Întrebare: Sunt câteva luni de cand sunt într-o ceață care mi-a blocat ani de studiu. De abia mai înțeleg cuvintele. Dacă nu ar fi fost grupul, nu aș mai fi aici. Nu contează cât efort depun, nimic nu mă poate scoate din asta. Ce trebuie să fac?

Răspuns: Asta arată că ai făcut un efort profund. Ai participat probabil la Convenție și la stările noastre colective, ai primit o cantitate enormă de Lumină și acum, în această Lumină, vezi că nu meriți proprietatea de dăruire. Dorințele tale (Kelim) nu au nevoie de dăruire încă și ele, în mod inconștient, o resping.

Astfel, avem de a face cu starea de ceață, oboseală, confuzie, neajutorare și indisponibilitate. Totul este clar, cu excepția unui singur lucru: De ce nu mă pot pune impune deasupra acestor sentimente, aceste obstacole psihologice? De sunt incapabil să mă detașez de ele și să determin ceea ce mi se întâmplă? De fapt, în acest fel diagnostichează și un doctor un pacient.

Dacă te examinezi tu însuți amănunțit, vei vedea că treci prin starea corectă, etapa corectă din drumul spiritual. De fapt, înțelepții noștri ne-au spus că cineva nu scade niciodată în spiritualitate, mai degrabă este tot timpul în avansare.

Și totuși, cât timp îți va lua să te trezești din somn? Asta depinde de tine. Accelerezi timpul? Condiția ta este favorabilă pentru avansare, dar trebuie să te detașazi de ea și să te miști cât mai repede posibil.

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 12/8/10, “Introducere la Cartea Zohar, Articolul “Mama își împrumută hainele ficei sale”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este vreun semn care să mă ajute să văd dacă am reușit sau nu să îi trezesc pe prietenii din grup? Vor apărea mai veseli?

Răspuns: Numai copii pot fi bucuroși fără motiv, un adult nu poate. Se poate bucura numai atunci când și-a terminat sarcina: a obținut scopul adeziunii cu Creatorul.

Dacă citești Psalmii Regelui David, vei vedea că el nu se oprește din a vorbi cu Creatorul;fie plânge și îi cere Creatorului ajutor, fie îl binecuvântează. Sunt două stări opuse și o persoană trebuie să rămână în ambele. Pe de o parte, ea țipă și plânge, cerșind Creatorului; pe de alta, este fericită că are nevoia de a se întoarce către Creator, de a-i cere Lui și că Creatorul i-a dat această oportunitate.

Corpul său sau egoul suferă, dar sufletul se bucură știind că mulțumită acestor stări primește privilegiul să asceadă în spiritualitate și să se conecteze cu Creatorul. De aceea, cartea Psalmilor este cea mai sfântă carte, deoarece nu contează cum se simte Regele David, bine sau rău, el experimentează adeziunea cu Creatorul.

Dar cum poate fi adeziunea atunci când cineva se simte rău? Dacă sunt în adeziune, se presupune că mă bucur. De ce plânge el atunci? Plânge pentru că este trist din cauza dorințelor sale necorectate, în timp ce intenția sa este în adeziune cu Creatorul.

Este ceva pe care suntem încă incapabili să înțelegem sau să acționăm în consecință. Acționăm încă ca niște copii mici. Când ceva nu merge cum vrem, cădem în disperare sau, din contra, atunci când ne bucurăm de ceva uităm restul. Dar suntem incapabili să stăm în ambele stări în același timp, și este păcat.

Asta înseamnă că o persoană nu poate să se controleze ea însăși pentru că nu poate să conecteze corect evenimentele prin care trece. Pe de o parte, trebuie să sufere stări neplăcute, în timp ce pe de altă parte trebuie să simtă o conexiune cu Creatorul, Cel care îi trimite aceste confuzii și probleme.

Dar în grup, unde este o conexiune între prieteni, asta nu se poate întâmpla pentru prietenul cuiva este într-o stare de urcare, altul este în cădere, al treilea este adormit, etc. Astfel, o persoană percepe toate aceste stări simultan și este inclusă în toate.

Sunt aceia care sunt puternici și cei care sunt slabi, dar toată lumea, conform cu atributele personale, primește probleme, capacane și greutăți de Sus. Fiecare persoană trece prin ele; singura întrebare este cât de repede se succed aceste stări.

Ne este dată o oportunitate să le înlăturăm de 1000 de ori mai repede decât ceea ce ni se întâmplă nouă astăzi. Și asta înseamnă că putem obține spiritualitate nu în o mie de ani ci chiar în acest moment!

Din lecția zilnică de Cabala  12/3/10, Scrierile lui Rabash, Scrisoarea 24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→