Dragi prieteni, va rog sa adresati intrebari despre aceste pasaje din marii Cabalisti. Promit sa va raspund. Comentariile din paranteze imi apartin.

Care este Baza Stiintei Cabala?

Scopul Stiintei Cabala este de a atinge Guvernarea Superioara: De ce Creatorul a creat toate aceste creaturi, ce vrea El de la ele si cum va fi sfarsitul acestui intreg ciclu al vietii.

Ramhal, 138 Revelatii ale Intelepciunii (138 Pithei Hochma), Paragraful 30

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Intreaga noastra munca consta in gasirea unei atitudini corecte fata de starile in care primim. Cand lucram in acest fel, incepem gradual sa ne impartim in doua componente:

1. Dorinta mea, in care percep diferite fenomene, cum ar fi binele si raul;
2. Mintea, in care discern Cine imi trimite ceea ce simt si in ce scop.

In masura in care sunt in stare sa analizez starile mele, independent de senzatia de bine sau de rau, sunt capabil sa le inteleg si sa le justific, netinand cont de senzatiile mele. Le doresc in scopul revelarii calitatii de daruire, a Creatorului, chiar daca prin dezvaluirea fiecarei stari noi, trebuie, ca mai intai sa sufar, datorita revelarii unei dorinte noi, goale.

Atitudinea mea fata de dorinta goala imi poate schimba senzatia goliciunii. Senzatia scopului, a conexiunii cu Creatorul, ma poate influenta astfel incat sa depasesc senzatia suferintei.

De aceea avem oportunitatea de a urca deasupra senzatiilor neplacute din intentiile noastre, in senzatiile noastre deconexiune cu Creatorul. Putem justifica toata creatia, in asa fel incat tocmai acest gol ne va ajuta sa urcam deasupra acestor senzatii neplacute si chiar sa extragem revelarea lor, pentru a urca si mai sus de ele.

Nu putem schimba nicio stare in dezvoltarea noastra, dar putem cere sa intelegem cum si cat de bine sunt orientate, deasupra vointei noastre de a primi placere.

In acest fel, prin starile de cadere, putem accelera dezvoltarea noastra in asa fel incat sa nu simtim ca sunt caderi ci, un motiv de a urca. Totul depinde de atitudinea noastra fata de ce ni se intampla.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune, Suferinta - Niciun comentariu→

Atunci cand citim Cartea Zohar, incercam sa cream un spatiu comun in care aspiram sa ne conectam punctele din inima. Acesta este intelesul studiului Torei. Este imposibil sa studiezi Tora fara o asemenea intentie.

Punctul in inima este Israel, Isra-El, tradus ca direct spre, sau aspirand la Creator. Prin studiu, dorim sa obtinem Tora: Lumina care ne corecteaza. Apoi, il descoperim pe Creator in conexiunile dintre noi. In aceasta conexiune si, urmare a acestei conexiuni in descoperirea Creatorului, sunt 125 de grade, sau 5 Lumi, 5 Lumini de NaRaNHaY.

Lumea noastra este o totala lipsa de conexiune, locul de unde incepem sa facem eforturi pentru a ne uni. Punctul final al unificarii dintre noi se numeste Lumea Infinitului.

In acest fel este descoperit intregul sistem al Sufletului comun, numit Adam HaRishon, Shchina, sau Malchut de Infinit. Forma acestui vas spiritual (Kli) este numita Creatorul (Kadosh Baruch Hu): calitatea iubirii si a daruirii.

Totul exista in interiorul acestui sistem. Intreaga stiinta a Cabalei vorbeste numai despre metoda prin care sa Il descoperim pe Creator, conform legii echivalentei de forma, asa cum este scris: Din iubirea fiintelor create, catre iubirea Creatorului. Unindu-ne impreuna, cream intre noi un sistem care se potriveste Fortei Superioare a daruirii.

Aceasta este imaginea pe care trebuie sa o avem in minte tot timpul, atunci cand citim Cartea Zohar. Trebuie, intodeauna sa verific unde anume ma aflu pe scara conexiunii dintre noi, despre ce vorbeste Zohar-ul chiar acum, daca vreau sa ma unesc cu ceilalti sau ma impotrivesc, si ce ma impiedica sa fac asta. Tot timpul ma gandesc la acelasi lucru: cum sunt eu (Israel) conectat cu ceilalti, prin forta care ne uneste (Tora). In interiorul conexiunii corecte dintre noi, descoperim adevarata calitate a daruirii: Creatorul.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca Nu este nimeni in afara de El si totul este facut numai de El, atunci de ce sunt eu considerat un pacatos?

Raspuns: Cand mi se releva pentru prima data raul, nu este considerat inca un pacat. Totusi, daca dupa ce am descoperit o dorinta rea in mine, planuiesc in continuare sa o folosesc, atunci asta intra in contul meu. Cand asta se intampla pentru a doua oara, se numeste un pacat. Este ca si cum as gusta in mod repetat din fructul Pomului Cunoasterii. Totusi, numai atunci cand o fac pentru a treia oara sunt considerat un pacatos adevarat. A doua oara este numai descoperirea faptului ca eu exist in rau.

Haideti sa spunem ca am comis o infractiune, dar este pentru prima data. Chiar si tribunalul tine cont de asta si acorda circumstante atenuante. Mi se da o pedeapsa usoara ca avertizare pentru a ma ajuta sa nu mai fac asa ceva niciodata. Cu alte cuvinte, mi se da forta corectiei.

Totusi, atunci cand, in ciuda corectiei care mi s-a dat, conform pacatului, repet infractiunea, pentru ca dorinta pacatului care se trezeste in mine este si mai mare decat pedeapsa primita sau decat frica de pacat, inseamna ca pacatuiesc cu adevarat.

Cand gresesc pentru prima data, mi se reveleaza magnitudinea raului. Pentru moment, asta nu se numeste pacat. A doua oara, descopar cat de mare este pacatul impotriva Creatorului, si mi se da o pedeapsa care este un pic mai mare decat pacatul.

Daca descopar pentru a treia oara acest tip de dorinta in mine, si dorinta devine chiar mai mare decat inainte, atunci diferenta este numita inclinatie rea, pentru ca in aceasta diferenta eu sunt impotriva Creatorului. Aceasta este forta Faraonului din mine. Abia acum, devine un pacat adevarat. Acum am nevoie sa ma caiesc si sa cer iertare. Acum sunt, fara indoiala, un pacatos.

Prima data este doar crearea vasului (dorintei). A doua oara este evaluarea pacatului. A treia oara este adevaratul pacat si, numai datorita acestui pacat apare cererea unei corectii.

Totusi, cea mai importanta parte este faptul ca toate acestea sunt posibile prin Lumina Inconjuratoare, care vine in forma grupului, sau a conexiunii in care Creatorul exista. Asta inseamna ca Israel (cel care tanjeste catre Creator), Tora (Lumina corectiei) si Creatorul sunt Unul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Pregatire pentru primirea Torei

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cainta insemna ca am simtit ca am pacatuit dar nu am fost in stare sa merg pe drumul corect. Nu i-am cerut Creatorului taria de a ma ridica deasupra senzatiilor placute sau neplacute si, de a ma referi, intotdeauna la El, ca la Cel care face bine. Nu am putut suporta asta si am coborat.

Acum, pentru a urca din nou, imi trebuie o trezire de jos si o trezire de Sus. Din acest motiv, o stimulare speciala apare in perioadele numite sarbatori: luna ELUL, care este o abreviatie de la Eu sunt pentru Iubitul meu si Iubitul meu este pentru mine. Aceasta stimulare conduce la luarea unor noi decizii, la aparitia unor noi senzatii si impresii.

Dupa aceea cer corectarea pacatelor, care nu mi-au permis sa dobandesc bunatatea, sa ma ridic, sa cer forta credintei si sa avansez spiritual. In loc de asta, ele m-au dus la cadere, care, desigur, a fost planuita de Creator. Este chiar necesar ca eu sa ma impiedic tot timpul si sa cad? Da, este. Nu exista alta cale. Asa cum este scris, Cei drepti vor cadea de o mie de ori si se vor ridica din nou.

Senzatia unui pacat, chiar si pentru a doua oara, este inca insuficienta pentru a avansa si a-l simti cu adevarat, in toata adancimea lui. Prima data, abia am simtit cum Lumina atinge usor vasul si creeaza o dorinta in mine. A doua oara, mi se arata ecranul impotriva dorintei de a primi placere. Cand pacatuiesc pentru a treia oara, incep sa descopar atitudinea catre Creator, deasupra dorintelor.

De aceea, nu exista alta alegere: Fiecare trebuie sa devina pacatos complet. Altfel, este imposibil sa fie corectat si sa devina drept complet. Numai impuritatea se tranforma in sfintenie. Totusi, pentru a ajunge un pacatos, este necesar sa aspiri sa devii drept.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Pregatire pentru primirea Torei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Un pacat este definit ca actiunea ta de a cere sau nu Creatorului, puterea de a te ridica deasupra senzatiilor de bine si rau. Prima data cand faci ceva, nu este un pacat! Poate nu ai reusit sa discerni intre bine si rau si atitudinea ta fata de El. Totusi, daca o faci si a doua oara, atunci se transforma in pacat. Si daca o repeti si a treia oara, cazi din gradul gradul tau; nu mai poti ramane acolo.

O data cu prima interactiune dintre placere si dorinta, a fost creata o dorinta pentru placere (un vas, Kli). La a doua interctiune dintre placere si dorinta, se primeste si senzatia de pacat, primire de dragul pde sine. Si daca cineva primeste placere in dorinta pentru a treia oara, insemna nu numai ca face un pacat, ci arata faptul ca perceptia pacatului nu a fost suficienta pentru a il respinge (a se abtine).

Asta poate fi exemplificat prin situatia in care sentinta data de un tribunal este mai mica decat dorinta condamnatului si, din aceasta cauza, el nu se va opri din furat in viitor. Si apoi, este luata decizia de a ma izola de lume, in inchisoare.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Pregatire pentru primirea Torei

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intreaga noastra cale consta in descoperirea actiunilor pe care le face Creatorul asupra noastra si cum sa raspundem corect la acestea. Se numeste munca Creatorului, atunci cand eu doresc sa invat doua lucruri: cine imi face asta si ce imi face El. Cu alte cuvinte, doresc sa descopar actiunile si pe Cel care le face.

Atitudinea mea fata de actiuni si fata de cel care actioneaza sunt formate prin incercarile mele de a le releva. Si in aceasta privinta, pot fi numit deja o fiinta umana, eu-l care – intr-un fel – se refera la ce mi se intampla si la Cel care ma controleaza.

Atitudinea fata de actiune se intampla in ratiune, asta insemnand, in si conform mintii. Daca eu ma refer la Cel care actioneaza, la Creatorul care controleaza aceste actiuni, in opozitie cu ceea ce simt din actiunile Lui, atunci asta se numeste deasupra ratiunii sau in ciuda ratiunii. Daca ma refer la Creator depinzand direct de actiunile Sale, asta se numeste in ratiune.

Totusi, noi evaluam intreaga noastra munca in relatie cu Creatorul. Pot simti actiunile Sale ca amare sau dulci, percepandu-le ca bune sau rele, conform senzatiilor mele. Totusi, simultan, privitor la Creator, am de asemenea atitudinea de adevar sau fals,.

Nu intotdeauna amar este adevar si dulce este fals. Daca ma ridic deasupra senzatiior mele de amar sau dulce si, in loc de a avea grija de senzatii descopar faptul ca ele vin de la Creator (care este bun si face bine), insemna ca sunt in credinta deasupra ratiunii.

Sunt incapabil de asta pe cont propriu, deoarece traiesc prin senzatiile mele. Totusi, pot primi ajutor de la Creator, si diferenta intre amar si dulce nu va mai exista. Apoi, asta inseamna ca sunt in daruire si ma relationez la El prin credinta deasupra ratiunii.

Ma ridic deasupra senzatiilor, datorita fortei pe care o primesc de la El si acum accept starile placute si neplacute, bune si rele, in mod egal. Nu cedez doar circumstantelor; ma simt cu adevarat in acest fel, si asta determina nivelul relatiei mele cu Creatorul.

Cu cat exista mai multa opozitie intre bine si rau, in timp ce eu le percep ca egale si il binecuvantez pe Creator, atat pentru lucrurile bune cat si pentru cele rele, cu atat este nivelul meu spiritual mai inalt. Este inaltimea la care ma ridic deasupra dorintelor de implinire, fie ca sunt placute, fie ca nu. Asta se numeste masura credintei in Creator.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Pregatire pentru primirea Torei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Studiem cartea Talmud Eser Sfirot, care cuprinde sase volume si peste 2000 de pagini si, tot timpul, studiem numai despre cele zece Sfirot. Facem asta pentru a citi despre ele din nou si din nou, apoi uitam totul, apoi citim din nou despre ele, inca o data, apoi uitam din nou. De fiecare data cand studiem, studiem aceleasi 10 Sfirot, dar intr-o noua formula, deoarece calitatile noastre se schimba constant, pe cand cele zece Sfirot raman aceleasi.

De aceea, de fiecare data cand ne asezam pentru studiu, o facem in mod incorect. Si dupa aceea, trebuie intotdeauna sa uitam ce am studiat.

Legea spirituala a corectiei sufletului, spune ca Nukva se intoarce la starea de virginitate de fiecare data. Apoi Nukva creste, devine mica si apoi adulta si se uneste cu Zeir Anpin. Isi completeaza atunci starea sa, si se intoarce la starea de virginitate, pentru a creste din nou si a dobandi o noua stare de unitate.

In acest fel trecem prin fiecare faza sau fiecare nivel, care include aceleasi zece Sfirot. Dupa aceea se sterg, iar la nivelul urmator studiem din nou aceleasi zece Sfirot, dar cu o intelegere si o senzatie mai adanca si intr-o conexiune mai mare.

Astfel, un nivel este inlocuit cu urmatorul. Sunt adaugate noi relatii, dar noi vorbim intotdeauna de unirea lui Malchut cu primele noua Sfirot.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 15.09.10, Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Este suficient ca noi sa ne corectam pentru a corecta lumea?

Raspuns: Nu, nu este. Deoarece toate sufletele sunt conectate, un singur suflet (grad) nu isi poate completa corectia fara sa corecteze partile gradului urmator. Nicio persoana nu traieste de dragul de sine; intregul sistem este un sistem de daruire reciproca.

De aceea, este imposibil ca cineva sa se corecteze de dragul propriu. Toata lumea traieste pentru a furniza corectie si implinire pentru ceilalti. Este imposibil ca un suflet care se corecteaza sa nu aiba o parte care sa nu fi fost corectata de catre predecesori, si o parte pe care sa o corecteze pentru altii.

Stim ca partea superioara a fiecarui suflet (GE – Galgalta veEnaim) exista in partea inferioara (AHP – Ozen, Hotem, Peh) al sufletului mai inalt, predecesor (Partzuf). Partea inferioara a sufletului (AHP) este situata in GE al sufletului inferior.

Astfel, liberul nostru arbitru este in locul unde nu suntem conectati la un suflet mai inalt sau mai inferior; este in partea de mijloc a sufletului nostru, partea de mijloc a Sfira Tiferet. Acolo se formeaza un spatiu liber, din toate sufletele; este liberul nostru arbitru. In esenta, el reprezinta o unificare speciala in sufletul nostru, a sufletelor superioare si inferioare. In aceasta unificare, ele sunt egale si, astfel, ele ne dau noua libertatea de alegere.

In afara partii de mijloc a Sfira Tiferet, partile sufletului nu apartin sufletului insusi. Partea superioara apartine sufletului superior (Partzuful anterior) si partea inferioara apartine sufletului inferior, succesorului sau.

De aceea, se face intotdeauna un calcul in daruirea catre cel superior si catre cel inferior. Decizia asupra acestei daruiri este facuta in mijloc si nu este o alta libertate. Acest punct de mijloc apare artificial, prin unificarea dintre Bina si Malchut. Se numeste Klipat Noga si reprezinta punctul meu de alegere. In afara de acest punct, restul nu imi apartine mie, ci Partzufim superiori si inferiori corespunzatori mie. Sunt situat in mijloc si trebuie sa decid constant cum sunt conectat cu ele.

Totusi, acest punct care ia decizia este de fapt eu-l sau fiinta umana, cel care este similar cu Creatorul. Pe de o parte este Malchut si, pe de alta, este Bina. Astfel, in aceste punct este un contact special intre Bina si Malchut (calitatile Creatorului si ale creaturii). Acest contact ia o decizie libera de a face creatura similara cu Creatorul. Se numeste Adam sau similar.

Pana cand nu vom ajuge la aceasta decizie nu suntem inca umani. Fiinta umana incepe de la 1) intelegerea diferentei dintre Bina si Malchut, si 2) conexiunea dintre ele. Fiinta umana creste din acest punct in masura in care este capabila sa ii serveasca pe ceilalti cu cele 613 dorinte ale sale: pe cei superiori cu 248 de dorinte, si pe cei inferiori cu 365 de dorinte.

Daca nu faci asta, ramai doar un punct. Totusi, daca o faci, iti dezvolti Galgalta veEinaim si ele se raspandesc afara in Sufletul comun : toate sufletele care iti sunt superioare sau inferioare.

Din Lectia zilnica de Cabala, 12.09.10, Arvut (Garantia reciproca)

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este diferenta dintre Lumina pe care incercam sa o atragem din Zohar si Lumina care ne anuleaza si ne intoarce la nivelul animal?

Raspuns: Exista doar o singura Lumina, dar felul in care este perceputa depinde de noi.  Este la fel ca electricitatea, care fie incalzeste, fie raceste ceva, in functie de ce anume alimenteaza.

Cum este perceputa Lumina, depinde de pregatirea persoanei, dar Lumina insasi nu se schimba – nici intensitatea sa, nici natura sa. Este scris ca Creatorul este in reapaus, El este bun si face bine, Lumea Infinitului.

Sistemul de conexiuni al sufletelor, care a fost creat de Creator in Lumea Infinitului, imi devine revelat, pas cu pas. Natura relvelarii lui depinde de pregatirea mea, de atitudinea mea fata de proces – daca doresc, sau nu.

Cand vad procesul ca ceva de dorit, deoarece ma aduce mai aproape de Creator si asta este cel mai important lucru pentru mine, atunci simt ca Eu sunt pentru iubitul meu si El este pentru mine. Asta inseamna ca sunt intotdeauna intr-o stare de ascensiune, sunt drept pentru ca justific toate actiunile Creatorului. Sunt in Lumea Infinitului, in pace.

Totusi, daca doresc sa fiu mai aproape de El numai atunci cand acest lucru imi aduce un beneficiu, atunci iubirea mea depinde de ceea ce primesc. Asta inseamna ca merg din ascensiuni in caderi, in functie de felul in care simt si, din acest motiv, sunt un pacatos. Depind de conditii si nu de iubire. Totul se schimba – cateodata in bine, cateodata in rau. Astfel, ceea ce se schimba nu este Lumina, ci eu insumi – atitudinea mea fata de Iubitul meu.

Putem vedea asta printr-un faimos exemplu: o tanara femeie (sufletul, Shchina, Malchut) tanjeste sa fie cu saracul ei iubit (Zeir Anpin, Creatorul), de dragul iubirii deasupra oricarui calcul, in timp ce familia ei (rudele egoiste, Klipot) sunt impotriva acestei uniuni si ele ii propun un alt petitor – unul care este bogat si doreste numai impliniri si totul este calculat.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 15.09.10, Zohar

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→