Acum lucram ca sa dezvoltam abordarea corecta fata de Cartea Zohar. Aceasta e cea mai mare provocare cu care ne confruntam, pentru ca nu intelegem aceasta Carte. Trebuie sa privim naratiunea in alt fel decat am facut-o pana acum. La urma urmei, n-am privit niciodata in noi insine, ci intotdeauna am privit in afara. Mereu am aratat catre ceva din afara noastra, incercand sa il discernem si sa aflam ce este. Dar acum, trebuie sa efectuam o observare interioara si sa aratam inauntrul nostru, ceea ce e un lucru foarte neobisnuit.

Atunci cand citim cuvintele “Iov, Faraon” si asa mai departe, ne gandim imediat la istorie, la geografie, la relatii intre oameni si la tot felul de alte lucruri exterioare. Dar Kabbalah spune, ”Nu, dimpotriva, trebuie sa va uitati inauntrul vostru si sa cautati acolo aceste lucruri”. Insa noi nu intelegem cum sa facem asta si unde sa cautam toate astea in noi. Ar fi mai usor daca, macar, am avea experienta unor senzatii interioare atunci cand citim despre „Faraon”, de exemplu. Dar nu se intampla asa; in schimb, incepem dintr-o data sa ne gandim la o persoana care a trait in Egipt acum 5000 de ani. Asta e problema noastra.

In realitate, aceasta perceptie falsa a fost aranjata deliberat, astfel incat, imaginandu-ne toate aceste lucruri in exterior, sa ne fortam si sa facem eforturi sa ni le imaginam inauntrul nostru. Trecem de la lumea imaginara la lumea de forte, dorinte si calitati, incercand sa privim in interior, din propriul nostru acord si cautandu-L pe Creator acolo.

Apoi, ne dam seama ca aceasta lume nu exista, nici Faraonul, nici Bilam, Balak, Iov si toate celelalte impresii pe care le evoca Zohar-ul in noi. Nu exista niciuna dintre ele; toate sunt forte pe care Creatorul le trezeste in noi, pentru ca noi sa Il recunoastem pe El – Singura Sorta care exista. Atunci, toate aceste numeroase forte si calitati dispar, si ramanem unu la unu cu Creatorul. Insa pentru a ajunge acolo, a trebuit sa ne inaltam, sa ne extindem si sa ne construim in asa fel, incat sa ajungem la o astfel de dimensiune atotcuprinzatoare, care iti permite sa Il intelegi, sa Il simti si sa fii implinit de El.

Asta este Unitatea dintre Creator si creatie, pe care trebuie sa o realizam prin Echivalenta de Forma. iar Cartea Zohar ne invata toate astea.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Omul trebuie sa fie propriul sau psiholog spiritual; trebuie mereu sa urmareasca in ce parte se inclina „balanta” sa – catre bunatate sau catre rau. De asemenea, trebuie sa isi analizeze toate calitatile si sa lucreze cu ele. Trebuie sa verifice fiecare dintre calitatile sale, ca sa vada ce este si unde ii este locul, pentru ca prin aceste calitati, el va incepe sa Il simta pe Creator.

Zohar-ul vorbeste despre sistemul care ne guverneaza si ne controleaza calitatile. In acest sistem, Creatorul este cel care implementeaza toate actiunile in cadrul acestor calitati. El ne invita sa ajungem sa Il cunoastem prin toate aceste calitati, actiunile lor si tot acest sistem. El ne spune o poveste, prin care putem sa incepem sa Il recunoastem pe El, calitatile pe care le-a creat, modul in care le-a conectat unele cu altele si cum putem sa incepem sa le studiem.

In felul acesta discernem sistemul, structura si functionalitatea sa, precum si forta care lucreaza cu el. Acesta este modul in care vom ajunge sa Il cunoastem pe Creator, caci tot acest sistem este o legatura care ne conecteaza cu Creatorul.

Acest sistem va disparea la Sfarsitul Corectarii, deoarece nu va mai ramane nimic de ascuns si de conectat. Va fi o conexiune universala absoluta.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Toata lucrarea noastra este pentru a realiza rugaciunea din inima, un apel catre Forta Superioara, Creatorul. El dirijeaza si controleaza totul. Ca urmare, trebuie doar sa-I cerem lucrul potrivit.

Cererea noastra ar trebui sa fie corecta si deliberata – si tocmai asta ne invata stiinta Kabbalah: Cum sa facem apel la Lumina, la forta care ne-a creat. Aceasta va face orice actiune dorim, cu conditia ca dorinta noastra sa fie in acord cu programul general al Creatorului – sa ne aduca intr-o stare perfecta.

Foarte asemanator, un copil poate sa planga si sa isi roage mama sa il lase sa se joace cu un cutit ascutit, dar aceasta n-o sa i-l dea niciodata. Insa daca cere ceva bun, ea o sa-i implineasca cererea cu placere. Acelasi lucru e valabil si cu cererile noastre; “Fa-ti dorinta asemenea dorintei Lui” si vei primi totul.

Nu studiem niciun secret ascuns in stiinta Kabbalah; ne studiem pe noi insine si pe Creator. Ajungem sa Il cunoastem, in virtutea explicatiilor kabalistilor despre ce ar trebui sa Ii cerem. Lumina care Reformeaza va face restul.

Creatorul a creat inclinatia rea, iar sarcina noastra este sa o dezvaluim. De indata ce o dezvaluim, putem sa fim siguri ca vom sti cum sa-I cerem Creatorului corectarea acesteia. Nu ne dam seama ca raul nostru este amprenta inversa a Creatorului. Imprimandu-Se in noi, El a folosit Lumina, pentru a crea dorinta de a ne bucura. E ca patricea si matricea. Primirea e forma opusa a daruirii; ele intra una in alta si se unesc, ca doua parti ale unui intreg. Ca urmare, de indata ce ne dezvaluim raul, vom gasi imediat modul in care sa apelam la Creator ca sa il corecteze.

Asta nu trebuie sa studiem in carti. Cartile nu fac decat sa ne acordeze si sa ne dezvolte senzatiile. Persoana invata tot restul de la sufletul ei. Si nu trebuie sa ai vreo minte mareata, ca sa inveti; doar mergi mai departe si o sa se intample!

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Inainte sa incepem sa citim Cartea Zohar, trebuie sa ne acordam la intelegerea ei corecta. E o carte inchisa, secreta si cifrata, care necesita un anume cod pentru a fi inteleasa.

Cum putem sa spargem acest cod si sa deschidem aceasta carte, ca pe un seif? Cheia la Cartea Zohar este perceptia corecta a realitatii, caci este scris, “Omul e o lume mica”. Acesta este secretul.

Totul exista inauntrul meu, inclusiv lumea pe care o percep si tot ce simt. Fiecare persoana pe care o vad langa mine este perceputa in interiorul creierului meu. Doar mi se pare ca tot ce vad, aud, miros si ating este in afara mea, pentru ca simturile mele imi descriu totul in acest fel si ma fac sa simt ca si cum as avea de a face cu ceva din afara mea.

Stiinta Kabbalah spune ca exista numai dorinta, nimic altceva. Aceasta dorinta consta din cinci parti: vaz, auz, miros, gust si pipait. Eu percep impresii in interiorul dorintei mele, intr-un mod care face sa para ca exista o lume exterioara, in afara mea. Faptul ca un obiect nu este in interiorul meu, ci in exterior este un sentiment.

El se prezinta in acest fel in interiorul dorintei mele pentru ca este impartit in doua parti: Eu si lumea exterioara. In termeni kabalistici, dorinta consta din cinci parti, numite: 1.radacina 2.spirit 3.corp 4.vesminte 5.castele (spatiul exterior).

Radacina, spiritul si corpul sunt sentimentul meu de “eu insumi”, in timp ce vesmintele si castelul sunt fenomene care mi se par exterioare. Insa ele doar par ca se intampla in afara mea, pentru ca eu sunt structurat ca sa percep o parte din sentimentele mele interioare ca fiind separate de mine, ca si cum ar fi straine sau exterioare.

Aceasta dorinta e atat de detasata de mine, incat nici macar nu simt ca ceea ce se intampla acolo are vreo legatura cu mine. Altcineva e in suferinta, dar eu nu simt nimic. Altcineva moare, dar eu nu simt nimic. Mai mult, e atat de detasat si de departe de mine, incat ma bucur cand sufera. Atat suntem de orbiti!

In plus, mai exista si cazuri anormale in lumea noastra, de oameni carora le place sa isi provoace durere. De fapt, insa, noi ceilalti suntem cei mai mari masochisti dintre toti! Dar pentru ca toti ceilalti simt la fel, a rani pe “altii” (care, de fapt, sunt parti din noi) este considerat ceva normal.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Nu ar trebui sa ne straduim sa corectam lumea sau pe noi insine; trebuie doar sa studiem actiunile pe care Lumina Superioara le face asupra noastra. Este asa cum Creatorul i-a spus lui Moise: „Hai sa mergem la Faraon.”.

Moise e mic si inspaimantat – adica, asta este o calitate foarte slaba la un om. In fata lui se afla o creatura de proportii monstruoase; e toata creatia, toata lumea, egoismul, care detine toata puterea, hrana si oxigenul. Eu primesc toate aceste lucruri de la Faraon; el este toata realitatea mea. Intre timp, o calitate micuta sau o dorinta numita Moise se ridica impotriva lui si vrea sa scape, sa iasa de sub controlul lui si sa inceapa sa traiasca intr-o alta lume!

Aproape ca nici nu simtim in noi aceasta mica oportunitate de a ne inalta si de a iesi din egoismul nostru. Nu stim cum sa iesim din aceasta sclavie in Egipt sau unde sa fugim din ea. Insa Creatorul ne spune, “Hai sa mergem la Faraon impreuna!”. Si ca un copil care il ia de mana pe adult, Moise si Creatorul merg impreuna.

Din partea fiintei omenesti, tot ce e necesar e consimtamantul, o cerere de ajutor catre Creator. Nu trebuie sa ne batem cu raul de unii singuri. Insa oamenii nu inteleg acest lucru si cred ca pot sa faca ceva de unii singuri. Dar cine se crede erou e nebun.

Toate religiile si presupusele metode “spirituale” gresesc in aceasta privinta, invatand oamenii sa eradicheze inclinatia rea. Insa Kabbalah spune ca partea stanga (dorintele egoiste) ne este data tocmai ca sa ne ajute sa aderam la partea dreapta (daruirea) – la urma urmei, acesta este obiectivul de a il realiza pe Creator prin eforturile noastre pe linia din mijloc.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Fiecare dorinta e formata din doua parti: cea Superioara si cea inferioara, Galgalta ve Eynaim, care este conectata cu Partzuf Superior si cu AHP, care este conectat cu cel inferior. Acesta este modul in care sunt conectate toate sufletele in Lumea Spirituala, unde depind unul de altul.

Se pare ca, prin partea mea daruitoare (Galgalta ve Eynaim), controlez pe deplin Nivelul Superior si doresc sa ii apartin. Intre timp, cu partea mea inferioara, (AHP), sunt conectat pe deplin cu cel inferior si imi pasa de acesta.

In ambele cazuri daruiesc. Cu privire la Cel Superior, daruiesc anulandu-ma pe mine, iar cu privire la cel inferior, daruiesc pasandu-mi de el. Cu cat sunt mai capabil sa ma anulez inaintea Celui Superior si sa primesc de la acesta, cu atat pot sa dau mai mult celui inferior, dupa aceea.

Asta se intampla intre toate sufletele si, ca urmare, totul depinde de conexiunea noastra reciproca. Se dovedeste ca omului nu i-a mai ramas nimic pe care sa il numeasca al sau, de vreme ce Partea sa Superioara este determinata de Nivelul Superior, iar partea sa inferioara, de cel inferior. Daca e unit atat cu Cel Superior, cat si cu cel inferior, atunci le apartine pe deplin si poate sa isi dezvaluie „eu-l” exact in aceasta forma. Atunci, punctul sau din inima devine mai puternic si infloreste, realizandu-se.

E ca si mama unei familii, pentru care cel mai important lucru este nivelul superior, sotul ei si nivelul inferior, copiii ei. Ea nu isi vede existenta separata de ei, iar din acest motiv, ea e cel mai important membru al familiei; ea e cea care tine totul laolalta.

E la fel pentru toate sufletele; primind Lumina de Sus si transferand-o jos, lucrul acesta devine important pentru toata lumea.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Povestea Exodului din sclavia din Egipt descrie toate detaliile caii spirituale ale unui grup kabalistic. Se pare ca suntem pregatiti sa iesim din Egipt si sa ne castigam libertatea (sa iesim din egoism si sa intram in calitatea daruirii) – si cu toate acestea, e asa de dificil. Suferim cei „sapte ani de foamete” si „blestemele egiptene”, pentru ca fiecare dintre noi sa il simta pe Faraon (domnia rea a egoismului asupra noastra) cum pandeste in noi. Trecem printr-o batalie interioara teribila cu o parte din noi care vrea sa iasa din Egipt (sa se lepede de egoism), iar cealalta care nu vrea sa scape.

Salvarea din Egipt (noaptea de Paste) se intampla dintr-o data, pe cand ne aflam in intuneric, intr-o graba – si apare din frica, fiind initiata de Sus. E atunci cand simtim o forta care ne impinge inainte, catre daruire. Suntem dispusi sa fugim in intuneric, caci asa percepem calitatea daruirii. Insa Creatorul ne conduce catre libertate, pe calea cea lunga, inconjurandu-ne de adeptii Faraonului (Erev Rav – o multime amestecata).

Chiar si atunci cand ne rupem de adevaratele dorinte egoiste cunoscute ca “fortele Faraonului”, tot ramanem cu o “multime amestecata”. Sunt cei care vor sa aiba tortul in frigider si sa il si manance, care cauta sa ramana egoisti si, in acelasi, timp, sa primeasca placere de la Creator si de la spiritualitate.

Aceste dorinte ne leaga in exil si ne impiedica sa scapam. Iar cand, in cele din urma, scapam, ele tot mai pot sa se ataseze de noi, pentru ca au o legatura cu Creatorul. De aceea se numesc “amestecate” – pentru ca ambele lor dorinte sunt evidente imediat: speranta pentru o viata buna in aceasta lume, dar si in lumea ce va veni. Ei sunt cei care ne trag inapoi.

Astfel, povestea Exodului vorbeste despre dorintele si intentiile care exista in fiecare dintre noi. Atunci cand ajungem la Marea Rosie, nu suntem pregatiti sa sarim in ea – marea ni se pare ca moartea. Ca sa o traversam, trebuie sa dezvaluim singura forta speciala, care poate sa ne treaca dincolo.

Iar cand, in cele din urma, ajungem la Muntele Sinai, ni se da conditia finala si cea mai grea: “Uniti-va ca un singur om, cu o singura inima”. Dupa toate discernamintele si eforturile noastre pentru spiritualitate, in cele din urma, dezvaluim faptul ca nu suntem dispusi sa ne unim cu altii.

Insa aceasta este singura conditie pe care trebuie sa o indeplinim si nu avem de ales, decat sa fim de acord: “Suntem dispusi, dar nu putem”. Daca vrem cu adevarat aceasta garantie reciproca, atunci Creatorul trebuie sa fie cel care garanteaza – Dar oare, chiar vrem asta?

Atunci cand suntem de acord cu aceasta conditie, primim de Sus taria pentru garantia reciproca si pentru dezvaluirea Creatorului. Creatorul se dezvaluie in noi, pentru a ne da o sansa sa daruim.

E un proces foarte lung si complex, iar Cartea Zohar ne invata cum sa fim mai sensibili la schimbarile care au loc in noi, pentru a ne putea imagina fiecare detaliu. Toate acestea au loc in interiorul nostru – niciunde altundeva. De aceea trebuie sa invatam sa recunoastem si sa intelegem aceste calitati, in interior. Antrenandu-ne sa ne mentinem o astfel de viziune interioara, ajungem din ce in ce mai aproape de a percepe Lumea Spirituala.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Daca povara inimii tovarasului din grupul nostru se ingreuneaza, trebuie sa-i aducem doctorie: trebuie sa facem tot ce ne sta in puteri, ca sa ii redam buna dispozitie. Daca simt intuneric sau greutate, inseamna ca imi lipseste dorinta de spiritualitate. De exemplu, sa presupunem ca spiritualitatea e atat de importanta, incat puterea dorintei mele de spiritualitate cantareste 20 de livre. Dintr-o data, la ea se adauga alte 20 de livre de dorinta necorectata. Asta ma trage in jos si ma face incapabil sa ma misc. Ca sa inaintez, dorinta mea catre spiritualitate trebuie sa devina mai importanta cu aceleasi 20 de livre. Atunci, spiritualitatea incepe sa ma atraga cu o forta de 40 de livre.

De unde obtin aceasta forta suplimentara, caci e clar ca nu o am in mine? Pot sa o obtin numai din cartile de Kabbalah sau din mediul meu. Trebuie sa incep sa lucrez imediat la a mari importanta pe care o are obiectivul spiritual pentru mine.

E ca un pacient care nu e inca total bolnav si care trebuie sa isi foloseasca toate organele sanatoase, ca sa isi depaseasca boala. Eu imi folosesc toata taria ramasa, ca sa realizez asta – si facand acest lucru, transform intunericul in Lumina. Pot sa trec rapid de la o stare la alta, inaltandu-ma in spirala si, ca urmare, inaintand.

Se impune intrebarea – de ce sa ma cufund adanc in intuneric si sa raman acolo luni sau ani de zile, asteptand ca acesta sa se sfarseasca de la sine?

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Am primit doua intrebari cu privire la inceputul studiului in Kabbalah:

Intrebare: Trebuie sa avem punctul din inima, inainte de a putea incepe sa ne corectam pe noi insine si relatiile noastre cu ceilalti?

Raspunsul meu: Nu. Poti incepe in orice stare.

Intrebare: Eu am un grup de cinci-sase oameni care nu au internet, asa ca le-am oferit lectii de Kabbalah in limba spaniola, cu lectii inregistrate de la ARI Learning Center in computerul meu. Le-am dat primele 15 lectii. Este in regula? si pot sa le dau si lecţii virtuale pe care le iau de pe the new one -Cursul Nou, inceput in ianuarie?

Raspunsul meu: Nu conteaza. Lasa-i sa audieze orice fel de lectii, chiar si cele destinate pentru studenti foarte avansati. Lumina lucreaza intotdeauna si efectul acesteia nu depinde de intelegere. Este mai important sa se acorde atentie profesorului.

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Credinta deasupra ratiunii este noul sistem de relatii, pe care trebuie sa-l stabilim in lume, pentru ca, fara el, niciodata nu vom putea construi conexiunea dintre noi, necesara supravietuirii noastre. Noua stare a omenirii, care este revelata azi nu este doar o descoperire ca lumea este globala si integrala, ci este, de asemenea, o intelegere a faptului ca avem nevoie de cunoasterea Fortei Superioare (Creatorul). El trebuie sa fie Forta care guvernand asupra noastra, ne va lega pe noi toti unii cu ceilalti si, cu toate nivelurile realitatatii (neanimat, vegetativ, animat si uman).

Atunci cand aceasta Forta va umple spatiul dintre noi, ne vom putea salva pe noi insine. In caz contrar, nu vom fi capabili sa facem asta. Nici chiar in fata mortii, nu ne vom putea conecta intre noi, in modul in care cere aceasta, Natura de la noi. Prin criza, Creatorul ne arata ca El nu este printre noi, si aceasta este, de asemenea, numita “rupere a sufletului comun”.

Trebuie sa descoperim ca singurul lucru de care avem nevoie este Creatorul, Forta care va fi dezvaluita pentru a umple golul dintre noi si de a conecta toate partile universului, in mod corect. Aceasta Forta Superioara este necesitatea esentiala a vietii absolut tuturor. Toata lumea isi va da seama ca, fara aceasta, noi, pur si simplu nu vom putea supravietui.

In acelasi mod, vom deveni constienti si de faptul ca acum trebuie sa ne conectam unii cu ceilalti si sa simtim pe ceilalti ca pe noi insine. In caz contrar, vom distruge natura, afectandu-ne nociv pe noi insine, prin dauna adusa celorlalti, pentru ca toti suntem conectati.

Aceasta este intelegerea pe care vrea sa o dezvaluie Kabbalah, pentru a ilumina pe toti, astfel incat oamenii sa poata realiza asta mai usor si mai repede.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→