Intrebare: Cum putem simti o lipsa de daruire, daca această deficienta nu a existat in Creator?

Raspuns: Dorinta de a darui a Creatorului vine din perfectiune. Cu toate acestea, daca dorim sa ramanem creaturi si sa diferim de Creator, daruirea din noi nu poate veni de la perfectiune. Prin urmare, necesitatea de a darui trebuie sa vina dintr-un sentiment de deficienta.

Cu toate acestea, nevoia de a iubi un sentiment de Lipsa, nu este buna, deoarece atunci se pare ca as dori sa-L iubesc de dragul de a crea o situatie mai buna pentru mine. Prin urmare, trebuie sa construim in noi insine o nevoie ce nu se bazeaza pe deficit, ci mai degraba, nevoia de a fi deasupra naturii noastre, de dragul de a darui. Astfel, dorinta de a primi trebuie sa ramana in mine, dar deasupra ei, am sa construiesc dorinta de a darui.

Creatorul este perfect si iubirea Lui vine din perfectiune. Iubirea creatului nu poate veni din perfectiune, asa ca ce fel de iubire este asta? Persoana are nevoie de a atinge un sentiment de deficienta fara deficit, adica un Vas – dorinta dubla, astfel incat, de asemenea, iubirea noastra va veni aparent din perfectiune. Apoi iubirea noastra va fi cu adevarat pura.

Intregul proces este deja determinat de starea finala – singura stare care exista si a fost creata de catre Creator. Cu toate acestea, in ce ne priveste, ne desfasuram intr-o secventa de stari, ca un covor ce se deruleaza in jos, pe scari, spre noi.

Din partea a treia Lectia zilnica de Kabbalah 5. 04.10, Articolul Matan Tora

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce dorinta de a primi placere trebuie sa sufere si sa treaca prin atat de multe lovituri, pentru a deveni dorinta de a darui? Daca simt ca daruirea este o calitate buna, atunci de ce este atat de dificil sa se renunte la dorinta de a primi?

Raspuns: Tu simti lovituri si dificultati din cauza ca te identifici cu dorinta de a primi placere si nu vezi ca aceasta nu-ti apartine. Ambele dorinte, cea de a primi si dorinta de a darui sunt ingeri, sunt forte ale Creatorului, trimise la tine. Acestea sunt doua linii care vin la tine de Sus. Ai nevoie sa te identifici cu linia de mijloc care se constituie din cele doua linii. Linia de mijloc nu apartine uneia dintre cele doua linii, ci este atunci cand incepi sa simti o noua realitate, care este complet separata de ele, fiind deasupra lor.

Liniile sunt aici ca sa te ajute, ca doi magneti diferiti care isi exercita forta asupre unei bare de fier, de la cele doua capete opuse. Esti conectat la aceste forte, astfel incat sa poti construi o linie de mijloc, ca urmare a influentei lor. Tu nu te identifici cu niciuna dintre ele, nici cu dorinta de a primi placere, nici cu cea de a darui.

Dorinta de a primi placere a fost creata de catre Creator ca existenta din absenta, in timp ce dorinta de a darui – Creatorul Insusi, deja a existat. Tu nu esti conectat la niciuna dintre ele, altfel nu ai putea deveni independent. Independenta ta vine din construirea Eu-lui tau, din ambele.

Deci, de ce te simti rau? Cauza este in faptul ca te face sa parasesti dorinta de a primi placere, pentru a opri identificarea cu ea, si de a fi deasupra ei. Prima data vin lovituri sub forma de rusine si umilinta, care te indeparteaza de la dorinta de a primi, pentru ca ea te face sa suferi. Dupa aceea, opusul este valabil:  individul vrea sa mareasca dorinta de a primi, deoarece el insusi se construieste mai sus de aceasta, ca deasupra unui magnet.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 5.04.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Este scris ca placerea este in atingerea calitatilor Creatorului. Rezulta ca vom obtine placere prin primire?

Raspuns: Placerea este de a deveni ca si Creatorul. Actiunea in sine – de primire sau daruire – nu conteaza atat de mult. Scopul este adeziunea cu Creatorul. Acesta este nivelul final la care incercam sa ajungem. Adeziunea este atinsa prin daruirea mea catre El si daruirea Lui catre mine.

Cu toate acestea, in scopul de a darui celuilalt, trebuie sa primim de la celalalt. In caz contrar, nu va exista o legatura intre noi. Si pentru ca noi sa avem o legatura reciproca de primire si daruire, avem nevoie de iubire unul pentru altul. Iubirea este un mijloc. Primirea si daruirea, de asemenea, sunt mijloace. Acestea toate sunt mijloace pentru atingerea adeziunii.

Actiunea in sine nu conteaza. Cand iubesc pe cineva, si aceasta persoana ma iubeste, conteaza daca intr-adevar daruim unul celuilalt sau primim? Ne bucuram pur si simplu unul pe celalalt! Mama primeste atat de multa placere de la un copil care primeste de la ea! Desigur, ea ii da lui, dar el ii da mult mai mult. Ce i-a dat? El doar cere, tipa, si scutece si hrana. Totusi, in acelasi timp, el ii da ei oportunitatea de a se bucura. Toata lumea intelege acest lucru foarte bine, nu este nevoie sa-l explicam.

Lumea spirituala se caracterizeaza prin actiuni oarecum similare celor pe care le observam in lumea materiala. Cu toate acestea, intregul lor sens consta in intentie: pentru ce fac eu toate aceste lucruri. Acţiunea in sine, de dare sau primire, nu conteaza deloc.

Un exemplu chiar mai bun: O persoana care are un cutit si taie stomacul cuiva. Intentia lui determina totul. Daca el o face in interesul celeilalte parti, actiunile sale sunt cele ale unui medic; in cazul in care este condus de propriul sau interes, el actioneaza ca un hot sau un criminal. Aceasta este toata diferenţa.

O actiune poate fi evaluata numai in functie de intentia sa: De ce a fost facuta, care a fost scopul ei? Pastrati ideea daca pentru a primi sau a da. Care este diferenta? Ceea ce conteaza este de ce o faci, daca doresti sa dai placere sau de a primi aceasta.

Din a 3a parte Lectia zilnica de Kabbalah 5.04.10, Articolul Matan Tora

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Trebuie sa stii care este functia personala in sistemul general pentru a actiona corect?

Raspuns: Inca nu iti recunosti functia dar o vei face in timp. Pe masura ce avansezi si actionezi mai constient, impreuna cu altii, conexiunea ta cu ei, functia ta si felul in care intreg sistemul te influenteaza iti va deveni clar.

Vei descoperi o lume lucida, cu multe nivele. In afara de asta o vei discerne deja, vei scoate la lumina adancimea ei; vei distinge fortele active si vei invata cum sa le declansezi. Aerul va deveni dintr-odata comprimat deoarece este umplut cu forte multiple, dar tu vei stii cum sa le operezi.

Vei fi ca un copil mic care descopera o lume noua plina de multe lucruri interesante: el poate sa le deschida, inchida, manipuleze si vede ca toate sunt interconectate. Incet, el incepe sa inteleaga mai bine aceasta lume. La timpul nasterii sale, copilul nu este constient de nimic din ceea ce il inconjoara, nu poate vedea nici auzi. Dupa un timp incepe sa auda, sa vada, sa guste. La fel se intampla cu noi, in lumea spirituala.

Ceea ce faci in in acest timp se numeste (Sgula),o forta miraculoasa. Activezi sistemul fara sa stii cum o faci. Similar, un bebelus tipa si nu are nicio idee despre ceea ce il inconjoara. Dar strigatul lui este luat in seama de mama sa si o face sa aiba grija de el.

Similar, dorinta noasta, ca un bebelus care tipa, poate afecta Mama Superioara (Ima Ilaa), Bina (este numita si Ima-mama) si atunci ea va avea grija de noi. Nu trebuie sa stim nimic altceva, la fel ca atunci cand suntem mici si nu stim exact ce trebuie sa cerem. Nu ii explicam mamei ce sticla sa scoata din frigider si la ce temperatura sa o incalzeasca. Pur si simplu noi strigam! La fel se intampla si in spiritualitate.

Mai tarziu, strigatele noastre vor deveni mai constiente si vom cere si ne vom stradui la ceva mult mai concret. Construim relatii cu Cel Superior si, gradual, le dezvoltam din ce in ce mai mult.

Lectura la Lag BaOmer 1.05.10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu imi lipsesc problemele in viata. Cateodata mi se pare ca sunt atat de bolnav si obosit de totul, nu am nicio dorinta ramasa pentru nimic. Astfel, trebuie sa las deoparte tot ceea ce este animal si pamantesc si sa discern cel mai important lucru: Care este relatia mea curenta cu cei din jurul meu? Ii urasc, nu imi pasa de ei absolut deloc, pot disparea din punctul meu de vedere… Acest negativ, care eu sunt in mediul inconjurator, este inclinatia mea rea.

A fost pusa in evidenta prin spargerea sufletelor noastre: Am fost odata uniti, dar acum descoperim reversul – separarea totala. Aceasta descoperire este foarte importanta, este ceea ce imi trebuie. Nu trebuie sa arunc aceste momente negative ci sa le colectez. Ele imi arata cat de mult ii urasc pe ceilalti si este minunat ca le descopar! Da, ii urasc si ii desconsider, ma fac sa mi se intoarca stomacul pe dos, suntem uluitor de distanti unul fata de celalalt – si asta este minunat! Acum avem oportunitatea sa incepem corectia.

Deci, incep sa merg spre ei. Fac eforturi, particip la studiu si diseminare pentru a simti cel putin un fel de legatura, sa ma aplec oriunde pot. Daca simt ca astazi sunt neputincios chiar sa ma uit la prieteni, atunci trebuie sa fac un fel de munca mecanica, in beneficiul scopului, pana cand revin, treptat la fluxul general.

Fiecare persoana poate avea o stare de cadere din care nu se poate ridica singur. De aceea, este pur si simplu obligat sa primeasca ajutor de la grup si de la intreaga noastra comunitate, la fel ca cineva care si-a pierdut cunostinta si are nevoie de ajutor.

Pe de alta parte, grupurile trebuie sa identifice aceste cazuri si imediat sa ofere ajutor de urgenta, profesional sa ajute victima, ca niste doctori care salveaza viata spirituala a pacientului. Cand facem asta, nu calcam in picioare raul dintr-o persoana, ci ii oferim sprijin pentru a o trezi si a o aduce pe linia de mijloc, care il va construi. Atunci tot raul se va transforma in bine.

Din lectia 5, Conventia Mondiala Zohar 8.05.10

Filed under: Congrese - Niciun comentariu→