Intrebare: In vremurile noastre, omul trebuie sa aiba o realizare spirituala pentru a disemina stiinta Kabbalah?

Raspunsul meu: Totul depinde de ce intelegi prin diseminare. Daca diseminam ceea ce a scris Baal HaSulam, daca vorbim despre el, ii citim articolele, le studiem si vorbim despre cum intelegem noi acele texte, atunci desigur ca acestea toate sunt lucruri pe care le putem disemina.

Ce inseamna, a disemina? Inseamna a da oamenilor ocazia sa participe la studiile noastre, dar – si mai important – sa se conecteze cu sursele primare. Totul trebuie sa se bazeze pe sursele primare. A studia stiinta Kabbalah inseamna a fi conectat cu acest material, a reveni mereu la el si a verifica in ce mod conectezi tot ce este scris acolo intr-o singura metoda integrala pentru corectarea ta.

Incepi treptat sa conectezi toate aceste materiale cu propria ta minte si cu propriile tale sentimente si sa il absorbi. Cand studiezi, ar trebui sa doresti sa te plasezi in interiorul acestui material, pentru ca dorintele si gandurile tale sa ia forma sa. E ca si cum ai vrea sa fii ca un lichid care va umple contururile si formele acestui material. Vrei sa te plasezi in interiorul acestor modele, pentru a te distanta de „sinele” tau egoist, de modul tau de a gandi si de modul in care iti conectezi acum mintea si sentimentele. In schimb, vrei sa primesti calitati superioare in mintea si in sentimentele tale si sa incepi sa gandesti conform lor.

Ar trebui sa fii dispus sa stergi tot ce ai acum, de dragul de a dobandi aceste calitati. Dorinta ta va ramane, dar fara forma, pentru ca apoi sa ia forma daruirii. Atunci vei fi pregatit sa te nasti intru spiritualitate.

Asta inseamna studiul Kabbalei. Studiul nu se intampla in mintea ta, ci in dorintele tale, facandu-le sa preia noi calitati. Oamenii nu studiaza Kabbalah cu mintea, ci cu inima.

Studiem cum sa ne schimbam pe noi insine si cum sa ne facem calitatile similare calitatilor Creatorului. Ne diseminam lectiile pentru a permite fiecarei persoane care doreste, sa participe la studiu impreuna cu noi. Si cu cat inaintam mai mult, cu atat trebuie sa verificam: cat de indeaproape suntem conectati cu sursele primare, cat de mult gandurile noastre le corespund, oare diminuam contradictiile intre cele doua si oare intelegem si simtim mai bine materialul? Dar testul cel mai important este sa verificam daca, pentru noi, importanta daruirii creste mereu.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intotdeauna avem de a face cu Creatorul singur. Nimeni nu mai e in fata noastra, decat El. Toate nivelurile – neinsufletit, vegetal si insufletit ale naturii, precum si oamenii care apar si ne inconjoara in aceasta lume, sunt doar senzatii din interiorul dorintelor noastre. Toate imaginile, actiunile si situatiile sunt percepute in interiorul dorintelor noastre. Practic, ele sunt senzatii ale Creatorului, care doreste sa ne apara sub forma acestei realitati materiale, in loc sa ne lase sa Il simtim.

Daca, percepand aceasta realitate, persoana simte ca totul vine de la Creator, atunci chiar si numai acest lucru ar trebui sa fie de ajuns pentru ea. Nu conteaza ce simti; cel mai important lucru este ca simti ca ai o conexiune cu Sursa senzatiei tale, cu Sursa intregii realitati – Creatorul. Numai sa nu-mi iei asta! Dar starile efective prin care trec nu conteaza. Ele pot sa fie cele mai rele stari in senzatiile mele si cele mai tulburatoare stari in mintea mea. Dar nu conteaza ce simt in mintea si in inima mea, pentru ca acestea sunt simturile mele egoiste si nu conteaza ce se intampla in ele. Imi pasa de un singur lucru: sa ma asigur ca nu ma separ de Sursa, de Sursa perceptiilor si a senzatiilor mele.

Asta inseamna ca o persoana „este culcata la pamant” si, ca urmare, nu are unde sa cada. La urma urmei, ii pasa de un singur lucru si nu are nevoie de nimic altceva. Acesta este inceputul lucrarii spirituale: este atunci cand persoana s-a inaltat deasupra a tot ce inseamna corporalitate si are un contact constant, minim cu spiritualitatea.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Problema noastra este ca, atunci cand e vorba de dezvoltarea noastra spirituala, putem sa stam nemiscati o vreme indelungata, inainte sa facem urmatorul pas inainte. Poate ca ni se pare ca trecem printr-o multime de stari, dar de fapt, noi nu facem decat sa pasim pe loc, trecand de la stanga la dreapta, aplecandu-ne in fata sau in spate si incapabili sa facem un pas in fata si sa facem ca spiritualitatea sa fie forta dominanta din noi.

Dar nu putem sa ne concentram toata taria noastra pentru a ne anula efectiv pe noi insine (egoismul nostru) de dragul calitatii daruirii, pe care trebuie sa o obtinem in gradul urmator. La urma urmei, fiecare pas pe care il facem ne aduce mai aproape de calitatea daruirii, care incepe sa domneasca in noi. Intrebarea este daca suntem gata sa facem toate pregatirile necesare: sa ne anulam egoismul, sa simtim importanta obiectivului si sa ne concentram toate gandurile si dorintele pe el, dupa ce am luat o decizie finala ca acesta este singurul lucru de care avem nevoie – si nimic altceva.

Daca o persoana are o sansa sa faca fie si un pas catre daruire, catre Creator, fara sa astepte vreo recompensa, chiar si atunci cand ii lipsesc fortele pentru a face asta, ci doar dorind sa ramana credincioasa calitatii daruirii intr-un singur punct si sa fie satisfacuta cu asta, in ciuda tuturor marilor dorinte pe care le are, atunci atinge perfectiunea (Malchut in Bina).

Astfel, ea patrunde in starea de perfectiune (atributul daruirii) printr-un punct (Tzimzum Bet). Tot ce ii mai ramane de facut este sa dezvolte acest punct. Sta scris, „Fa-mi o deschizatura cat urechea acului si am sa te eliberez.”.

Daca va tineti de acel punct al daruirii in ciuda tuturor indoielilor, a intrebarilor si a disturbarilor, atunci dorintele care apar in voi (Reshimot) va vor trage mai profund, inauntru, ca un fir de ata prin urechea acului, tragandu-va in atributul spiritual al daruirii. Atunci, prin dorintele voastre, veti vedea Lumea Superioara.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a patrunde in lumea spirituala, trebuie sa efectuam o „restrictie” (Tzimtzum) asupra dorintelor noastre egoiste. Malchut (calitatea primirii) trebuie sa devina complet incorporata in Bina (calitatea daruirii) si sa se predea puterii acesteia.

Nu exista bariere care obstructioneaza, sau cortine care separa ceea ce este permis de ceea ce este interzis. In spiritualitate nu exista coercitie. Nu exista ziduri si nu exista semne cu „Accesul interzis!”, sau situatii in care sa vrei ceva, iar cineva din afara sa iti interzica acel lucru.

Nu putem sa ne sfaramam niciuna din dorinte sau sa ne interzicem sa dorim. Ceea ce ne trebuie este o corectare interioara, in cadrul dorintei insesi.

Dorinta ramane, dar in acelasi timp, noi capatam un nou sentiment, ca este important sa nu o folosim in mod egoist. Ne dam seama ca exista o oportunitate de a da dorintei o utilizare superioara, de dragul daruirii, pentru a fi de folos altora.

Desi dorinta a fost creata ca dorind implinire, ea poate fi corectata, astfel incat sa nu primeasca nimic altceva, decat ceea ce are nevoie sa consume in mod natural, pentru ca simte importanta daruirii. De exemplu, ati vazut lei dresati la circ? De ce oare, in loc sa il infulece pe dresor, leul isi deschide ascultator gura si da voie unei persoane sa isi puna bratul sau capul inauntru? Oare leul nu vrea sa muste si sa rupa bratul sau capul? Ba da, vrea! Insa el percepe acea persoana ca fiind foarte importanta, pentru ca ea il hraneste. Ca urmare, isi suprima dorinta naturala.

In acelasi fel, si noi ne pastram dorinta de a primi placere. Ea incepe doar sa simta importanta calitatii daruirii. Vrea ca daruirea sa domneasca asupra ei.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→