Daily Archives: 27 decembrie 2009

O Alta Dezamagire In Cercetarea si Prevenirea Incalzirii Globale

In Stiri: (din Political Lore): ”De ce inseamna “Climategate” Sa obtii putin fara nicio Acoperire Financiara?” In 2008 Dr.Roy Spencer a scris o carte intitulata “Confuzia Climaterica: Cum Isteria Incalzirii Globale Conduce la o Stiinta Gresita, Politicieni Codosi si Politica Ghidata Prost – asta Raneste Saracii”. Dr. Roy Spencer este fostul conducator stiintific pentru Studii Climaterice al Centrului Marshall pentru Zboruri Spatiale de la NASA. In aceasta carte el argumenteaza ca programele create de Congres pentru “combaterea” incalzirii globale s-au grabit sa devina lege. Legile si politicile sunt repede facute atunci cind exista o “teama” de care trebuie sa se aiba grija. Frica este cel mai bun prieten al legiuitorilor. Frica face sa treaca notele de plata usor, cu putina opozitie.

De ce inseamna “climategate” sa obtii putin fara nicio acoperire? Este vorba in totalitate despre bani. Sunt atat de multi bani care pot fi facuti pe socoteala fricii cauzate de incalzirea globala, intrebati-l pe Al Gore.  Mai multa frica si mai mare recompensa pentru Congres, pentru oricine. Programele de Stiri AU NEVOIE de povestiri apocaliptice ca sa supravietuiasca. Aceasta,incalzirea globala, le da lor o poveste pe care ei o pot adauga ici colo oricand au nevoie de ceva despre care sa vorbeasca. Oamenii care promoveaza incalzirea globala vor doar sa infricoseze si sa invinuiasca poporul american si afacerile. Frica produce bani si grabeste legislatura. Cati oameni de stiinta au gasit de datoria lor sa iasa sa spuna de ce se intampla “incalzirea” aceasta sau sa iasa sa spuna cum sa combatem “incalzirea”.

Comentariul meu:Acesta este inca un semn despre cum oamenii devin din ce in ce mai frustrati cu toate eforturile lor de a-si face viata mai buna. Intre timp, lucrurile merg din ce in ce mai prost, si ca rezultat, oamenii sunt din ce in ce mai inclinati sa inceapa sa auda perspectivele date de Kabbalah.

Stiinta de a iesi din tine

Lumea este rezultatul calitatilor noastre interioare, al simturilor noastre. Actualmente, cele cinci simturi ale noastre – vedere, auz, gust, miros si atingere – au o gama de perceptie ingusta, limitata. Insa noi avem capacitatea sa ne extindem simturile, astfel incat ele sa perceapa fara niciun fel de limitari. Modul in care facem acest lucru este prin a iesi din dorinta de a primi si de a consuma exclusiv si, in loc de asta, sa invatam sa percepem lumea in modul in care exista ea in afara noastra, in loc sa o percepem prin cele cinci simturi ale noastre. Atunci vom percepe Infinitatea, realitatea absoluta, fara niciun fel de granite.

Desigur, intrebarea este: Cum iesim din noi insine? Putem sa intelegem ce inseamna sa extindem gama simturilor noastre, dar cum iesim din noi insine? Daca singurul lucru din natura este dorinta de a primi placere, atunci ar parea imposibil sa iesi din ea.

Kabalistii spun ca aceasta posibilitate exista. Ea poate fi efectuata simtind ceea ce simte aproapele tau. La fel cum dezvaluim lumea prin noi insine, suntem capabili si sa ne conectam cu un prieten care are aceleasi obiective spirituale si sa percepem lumea prin el, iar apoi printr-o alta persoana, si prin alta, si prin alta si asa mai departe. Odata ce dezvaluim toata realitatea spirituala prin alti oameni, vom descoperi ca, de fapt, ea se afla in afara noastra.

De aceea, conditia pentru a percepe spiritualitatea este “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. In lumea noastra, asta suna ca o zicala invechita si uzata. Dar kabalistii se gandesc la o cu totul alta conditie atunci cand spun aceasta fraza. A iti iubi aproapele inseamna a simti ce se intampla in el. Inseamna a conecta sufletul lui, simturile lui si perceptia lui la a ta. Sau, cu alte cuvinte, a iesi din tine insuti si a incepe sa dezvalui ceea ce se afla in afara ta, ceea ce se afla in aproapele tau.

Astfel, incepand sa analizezi ceea ce se afla in afara ta, dezvalui si Forta Superioara, pe Creator. Asta se numeste „De la iubirea pentru creatie, la iubirea pentru Creator”. Aceasta fraza poate ca suna ca ceva religios, dar in realitate, ea vorbeste despre dezvoltarea noastra senzoriala.

Intelepciunea Kabbalah ne invata cum sa ne simtim aproapele si sa construim un vas de perceptie comun-Kli, numit “Shechina.” Acesta este un simt atat de enorm, incat putem sa Il percepem pe Creator in el.

La asta se refera metoda Kabbalah: a invata sa percepi si sa primesti tot ce este in afara ta, fara niciun fel de limitari.

Ce este iadul?

Zohar, Capitolul Vaishlach, Item 16: “Cel care se considera a fi un sclav nevrednic e mai bun decat infumuratul care, astfel, il priveaza de paine”. Aceasta vorbeste despre inclinatia rea, caci ea acuza mereu oamenii, umfland mandria in inima si in dorinta omului. Iar omul o urmeaza cu capul sus, pana ce inclinatia rea se inalta deasupra lui, purtandu-l in iad.

Asta descrie o stare pe care trebuie sa o experimentam. Kabalistii o cunosc, pentru ca deja au trecut prin ea.

Pentru o persoana e imposibil sa dezvaluie ceva in alt fel, decat prin propria sa experienta. Oare asta inseamna ca fiecare trebuie sa experimenteze iadul? Da, asta inseamna! Dar ce este iadul?

Iadul este atunci cand dezvalui raul din interiorul meu, care ma guverneaza si ma separa de Creator. E un sentiment ingrozitor, ca si cum ai fi cuprins de flacari de rusine. Vad cat de mult pierd, dar nu pot sa fac nimic ca sa ma ajut.

Starea aceasta trebuie sa o experimenteze fiecare om, caci sta scris, “Omul nu va face o porunca fara sa o incalce mai intai”, si “Nu exista om drept in lume care sa nu fi pacatuit mai intai”.

Versetul, “Am creat inclinatia rea si Torah pentru corectarea ei” inseamna ca intotdeauna trebuie mai intai sa imi dezvalui inclinatia rea. Trebuie sa merg inauntrul ei, sa ma cufund in ea, pentru ca apoi sa descopar ca e rea.

Initial, nu vedem ca este rea, caci daca am vedea, cum am putea sa ne cufundam in ea? Initial, ea ne atrage cu o aparenta stralucitoare, scanteietoare. Pare buna si minunata – si asa ne pacaleste raul.

O persoana care inainteaza pe calea spirituala “sapa” in sufletul sau, incercand sa dezvaluie forma de daruire Creatorului de acolo. Ea trebuie sa treaca printr-o stare de confuzie si, prin aceasta confuzie, sa coboare in starea de “iad”. Aceasta stare exista la fiecare grad si numai experimentand-o, persoana poate sa analizeze raul aflat in ea.

Tot ce scriu kabalistii vine din propria lor realizare interioara, conform regulii, “Judecatorul are numai ceea ce pot sa vada ochii sai”. Autorii Zohar-ului au experimentat personal tot ceea ce e scris mai sus.

Sa speram ca vom ajunge si noi la asemenea stari si vom parcurge intreaga cale spirituala, care cuprinde totul.

Dorinta nu cunoaste Limite

Intrebare: Stau aici in Australia in fata unui ecran de computer. Cum pot sa adopt dorinta grupului si sa ma armonizez in grup?

Raspunsul meu: Dorinta nu cunoaste nicio limita. Numai corpurile noastre materiale sunt limitate de loc, miscare, spatiu si timp. In orice caz, sufletul nostru sau dorintele noastre sunt intr-o dimensiune diferita unde nu sunt granite sau limte.

Lumea Spirituala este o lume a fortelor. Cartea Zohar face descrieri prin povestirile sale despre Abraham si Iacob, Faraon si Moise si altii, care sunt toate discutii despre forte pe care o persoana le descopera inauntrul sau. Le dezvaluie dincolo de timp si spatiu.

Daca eu vreau sa ma unesc (sa colaborez) cu prietenii, ce diferenta poate sa aiba unde sunt localizat? In timpurile antice, kabalistii nu erau, de asemenea, fizic unii langa altii, dar asta nu a pus un obstacol intre ei. Nu a fost perceputa ca o bariera spre inaintare.

Daca eu vreau sa avansez spiritual, corpul nu ma poate ajuta la asta. De aceea nu trebuie sa dam atentie lucrurilor exterioare. Avem nevoie de dorinta interioara a prietenilor nostri, de punctele lor din inima care aspira sa atinga Creatorul si sa se uneasca cu El.

Creatorul este forta totala, inconjuratoare, care umple toata realitatea. Daca prietenii mei si cu mine ne straduim sa ne apropiem Lui, putem sa unim fortele noastre prin respingerea egoismului nostru. Nu are importanta unde sunt situati prietenii mei. Nu e nevoie nici macar sa vorbesc cu ei. Actiunea dorintei insasi este de ajuns sa te apropie de Creator, dar se va intampla numai in masura renuntarii la mine insumi, in favoarea prietenilor mei.

Cu toate astea, atata timp cat traim in lumea materiala, avem posibilitatea sa ne intalnim pe internet si la Congrese. Acestea ne permit sa stabilim mai mult decat o conexiune interioara. In concluzie, este benefic sa participi la un Congres o data pe an si asta poate deveni pentru noi un impuls spre dorinta de studiu pregatitor, pentru a ne armoniza in dorinta comuna.

Avem dreptul sa dezvaluim Lumea Superioara

In ciuda egoismului nostru, a starilor neplacute prin care trecem si a calitatilor slabe pe care le avem, suntem capabili, pregatiti si indreptatiti sa primim Forta Superioara care ne va da posibilitatea sa dezvaluim Lumea Superioara. Daca aspiram la obiectiv cu tot ce avem mai bun, atunci, chiar daca poate suntem departe de a avea intentii pure si chiar daca insasi “capacitatea” noastra spirituala este indoielnica, toate acestea sunt irelevante. Asa suntem acum; acestea sunt calitatile noastre actuale si starea noastra prezenta.

Daca o persoana, in orice situatie, doreste sa primeasca fortele necesare pentru corectare si inaintare spirituala, atunci le merita. Creatorul spune, “Intoarce-te catre Mine, iar Eu iti voi rasplati efortul”.

Bucuria fara rusine

Interdictia de a primi placere nu inseamna ca nu poti sa te bucuri de dragul daruirii. De exemplu, un oaspete ii spune gazdei: “N-o sa mananc nimic din ce imi dai.”. “De ce?”, se intreaba gazda, “Doar am lucrat atat si chiar voiam sa te multumesc. Te rog, fa-mi o favoare si mananca ceva. Daca nu pentru tine, atunci, cel putin, fa-o pentru mine”. Acum, oaspetele intelege ca placerea nu va fi de dragul sau, ci pentru a o darui gazdei. Ca urmare, in loc de rusine, el simte respect si compasiune.

Oaspetele se gandeste, “Gazda chiar ma iubeste si chiar e suparata ca nu accept mancarurile pe care le-a pregatit. Nu pot s-o las sa sufere asa! In realitate, chiar mi-ar placea sa ii gust mancarurile, dar n-o voi face niciodata de dragul meu. Pentru a multumi gazda, trebuie sa evoc aceeasi dorinta pentru mancare, dar cu o intentie noua: sa vreau sa primesc placere, dar de dragul gazdei.

Pofta pe care o trezesc acum nu vine din dorinta mea, ci mai degraba pentru ca am privit in inima gazdei si am vazut cat de mult ma iubeste. Am aflat ce pot sa fac pentru a o multumi – trebuie sa ma bucur de orice primesc de la ea.

Dorinta mea de a manca nu e importanta pentru mine; ea nu e decat un mijloc de a ne conecta, noi doi. Inainte, era lucrul cel mai important, care imi determina toate actiunile si de aceea eram rusinat, dar acum, ma ajuta sa daruiesc.”.

Creatorul ne-a creat in acest fel. El ne-a dat dorinta de a primi placere si implinire, dar putem sa folosim toate acestea pentru a Ii darui Lui placere.

Recompensa Spirituala vine intotdeauna cu un bonus

In spiritualitate, cand imi termin lucrarea la un anumit grad, primesc mai mult decat am castigat. Sa spunem ca mi-am corectat dorintele la nivelul neinsufletit; oare acest lucru este chiar suficient, pentru a face saltul calitativ la nivel vegetativ? Acesta este punctul in care gasim ceva in plus, un fel de „bonus”, de care avem nevoie ca sa avem taria sa inaintam.

Noi facem acelasi lucru in viata noastra de zi cu zi, “umpland” copilul dinainte cu diferite cunostinte si aptitudini, de care va avea nevoie ulterior. La fel, ne incepem dezvoltarea spirituala la gradul cel mai de jos, cel mai rau – si de aceea am dreptul la o tarie suplimentara, caci fara ea, n-as putea niciodata sa reusesc.

Aparent, o primesc “gratis”, iar mai tarziu imi platesc “datoria”, pe masura ce ma corectez. Creatorul a creat inclinatia rea, iar noi Ii cerem ajutorul, in corectarea noastra. Insa oare nu El este cel care ne-a pus in aceasta situatie? Si atunci, de ce trebuie sa Ii cerem lui asta?

Chestiunea este ca, cerand ajutorul, ne organizam si incepem sa intelegem genul de corectare de care avem nevoie, ce este o intentie de dragul daruirii si ce ne trebuie, ca sa ajungem la nivelul urmator. Astfel, suntem obligati sa apelam la Creator si, in acest fel, sa stabilim o legatura cu El.

“Ascult,” spune El. “Am nevoie sa corectez asta”, spui tu, “dar nu pot sa o fac singur”. Astfel, devii “supraveghetorul” propriei tale constructii si, prin aceasta, incepi sa intelegi actiunile, mintea, programul Creatorului si calitatea Sa, conform principiului, “Te voi cunoaste prin actiunile Tale”.

Pana la urma, apelul la Creator il formeaza pe viitorul “tu” – iar El va face tot restul.

Lumina face toata treaba daca o lasam

Stiinta Kabbalah este metoda de dezvoltare a sufletului. Insa in timp ce imi dezvolt sufletul, nu prea inteleg procesul. Nu stiu ce e bine sau rau pentru dezvoltarea sa, ce fel de dorinte ar trebui sa se amplifice in mine si in ce masura. E ca si cum as rataci fara tinta, intre egoism, desconsiderare si sacrificiu de sine.

Aici trebuie sa respectam o regula simpla: iubirea pentru Creator va veni dupa iubirea pentru ceilalti. O sa Il realizez pe el tocmai in interiorul conexiunii dintre mine si altii. Tot studiul nostru este dedicat acestui lucru.

La inceput, sa ma gandesc la altii mi se pare cel mai respingator lucru. Mi-e greata de el si as prefera doar sa studiez si sa lucrez cu mine insumi, dar sa nu depind de altii. Insa descopar curand ca nu exista alta cale.

Desi nu cunoastem programul dezvoltarii noastre, tot putem sa incercam sa stabilim o interconexiune intre noi. Dar cert este ca Lumina face toata treaba. Ea dezvaluie diferite proprietati inauntrul nostru, revelandu-le individual in fiecare persoana, in functie de radacina sufletului sau. Ca urmare, o persoana inainteaza cu pasi uriasi, pe cand o alta inainteaza cu pasi mici. O persoana dezvaluie in interiorul sau supararea, iar o alta – apatia. Nu exista modele exacte si reguli standard.

Lucrurile pe care kabalistii ni le explica sunt ceea ce se aplica la toti, fara nicio exceptie – care este obiectivul pe care trebuie sa il atingem cu totii si cum sa depunem eforturi, pe calea catre obiectiv. Kabalistii ne reamintesc mereu ca, orice s-ar intampla, nu trebuie sa uitam sa apasam pe pedala de acceleratie, sa ne straduim intotdeauna sa acceleram si sa ne deplasam intotdeauna drept inainte.

Cand egoismul este neajutorat

Noi incepem prin a inainta catre obiectiv in mod egoist. Pentru ca nu vedem nicio alta iesire, ne unim ca soldatii in armata, ca sa atacam noi frontiere. Dar apoi, facand lucrarea interioara si oferindu-ne unul altuia, devenim mai sensibili si aflam ca nu avem proprietatea daruirii. Ne dam seama ca am fi bucurosi sa ne unim cu prietenii nostri, dar nu putem.

In viata obisnuita, gasim taria sa ne unim si sa atingem obiectivul dorit impreuna, deoarece obiectivul este egoist si vedem un beneficiu reciproc. Dar obiectivul spiritual este opus unitatii egoiste pe care o cunoastem. Exista o contradictie intre obiectivul stabilit si separarea care domneste intre noi. Treptat, dezvaluim faptul ca nu ne alaturam unii altora ci, dimpotriva, ne uram unii pe altii. Asa dezvaluim raul dinauntrul nostru, pe care nu il observasem inainte.

Ca urmare, ramanem neajutorati si nu stim ce sa facem. De acolo inainte, ajungem la o stare numita „rugaciune”, unde incepem sa plangem si sa Il imploram pe Creator sa ne dea tarie, noua si prietenilor nostri – taria sa ne unim.

Din aceasta cauza, se alatura trei elemente: eu, prietenii mei si Creatorul, care ne leaga laolalta si asigura conexiunea dintre noi si Lumina, care incepe sa ne umple. Acesta este momentul in care ni se deschide Lumea Spirituala.

Maretia incepe cu lucrurile mici

In spiritualitate, o actiune este pretuita dupa taria ei si dupa ajutorul pe care l-a dat. De exemplu, mama are grija de un copil, incercand cu toata taria ei sa implineasca dorintele copilului. Acelasi lucru se intampla si intr-un grup. Eu incerc din greu sa ma unesc cu prietenii mei, pentru a le implini dorinta.

Facand asta, voi simti ca si prietenii se coboara inaintea mea. Ei au un obiectiv spiritual maret si sunt dispusi sa dea tot ce pot de dragul acestui obiectiv si ca sa ma ajute cat de mult pot. Obiectivul ii obliga sa faca acest lucru, in acelasi mod in care iubirea ii obliga pe parinti.

De aici, putem sa intelegem cum putem incepe sa Il realizam pe Creator. Initial, nu Il dezvaluim ca fiind mare, ci mic. Asta pentru ca El se coboara intentionat, pentru a ne ajuta sa realizam inaintarea spirituala. Si un copil o vede pe mama sa ca pe o „servitoare”, caci ea se pune complet la dispozitia lui.

Tot acesta este si modul in care Il dezvaluim pe Creator. Dar atunci, incepem sa intelegem treptat despre Creator ca El se exprima intentionat cu modestie in fata noastra si Isi coboara maretia, ca sa ne invete cum sa daruim.