Daily Archives: 11 decembrie 2010

Eu exist, sau nu?

Întrebare: În timpul lecției, încercăm în mod constant să construim aceași rugă, ceea ce o face mai puțină acută. Cum putem să o reîniom în fiecare zi și să ne rugăm ca și cum ar fi pentru prima oară?

Răspuns: Asta este cheia și dacă reușești, nu ai nevoie de nimic altceva. Dar nu știu cum să te ajut aici pentru că este exact cum este descris în: Orice este în puterea ta, fă-o!

Nicio muncă nu este mai importantă ca pregătirea pentru lecție. Diseminarea și tot ceea ce faci  în această lume, totul trebuie să se învârtă în jurul unui singur punct: să îți construiești o rugă interioară în timpul lecției, anticiparea Luminii care va coborî și ne va reforma.

Acesta trebuie să devină gândul nostru obsesiv, o durere interioară, un sentiment că fără asta voi muri și va fi chiar mai înfricoșător decât să mor în lumea corporală! Este imposibil să ajungi la o asemenea dorință puternică de unul singur; o persoană are nevoie de grup, de suport și de inspirația colectivă. Trebuie să simțim disperarea care se acumuleaza peste anii de efort…

Este cel mai profund punct, în jurul căruia se învârtește totul. Dacă îl atingi, vei reuși în tot. Nu este nimic altceva; acesta este punctul unde ești conectat cu Creatorul. Prin el, de jos în sus, rugăciunea, MAN, este ridicată. Răspunsul, MAD, sosește prin el de Sus în jos, acum ca Lumina Încojurătoare.

Această nevoie, punctul chinuitor, trebuie să stea în afara, clară, ca cea mai importantă nevoie. Trebuie sa avem grijă constant de ea și să ne gândim cum să o intensificăm, cum să venim la studiu cu inima spartă astfel încât să ne unim în timpul lecției.

Restul nu este important; ce știi și ce ai făcut nu contează deloc. Realizarea finală a întregii tale vieți și toate eforturile tale sunt conținute numai aici, în acest punct. Dacă ajungi la el, vei obține totul; dacă nu, nimic nu merită.

Nimic altceva nu este luat în calcul, decât acest punct, pentru că numai el se numește omul din mine. El determină dacă eu exist sau nu.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 12/7/10, Beit Shaar HaKavanot

Jocul dăruirii

Întrebare: Nu înțeleg cum Kelim (vasele) GE (Galgalta ve Eynaim) s-au spart. Ele sunt Kelim de dăruire și nu este nicio restricție asupra dăruirii, nu este așa?

Răspuns: Nu există așa ceva, dorințe de dăruire (vase, Kelim). Un vas poate doar să primeasă. Creatorul a creat voința de a primi plăcere.

Ființele create pot dărui numai dacă primesc proprietate de iubire de la Lumină. Numai atunci are ființa creată un ecran, abilitatea de a simții dorința iubitului înăuntru și de a o umple cu Lumină pentru că a acceptat dorința celuilalt ca pe a sa, așa cum este scris: Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.

Un vas este o ființă creată și ea acționează numai într-un singur fel: Doar primește și nu are nimic de dat. Kelim al Galgalta ve Eynaim sunt de asemenea voința de a primi plăcere (dorință) și atunci când își pierd ecranul (intenția de dăruire), primesc Lumina pentru automulțumire și se sparg.

Este numai dorință și Lumină, una sau alta. Creatura este făcută numai din dorința de primire, dar dacă are un ecran anti-egoist, atunci proprietatea primită de la Lumină o ține în sus, ca un magnet care ține o bucată de metal. În acest caz, creatura rămâne în dăruire. Dar, de îndată ce Lumina dispare, dorința devin imediat egoistă, datorită naturii sale. Nimic nu poate fi făcut fără ea.

Oricine dintre noi poate fi pus în asemenea condiții care ne vor forța să abandonăm stilul de viață civilizat, rafinat și să ne întoarcem la stare primitivă. Totul depinde de corecții. De îndată ce corecțiile dispar, dorința egoistă este complet expusă, dezvelită. Dacă sunt adăugate corecții, apărem ca dorințe de dăruire.

De aceea, Kelim de Galgalta ve Eyanim primește exact ca AHP. Singura diferență este că primele sunt mai iluminate și nu așa de grosiere ca ultimele; deci, ele pot suferi o corecție care le va face să pară ca dăruire. Dar, de îndată ce Lumina și ecranul dispar, ele imediat se întorc în Kelim de primire, exact ca celelalte.

Sunt ușor de reformat, dar totuși ele cer corecție. Ființa creată nu este altceva decât voința de a primi plăcere (dorința).

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 12/7/10, Beit Shaar HaKavanot

Educati-va copiii in concordanta cu Calea lor

Regula ”educatiei copiilor vostri in concordanta cu calea lor” nu implica deloc permisibilitate. Din contra, este o foarte stricta abordare.

„In concordanta cu calea lui” inseamna in concordanta cu inclinatia copilului. Daca un copil are talent la matematica, inscrieti-l intr-o scoala de matematica si fortati-l sa studieze folosind toate mijloacele posibile. Si daca cineva are talent la dans, lasati-l sa ia lectii de balet si sa o faca serios. „In concordanta cu calea sa” nu inseamna „tot ceea ce il multumeste pe copil”. Daca ar fi asa, ce rost ar avea „educati-va copiii?”

Copiilor ar trebui sa li se dea doar exemple pozitive. In fond, noi sintem nascuti cu o natura egoista, asa cum spune Creatorul: “Am creat inclinatia rea.” Nici o inclinatie buna nu a fost creata impotriva acesteia, ci mai degraba, doar Lumina reformatoare, care poate fi atrasa prin Studiile Cabaliste.

De aceea, cind ii aratam unei persoane ceva rau si ii spunem ca nu este bine sa se comporte in acel mod, aceasta nu este de acord: „Este rau, dar il doresc!” Ea nu face legatura intgre cuvinte si actiuni: spune ca este rau dar totusi face acel lucru.

Din acest motiv, nu este recomandat sa li se dea copiilor exemple negative impreuna cu cele pozitive, astfel incit ei sa poata alege. Ei nu vor alege niciodata ce e bine. Ei isi vor urma natura si intotdeauna vor fi atrasi de exemplele si actiunile negative in ciuda numeroaselor predici. Din contra, vazind doar exemplele pozitive si discutindu-le in forme diferite, tranzitionam treptat spre bine. Obiceiul devine o a doua natura.

Ce poate fi considerat a fi un exemplu pozitiv? O persoana stabileste un exemplu fiind puternic conectat la grup, inspirindu-i pe prietenii sai si actionind impreuna cu ei.

Copiii ar trebui sa stie cum sa se autoevalueze in ceea ce priveste grupul si actiunile acestuia. Pentru asta, au nevoie sa li se dea o scala de realizari din moment ce altfel, un copil nu stie cum sa isi evalueze actiunile. Daruirea catre grup trebuie sa aiba o forma externa care sa poata fi folosita ca un instrument de masura.

Dion lectia zilnica de Cabala  12/3/10, Discutie depsre Educatie