Intrebare: Ce inseamna in Kabbala sa apelezi la grup?

Raspunsul meu: Sa apelezi la un grup kabalistic inseamna ca o persoana este total neajutorata, ca se ineaca intr-un ocean, se gaseste intr-o situatie oribila, moare de foame – si dintr-o data, descopera ca exista oameni buni peste tot in jurul sau, care vor sa-l ajute. Trebuie doar sa le ceara si sa le arate ca vrea ajutor de la ei!

Trebuie sa fie sigur ca il vor ajuta. Nici nu are nevoie sa ii auda spunand ca sunt de acord cu asta. Totul depinde de persoana, la fel ca perspectiva sa asupra atitudinii Creatorului fata de noi. In realitate, Creatorul este intotdeauna gata sa ajute, iar grupul e acelasi lucru ca si Creatorul. Daca eu ma anulez in fata grupului si astept sa primesc ajutor de la el, atunci il voi primi! Se va intampla automat. Nu depinde de anumiti oameni din grup, caci eu ma adresez starii lor launtrice, corectate, care se afla in Lumea Infinitatii si pe care, poate, inca nici ei nu pot sa o simta.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie sa am nevoie de el cu adevarat. Trebuie sa fiu disperat din cauza propriei mele neputinte si sa cred ca voi putea sa o fac numai cu ajutorul lor, numai daca primesc sprijinul lor, garantia lor reciproca, energia lor si tot restul. Daca ma anulez in fata lor in acest fel, atunci voi reusi cu siguranta.

Insa eu trebuie sa ma anulez complet. Pentru ca o samanta sadita in pamant sa creasca, ea trebuie mai intai sa putrezeasca. La fel, si o persoana trebuie mai intai sa respinga tot ce e al sau, pentru ca grupul sa o poata influenta in masura deplina. Atunci, persoana va patrunde intr-o viata noua; din samanta care a putrezit va incolti o noua planta. Dar asta nu se va intampla pana ce nu putrezeste samanta.

Noi credem ca ne-am alaturat altora si ca lucram sa construim ceva impreuna, dar nu este asa. O samanta trebuie sa se anuleze pe sine, iar atunci, mediul o va influenta. O persoana trebuie sa inteleaga ce trebuie sa primeasca de la grup – de ce minerale are nevoie, de ce fel de umezeala, caldura si oxigen. Trebuie sa se dezintegreze, pentru a putea sa absoarba influenta mediului.

Insa noi credem ca toata umezeala, mineralele si oxigenul sunt in noi. Insa noi nu continem decat Reshimo, nimic altceva. Restul vine de la mediu, caci intregul sistem spiritual este construit pe conexiunea noastra.

Daca in corp este transplantata o noua celula, atunci intregul organism incepe sa lucreze la ea. Insa trebuie sa anulam fortele protectoare ale ego-ului, care resping un corp strain si nu il lasa sa se conecteze. Asta e ceva ce trebuie sa facem singuri.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Atunci cand citim Cartea Zohar, fiecare persoana trebuie sa incerce sa gaseasca in ea o stare mai launtrica. Nu avem capacitatea sa ne imaginam o stare mai sus decat starea adiacenta. Pot sa am fantezii la nesfarsit si sa cred ca imi imaginez Lumea Infinitatii, dar va fi doar o parere, caci in realitate, voi descoperi ulterior ca aceasta era doar starea launtrica urmatoare, usor superioara starii mele de azi.

Ca urmare, trebuie sa ne atintim toata energia si eforturile ca sa incercam sa discernem dorintele si calitatile interioare care corespund fiecarui cuvant scris in Zohar. De exemplu, “oras”, “turn”, “in sus”, “in jos”, “ingeri”, “demoni”, “spirite”, “fiii lui Efraim” – indiferent ce sau cine este descris, toate se refera la dorintele si calitatile interioare ale unei persoane.

Cartea sau autorul ne vorbeste ca un adult unui copil, spunandu-ne numai lucrurile care sunt potrivite pentru noi. Nu vom putea sa citim mai mult de atat in Cartea Zohar, sau sa ne imaginam, sa auzim sau sa vedem mai mult. Dar de fapt, continutul acestei carti este mult mai maret decat ceea ce vedem in prezent. Doar ca, deocamdata, nu putem sa vedem. Putem sa vedem doar o particica; e ca si cum ne-ar invata un profesor cu experienta, care poate sa ne dea numai ceea ce e benefic pentru noi si nimic mai mult.

Ca urmare, n-ar trebui sa ne fie teama sa dam totul ca sa incercam sa gasim in noi conceptele interioare descrise de textul din fata noastra. Ne vom inalta la aceste notiuni, le vom recunoaste si le vom experimenta o vreme, ca un bebelus care creste intr-o zi, intr-o saptamana sau intr-o luna, iar apoi este capabil sa inteleaga mai mult decat inainte; capata capacitatea de a dezvalui lucruri mai profunde, mai interioare. Inainte, un bebelus nu putea sa vada sau sa recunoasca aceste lucruri, pentru ca, pur si simplu, ele erau dincolo de campul lui vizual.

Dezvoltarea noastra spirituala are loc in acelasi fel: recitind acelasi text, vom dezvalui mereu noi calitati interioare si noi conexiuni.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Lumina Inconjuratoare nu e misticism?

Raspunsul meu: Cine poate sa explice cum se maturizeaza un copil si cum devine adult? De ce nu ramane el la fel cum era si ieri? Pur si simplu, ne-am obisnuit sa vedem ca se intampla asa, dar de fapt, nu avem nicio explicatie pentru asta.

Stiinta poate sa ne spuna prin ce stadii trebuie sa treaca un copil, precum si care sunt primele si care urmeaza ulterior, dar nu poate sa ne explice de ce este asa. Poate sa explice ce se intampla in interiorul materiei, dar nu vede cauza care exista in afara materiei si care o impinge sa se dezvolte.

Raspunsul este ca un copil este influentat de aceeasi Lumina Inconjuratoare care afecteaza toate celelalte parti ale naturii, inclusiv pe kabalisti. Fiecare persoana trebuie sa treaca prin multe reincarnari, pentru ca, in cele din urma, sa ajunga la obiectivul final. De aceea, Lumina Superioara actioneaza in materie si creeaza natura vegetativa, insufletita si umana, din natura neinsufletita. Altfel, toata materia ar ramane moarta si invariabila.

Insa scopul acestei materii este sa se dezvolte. Guvernanta Superioara este si ea prezenta, ca o forta in lumea noastra, dar niciuna dintre stiinte nu banuieste asta. De asta am parasit stiinta. Voiam sa aflu: de unde vine forta vietii? Oare se afla in interiorul moleculelor, atomilor, celulelor sau al subsistemelor lor? Insa stiinta nu studiaza asta, astfel ca, la ce bun, daca nu poate sa ne ajute sa descoperim lucrul cel mai important si daca nici macar nu incearca sa afle care este?

Lumina Inconjuratoare este Forta Superioara, care nu poate fi surprinsa de niciun instrument fizic. Ii vedem doar consecintele sau efectele, cum ar fi modul in care se dezvolta un copil, an dupa an. Asta e clar pentru noi.

Forta care ne duce de la o etapa la alta se numeste Lumina Inconjuratoare. Insa acest lucru este adevarat numai in raport cu o persoana care atrage aceasta forta asupra sa, in mod constient, dorind sa se dezvolte. Pe de alta parte, in lumea noastra, aceasta Lumina cauzeaza evolutia naturala, urmand o cale numita „la timpul sau”. Trenul evolutiei se taraste incet, dupa propria lui viteza, iar Forta Superioara lucreaza in materie, impingand-o inainte catre obiectiv.

Daca patrunzi in lumea spirituala, vei putea sa cercetezi fiecare etapa a evolutiei – chiar si dinozaurii, daca acesta e domeniul tau de interes, caci toate formele anterioare au fost predeterminate. Ele au fost obligate sa se formeze, printr-o anumita combinatie a calitatii primirii cu calitatea daruirii.

Abia recent ne-am dezvoltat la o asemenea stare, la care sa putem sa atragem aceasta forta a vietii, aceasta Lumina Inconjuratoare, noi singuri.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

In Kabbalah, “interzis” inseamna “imposibil.” Ceva este interzis deoarece contrazice legile naturii si nu poate fi indeplinit. Insa noi suntem in starea de ascundere, ceea ce ne face sa credem ca putem sa facem aceasta actiune si sa obtinem un beneficiu din ea. Insa kabalistii iti spun, „E interzis!”, ca si cum ar vorbi cu un bebelus care incearca sa-si faca rau.

Raul facut de o astfel de incercare de a face o actiune incorecta nu trebuie neaparat sa vina direct; el poate sa vina intr-o forma indirecta. Ca urmare, ni se va parea ca am actionat corect si chiar am obtinut un profit, cand de fapt, ne vom pierde viata cu actiuni inutile, chiar daunatoare. Va fi necesara o lunga perioada de timp si de suferinta, pentru ca noi sa dezvaluim acest lucru.

De asta, kabbalistii ne avertizeaza, “Nu-ti pierde timpul si efortul. Nu poti sa schimbi nimic in acest fel, pentru ca sistemul Naturii e aranjat in alt fel decat iti imaginezi tu!”. Cu timpul, incepem sa ramanem in urma si sa nu indeplinim ceea ce se asteapta de la noi. Insa forta actioneaza conform nivelului nostru de maturitate, cerand de la noi o avansare si mai mare.

Cum nu inaintam, continuam sa simtim presiune, probleme si suferinta. De aceea, kabbalistii va spun, “Nu poti sa faci asta!”. Ei nu incearca sa va convinga, caci nu pot sa va explice lucrurile asa cum explica un profesor unui copil, spunandu-va ca nu ar trebui sa actionati intr-un anume fel, pentru ca nu puteti sa vedeti mai sus de nivelul vostru actual. De aceea, ei va spun cu fermitate: E interzis! Dar ca sa ii auziti, trebuie sa patrundeti intr-un grup si sa gasiti un profesor.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul, “Secretele Torei”: Fondatorii cetatii si ai turnului Babelonian vorbeau limba sfinteniei, care era cunoscuta ingerilor – si nu vorbeau nicio alta limba.

Si in toata lumea era o singura limba; “o singura limba” inseamna limba sfinteniei. Si pentru ca ei vorbeau limba sfinteniei, primeau ajutor de la Ingerii Superiori, sa-si realizeze construirea.

Ca urmare, pentru ei nimic nu era imposibil si aveau capacitatea sa realizeze orice voiau. Insa, daca nu ar fi vorbit limba sfinteniei, nu ar fi primit ajutor de la ingeri, iar faptele lor ar fi fost necurate – genul de fapte care dureaza doar o clipa, apoi se anuleaza imediat.

“Limbajul sfinteniei” inseamna limba cantarului care masoara sfintenia – combinatia corecta, echilibrata a liniei drepte si a celei stangi. Linia dreapta e daruire, forta care vine de Sus, iar linia stanga e primire, materia noastra, dorinta de a primi placere.

Atunci cand gasim echilibrul corect intre ele, realizam limbajul sfinteniei. Cand se intampla acest lucru, limba cantarului arata ca toate dorintele noastre sunt de dragul daruirii, iar linia dreapta si cea stanga sunt in echilibru. Atunci, putem sa folosim materia dorintei pentru a primi placere, ca sa ne construim sufletul, pentru ca putem sa ii dam structura corecta – de dragul daruirii.

Acesta este intelesul, cand se spune “a construi o cetate” – este atunci cand Fortele Superioare, ingerii sunt de acord cu actiunile noastre si le inteleg. Cu alte cuvinte, inseamna ca am stabilit legatura corecta cu Creatorul, cu forta daruirii.

La fiecare etapa, folosim partea de dorinta pe care suntem capabili sa o folosim, utilizand “limba sfinteniei” – linia de mijloc. Asa vom continua sa ne unim cu Creatorul si sa realizam o asemanare mai mare cu El.

Noi cream fiecare “piatra” si “caramida” de care e nevoie pentru constructie, si le folosim pentru a construi linia de mijloc, folosind limba sfinteniei. Cu alte cuvinte, intotdeauna ridicam cladirea de jos in sus, de dragul daruirii. Asta se numeste a construi „cu ajutorul Ingerilor Superiori”, fortele daruirii.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Studiind Cartea Zohar, fiecare persoana discerne exact ce anume este necesar pentru sufletul sau. Atunci cand citim Zoharul, fiecare dintre noi isi primeste propriile sale impresii, care sunt diferite de ale unei alte persoane.

Tot textul Cartii Zohar trebuie sa treaca prin noi. Insa dezvoltarea unei persoane nu are loc in virtutea influentei pe care o are naratiunea in sine, ci prin Lumina care Reformeaza. Lumina ilumineaza dorinta unei persoane, materia sa, care contine gene informationale, Reshimot. Aceasta actiune este similara cu activitatea celulelor stem – fundatia tuturor celulelor din corpul uman.

Cum Lumina ne influenteaza materia, ea trezeste Reshimot dinauntrul materiei, care sunt unice si specifice pentru sufletul fiecarei persoane. Cu ajutorul Luminii, aceste Reshimot construiesc o anume structura, o parte a sufletului, din materie. Ca rezultat, fiecare persoana isi are propria sa constructie a sufletului.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

O persoana este o mica lume, ceea ce inseamna ca intreaga lume este inauntrul meu. Eu stau cu fata la Lumina Superioara si la Creator, cu toate proprietatile si caracteristicile mele interne. Sunt incapabil sa-mi imaginez altceva in afara de mine.

Deja am trecut prin suficienta pregatire, pentru a evita sa asociem ceea ce este scris in Zohar cu imagini din lumea noastra, cu istoria sau cu geografia. Acum, putem sa vedem textele ca descriindu-ne pe noi insine, pe Creator si ecranul dintre noi si El. Acum, trebuie sa incercam sa vedem sistemul si structura relatiei pe care trebuie sa o construim intre noi si El.

Ecranul nu este doar o partitionare intre mine si Creator, ci este un intreg sistem. La urma urmei, eu sunt doar un punct de dorinta, creat “din nimic”, iar Creatorul este si El tot doar un punct, o scanteie de Lumina care m-a creat pe mine, punctul de dorinta.

Ecranul se refera la un sistem urias care exista intre ambele puncte: eu (un punct negru) si Creatorul (un punct de Lumina alba). Ecranul nu este pozitionat deasupra dorintei de a primi placere, ci este inclus in aceasta dorinta. Cu ajutorul ecranului, pot sa calculez cat de aproape pot sa-mi aliniez dorinta ca sa se potriveasca peste Lumina; de aceea, ecranul trebuie sa imbratiseze complet dorinta mea.

Rosh (capul) lui Partzuf este locul in care decid ce parte a dorintei mele va fi atasata de Lumina. Partea din dorinta mea pe care sunt capabil sa o aliniez cu Lumina se numeste Toch (partea interioara) a Partzuf. Partea pe care inca nu pot sa o aliniez cu Lumina se numeste Sof (capatul) lui Partzuf.

Ecranul functioneaza in toate aceste parti, fiind un sistem care ma conecteaza cu Creatorul. Sistemul e impartit in trei parti:

1. Rosh, capul lui Partzuf, care face o clarificare si o calculare
2. Toch, partea interioara a lui Partzuf, care primeste Lumina si realizeaza asemanarea cu ea in actiune
3. Sof, capatul lui Partzuf, in care se face un calcul separat cu privire la incapacitatea mea de a fi asemenea cu Lumina

Nu e destul ca eu sa decid doar ce parte din dorinta mea o pot face asemenea Creatorului si sa dau restul la o parte. Trebuie sa vad si ce parti nu pot sa aliniez cu Creatorul si de ce. Sfarsitul lui Partzuf trebuie sa fie la fel de limpede ca si partea sa interioara.

Gazda ma intreaba despre fiecare detaliu marunt. “De ce nu vrei sa accepti in el Lumina de la Mine?”. Si atunci eu trebuie sa verific acel detaliu si sa-mi explic de ce nu pot sa primesc in interiorul sau. Ca urmare, ecranul e un intreg sistem de conexiune intre mine si Creator; nu este pur si simplu partitionarea pe care o desenam in ilustratiile noastre.

Atunci cand studiem Zoharul, invatam mereu despre acest sistem – despre conexiunea dintre noi si Creator. Eu sunt dedesubt, iar Creatorul e deasupra, iar intre noi se afla un intreg sistem, pe care il numim “ecran”, care e format din trei parti principale. Acest sistem cuprinde toate lumile.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Duminica, 13 Decembrie 2009, de la ora 9:00, la 10:00 EST, am continuat seria noastra saptamanala, „Revelarea Cartii Zohar„. Aceasta a fost lectia a sasea din serie; am studiat capitolul, „Cine este partenerul tau?”

Download – Video  Download – MP3

Mai jos este un rezumat al lectiei:

Creatorul a facut creatia in scopul de a o aduce la starea de echivalenta cu El – starea de armonie, eternitate si perfectiune. Exista un special „bloc de legatura” intre Creator si creatie, format din Zeir Anpin si Malchut din lumea Atzilut. Zeir Anpin din lumea Atzilut reprezinta Creatorul, iar Malchut din lumea Atzilut reprezinta creatia.

Creatia este totalitatea sufletelor care urca si devin incluse in Malchut, devenind corectate si conectate intre ele. Acesta este motivul pentru care Malchut din lumea Atzilut se numeste “ansamblul sufletelor”. Conexiunea intre Zeir Anpin (calitatea de daruire) si Malchut (calitatea de primire) se numeste Zivug, fuziune. O astfel de conexiune este posibila numai in cazul in care calitatile ambelor obiecte sunt echivalente intre ele.

Natura creatiei este daruirea; cu toate acestea, isi poate schimba intentia, caz in care va primi de dragul Creatorului, in loc de pentru sine. Apoi, aceasta primire devine echivalenta cu daruirea si Zeir Anpin se confunda cu Malchut ca urmare a echivalentei de forma dintre ele.

Tot ceea ce simtim in aceasta lume vine de la conexiunea dintre Creator si creatie. Un minim contact intre Zeir Anpin si Malchut ne permite sa simtim o mica scanteie de Lumina (Ner Dakik), care ne da sentimentul existentei si al sprijinului intregii noastre vieti. In plus, luminozitatea Zeir Anpin trezeste in noi sentimentul Lipsei de implinire, lipsa de placere, si lipsa de intelegere privind toate nivelurile noastre de dezvoltare. Este, prin urmare, ceea ce ne face sa aspiram la ceva nou, necunoscut, unic si existand dincolo de limitele acestei lumi.

In acest fel, prin afectarea Malchut, Lumina Superioara atrage sufletele catre sine, invitandu-le sa devina parteneri cu drepturi depline cu Creatorul.

Filed under: Zohar - Niciun comentariu→

Acest cantec este bazat pe Lectia zilnica de Kabbalah

Download – MP3

Text:

Ma simt bine, ma simt rau

Exista o forta protectoare, care ne apara de suferinta

Chiar in situatiile cele mai rele, noi putem sa depasim orice.

Dar daca Cel Unic, care este Bun si Face Bine este ascuns,

Daca adevarata cauza este ascunsa,

Daca suntem rupti de daruire,

Atunci nu este nici revelare si nici izbavire.

Cand Lumina straluceste mai puternic, eu ma simt bine

Cand Lumina straluceste mai slab, eu ma simt rau

De fapt ascunderea inseamna ca noi ne ascundem

Intunericul este dorul de schimbare

Si Creatorul ne zapaceste pentru ca noi sa facem alegerile corecte.

Ascunderea corecta este un sens al inversarii intre tine si Superior

Cand Lumina straluceste mai puternic, eu ma simt bine

Cand Lumina straluceste mai slab, eu ma simt rau.

Energia si oxigenul nu sunt in tine

Totul depinde de mediul inconjurator

Lumina te-aduce incoace cu incetul

Numai daca insisti si continui

Daca, deja simti intunericul, este semn ca ai descoperit Lumina.

E bizar sa spui ca ti-e bine, cand tu te simti rau.

Ce frumos e cand totul e in intuneric.

Cand Lumina straluceste mai puternic, eu ma simt bine

Cand Lumina straluceste mai slab, eu ma simt rau.

Filed under: Cantece de Arkadi Duchin - Niciun comentariu→