In spiritualitate, cand imi termin lucrarea la un anumit grad, primesc mai mult decat am castigat. Sa spunem ca mi-am corectat dorintele la nivelul neinsufletit; oare acest lucru este chiar suficient, pentru a face saltul calitativ la nivel vegetativ? Acesta este punctul in care gasim ceva in plus, un fel de „bonus”, de care avem nevoie ca sa avem taria sa inaintam.

Noi facem acelasi lucru in viata noastra de zi cu zi, “umpland” copilul dinainte cu diferite cunostinte si aptitudini, de care va avea nevoie ulterior. La fel, ne incepem dezvoltarea spirituala la gradul cel mai de jos, cel mai rau – si de aceea am dreptul la o tarie suplimentara, caci fara ea, n-as putea niciodata sa reusesc.

Aparent, o primesc “gratis”, iar mai tarziu imi platesc “datoria”, pe masura ce ma corectez. Creatorul a creat inclinatia rea, iar noi Ii cerem ajutorul, in corectarea noastra. Insa oare nu El este cel care ne-a pus in aceasta situatie? Si atunci, de ce trebuie sa Ii cerem lui asta?

Chestiunea este ca, cerand ajutorul, ne organizam si incepem sa intelegem genul de corectare de care avem nevoie, ce este o intentie de dragul daruirii si ce ne trebuie, ca sa ajungem la nivelul urmator. Astfel, suntem obligati sa apelam la Creator si, in acest fel, sa stabilim o legatura cu El.

“Ascult,” spune El. “Am nevoie sa corectez asta”, spui tu, “dar nu pot sa o fac singur”. Astfel, devii “supraveghetorul” propriei tale constructii si, prin aceasta, incepi sa intelegi actiunile, mintea, programul Creatorului si calitatea Sa, conform principiului, “Te voi cunoaste prin actiunile Tale”.

Pana la urma, apelul la Creator il formeaza pe viitorul “tu” – iar El va face tot restul.

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Stiinta Kabbalah este metoda de dezvoltare a sufletului. Insa in timp ce imi dezvolt sufletul, nu prea inteleg procesul. Nu stiu ce e bine sau rau pentru dezvoltarea sa, ce fel de dorinte ar trebui sa se amplifice in mine si in ce masura. E ca si cum as rataci fara tinta, intre egoism, desconsiderare si sacrificiu de sine.

Aici trebuie sa respectam o regula simpla: iubirea pentru Creator va veni dupa iubirea pentru ceilalti. O sa Il realizez pe el tocmai in interiorul conexiunii dintre mine si altii. Tot studiul nostru este dedicat acestui lucru.

La inceput, sa ma gandesc la altii mi se pare cel mai respingator lucru. Mi-e greata de el si as prefera doar sa studiez si sa lucrez cu mine insumi, dar sa nu depind de altii. Insa descopar curand ca nu exista alta cale.

Desi nu cunoastem programul dezvoltarii noastre, tot putem sa incercam sa stabilim o interconexiune intre noi. Dar cert este ca Lumina face toata treaba. Ea dezvaluie diferite proprietati inauntrul nostru, revelandu-le individual in fiecare persoana, in functie de radacina sufletului sau. Ca urmare, o persoana inainteaza cu pasi uriasi, pe cand o alta inainteaza cu pasi mici. O persoana dezvaluie in interiorul sau supararea, iar o alta – apatia. Nu exista modele exacte si reguli standard.

Lucrurile pe care kabalistii ni le explica sunt ceea ce se aplica la toti, fara nicio exceptie – care este obiectivul pe care trebuie sa il atingem cu totii si cum sa depunem eforturi, pe calea catre obiectiv. Kabalistii ne reamintesc mereu ca, orice s-ar intampla, nu trebuie sa uitam sa apasam pe pedala de acceleratie, sa ne straduim intotdeauna sa acceleram si sa ne deplasam intotdeauna drept inainte.

Filed under: Lectia zilnica, Stiinta - Niciun comentariu→

Noi incepem prin a inainta catre obiectiv in mod egoist. Pentru ca nu vedem nicio alta iesire, ne unim ca soldatii in armata, ca sa atacam noi frontiere. Dar apoi, facand lucrarea interioara si oferindu-ne unul altuia, devenim mai sensibili si aflam ca nu avem proprietatea daruirii. Ne dam seama ca am fi bucurosi sa ne unim cu prietenii nostri, dar nu putem.

In viata obisnuita, gasim taria sa ne unim si sa atingem obiectivul dorit impreuna, deoarece obiectivul este egoist si vedem un beneficiu reciproc. Dar obiectivul spiritual este opus unitatii egoiste pe care o cunoastem. Exista o contradictie intre obiectivul stabilit si separarea care domneste intre noi. Treptat, dezvaluim faptul ca nu ne alaturam unii altora ci, dimpotriva, ne uram unii pe altii. Asa dezvaluim raul dinauntrul nostru, pe care nu il observasem inainte.

Ca urmare, ramanem neajutorati si nu stim ce sa facem. De acolo inainte, ajungem la o stare numita „rugaciune”, unde incepem sa plangem si sa Il imploram pe Creator sa ne dea tarie, noua si prietenilor nostri – taria sa ne unim.

Din aceasta cauza, se alatura trei elemente: eu, prietenii mei si Creatorul, care ne leaga laolalta si asigura conexiunea dintre noi si Lumina, care incepe sa ne umple. Acesta este momentul in care ni se deschide Lumea Spirituala.

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

In spiritualitate, o actiune este pretuita dupa taria ei si dupa ajutorul pe care l-a dat. De exemplu, mama are grija de un copil, incercand cu toata taria ei sa implineasca dorintele copilului. Acelasi lucru se intampla si intr-un grup. Eu incerc din greu sa ma unesc cu prietenii mei, pentru a le implini dorinta.

Facand asta, voi simti ca si prietenii se coboara inaintea mea. Ei au un obiectiv spiritual maret si sunt dispusi sa dea tot ce pot de dragul acestui obiectiv si ca sa ma ajute cat de mult pot. Obiectivul ii obliga sa faca acest lucru, in acelasi mod in care iubirea ii obliga pe parinti.

De aici, putem sa intelegem cum putem incepe sa Il realizam pe Creator. Initial, nu Il dezvaluim ca fiind mare, ci mic. Asta pentru ca El se coboara intentionat, pentru a ne ajuta sa realizam inaintarea spirituala. Si un copil o vede pe mama sa ca pe o „servitoare”, caci ea se pune complet la dispozitia lui.

Tot acesta este si modul in care Il dezvaluim pe Creator. Dar atunci, incepem sa intelegem treptat despre Creator ca El se exprima intentionat cu modestie in fata noastra si Isi coboara maretia, ca sa ne invete cum sa daruim.

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sursa Luminii Superioare a creat un punct de dorinta “din nimic”, apoi a inceput sa il influenteze, prin presiune, pana ce punctul a atins o stare numita Lumea Infinitatii. In aceasta stare, punctul nu mai este un punct, ci o sfera plina de Lumina care a creat-o. Atunci, ea efectueaza o restrictie – Tzimtzum Alef asupra dorintei, expulzand din ea Lumina. Asa existam noi – sub aceasta restrictie.

Conditia primei restrictii este foarte simpla: exista Lumina, placere, perfectiune si eternitate in partea de sus, iar in partea de jos exista dorinta, intuneric si goliciune. Acestea sunt separate de o granita numita Prima Restrictie-Tzimtzum Alef, care este o conditie ce nu poate fi anulata niciodata. Ea spune ca aceasta despartire va exista intre ele atata timp cat dorinta, Vasul- Kli nu este asemenea Luminii. Cu alte cuvinte, atata timp cat vasul vostru de perceptie nu este asemenea Luminii, nu veti simti nimic altceva, decat ceea ce simtiti acum.

In aceasta stare, nu suntem constienti de Lumea Spirituala si percepem numai “aceasta lume”. Aceasta stare, in care existam in prezent, este gradul cel mai mic posibil al vietii. El se afla dedesubtul oricarei realizari, in intuneric, ca si cum ne-am afla intr-o realitate imaginata, in cel mai profund somn.

Am vazut odata un film SF, in care oamenii erau pusi in niste capsule umplute cu un lichid special, ca sa poata fi trimisi in cosmos, la distanta de mii de ani lumina. Dormeau in aceste capsule pana ce aterizau pe o alta planeta, unde incepeau sa se trezeasca. Noi existam intr-o stare similara – intr-o stare de somn, rupti de realitatea adevarata. Conditia in care putem sa ne trezim este intentia “de dragul daruirii”. Pentru ca sa se intample acest lucru, dorinta noastra initiala de a fi impliniti sau de a primi placere nu se schimba; singurul lucru care se schimba este “de ce ne bucuram – in ce scop?”. Daca dorim sa primim Lumina (implinirea) de dragul nostru, cu intentia egoista “pentru mine”, atunci ne impotrivim conditiei lui Tzimtzuf Alef. Asta se numeste primire “de sus in jos”.

Daca dorim sa primim Lumina cu intentia de a da placere Celui care ne-o da, asta se numeste primire “de jos in sus”. Numai atunci Lumina, revelarea Lumii Superioare, ne umple complet. In ambele cazuri primim, de vreme ce singurul lucru prezent in noi este dorinta de a primi; ceea ce se schimba este intentia, conditia pentru primirea noastra.

Noi nu intelegem cum este posibil sa primim Lumina Superioara de jos in sus, sau ce inseamna a returna placerea Daruitorului. Insa aceasta conditie deschide calea catre Lumina. Daca executam aceasta conditie, atunci intreaga Lume a Infinitatii va fi a noastra.

Filed under: Lectia zilnica, Lumea, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar: Se stie ca exista Lume, An, Suflet in toate. Si in inima de piatra-Lev HaEven exista Lume, An, Suflet. Lumea este Sarpele primordial-Nahash Kadmoni, pe care l-a calarit Samuel, Anul – noua Av, iar Sufletul – izvorul venei coapsei-Gid HaNasheh.

Zohar-ul ne spune ca exista doua moduri de a percepe realitatea pe care o simtim. Exista perceptia “de dragul meu”, in care simtim “anul, lumea si sufletul” cele egoiste, care apartin inimii de piatra-Lev ha-Even. Mai exista si „lumea, anul si sufletul” altruiste, in care perceptia despre realitate este indreptata in directia opusa, departe de sine. In acest caz, percepem prin daruire, mai degraba decat prin primire si, ca urmare, percepem „Lumea, Anul si Sufletul” Superioare, caci le percepem prin daruire (sanctitate).

Care este diferenta dintre perceptia realitatii prin absorbtie si primire, atunci cand separam perceptia in lume, an si suflet, si perceptia realitatii prin daruire, cand si atunci separam perceptia in lume, an si suflet? De fapt, este o mare diferenta intre aceste senzatii, pentru ca, absorbindu-ne in noi insine, suntem limitati si simtim ca existam intre granite rigide ale timpului. Simtim ca traim si murim, ca suferim si avem probleme. Dorim mereu sa ne implinim, dar aceasta implinire paleste de indata. Intreaga existenta intre aceste granite egoiste de “lume, an si suflet” are loc in primire, in inima de piatra-Lev ha-Even, in absorbire “in sine”. Insa in ciuda suferintei, suntem fortati sa existam in continuare in acest mod, deoarece mediul ne conditioneaza ca asa trebuie sa traim. Mediul obliga persoana sa se straduiasca sa aiba succes in aceasta absorbire egoista – si suntem obligati sa ascultam de asta si, ca urmare, sa ne sinucidem.

Insa realitatea poate fi perceputa si diferit – prin daruire, iesind din sine. Acolo, lumea, anul si sufletul sunt dimensiuni infinite, care nu sunt limitate de consideratii despre cum se poate implini o persoana. Simtim Lumea Spirituala, eternitatea si perfectiunea.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar: Este stiut ca totul este format din “lume, an si suflet”.

Noi ne percepem pe noi si lumea prin limitari numite “lume, an si suflet”. “Lumea” este tot ce percepem ca fiind spatiul ce ne inconjoara, in care existam noi si tot restul. “Anul” este suita de actiuni, vremuri si stari prin care trecem, percepandu-le ca pe o ordonare de cauze si consecinte. Asta ne da perceptia vietii si a curgerii timpului. Sufletul este persoana care simte ca exista si traieste in spatiu si timp.

Astfel, exista persoana, lumea care o inconjoara si perceptia unei realitati in schimbare – lume, an si suflet. Asa ne percepem cu totii existenta. Insa de fapt, limitarile „lume, an si suflet” nu exista. Ele sunt, toate, Forta Superioara, care descrie aceste sentimente, coordonate si granite inlauntrul nostru.

In stiinta Kabbalah invatam ca exista Malchut si Bina. Atunci cand ne percepem existenta in Malchut, simtim ca stam pe pamant; atunci cand ne percepem existenta in Bina, simtim ca suntem in nori, iar cand percepem ca suntem situati intre Malchut si Bina, simtim ca suntem intre cer si pamant.

Fortele Superioare descriu pentru noi intreaga lume care ne inconjoara si existenta noastra in ea. Ele sunt ca niste vectori pe un ecran de calculator, care ne dau o senzatie de timp si spatiu, care constau din mai multe obiecte. Insa toate acestea sunt doar forte, care ilustreaza pentru noi o imagine tridimensionala colorata pentru noi si inlauntrul nostru.

De fapt, toate astea sunt o singura forta, dar influentele ei ne sunt prezentate intr-un mod care le separa in timp, spatiu si miscare, sau, dupa cum spune Cartea Zohar, in lume, an si suflet. Ca rezultat, simtim ca existam intr-o lume in care totul se misca si exista in mod continuu.

Insa toate acestea sunt influenta unei singure forte asupra noastra. Forta aceasta este cea care creeaza toate aceste impresii variate, dandu-ne o senzatie ca suntem noi insine, un spatiu tridimensional si timpul.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Perceptia realitatii pe care Kabbalah o explica ne pare foarte ciudata si extraordinara. Cu toate acestea, un copil nou-nascut, de asemenea, vede lumea din jurul lui ca ceva extraordinar. El nu cunoaste nimic de aici si incepe sa studieze aceasta lume de la bun inceput. Noi suntem exact la fel, in ceea ce priveste Lumea Spirituala.

In plus, avem Reshimot (gene informationale), definitiile interioare ale Lumii Spirituale si, prin urmare, prin ele revenim la un ‘loc’ unde am fost in prealabil, locul din care am venit.

Cand ne nastem, intram intr-o lume diferita de fiecare data, pentru ca lumea se dezvolta, ea sufera progresele tehnologice si viata din jurul nostru e in continua schimbare. Cu toate acestea, atunci cand vom intra in Lumea Spirituala, ne aflam intr-o Lume in care noi am fost inainte si despre care avem amintiri, informatii, sentimente si impresii. Pur si simplu, trebuie sa le trezim.

Prin povestile si explicatiile sale, Cartea Zohar ne atrage in sus, ne conduce pana la senzatiile Lumii Spirituale. Desi noi, inca nu le percepem, prin citirea Zohar vom incepe sa trezim amintirile noastre interioare despre calea pe care am trecut de sus in jos, atunci cand am trecut prin toate aceste etape.

Acum ne intoarcem din lumea noastra, acolo. Incepem urcarea, inapoi, de unde am venit.

Filed under: Zohar - Niciun comentariu→

Pare ilogic, dar daca dorim sa ne ridicam la gradul urmator si sa primim mai multa Lumina, trebuie sa “iesim din casa”, din starea in care am avut implinirea – Lumina Hochma, si sa ne ridicam la gradul in care exista doar Lumina Hasadim. In acest fel putem garanta ca nu vom scadea de la gradul nostru spiritual si nimic nu va fi in masura sa ne faca rau.

La urma urmei, singurii care ne putem face rau suntem noi! Fiinta umana este o mica lume. Tot ceea ce vedem in jurul nostru exista in interiorul nostru, in senzatiile noastre. Aceasta intreaga lume, care pare exterioara, de fapt, exista in interiorul nostru. Noi doar ne-o imaginam ca fiind in afara.

Cand vom incepe sa obtinem senzatiile spirituale, vom simti ca toate aceste calitati si fenomene apar in noi. Chiar acum, cu toate acestea, pare evident pentru noi ca totul exista in afara, inclusiv nivelurile neinsufletit si vegetativ ale naturii, animalele, oamenii, toate stelele, intregul univers. De altfel, cum ar putea incape toate acestea in interiorul unei persoane? Cu toate acestea, mai tarziu le vom simti in intregime in interiorul nostru.

Este o mare iluzie sa credem ca lumea este externa. Stiintele obisnuite incep, de asemenea, sa ajunga la aceasta concluzie, desi Zohar-ul a scris despre acest lucru cu mai mult de o mie de ani in urma. Toate personajele si obiectele descrise in Zohar exista doar in perceptia noastra, inclusiv Creatorul si creatiile, Leah, Rachel, Iakob, Israel, ingeri, spirite rele, forte diverse, noi insine, si toate lumile. Toate acestea sunt in interiorul nostru. De aceea, atunci cand citim Cartea Zohar, trebuie sa incercam sa simtim ce se intampla in interiorul nostru.

Nu exista nimic in afara noastra. Nu exista prieteni cu care studiez si, nu exista nicio televiziune care afiseaza lectia pentru noi. Toate acestea sunt doar perceptia noastra.

Filed under: Zohar - Niciun comentariu→

Kabalistii explica faptul ca dorinta e singura creatie a Creatorului. E alcatuita din 613 dorinte diferite (Tariag) cu manifestari diferite. Noi traim tocmai in aceste dorinte. Toate ne reprezinta.

Lumina Creatorului lumineaza aceste dorinte. De fapt, El desparte dorinta comuna unica intr-o multitudine de dorinte particulare, pentru ca dorinta e divizata si devine mai complexa sub influenta Luminii. De aceea ea se imparte in mai multe parti, chiar opuse intre ele.

Intre aceste dorinte, unele sunt contrare si opuse Luminii, altele o intaresc si se aseamana cu Ea. Dorintele rele din noi ne indeparteaza de Lumina si ne instraineaza de ea, ele sunt numite “inclinatia rea” (Ietzer RA), “Fortele rele” (Kohot HaTumah) sau partea opusa (Sitra Achra). Dorintele bune din noi, numite Ietzer Tov, ne apropie catre scop si ne ajuta sa il atingem. Ele se numesc “forte ale sanctitatii” (Kohot HaKedusha).

Mai exista dorinte in noi la diferite nivele de dezvoltare: static, vegetativ, animat si uman. In plus, exista dorintele numite “ingeri”, “demoni”, “spirite” etc. Exista o multitudine de tipuri diferite de dorinte, toate in interiorul nostru, reprezentandu-ne.

Insa relationarea noastra la dorintele si calitatile noastre e diferita. Pe unele le tratam ca si cum ar fi mai aproape de noi, pe altele ca si cum ar fi mai departe sau opuse, chiar ca fiind benefice sau nocive pentru noi. Le tratam intr-un fel sau altul in functie de scopul nostru, maniera in care vom lucra cu ele si alte considerente.

Totusi, indiferent de ceea ce spunem, gandim, numim, ne raportam mereu la dorintele noastre. Oamenii pe care ii vedem in jurul nostru sunt expresia dorintelor noastre, o dorinta care a luat forma “noastra” sub influenta Luminii.

Unele dorinte sunt mari si relativ constante; daca se schimba, o fac lent. Aceste dorinte se afla la nivel static al dezvoltarii. Alte dorinte sunt mai flexibile, la nivel vegetativ si animat. Ele se schimba mai repede sau mai incet in functie de tipul si rezistenta lor. Toate aceste dorinte depind de un nivel mai ridicat al dorintelor – cel uman, numit “suflet”. Dorintele “animate” care sunt inferioare acestui nivel sunt numite “spirite” sau “ingeri”.

In plus, “camerele” sunt diferite tipuri de spatii sau cavitati; ele sunt dorintele nivelului static cu insusiri proprii. Unele dorinte opereaza inauntrul acestor camere mai activ si flexibil, fiind numite “spirite” care se afla la nivel vegetativ.

Dorintele care sunt si mai active opereaza in interiorul spiritelor; acestia sunt “ingerii” la nivel animat. In fine, la un nivel mai profund sunt sufletele care se ajuta reciproc.

Astfel, Zohar-ul ne reveleaza intreaga lume. Dar aceasta lume e in mine si in dorintele mele. E ca si cum as calatori printre ele, ca un pitic dintr-un desen explorandu-si corpul prin diferite organe si spatii intre ele, observand cum functioneaza intregul sau organism.

Zohar-ul descrie ceva similar. Ne spune cum suntem in Lumea Spirituala care e dorinta noastra si care ne apare ca fiind interioara sau exterioara in tot felul de stari diferite. Si toate sunt menite sa lucram cu ele.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→