Ce o face pe o persoană să renunțe brusc, nemairezistând suferinței? Este rezultatul genelor informaționale (Reshimot, reminescențe) implantate în el. Un animal nu va experimenta asta niciodată, deoarece el trăiește în mod mecanic, luptându-se întodeauna pentru viața sa și nesimțind niciodată disperarea, în felul în care o simte omul în viața sa.

Un animal va lupta cu înverșunare sau va fugi pentru viața sa, dar niciodata nu va ceda panicii. Deoarece omul are genele informaționale, el va renunța, fie ce o fi și nu va acționa ca o mașină care este programată simlu să se bucure, nu să sufere. Acest vârf al disperării, atunci când o persoană încetează să se lupte pentru viața sa și acceptă orice va urma, definește întreaga psihologie umană.

De fapt, toate Reshimot interne sunt consecințe ale spargerii sufletului și, chiar și cea mai mică Reshimo are o anumită legătură cu Cel de Sus, Creatorul, care ne-a rupt de la nivelul său spiritual de dăruire. De aceea, anumite calități apar în noi inconștient, de îndată ce încetăm să ne gândim că am putea câștiga ceva bun prin primire și începem să ne gândim la dăruire.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 12/22/10, “Pacea”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate suferință sa aducă, deodată, o persoană la dăruire?

Răspuns: Într-adevăr, din punct de vedere coporal, este imposibil să obții dăruirea în acest fel. Dacă o persoană se simte rău, atunci ea se gândește numai cum să-și îmbunătățească situația, încearcă să își rezolve problema, să umple golul.

În acest fel lucrează psihologia umană: Dacă mă simt rău sau îmi lipsește ceva, mă duc la doctor pentru medicamente , încerc să fac mai mulți bani, fur ceva, sau fac orice ca să îmi umplu golul. Dar după toate aceste încercări și după un număr de lovituri, încep să mă întreb: Când se va termina?

O persoană cade în disperare, depresie, sau începe să folosească droguri, toate astea numai pentru ca, cumva, să își înăbușe durerea pentru că vede că nimic nu o  poate ajuta. Deci, cum este posibil să facă tranziția către dăruire? Pentru acel sfârșit avem pregătire la nivel corporal ca și genele spirituale.

La nivel corporal o persoană începe să se gândească la dăruire pentru că vede că nu are altă alegere. Este gată să dea altora astfel încât și ei să îi dea ei, pentru ca toți să ne simțim bine; altfel, doar ne-am devora unul pe celălalt, ca animalele sălbatice.

Este un calcul simplu, egoist, la nivelul lumii noastre și este posibil pentru că noi nu suntem la nivelul animal; mai degrabă posedăm arme periculoase care ne permit fiecăruia dintre noi să distrugă pe toată lumea. Asta ne aduce la o concluzie inevitabilă, la faptul că salvarea noastră se află în dăruire. Mulți înțeleg deja asta și numai un nebun și-ar dori un război.

Dar pe lângă motivele corporale care ne fac să înțelegem faptul că a da poate fi folositor, Reshimot de la spargere se trezesc în noi, de la cele mai ușoare la cele mai gele. Ele ne fac să simțim că ne mișcăm într-o direcție greșită și aduc dezamăgirea în dezvoltarea noastră.

Aceia care progresează sub presiunea Reshimot corporale și spirituale, încep să devină mai apropiați. Reiese faptul că Cabaliștii care au început propria dezvoltarea spirituală și oamenii, duc o viața corporală normală, dar încep să se întrebe despre menirea vieții și se apropie mai mult unul de altul. Cu toate că ultimii nu au punctul în inimă, ei încep să își pună întrebări similare.

Opinia maselor se apropie, în mod gradual, de opinia Cabaliștilor. Mai este încă un zid care îi separă, dar oamenii normali vin din ce în ce mai aproape, în căutarea unui răspuns, cu toate că încă nu se întreabă cum să se corecteze ei însăși. Va veni o vreme când se vor întreba: Ce trebuie să facem? Și atunci trebuie să fiți pregătiți să le arătați cum să obțină perfecțiunea.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 12/22/10, “Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă fructelor le trebuie timp pentru a se coace, atunci poate omul nu trebuie sa facă nimic pentru moment ci doar sa aștepte până se maturizează, ca un fruct?

Răspuns: Umanitatea și-a terminat deja evoluția la nivele mineral, vegetal și animal. Iar în ultimii 5770 de ani ne-am dezvoltat nivelul uman din noi, începând cu Adam, primul om.

În acești 5770 de ani, am trecut de asemenea prin gradele mineral, vegetal animal și uman în nivelul uman. Până acum am trait ca animale, dar Adam a fost primul care a început evoluția părții umane din noi, în aceast animal pe care noi îl numim ființă umană.

Adam HaRishon (primul om) a fost o persoană care a descoperit spiritualitatea, asta este, omul din el însuși care este similar în proprietăți cu Creatorul. De atunci, noi toți am existat la nivelul uman al dezvoltării și aici încep toate problemele omului. De aceea, nu merită să așteptăm până când totul se epuizează pentru că nu se va întâmpla asta și noi vom continua numai să cădem mai jos și mai jos.

Omul din noi este tot ceea ce trece în afara nivelului animal al existenței. Un animal are nevoie doar de mâncare, sex, familie și adăpost, la fel și corpul animal al omului. Dar atunci când o persoană începe să își folosească egoul său, în loc de instictele sale naturale animale, asta se referă la partea umană din noi, pe care trebuie să o armonizăm. Și asta este singura parte care are liber arbitru.

Unde este acest om în noi? Acum, este numai un animal.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala12/21/10, “Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→