Intrebare: Congresul eurasiatic de Kabbalah incepe in Turcia. Ce lucru special putem sa primim de la prieteni pe care ii vedem o data pe an sau pentru prima data in viata?

Raspunsul meu: Tocmai m-am intors din Statele Unite, de la Congresul Nord-American din Buffalo. Pe langa studentii vechi, au fost acolo si oameni pe care nu i-am vazut niciodata pana acum.

Am primit o mare inspiratie de la ei! Acesti oameni locuiesc la distante mari unii de altii si sunt foarte distantati din punctul de vedere al naturii lor si al perspectivei lor asupra vietii, dar in acelasi timp, am devenit mai apropiati, in ciuda diferentelor dintre noi. Acesta e lucrul cel mai important!

Diferentele dintre noi sunt ca o rezistenta intr-un lant electric. Esti tu si sunt eu, iar intre noi este rezistenta, dar noi stabilim o conexiune intre noi, dincolo de aceasta ura.

Cu cat suntem mai diferiti si mai distantati, cu atat ne e mai greu sa ne intelegem unii pe altii, si totusi ne straduim sa ne unim in interior, pentru a dezvalui daruirea reciproca si revelarea Lumii Superioare in interior.

La Congresul eurasiatic participa 1400 de oameni. Ei vin din Franta, din Japonia, Islanda, Oceania etc.

Ca urmare, mai ales impreuna cu oameni pe care nu-i vad des, care sunt departe de mine in ceea ce priveste obiceiurile, punctele lor de vedere si mentalitatea, daca ne ridicam deasupra acestor diferente si dorim sa ne unim din iubire unii pentru altii, vom dezvalui Creatorul in interiorul acestei conexiuni.

Deci, sper ca unitatea pe care o vom atinge la Congresul din Turcia ne va da un mare impuls inainte.

(Din Lectia zilnica din 21.10.2009)

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Exista o singura lege, o singura forta care actioneaza asupra mea din domeniul spiritual, din acel nesfarsit ocean de Lumina. Ea vrea un singur lucru, sa ma atraga catre centrul sau, catre bine.

Dorinta mea egoista („incarcatura” mea) creste constant si se dezvolta si, ca urmare, eu devin din ce in ce mai dezechilibrat fata de domeniul spiritual.

Ma indepartez din ce in ce mai mult fata de centrul binelui. Dar domeniul nu se schimba; eu ma schimb. Schimbarile in rau au loc in mine in mod involuntar, automat. De aceea starea mea nu face decat sa se inrautateasca.

Nu sunt singur in acest domeniu; mai exista inca sapte miliarde de oameni la fel ca mine, mici „incarcaturi” egoiste. Si noi toti, intr-o masura sau alta, ne simtim „rau”.

La sfarsitul dezvoltarii noastre egoiste, ne departam la maxim de centrul binelui, pana la cel mai indepartat cerc si incepem sa ne simtim legati laolalta.

Asta agraveaza starea noastra si asa „rea”. Fiecare ajunge sa se simta pe sine dependent de toti ceilalti. Asta il forteaza sa ii urasca pe toti si sa sufere pentru toti.

Starea noastra e similara durerilor nasterii. In timpul celor noua luni de sarcina (evolutie a omenirii), mama (Natura) ajuta dezvoltarea fatului (ego-ul) pana la starea sa deplina.

Insa cand se atinge dezvoltarea (egoista) completa (globala si inchisa), mama natura forteaza fatul sa se nasca.

Criza globala este o presiune pentru fatul comun, omenirea, ca sa il forteze sa se nasca spiritual.

Fatul trebuie sa se intoarca cu capul in jos (sa-si schimbe prioritatile de la a primi la a da) si sa inceapa sa incerce sa iasa din starea sa egoista (sa ajute mama sa il nasca).

Numai in acest fel vom accelera durerile facerii si ne vom naste in lumea Luminii.

(Din Lectia zilnica din 19.10.2009)

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Totul are loc in cadrul dorintei pentru placere, care a fost creata de Creator. Dezvoltandu-se, aceasta dorinta sufera anumite schimbari. La inceput, o aprobam si nu intram in conflict cu ea. Ba chiar, orice fel de conflict este pur si simplu imposibil, pentru ca niciodata nu ne departam de aceasta dorinta, ci actionam intotdeauna la comanda ei. Inca nu suntem constienti ca dorinta nu este cu adevarat a noastra si ca domneste peste noi. Inca nu am descoperit aceste doua aspecte in noi insine ca separate: dorinta si omul.

Insa apoi, inauntrul persoanei se trezeste punctul Creatorului, indreptat catre daruire, si omul incepe sa isi simta dorinta ca fiind straina de el. Incepe sa distinga intre 1. Dorinta si 2. Eu (punctul din inima).

Eforturile persoanei de a isi schimba dorintele o distanteaza si mai mult de ele, si persoana incepe sa se simta ca si sclavul acestora. Indiferent daca ele aduc placere sau durere, persoana incepe sa inteleaga ca aceste dorinte ii sunt trimise. Realitatea pare sa cuprinda trei componente: 1. Creatorul, 2. Dorintele pe care El le trimite, 3. Eu.

Intelepciunea Kabbalah explica chestiunea liberului arbitru ca modul in care putem sa folosim influenta grupului si a Luminii de Corectare (Or Makif) pentru a mari importanta obiectivului, deasupra intereselor corpului si ale vietii corporale, si cum sa ne schimbam dorintele pentru a atinge obiectivul.

Acesta este modul in care ne dezvoltam echivalenta cu Creatorul (Daruirea).

Din Lectia zilnica din 20.10.2009

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Atunci cand patrundem in lumea spirituala, vom simti parametrii spirituali (timp, spatiu, eu, viata) in acelasi fel in care ii simtim in aceasta lume.

Cu mult inainte de Einstein si de fizica moderna, Rambam a scris, in secolul 11, ca intreaga noastra lume materiala exista sub viteza luminii, ceea ce inseamna in interiorul timpului pamantesc si sub timpul spiritual.

Astazi nu este o problema sa vorbim despre spatiu, timp si miscare ca variabile temporare, care sunt relative in functie de observator si care chiar se pot deplasa inapoi. Obiectiv, nu exista timp, miscare si spatiu, acestea fiind doar impresii in dorinta noastra. Daca dorinta noastra este limitata la a primi, atunci ne simtim intre granitele lumii noastre.

Daca dorinta noastra nu e limitata prin absorbirea in sine si actioneaza in exterior, pentru a darui, atunci acesti parametri isi pierd limitarile si nu exista limitari in perceptia noastra. Asta inseamna ca nu exista timp, nu exista miscare si nu exista spatiu.

(Din Lectia zilnica, 19.10.09)

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→