Zohar – Corectari majore

Adam a fost prima persoana care a revelat ordinea actiunilor care conduc la succesul spiritual. El a transmis aceasta intelepciune discipolilor sai, din gura in gura. Si oricine poate transmite prietenului sau. (Baal HaSulam, Invatatura Kabalei si esenta sa).

Unul: Creatorul este Unul (Unic), toata realitatea este inclusa in El, in orice moment; totul porneste din El; El este perfect, cu toata aparenta imperfectiune a creatiei. Kabalistii numesc aceasta investigatie: Unu.

Abraham a pus bazele acestei investigatii. In Cartea Creatiei, el a ajuns la concluzia ca nu exista doua autoritati diferite, a binelui si a raului, ci mai degraba, totul este condus doar de bine (Baal HaSulam, Caracterul Kabalei)

Cartea Zohar, Prefata (abreviata)

1.Abraham este radacina milosteniei sufletelor. De aceea el a corectat sufletul comun (Shechina) si l-a facut adecvat pentru implinirea prin Lumina Milosteniei.

Dar daca Lumina Milosteniei (Hasadim), statea in sufletele discipolilor lui Abraham (poporul  Israel, grupul pe care l-a creat ), ei n-ar fi putut sa-si exercite dorinta de a primi placerea. De aceea, corectarea milosteniei nu a adus finalizarea Gandului Creatiei. Acest lucru se datoreaza faptului ca ideea principala din spatele Gandului Creatiei este de a aduce placere creaturilor, prin primirea implinirii de la El.

2.Acesta este motivul pentru care Abraham (calitatea de daruire), i-a dat nastere lui Isac (calitatea de a  primi). Ca rezultat al corectarii lui Abraham, Isac a descoperit existenta sufletului comun, care se afla in starea de completa perfectiune implinita prin Lumina Milosteniei. El a simtit atunci in dorinta de a primi intreaga perfectiune care era predeterminata in Gandul Creatiei.

Cu alte cuvinte, Isac a trezit in el insusi dorinta de a primi de la Creator de dragul daruirii, ceea ce inseamna ca dorinta de a primi apare doar datorita dorintei Daruitorului Unic; daca Cel Daruitor nu ar fi dorit aceasta, sufletul nu ar fi avut nici cea mai mica dorinta de a primi ceva de la El.

Acest mod de primire de dragul de a oferi este considerat daruire, deoarece este o calitate care nu este sustinuta de egoism. Este dorinta generala, complet corectata (Shechina), pentru a primi intreaga abundenta, programata in momentul creatiei.

3. Totusi, pentru ca lumea nu era pregatita pentru completa corectare, a aparut ticalosul Esav si a corupt acest proces al corectarii.

Esav nu a urmat primirea doar de dragul daruirii, ca in corectia lui Isac, el a pacatuit primind doar de dragul de sine. Chiar si atunci cand a inteles ca Cel Daruitor nu dorea ca el sa primeasca, el totusi a continuat sa primeasca placere pentru sine si de aceea Klipot s-au lipit de el.

Deoarece Iacob a fost constient de defectul lui Esav, el a corectat sufletul prin calitatea de ingrijorare, teama. De aceea este spus: mana lui a apucat calcaiul lui Esav. Ca rezultat, corectarile lui Abraham si Isac au fost unite, evitandu-se fapta rea.

4. Dar aceasta corectare nu era finala deoarece a rezultat din frica de pacat, ce vine din calcaiul lui Esav. Cand completa corectare are loc, frica din calcaiul lui Esav este anulata, si apare ingrijorarea, teama  ce decurge din veneratia fata de maretia Creatorului. Teama lui Iacob serveste pentru a corecta toate generatiile neamului Israel, pana la atingerea Corectarii Finale.

5. Toti trebuie sa treaca prin corectare, si astfel, sa perceapa sufletul creat de Creator. Aceasta inseamna sa obtinem calitatile strabunilor.

Doar dupa insusirea unor astfel de proprietati, incepe corectarea sufletului; porneste din acelasi loc pe care Iacob l-a lasat pentru noi, aceasta insemnand ridicarea ingrijorarii la gradul in care aceasta rezida numai din Maretia Creatorului. Dupa aceea, Lumina Superioara este atrasa prin aceasta elevata calitate a ingrijorarii (fricii), pentru a ne ghida catre corectarea completa.

6. Motivul pentru care apar toate conflictele din aceasta lume este exclusiv (tocmai) pentru a corecta dorinta de a primi, din interiorul sufletului; astfel vom ajunge sa fim gata a primi toata abundenta inclusa in Gandul Creatiei.

Filed under: Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYikra (Domnul a chemat), paragraful 128: … Ofranda celor saraci este cea mai usoara: doua turturele sau doi porumbei. Si daca nu, aduce o mica floare si astfel este iertat. In acelasi timp, se declara si se spune: Pentru ca El nu a dispretuit sau detestat umilinta saracilor, deoarece ofranda celor saraci este cea mai laudata.

Este vorba despre o persoana; cu ce grad de dorinta (Aviut) poate lucra pentru daruire. In masura in care dorinta lui de primire ii este relevata, ia parti din ea, cele mai mari si groase, si daca este capabil sa lucreze cu ele pentru a darui, se numeste bogat. Si daca poate lua numai pe cele mici, slabe, din dorinta lui de primire si le aduce ca sacrificiu, adica sa le aduca mai aproape de Creator, se numeste sarac.

Cuvantul sacrificiu (Korban) deriva din cuvantul aduce mai aproape (Lekarev). In conformitate cu ce parte a dorintei lui de receptie, persoana aduce mai aprope de Creator, pentru a o folosi in daurire, se numeste bogat sau sarac. Sacrificiu se numeste dorinta de primire pe care am folosit-o anterior pentru a primi, dar acum o aduc mai aproape de Creator si, facand asta, o tranform din primire in daruire. Din cauza acestei noi dorinte de primire, devin mai apropiat de Creator si fac un pas inainte pe scara adeziunii cu Creatorul.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 21.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Studiind Kabbalah venim in contact cu Lumina insasi. Unindu-ne cu ceilalti care isi doresc acelasi lucru si studiind impreuna, noi ne trasnformam in mod activ in Malchut a Lumii Infinitului, unde toti oamenii exista in in unitatea lor interioara, ca un intreg. Pe  masura ce ne dorim sa existam in aceasta stare in mod activ, atragem Lumina ascunsa, asupra noastra, din aceasta stare perfecta, grabind astfel avansarea noastra spirituala. Asta inseamna sa devenim Isra-El, aspirand direct catre Creator, unul care grabeste timpul, care atrage Lumina asupra lui pe cont propriu, prin studii si Il forteaza pe El sa se reveleze. Inseamna de asemenea, unul care ilumineaza timpul, adica unul care vrea ca Lumina sa-l indrepte catre daruire (Sanctitatea este calitatea daruirii).

Reiese faptul ca studiul intr-un grup Kabalist ne da noua fraiele sau volanul prin care ne putem controla – formele noastre de dezvoltarea si viteza ei – in timp ce devenim independenti de Lumina. Totusi, pe de alta parte, Lumina este foarte puternica si are un program de dezvoltare pentru fiecare dintre noi, la fel si pentru noi toti impreuna. De aceea, cand incercam sa ne grabim dezvoltarea pe cont propriu, deodata incepem sa simtim cat de dependenti suntem de Lumina, de trezirea ei. Numai cu ajutorul ei putem avansa.

Lumina ma ridica si ma coboara, ceea ce ridica in mine dorinta de a ma dezvolta pentru a fi similar cu Creatorul, o fiinta umana, ridicandu-ma deasupra nivelului animal si a intregii vieti materiale. Astept ca Lumina sa ma influenteze. Ma pregatesc sa ma predau ei complet, sa dobandesc cat de mult pot, prin studii, grup, diseminare si sa rezolv toate intrebarile care s-au acumulat in timpul intunericului si ascunderii.

Sunt ca un cocos, din parabola despre cocos si liliacul care astepta intunericul. Astept Lumina sa vina sa lumineze calea pentru mine, si ma bucur cand Lumina vine. Totusi, liliacul, care nu se pregateste pentru venirea Luminii, percepe trezirea de Sus ca intuneric.

Cu toate ca existam intr-un sistem comun, numai aceia care asteapta venirea Luminii o percep ca pe ceva dezirabil; pentru ei este Lumina adevarata. Din contra, cei care nu doresc sa se traga mai aproape de Lumina, de daruire si sa-si iubeasca semenul, vor simti, in mod continuu, mari crize si probleme, in aceasta lume.

Toti existam in Lumea Infinitului, dar totul depinde de pregatirea noastra. Putem simti fie Lumina infinita, fie intuneric infinit aici, sau nu putem simti nimic, atat timp cat suntem inconstienti si de abia ducem o existenta animala. Totul depinde de dorinta noastra de a deveni oameni, adica similari cu Creatorul, in dragostea si daruirea Lui.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 21.05.10, Shamati, Art. 241

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Cu cat ne straduim mai mult catre Lumina, cu atat mai bun va fi viitorul nostru, pentru ca facem sa rasara revelarea Luminii asupra noastra. Lumina ilumineaza aceasta lume din ce in ce mai mult si cei care se indreapta inainte cu ea percep aceasta stare ca bine, in timp ce ceilalti o percep ca rau. Prima data Lumina dezvolta intreaga lume (Universul nostru, globul terestru si tot ceea ce contine el), conform gradelor inanimat, vegetal si animal, cultivand numai dorinta egoista. Acesta este materialul dezvoltarii, la maximul caruia este nivelul animal; in acest fel, Lumina dezvolta materia.

Totusi, cand egoismul creste la nivelul animal, nu mai are unde sa creasca. Simte intreaga lui neputinta; simte ca a ajuns la un punct mort si ca dincolo de el este numai intuneric. Acesta este modul in care lumea se indreapta catre criza si disperare. Totusi, toate astea se intampla sub influenta Luminii care ne arata noua ca nu mai este nimic cu care sa ne implinim dorinta de primire. De fapt, nu am putut niciodata sa o implinim, am sperat numai la viitor si am aspirat constat catre implinire.

Totusi, odata ce viitorul a incetat sa mai straluceasca in fata noastra si noi ne-am terminat complet dorintele noastre de la nivelul animal, nu mai simtim nicio posibilitate de dezvoltare mai departe. De ce? Din ce motiv? In acest punct, umanitatea se gaseste la un punct mort, fara niciun scop sau speranta pentru viitor.

De aceea stiinta Kabbalah a inceput sa fie relevata astazi. Ne explica noua scopul pentru care se intampla toatea astea. Se intampla pentru ca acum, noi putem sa devenim parteneri cu Lumina, din proprie initiativa si putem dobandi gradul de Om, care este similar cu Creatorul. Ridicandu-ne din nivelul animal la nivelul uman este etapa urmatoare din dezvoltarea noastra.

Acest lucru este impsibil fara realizarea planului Superior. Malchut al Lumii Infinitului a ajuns in final la concluzia scopului creatiei ca fiind conceput de Creator, care a vrut ca creatia lui sa vina sa-L cunoasca, adica sa devina independenta dar similara cu El. Si creatia este pe cale sa realizeze acest plan Superior.

Suntem prima generatie in care aceasta gena informationala speciala (Reshimo) incepe sa fie relevata. Apartine nivelului uman si trebuie sa o realizam. De aceea, Lumina care acum actioneza in aceasta lume va fi intotdeauna in detrimentul dorintei egoiste, si numai in scopul de a ne ajuta sa accedem.

In acelasi timp, Lumina va ajuta acei oameni care vor sa descopere aceasta gena a daruirii in ei. Creatorul vine mai aproape de noi… Ne-a relevat Zohar-ul, stiinta Kabbalah, criza mondiala, intreaga situatie si toate mijloacele care ne permit noua sa discernem aceasta noua directiesi sa o executam. Trebuie numai sa atingem Lumina noi insine si vom vedea Bunatatea Lui.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 21.05.10, Shamati, Art. 241

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→