Intrebare: Studiez Kabbalah de cateva luni, din iarna anului 2009, mai intai prin internet, prin Centrul de Studii, iar acum vin la lectiile de dimineata, citesc textele si fac parte din grupul de Kabbalah. Intrebarea mea se refera la postarea din blogul tau “Noi suntem adusi la perfectiune prin terapia bunatatii absolute”.

Am fost balerin si in copilarie, gimnast de performanta. Am avut multe accidente fizice, la laba piciorului, genunchi, tendonul lui Achile si o trauma serioasa la coloana vertebrala, pentru care a fost nevoie de trei operatii si o sudura de coloana.

Pe parcursul ultimilor trei ani mi s-a dat morfina, impotriva durerilor. In ultimele sapte luni am fost capabil sa renunt la acest tratament puternic si acum ma folosesc numai de medicamente, care nu necesita reteta. Totusi am nevoie de medicamente in fiecare zi pentru ca fara ele, sufar tot timpul de dureri.

Te rog sa-mi spui daca am dreptate, sau daca gresesc. Cred ca a trebuit sa sufar aceste lovituri neincetate, pentru ca sa-mi dau seama ca totul a fost din bunatatea Lui absoluta, pentru a implini destinul meu, iar studiul Kabalei ma va calma, va fi analgezicul meu si nu voi mai avea nici un fel de dureri; asta insemnand ca nu voi mai avea nevoie sa iau nicio medicatie impotriva durerilor.

Sa-mi dau osteneala sa nu mai iau nici medicamente fara reteta? Oare asta inseamna , ca ma pot astepta ca in curand sa scap de aceasta durere?

Raspunsul meu: Tot ce s-a intamplat pana acum a avut loc ca tu sa vii la Kabbalah !

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Revelatia Creatorului are loc in Lumina Hochma. Lumina Hasadim, daruirea ca scop in sine, e o simpla pregatire a sufletului de a primi lumina. Trecem Machsomul, atingem calitatea daruirii (de dragul daruirii- calitatea Bina) si ramanem in aceasta stare pe perioada corectiei “40 ani in desert” pana cand o atingem in final prin implinirea dorintelor noastre cu Lumina Hasadim.

Mai tarziu incepem sa “primim de dragul de a darui” (“pasirea pe taramul Israelului”, cuvantul “Eretz” inseamna “pamant” si e derivat din “Ratzon”- dorinta; Isra-el semnifica “direct catre Creator”). Noi folosim dorinta noastra pentru a darui, revelandu-l pe Creator (Lumina Hochma in Lumina Hasadim). Astfel, se spune ca Creatorul se dezvaluie pe sine doar in “taramul lui Israel” (dorinta de a oferi), iar exodul din Israel e numit alungare (de la daruire si spiritualitate).

Intre cuvintele “exil” (Golah) si “mantuire” (Gheula) e doar o litera diferita, “Alef” care reprezinta Creatorul (primul si singurul din lume). “Pamantul lui Israel” reprezinta dorinta de a primi de dragul de a darui. Aceste dorinte care ma opresc de la a primi si revela Creatorul, care servesc doar scopului daruirii, inseamna ca nu sunt inca in taramul lui Israel, dar sunt aproape de el.

Prin urmare, Kabbalah descrie diferite sfere drept cercuri in jurul Taramului Israel. Treptat ne distantam de Babilon si cucerim acest pamant prin corectarea dorintelor noastre pas cu pas. Vorbim despre aceeasi dorinta, care ramane constanta, in timp ce atitudinea noastra fata de ea se schimba.

Parasesc Babilonul, sosesc si parasesc Egiptul in trecerea prin diferite dorinte de satisfacere a propriilor intentii. Sunt de acord sa restrictionez aceste dorinte, ceea ce inseamna sa trec de Ultima Mare.

Sunt pregatit sa ma ridic deasupra egoismului meu, deasupra muntelui Sinai (varful urii) si sa ma conectez la dorinte noi (“Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”).

Nu obtin aceleasi dorinte ca vecinul meu, dar imi intorc dorintele proprii ca pe o manusa, “de dragul aproapelui” in loc sa fie de dragul meu.

Mai tarziu, sunt pregatit sa primesc placerea prin aceste dorinte, dar nu pentru propria placere, cum era mai inainte, ci pentru a putea darui, de dragul aproapelui meu. Dorintele sale devin mai importante pentru mine decat ale mele (un fel de implinire “indirecta” a dorintelor mele) in contrast cu implinirea “directa”.

Deci, asa cum putem observa, toate notiunile descrise in Tora (Egipt, Muntele Sinai, 40 ani in desertul Sinai, Taramul lui Israel) reprezinta actiunea spirituala din interiorul uneia si aceleiasi dorinte. Singurul lucru care se schimba e atitudinea noastra fata de modul in care le implementam, si astfel observam ca ceea ce am considerat a fi geografie si istorie, devine un portret interior.

Gradual ajungem la infatisarea corecta si vom fi socati: “Cum am putut gresi atat de mult cand am crezut ca Tora ne-a invatat despre intamplari istorice straine si geografie externa?” Nu vom putea crede ca la un moment dat am privit Tora ca pe un roman istoric. Va parea atat de firesc pentru noi sa intelegem ca e vorba de dorintele umane prin care atingem spiritualitatea. Ce ramane in afara noastra e doar “Olam Amedumeh”- o lume a iluziilor.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi nu ne dam seama cat de interconectati suntem. Eu sunt legat de ceilalti cu mii de felurite legaturi: prin dorinte, efort, in totul – ca un organism.

Un sistem unitar se distinge prin faptul ca o schimbare intr-unul din elemente, il schimba complet -ceeace nici nu ar putea sa fie altfel; altminteri  sistemul nu s-ar putea numi unitar.

A fi global inseamna a fi conectat din toate directiile, in toate caracteristicile, in totul.

Datorita acestei conexiuni, in fiecare persoana  este incorporat  fiecare altcineva. Eu-l este: Eu si ceilalti, care sunt in mine; el este el si cu ceilalti, care sunt in el; tot asa suntem fiecare.

Totusi, noi nu corectam sistemul in sine, ci doar revelam conexiunea deja existenta in Lumea Infinitului.

Aceasta se numeste corectarea rupturii, asa cum se percepe numai de catre noi . Viziunea, perceptia noastra se corecteaza.

Daca corectam conexiunea si incepem sa intelegem sistemul vom descoperi ca nu exista persoane particulare.

Cand ne apropiem de Infinit, simtim ca nu exista persoane particulare,ci doar intregul.

Totul este atat de intretesut, incat este imposibila separarea unuia de altul.

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→

O persoana care a evoluat este diferita prin aceea ca este pregatita sa suporte mari suferinte pe o lunga perioada de timp in vederea atingerii unui mare tel, deci necesita un mare efort si mult timp pentru a-l realiza. Gradul de dezvoltare al unei persoane este determinat de cat de mult timp si efort este dispusa sa investeasca pentru a merita o rasplata, dat fiind  faptul ca este capabila sa-si imagineze un tel care sa merite un asemenea efort.

Vedem in lumea noastra ca exista oameni care traiesc si fac rost de bani dupa cum le e norocul. O asemenea persoana pleaca dimineata de acasa, gaseste vreo slujba prin care poate castiga suficienti bani cat sa se hraneasca in acea zi, si apoi se intoarce acasa.

Am avut odata un vecin care spunea mereu, “Am 50 de dolari pe ziua de azi si imi ajung. Ma duc cu familia la plaja. Avem bani cat sa ne luam sandvisuri pe toata ziua asa ca putem sa ne odihnim”.  Am ramas surprins. Am intrebat “Si pentru maine?”, iar el raspundea “Pentru azi imi ajung”. Asta era atitudinea lui fata de viata.

In acelasi timp, o alta persoana pleaca de acasa ingrijorat. Il intrebi “S-a intamplat ceva? N-ai bani sa dai de mancare la ai tai?”, el raspunde “Nu, totul e bine” asa ca il intrebi “Care-i problema?” si atunci incepe sa iti spuna despre probleme “existentiale”, sau despre ceva care se poate intampla peste cativa ani. Daca ii sugerezi sa mearga la plaja cu familia sa se odihneasca,  el nu ar putea sa opreasca aceste ganduri care il framanta.

Cu cat o persoana a evoluat mai mult, cu atat domeniul sau de preocupare e mai mare, cu atat telul sau este mai mare, si cu atat mai mult si mai de durata este dispusa sa sufere pentru ca sa isi atinga telul. La fel este si in ceea ce priveste spiritualul, prin aceea ca persoana care isi va atinge scopul este cea care este dispusa sa indure multa suferinta, sa depuna efort si sa astepte ani de zile, in ciuda criticilor si dezacordurilor  vis a vis chiar de calea in sine.

Singurul lucru de care are nevoie o persoana este senzatia ca avanseaza catre acest tel, si ca nu este important cand il va atinge, fie imediat fie intr-un moment indefinit. Daca receptam o asemenea senzatie, asta inseamna ca ne-am corectat Vasele. Daca telul nostru este de a darui, atunci nu mai intrebam nimic despre rasplata.

Este nevoie sa simtim ca nu solicitam ceva in afara acestui tel, si ca nu are importanta pentru noi cand il primim sau daca il primim. Aceasta inseamna ca existam in el deja! Tocmai prin aceasta metoda persoana intra in spiritual, experimenteaza perfectiunea, si se simte scufundata intr-un ocean de bunatate.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→