Dragi prieteni, va rog sa adresati intrebari despre aceste pasaje din marii Cabalisti, promit sa va raspund. Comentariile din paranteze imi apartin.

Intelepciunea Cabalei si Filosofia

Filosofiei ii place sa se mandreasca cu intelegerea tuturor aspectelor negative (nu constata cine este El, ci mai degraba cine nu este El) ale esentei Lui. Totusi, in acest moment, inteleptii Cabalei si-au acoperit gura (atunci cand Creatorul Insusi mai degraba decat manifestarea Sa cu privire la noi este discutata), si nu i-au dat nici macar un simplu nume Lui, pentru ca noi nu definim prin nume sau cuvant ceea ce nu putem atinge. Aceasta deoarece un cuvant denumeste gradul de atingere (bazat pe perceptia obiectului atins prin simturile noastre).

Totusi, Cabalistii vorbesc mult (in masura in care cercetatorul este similar cu proprietatile Luminii) despre iluminarea Lui (manifestarea Lui cu privire la noi) asta inseamna ca in realitate, toate aceste iluminari pe care ei (cercetatorii insisi), efectiv (practice, in senzatii) le-au atins (in ei insisi), au validitate ca (ale noastre) tangibile (lumea, adica realitatea pe care noi o simtim de la inceput prin calitatile innascute) atingeri (ale obiectelor si proprietatilor).

-Baal HaSulam, Intelepciunea Cabalei si Filosofia

Filed under: Iubire, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Intrebare: Cabala spune ca motivul tuturor problemelor din lume este dorinta egoista a omului. Dar care este legatura dintre mine, un egoist care este opus Creatorului si caldura extrema din Moscova sau criza ecologica?

Raspuns: Suntem toti in interiorul unui sistem inchis sau al unei sfere, numita Creator, unde toate partile sunt conectate prin daruire reciproca. Aceasta este legea existentei intregului sistem, ca si a fiecarei parti din el. Putem vedea asta in exemplul corpului uman, al ecosistemului, si asa mai departe. Eu exist in interiorul unui sistem, ca un embrion in interiorul pantecului mamei sale si ma simt bine in masura in care sunt conectat si echivalent cu sistemul si daruiesc ca si el. Si viceversa: In masura in care eu sunt despartit de el si am calitati diferite – ma simt rau.

Proximitatea si separarea nu sunt definite de distanta, ci de echivalenta de forma. Daca am o mica dorinta egoista, atunci, chiar daca sunt diferit fata de sistem simt probleme mici. Dar daca dorinta mea creste, atunci creste si senzatia mea de disconfort.

Deoarece dorinta egoista a omului se dezvolta constant, opozitia lui fata de sistemul Naturii – Creatorul – creste de asemenea, si astfel devine inevitabil ca omul se va simti mai rau. Aceasta va continua pana cand el va incepe sa inteleaga care este cauza problemelor si suferintelor lui.

Primesc lovituri ale sortii, din toate partile, pana cand inteleg ca acestea sunt sistematice si nu accidentale. Problema cu ecologia nu este accidentala! Nu o mai pot ignora. Probleme similare vor avea loc peste tot in lume si in toate formele. Vor scutura oamenii si ii vor face sa se gandeasca, Aparent, trebuie sa fie un motiv pentru toate astea?

In timp ce dorinta creste, ea simte suferinta si creeaza o gandire de parte ei, pentru a nu mai simti suferinta. O persoana devine mai inteligenta. Invata sa conecteze cauza si consecintele si incepe sa se intrebe, inevitabil, De ce se intampla asta? De unde apar toate aceste probleme? Oamenii obisnuiti se intreaba Ce am facut ca sa merit toate astea? Si asta este deja o intrebare inconstienta despre Sursa a tot ceea ce se intampla (Natura, Creatorul).

Oamenii vor descoperi ca, ceea ce opereaza aici este legea generala a universului. Numeste-o Natura, in loc de Creator: in orice fel ea ne cere noua sa mentinem in mod constant si consiincios balanta cu Natura, ceea ce inseamna ca trebuie sa avem aceeasi calitate de daruire ca intregul univers, deoarece toate partile universului exista in conexiune universala si unitate integrala.

De aceea, nu exista nicio alegere in legatura cu acest subiect. Umanitatea este o tumora canceroasa in interiorul intregii naturi si este obligata sa se vindece singura. Eventual, sub presiunea tuturor problemelor vom atinge aceasta realizare. Este deja foarte aprope.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 10.08.10, O lectie despre evenimentele curente

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Lumea, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este intelesul muncii spirituale reciproce, intre soti?

Raspuns: O conexiune spirituala este situatia in care femeia este ca o jumatate din corpul barbatului. Un barbat fara sotie este o parte incompleta a dorintei. Aceasta parte a existentei animale (asa cum ne apare noua) si intreaga viata reciproca din familie, care pare neconectata la spiritualitate, este de fapt foarte importanta.

Nu este timpul pentru ea inca, dar vom atinge o stare in care barbatul si femeia vor simti nevoia de a sti care este menirea vietii noastre si de ce traim? Aceasta problema poate fi rezolvata numai cu conditia in care suntem similari naturii, Creatorului si astfel suntem obligati sa ne unim intr-un cuplu, o familie, Aceasta va fi munca noastra spirituala reciproca. Vom simti ca suntem incapabili sa mentinem o familie, fara o conexiune spirituala si ca suntem incapabili sa dobandim spiritualitatea fara a crea o familie!

De aceea familiile sunt acum in criza, sau in spargere. Este ca un Tzimtzum ( o restrictie). Toate vietile noastre anterioare, moduri de gandire, abordari ale familiei, intreaga noastra paradigma a trecutului, s-au terminat! Au atins spargerea. Vechea noastra filosofie si atitudine fata de viata, familie si societate nu mai lucreaza. Toate acestea au ajuns la un capat si de aceea, astazi noi experimentam criza. Ne-am taiat de la toata atitudinea precedenta fata de viata si acum intram in noi inter-relatii.

De acum inainte, o persoana va avea din nou nevoie de o familie, copii, munca si societate, dar precis pentru a dobandi daruire si revelatia Creatorului, in loc de a le folosi in mod egoist si a incerca sa obtina o casa mica, confortabila pentru a duce o viata materiala buna. De aceea noi trecem printr-o tranzitie drastica si trebuie sa ne despartim de intreaga noastra viata si atitudine anterioara.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 10.08.10, O lectie despre evenimentele curente

Filed under: Casatorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Sa primim placere in dorintele noastre de daruire este complet diferit decat sa primim in mod egoist. Mai intai avem nevoie sa dobandim un ecran anti-egoist, apoi sa atragem placere, sa o rejectam de dragul Gazdei si, in final, sa castigam capacitatea de a primi placere pentru a-L delecta pe El. In acest fel primim dublu. Primim senzatia placerii in noi si, cel mai important, senzatia maretiei Gazdei. Maretia Sa este infinita si depinde numai de masura valorizarii ei, in ochii nostri.

Raportul dintre placerea primita din implinirea directa si placerea primita din cunoasterea valorii Daruitorului este aceea cu care noi suntem de acord sa o primim de la El, in mod simbolic; este doar o mica samanta, o picatura care abia defineste un punct de contact. Totusi, maretia Lui este in ochii nostri, adica noi marim acest punct la o valoare infinita.

De aceea, pacatosii pierd dublu si cei drepti castiga dublu primind intreaga Lume a Infinitului, numai pentru ca ei poseda un ecran. Daca avem o sursa de energie, asta presupunand doua forte opuse plus si minus, atunci putem pune in miscare un dispozitiv care functioneaza in mod folositor. Dar daca incercam sa conectam aceste doua forte opuse, fara acest dispozitiv, se va intampla un scurtcircuit intre ele.

Daca dorim implinire, atunci trebuie sa gasim calea corecta de a ne conecta cu Creatorul, ceea ce se numeste un ecran, dispozitivul care aduce beneficii altora. In acest caz, toata Lumina va trece prin noi in jos, la ceilalti, si noi ne vom simti ca si sursa, ca si Creatorul.

Daca folosim vasul daruirii, vom simti urmatoarele: 1) placere in noi insine, 2) placere in El si 3) placere venind de la El, adica noi, simultan vom fi in trecut, prezent si viitor, inveliti in toata placerea existenta, toata Lumina Lumii Infinitului. Aceasta va sterge senzatia de timp, miscare si spatiu.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 6.08.10, Invatatura Cabalei si Esenta ei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este placerea spirituala? Este o placere simpla, intensa, sau este ceva complet diferit?

Raspuns: Singura diferenta dintre placerea corporala si spirituala sta in dorinta in care o experimentez: egoista sau altruista. Dorintele mele egoiste de primire sunt limitate. Ele isi descopera, gradual, propria goliciune, iar eu sunt fortat sa caut placeri mai mari. Ca rezultat, nu sunt niciodata satisfacut.

Am incercat sa ma umplu cu placere dar am esuat, deoarece placerea este un plus si eu sunt un minus. Cand incerc sa primesc placere eu castig doar o satisfactie temporara, care seamana cu un scurtcircuit care se dizolva repede, lasandu-ma din nou gol, iar senzatia de gol este de doua ori mai mare. S-a dublat, pentru ca placerea pe care eu mi-am dorit-o asa mult a plecat, formand o senzatie de gol in plus la senzatia pe care o simtisem inainte. Deci, inseamna ca sunt intodeauna in pierdere dubla. Ca rezultat, noi evoluam in lumea noastra din generatie in generatie, sporind egoismul nostru gol.

Totusi in zilele noastre apare o noua problema. Egoul care odata crestea aducandu-mi o senzatie de gol, a incetat sa mai creasca. Logic, asta ar trebui sa ma multumeasca, dar eu simt ca nu mai am, acum, de unde sa castig placere. Aceasta noua problema este mai rea decat cea precedenta, deoarece nu este nicio speranta pentru implinire. Pe langa asta, simt ca egoismul este integral, reprezentand suma tuturor celor sapte miliarde de dorinte egoiste individuale. Descopar ca depind de toti si toti depind de mine. Din acest motiv, descopar ca nu stiu ce sa fac, ceea ce ma duce la o diperare extrema.

In timpul acestei perioade, o persoana poate gasi consolare in droguri, care amana numai, realizarea crizei totale, pentru un timp. Totusi, chiar si aceasta solutie expira, pentru ca ea face o persoana sa realizeze ca aceasta cale este falsa si ca a te deconecta de la viata inseamna sa fii de acord cu moartea. Dar natura nu permite asta! Suntem in fata intrebarii, Ce sa facem in continuare? Si raspunsul sta in tranzita de la placere pentru primire la placere pentru daruire.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 6.08.10, Invatatura Cabalei si Esenta ei

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce vrea sa spuna Zohar-ul prin, Cand o persoana sta adormita si sufletul o paraseste si depune marturie pentru acea persoana (Capitolul Lech Lecha (Mergi inainte), paragraful 359)?

Raspuns: Sufletul este Lumina in dorinta (Kli). Nu ne putem corecta dorintele noastre de a primi, numai in Sfirot Keter, Hochma si Bina, in timp ce corectia in Sfirot Zeir Anpin si Malchut este numai partiala. Din acest motiv, cea mai mare Lumina care se manifesta in noi pana acum este Lumina Neshama, in timp ce Lumina Haia si Iechida servesc numai ca mici iluminari suplimentare, de jos in sus.

De aceea, dorinta noastra colectiva este numita suflet (Neshama), dupa numele celei mai mari Lumini, pe care sufletul o poate contine in el, pana la sfarsitul corectiei. Daca dorinta exista in starea in care este capabila sa dobandeasca Lumina Neshama, se numeste suflet (Neshama). Asta, pentru ca numim dorintele dupa numele luminii cu care sunt umplute. Totusi, daca dorintele nu pot contine aceste lumini si sunt umplute cu ele in timpul lipsei ecranului, atunci nu este niciun suflet. Asta pentru ca senzatia este ecranul si Lumina Reflectata – propritatea daruirii.

Sufletul nu este primirea de catre mine a Luminii de Sus. Sufletul (Neshama), la fel ca toata Lumina Interioara din dorinta, este format de mine, atunci cand dau aceasta Lumina altcuiva, trecand-o prin mine si astfel fiind umplut de ea. Asta se numeste Lumina mea, Lumina pe care o primesc. Primesc oportunitatea de a darui si asta este ceea ce ma umple.

De aceea noaptea , cand inca nu sunt capabil sa corectez dorintele mele si sa castig controlul asupra lor – cu ajutorul ecranului (proprietatea daruirii) – primesc o impresie negativa in dorinta mea, numita intuneric. Dar ce este intunericul? Intunericul este starea in care nu pot darui si aceasta stare se simte ca noapte, adica lipsa daruirii din partea mea. Simt regret si ma pregatesc sa corectez dorintele mele.

Merit ziua prin munca mea in noapte. Ma trezesc in zori pentru a ma uita la lectiile de Cabala si pentru a ma uni cu prietenii; Fac corectii variate si obtin noi dorinte si ecrane. In toate aceste ecrane si dorinte realizez o noua forma de daruire, care ma umple. Asta inseamna ziua a trecut.

Deci, noaptea este, de asemenea, o stare spirituala, pentru ca este pregatirea dorintelor. Si daca o persoana nu are o dorinta de a castiga daruire, chiar si noaptea nu exista pentru ea, pentru ca noi definim notiunea de zi si cea de noapte, conform starilor spirituale.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 5.08.10, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este atat de special la Cartea Zohar incat trezeste asemenea reactii puternice in noi?

Raspuns: Nu este o carte, este un mecanism pe a carui butoane noi apasam chiar fara a fi constienti. In plus, noi studiem Cartea Zohar impreuna, intr-un grup mare de oameni din toata lumea. Noi suntem foarte diferiti unul de altul dar toti vrem acelasi lucru. Din aceasta cauza, noi apasam cu putere aceste butoane; pur si simplu noi nu realizam asta.

Un copil care plange nu intelege harababura pe care o cauzeaza in casa. Adultii nu pot ignora plansul unui copil; acesta creeaza o mare tulburare in noi. Putem spune unui copil mare sa mearga in camera sa si sa nu ne deranjeze. Totusi, cu un copil in varsta de o luna, nu ne putem purta astfel. Ne fataim pe langa el si innebunim de grija. Acesta este felul de neliniste pe care il aducem Fortei Superioare si in acest fel Cartea Zohar ne afectaza.

In realitate, nu Cartea in sine, ci intreg sistemul universului este activat, atunci cand o persoana studiaza aceasta Carte. Dorinta de a revela spiritualitatea este ca plansul unui copil care isi trezeste tatal (Aba), mama (Ima), vecinii, si intrega lume. Forteaza fabricile sa lucreze pentru el pentru a produce mancare, scutece, si orice altceva are nevoie un copil. Stie copilul ce face? Nu, nu stie, dar uitati-va doar cat de multe lucruri produce lumea intreaga pentru copii.

In lumea spirituala, functioneza la fel. Totul este pus in miscare prin iubire. Noi nu intelegem ca activam un intreg sistem care ne influenteaza raspunsul. Totusi, acest lucru nu se intampla in functie de cererea noastra infantila, egoista. In schimb, ne invata usor, cu mare blandete, si ne ajuta sa avansam spre daruire.

O persoana exista intre doua forte. Forta sa egoista este dedesubt si forta Luminii Inconjuratoare este deasupra. Aceste doua forte o preseaza din ambele directii si ea simte ca este prinsa intre cer si pamant. Prin deschiderea Zohar-ului , ea intra intr-un sistem complet diferit, acela al Lumii Superioare, si se misca inainte spre calea Torei, care este calea Luminii.

Pana in acest punct, o persoana se dezvolta in concordanta cu nevoile procesului evolutiv, la fel ca restul naturii. Dorinta ei de a se bucura a cautat intotdeauna un loc mai bun si o evitare a loviturilor. Totusi, ea nu avanseaza catre Creator, el cauta pur si simplu un colt cat mai confortabil. Aceasta a fost modalitatea noastra de dezvoltare pana astazi, in timp ce acum noi atragem asupra noastra de Sus o forta total diferita.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Fragmente din viitoarea mea carte, Ghidul pentru Cartea Zohar:

Este important sa intelegem de ce avem nevoie de toate acestea. De fapt, dorinta Creatorului, de la bun inceput este de a darui, asa ca nu exista niciun motiv pentru a cere ca El sa ne dea Lumina si placere, cum facem de obicei.

Creatorul are ceea ce avem nevoie si El ne va da aceasta. Totusi, El vrea ca noi sa nu doar primim de la El, ci sa devenim ca El, in sensul de a fi mai mari, independenti, daruitori si similari cu El in calitatea de iubire si daruire. Prin urmare, asta este exact ceea ce avem sa-I cerem, in scopul de a dobandi ceea ce Creatorul are: vointa de a darui si calitatea de iubire si daruire.

De obicei cerem implinire, dar ceea ce trebuie sa cerem este corectarea. Indata ce vom deveni corectati, Lumina Creatorului ne va implini instantaneu. Cu alte cuvinte, problema noastra este ca noi nu intelegem ce anume ar trebui sa-I cerem Creatorului. Existam intr-un ocean de Lumina, bunatate, si placere, dar ne lipseste Vasul necesar pentru a simti toata aceasta abundenta in el. Acest Vas este calitatea iubirii si a daruirii, si aceasta este ceea ce trebuie sa-I cerem Creatorului. Imediat dupa ce vom dobandi aceasta calitate, Lumina abundentei ne va umple de la sine.

Exista doar o singura restrictie stabilita de Creator, doar o singura conditie pentru a primi Lumina: Noi trebuie sa devenim ca El. La urma urmei, El doreste ca noi sa simtim la fel de multa placere ca si El.

Filed under: Carti, Intentie, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→