, noi descoperim un nou strat al realitatii.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→