Daily Archives: 28 decembrie 2010

Legea Compensatiei: Placere Vs. Durere

Lumea este plina de probleme, si chiar daca incercam sa corectam situatia noastra de-a lungul generatiilor, nu reusim. Intelepciunea Cabalei explica de ce sintem vinati de toate aceste probleme si ghinioane: ele ne imping spre dezvoltarea corecta, astfel incit sa ne ridicam deasupra egoismului nostru si sa trecem in alta dimensiune, care este, proprietatea daruirii, o forta diferita, o alta perceptie asupra lumii, regatul daruirii fata de regatul egoismului.

De aceea, tinta intregii noastre evolutii este de a revela suferinta si inutilitatea ascunse in dorinta egoista. Cu cit incercam sa folosim mai mult, cu atit mai mare este dezamagirea, care ne este adusa astfel incit sa ne arate ca nu putem folosi pentru placere si implinire, din moment ce dorinta de a primi este incapabila sa primeasca ceva.

Nu intelegem acest lucru si repetam greselile noastre, dar in final trebuie sa ne dam seama ca este imposibil sa umpli dorinta egoista, deoarece este impotriva legii existentei si a Luminii. Incepind cu Prima Restrictie (Tzimtzum Aleph) si asa mai departe, eu nu pot niciodata primi ceva in dorinta mea egoista si sa devin implinit; aceasta nu poate avea loc in istorie sau in realitate.

Cind simtim ca sintem impliniti si ca ne bucuram, asta se datoreaza faptului ca intindem placerea pe care am simtit-o din momentul in care am intilnit-o si pina a disparut. Pentru acele clipe in care se afla in noi si in care o putem simti, va trebui sa platim cu durerea ce vine ca si goliciune nou formata ce se dezvaluie in noi.

Aceasta goliciune este cuprinsa de forta placerii si de timpul prezentei sale in interiorul dorintei.  De exemplu, in lumea noastra, puterea este tensiunea multiplicata cu forta unui curent electric. La fel se intimpla cu incintarea. Pot primi 10 grame de placere si sa o simt o ora. Apoi, 10 grame multiplicate cu o ora, ne da puterea incintarii. Pot simti 1 kg de placere, dar doar pentru o secunda, si asta deasemeni ca determina puterea incintarii.

De aceea, eventual, indiferent de cit de multa placere reusim sa experimentam citeodata, toata se va transforma in suferinta dorintei goale. Nu vom fi capabili sa devenim impliniti in dorintele noastre egoiste, din moment ce este impotriva naturii creatiei si a scopului sau.

Din a 4-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea in Lume”

Ai asteptat Rascumpararea, Lumina lui Hassadim?

Cind citim Zoharul, trebuie sa ne gindim la faptul ca singurul lucru care ne lipseste este Lumina lui Hassadim. Daca privesc la aceeasi realitate in care ne aflam, dar in Lumina lui Hassadim, care emana din intentia mea de a darui, atunci, in locul realitatii curente, voi vedea realitatea spirituala.

Pentru a incepe sa simt Lumea Superioara, imi lipseste doar Lumina lui Hassadim care emana din mine catre tot ce este in jurul meu. Deobicei pierdem mult timp si energie si viata se scurge in actiuni complet fara folos, care nu depind de noi. Dar singurul lucru pe care-l putem face este sa ne aducem in Lumina lui Hassadim astfel incit sa se manifeste in interiorul nostru, fiind calitatea de daruire in care Lumina lui Hochma se imbraca, cunoasterea si atingerea Creatorului.

Toate actiunile pe care le facem inafara de Lumina lui Hassadim, atitudinea de daruire catre mediul inconjurator, evoca doar o reactie negativa de Sus. Ne corecteaza, dar prin intermediul caii suferintei, eventual intorcindu-ne catre aspiratia de daruire, desi tot prin drumul durerii.

De aceea, daca o persoana discerne in mod constant ce este necesar pentru de a obtine aceasta singura actiune care poate veni de la ea, calitatea de daruire, inseamna ca asteapta salvarea. Asta este exact ceea ce ar trebui sa simtim in timp ce citim Cartea Zohar.

Cabalistii au revelat aceasta realitate spirituala. Deci, ce imi lipseste ca sa revelez acelasi lucru si sa vad despre ce vorbesc ei? Singurul lucru care-mi lipseste este Lumina lui Hassadim.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/28/10, Zoharul

Plinge, Sufletul meu

Scrierile lui Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele Scarii), “Care este diferenta intre “Poarta Lacrimilor” si celelalte Porti”: Chiar daca o persoana plinge cu lacrimi amare, dar plinge pentru a avea exces,  nimeni nu va raspunde acestei plingeri. Aceasta persoana sta inaintea portii lacrimilor, dar poarta ramine inchisa si nu permite rugaciunii sa intre. Oamenii nu pling pentru a avea excese, ci este normal sa plinga doar pentru necesitatile vitale.

Intrebare: Ce inseamna sa plingi in spiritualitate? Cum stie o persoana daca plinge intr-adevar? Si ar trebui ca grupul sa atinga starea de plins?

Raspuns: Bineinteles, atit grupul cit si fiecare persoana individuala din acesta, trebuie sa atinga aceasta stare. Ea se numeste „rugaciunea celor multi” in care fiecare persoana se roaga pentru toti, inclusiv pentru sine. Rugaciunile din cartea de rugaciuni, sint construite dupa acest principiu.

Plinsul este o stare de micime (Katnut) in care stiu ca nu pot atinge unitatea de unul singur; de fapt, nici macar nu pot dori de unul singur. Chiar si inainte de a atinge siguranta ca sint incapabil de a face o actiune spirituala, trebuie sa inteleg ca mai intii de toate am nevoie de 100% dorinta. “Sa mi se intimple!” Si aceasta este o dorinta pe care deasemeni nu o pot implini de unul singur.

De exemplu, am sperat sa scap de o boala cu propriile eforturi, dar treptat imi dau seama ca imi este imposibil. Suferind si consumind o multime de eforturi, vad ca nu pot sa fac nimic in aceasta privinta. Descopar ca pot fi vindecat doar daca merg la doctor. Deci, care-I problema?

Problema este ca trebuie sa apelez la doctor pentru asta. Trebuie sa-i cer, sa il implor sa ma opereze. Si trebuie sa-mi doresc asta cu adevarat, chiar daca ma tem de acest lucru. Frica ma opreste, dar urgenta situatiei ma impinge sa cer ajutor.

Acelasi lucru se intimpla cu noi: la gradul la care avansam, simtim din ce in ce mai clar ca trebuie sa trecem prin operatie pentru a elimina egoismul, acel egoism care ne conduce prin viata si ne asista in fiecare zi. Deci cum pot eu cere sau macar sa ma gindesc sa scap de el? Acest lucru poate fi obtinut doar prin intermediul Luminii Superioare.

Trebuie sa primesc dorinta din exterior, de la grup si fac asta fara voie. Este scris: “Mergem de la  Lo Lishma la Lishma,” adica de la intentia egoista, la cea altruista. Inspir pe cel care imi este opus astazi: pentru toate grijile mele de a fi pentru aproapele meu, astfel incit toti banii aflati dincolo de “minimum vital” de care am nevoie, vor merge la cel de linga mine, si deci totul va fi pentru aproapele meu.

Pot eu cu adevarat sa doresc asta, ca si cum nimic altceva nu ar fi important in viata? Pot cere ca aceste ginduri sa nu ma paraseasca nici o secunda? Pot plinge pentru asta?

Sa presupunem ca cineva imi arata o cerere de daruire: “Iti cer sa imi dai o dorinta altruista astfel incit sa am grija de ceilalti cu tot ceea ce am eu dincolo de ceea ce am nevoie ca sa supravietuiesc”. Semneaz-o! Mergi inainte! Doreste asta! Dar cum pot eu dori asa ceva? In fond, nu pot crea o dorinta noua in interiorul meu.

Asta este adevarat, dar daca esti de acord cu asta in principiu, si incepi sa lucrezi cu grupul, dorinta necesara va veni la tine, de la prieteni. Mediul inconjurator contine o forta spirituala, forta Creatorului. Nimic nu depinde de prieteni, si a fost aranjat in acest mod, de la inceput. Daca ma intorc spre mediul inconjurator, catre conexiunea interioara, aici gasesc totul. Aici revelez toate nivelele, fortele si stadiile pina la sfirsitul corectiei.

Brusc descopar ca sintem uniti si ca in unitatea noastra simt toate fenomenele spirituale, pina la unitatea totala. Revelez tot ceea ce spune stiinta Cabalei , in interconectarea noastra.

Fortele de daruire dintre noi, sint conexiunea dintre suflete. Sufletul este forta de influenta intr-o persoana, o parte a Creatorului de Sus.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/28/10, Scrierile lui Rabash

Cind soseste Messia

Zohar, Introducere, Articolul “Viziunea lui Rabbi Hiya,” paragraful 57: La acel moment, Messia soseste la seminarul lui Rabbi Shimon, incoronat cu coroane inalte de la capetele seminariilor.

Acum, cu toate acestea, dupa ce toti acei membri ai seminariilor au fost recompensati cu gradul de capete de seminarii, Mesia a fost incoronat cu Torah conducatorilor de seminarii. Rezulta ca el este incoronat cu cele mai inalte coroane de la conducatorii de seminarii.

Acest pasaj vorbeste despre gradele spirituale dintr-o persoana care isi descopera structura interna. Intreaga sa constructie interioara este dorinta lui colectiva (vointa de a primi placere), divizata si aranjata de gradele spirituale (nivele), capacitati de daruire.

El are structura lumii lui Atzilut. In acest design extern, nu mai sint structuri interne in concordanta cu nivelele, din interior in afara,  Shoresh (radacina), Neshama (suflet), Guf (trup), Levush (vestmint), si Heichal (camera). Ca si in lumea corporala, exista nivelele neanimat, vegetativ, animat si vorbitor (uman).

Nu este nici o diferenta intre modelul material si spiritual. Forma noastra materiala este o proiectie a proprietatilor noastre interioare care arata un anumit tablou din interiorul nostru, la fel cum vedem aceasta lume cu ochii nostri acum, cind, de fapt, este doar reflectia noastra interna.

Ajungind sa-mi cunosc structura spirituala interioara, sint martor al modului in care au loc transformarile din mine, facute de Lumina, toate proprietatile mele devenind elevate, de la starea de a fi „membre ale seminariilor” la „capetele seminariilor”, de la Messiah care a venit de la un anumit moment, la Messiah aflat la un stadiu spiritual mult mai exaltat. Deodata, il vad pe Rabbi Shimon, treapta care nu a fost revelata in mine, inca.

Toate acestea sint grade in sufletul unei persoane, toti stramosii si fiii lor: Hesed, Gevurah, Tifferet, Netzah, Hod, Yesod, si Malchut. Aceasta explica cum invata o persoana modelul sufletului sau, cu cit mai multe detalii, in timp ce descopera o masura mare a influentei in dverse forme. Asta este ceea ce numim a-L cunoaste pe Creator.
Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul “Vizunea lui Rabbi Hiya”

Cind in final vom avea noroc in toate

Lumea de astazi este proiecata intr-un mod in care, nici o tara nu se poate separa si nu isi poate inchide granitele. Daca ma exclud, atunci cu siguranta va fi ceva gresit in interiorul tarii.

Nu vom intelege de ce. Vom crede ca am creat o societate care ne furnizeaza toate necesitatile, ca o imensa ferma colectiva care furnizeaza carne, lapte, peste si legume. Vom gindi ca putem avea o economie independenta de oricine altcineva, dar nici o tara nu va fi capabila sa indeplineasca aceste conditii.

Motivul nu este ca tara nu e capabila sa aiba produse precum apa, electricitatea si alte resurse naturale. Ci se datoreaza faptului ca in acest mod lucreaza natura. Toate rotile noastre dintate s-au inchis unele in altele, si nici una nu se poate indeparta de celelalte.

Nu veti intelege de ce continuati sa aveti probleme. Uneori, vacile nu vor produce lapte, alteori, finul nu va creste, sau recolta va fi pierduta. Nu veti sti de unde vin brusc asemenea ghinioane, dar nimic nu va functiona, deoarece intern, rotile dintate sint legate atit de strins incit trebuie sa fiti uniti cu intreaga omenire. Astazi, va trebui sa explicam tuturor acest lucru!

Totusi, G8 sau G20 nu vor fi in stare sa ne ajute. Chiar daca toata lumea este de acord si decide sa-si dea miinile si sa si le stringa, asta va cauza o distrugere chiar si mai mare. Ei isi vor tine miinile unii altora pe de o parte, iar pe de alta vor incepe imediat un razboi. Daca nu este pentru Creator, pentru un scop spiritual, unitatea lor va duce lumea catre un razboi. Va fi mai rau decit atunci cind Rusia a vrut sa unifice oamenii intr-o maniera asemanatoare.

De aceea, inafara explicatiilor despre faptul ca sintem toti conectati prin natura (dar nu prin propria noastra dorinta, care este opusa acesteia), trebuie deasemeni sa revelam modul in care sa schimbam dorinta noastra pentru unitate, astfel incit noi, prin propria vointa, sa dorim sa ne invirtim impreuna cu toate celelalte roti dintate, in directia corecta. Ca sa facem asta, avem nevoie de Lumina ce ne Reformeaza si ne uneste. Totusi, acest lucru este posibil doar prin studiul intelepciunii Cabalei.

In primul rind, putem pregati o persoana, familiarizind-o cu toate conditiile ce inconjoara momentul final, cind are nevoie doar sa aiba in mina cheia continuta in intelepciunea Cabalei. Treptat, persoana va incepe sa inteleaga ca acolo este o interconectare obligatorie si comuna si va invata ce implica libera noastra alegere.

In acest mod, ar trebui sa restringem cercul, pina cind persoana va avea o singura intrebare centrala ramasa. Acesta este momentul in care ii dam raspunsul, si in acest punct, persoana il va accepta.

Acesta este modul in care trebuie sa facem diseminarea astfel incit sa abordam oamenii treptat, demonstrindu-le ca nu are nimic de a face cu vreo stereotipie, misticism, religie sau Judaism. Aceasta este o stiinta naturala despre modul in care persoana poate deveni o parte armonioasa a acestei lumi.

Intelepciunea Cabalei ne explica legea naturii care guverneaza lumea si legea interioara dintr-o persoana. Cu alte cuvinte, explica cine sintem noi si cum ne incadram in aceasta lume.

Din a 4-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea in Lume”

Grupul din spatele voalului exterior

Întrebare: Pentru a primi putere de la prieteni, trebuie să îi apreciez. Dar cum pot eu să îi apreciez, daca sunt un egoist?

Răspuns: Preţuieşti unitatea oamenilor sau, în alte cuvinte, a sufletelor. Extern, singurul lucru care poate fi între oameni este ura, invidia şi altele asemenea. Totuşi, în spatele faţadei exterioare, fiecare persoană conţine un sine interior – forţa dăruirii care este ascunsă în ea.

Este ca şi cum în faţa ta sunt două ecrane: unul extern şi unu intern. Pe cel extern vezi lumea, în timp ce pe cel intern toată lumea este unită de forţa dăruirii reciproce. De fapt, sufletul este forţa dăruirii care este ascunsă în noi. Aceasta este imaginea către care te întorci, dorindu-ţi să o revelezi, să fii inclusă în ea şi să te dizolvi în ea. Nu ai de a face cu forme externe.

Ce înseamnă să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi? Atunci când te întorci la imaginea interioară, vei vedea că nu există nicio spargere acolo şi că toţi prietenii sunt uniţi unul cu celălalt. Aceasta este Shechina. Conţine reciprocitate, unitate, garanţie reciprocă şi, într-un cuvânt, totul în afară de tine. Vrei să devi parte din asta, o ceri, te rogi pentru asta.

Asta este înţelesul construirii mediului corect. Altfel, te uiţi la prieteni din afară şi nu găseşti nimic acolo. Creatorul a desenat în mod intenţionat această imagine în faţa noastră astfel încât, prin îndepărtarea voalului şi privind adânc în unitatea noastră, vei descoperi chiar mediul despre care Baal HaSulam vorbeşte în Libertatea.

Acesta este mediul la care trebuie să te întorci şi de la care trebuie să ceri totul. Acolo, toată lumea este corectată; devenind inclus în prieteni, îl vei descoperi pe Creator între ei, adică forţa dăruirii comune.

În Cabala, în afară de adunare simplă, există şi noţiune de incluziune totală (Koalel), care este forţa integrală a tuturor. De exemplu, forţa comună a 100 de oameni este egală cu 100. Dar înăuntru unităţii lor, este prezent Creatorul, fiind o forţă adiţională care este adâncă, spirituală şi all-inclusive.

De aceea prietenii sunt capabili de orice, deoarece şi-au respins egoismul pentru a-l descoperi pe Creator, pentru a revela rădăcina şi a se uni cu El. Ei nu obţin cele patru grade mineral, vegetal, animal şi uman, ci pe Creator. Ei nu obţin Nefesh, Ruach, Neshma şi Haya ci, în plus, Lumina Yechida care nu a fost acolo anterior; Keter, punctul literei Yod.

Dacă o persoană doreşte să lucreze cu mediul, atunci mediul este gata pentru ea. Apoi, ea îi vede pe toţi prieteni ca cei mai mari oameni ai generaţiei. Şi chiar aşa, în interiorul fiecăruia dintre ei, se găseşte un gigant. De fapt, dacă au o aspiriaţie interioară spirituală, atunci în interior ei deja sunt uniţi. În principiu, în interior toată umanitatea este unită, dar tu trebuie să te întorci către aceia care exprimă şi extern dorinţa spirituală, măcar puţin. Apoi, ai un mediu.

După asta, în măsura în care te micşorezi în faţa mediului şi îl apreciezi, vei primi putere de la prieteni până când, în final, vei atinge poarta lacrimilor. Spiritualitatea va deveni cel mai vital lucru din viaţa ta, dar în acelaşi timp nu vei avea nicio posibilitatea să o obţii. Atunci vei începe să plângi.

Vei plânge atunci după realitatea pe care o revelezi ca dăruire reciprocă, pentru forţa comună care se găseşte acolo, numită garanţie reciprocă. De acolo vei primi ceea ce ai nevoie, dorinţa sau nevoia de a deveni parte din prieteni. Discernând multe detalii ale unificării, vei intra în imaginea interioară.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/28/10, Scrierile lui Rabash

Prin mahalalele minunatelor oraşe

Întrebare: Ce trebuie să fac atunci când sunt într-o stare în care nu am putere, nu simt nimic care să mă afecteze şi nu ştiu ce să fac?

Răspuns: Asta este descris în capitolul săptămânal al Torei: Şi copiii lui Israel suspinau din cauza sclaviei. După ce o persoană a ajuns la realizarea faptului că nu mai are nicio putere, tot cea ce poate să facă este să se roage, sa ceară.

Înainte, s-a crezut mare, deştept şi de înţeles. A crezut că poate avansa pe cont propriu, câştigând constant cunoştinţe, prin adăugarea de efort şi acţiune. Totuşi, dacă până în acest moment a făcut un număr suficient de acţiuni, ajunge să vadă că nimic nu a fost realizat cu acestea.

De ce, atunci, trebuie ca o persoană să facă toate aceste acţiuni? Pentru a realiza că nu va obţine nimic. Pentru a atinge starea de gol, o persoană trebuie să depună o cantitate enormă de efort.

Lucrez şi mă gândesc că prin asta, eu construiesc frumoasele oraşe bogate Pithom şi Ramses, câştigând cunoştinţe şi astfel curând voi descoperi, vedea şi simţii totul. Depun din ce în ce mai mult efort, mă scufund în studiu mai adânc, numai ca, deodată, să realizez: Cât de mult am pus în asta şi ce am obţinut? Nu am nimic. Ce fac mai departe? Ce se va întâmpla cu mine? Nu ştiu, dar sunt dispus să cad într-un somn adânc. Doar dă-mi un somnifer astfel încât să dorm şi să nu mă mai trezesc niciodată.

În acest fel se simte o persoană, epuizată şi fără putere. De fapt, începe să înţeleagă că nu va obţine nimic în acest fel. La început, nici măcar nu a ştiut asta şi numai a simţit că nu mai are dorinţă pentru nimic. Apoi, se trezeşte şi totuşi continuă. Totuşi, la un moment dat, începe să înţeleagă că, pe cont propriu, nu merită nimic şi că are nevoie de Forţa Superioară: Dacă Creatorul nu vine să mă ajute, eu singur nu pot face nimic.

Începe să se gandească aşa numai după ce a încercat să avanseze pe cont propriu de 15  – 20 ori sau chiar de 30 – 40 ori, numai pentru a se lovi de dezamăgire şi a cădea în disperare. Aceştia sunt numiţi anii exilului egiptean, până când suspină din cauza sclaviei. Pentru egoul meu, construiesc oraşele abundente Pithom si Ramses, dar pentru omul din mine care doreşte să obţină spiritualitatea, aceste oraşe sunt sărace şi mizerabile, goale şi ele nu îmi pot da nimic.

Încep să mă împart în două. Ce dacă am cunoştinţe, intelect, pot discuta frumos despre înţelepciunea Cabala şi chiar se pare că înţeleg totul? Nu îmi serveşte la nimic. De fapt, nu am spiritualitate. Pot vorbi desprea ea toată ziua şi toată noaptea, dar eu o obţin sau doar vorbesc despre ea? Doar vorbesc.

Atunci, o persoană înţelege că în acel moment, are nevoie de ajutor de Sus, o revelaţie superioară, Forţa Superioară, ceva diferit care nu depinde de el. Înţelege că, cu ceea ce are îi este imposibil să obţină spiritualitatea. În final, el plânge cu adevărat aşa cum este scris: Şi copiii lui Israel suspină din cauza sclaviei.

Este un drum plin de încercări. O persoană trebuie să treacă prin asemenea stări de multe ori. Numai mediul o poate ajuta în asta, nimic altceva. Mediul o poate sprijini şi proteja, şi poate să îi accelereze dezvoltarea.

Altfel, cine ştie când se va trezi din nou? Dacă nu va fi cu ajutorul mediului, va fi prin calea schimbării Reshimo (informaţii spirituale), adică i se va acorda milă de Sus şi i se va da o nouă stare. Totuşi, nimeni nu ştie când se va întâmpla asta.

De aceea, atunci când o persoană rămâne într-o stare bună, atunci când este iluminată de Lumină şi are putere, trebuie să se lege de mediu cât de mult este posibil, pentru a primii puterea pusă în asta, atunci când este slabă din nou. Apoi, va experimenta o cădere din inerţie şi va începe să avanseze din nou, deoarece a accelerat viteza înainte de a cădea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfecţiune în viaţă”

Cel mai mare înlocuitor al Creatorului

Întrebare: Fiecare persoană vrea să fie unică şi să realizeze rădăcină unică a sufletului său. De aceea este înspăimântată de explicaţia că este doar o roată dinţată în mecanismul comun. Îi este frică să îşi piardă individualitatea în societate.

Răspuns: Dar de ce trebuie să te pierzi în societate? Din contra, poţi deveni un drept, unul care este privit ca sarea pământului: să îi influenţezi pe toţi  şi să tragi întreaga lume înainte. Cine te împiedică? Nu există restricţii în dăruire. Te rog, dăruieşte!

Te plângi că eşti împiedicat sau nu îţi este permis să îi foloseşti pe toţi ceilalţi. Normal, nimeni nu vrea să te lase să primeşti avantaje de la ei. Pe de altă parte, dacă tu devi mare nu în primire, ci în dăruire, nimeni nu îţi va sta în cale.

Cineva poate fi unic în sensul pozitiv al cuvântului, în dăruire. Se imaginează ca fiind un robot, un şurub, dar este un eveniment al realităţii, o pictură care nu există în Natură. În Natură, nimic nu poate fi rău sau bun; este pur si simplu un eveniment.

Poţi fi sau nu de acord cu el; nu va schimba realitatea. Vei evoca numai lovituri asupra ta, daca nu eşti de acord cu el. Poţi pretinde că nu eşti de acord cu legea gravitaţiei şi să îi negi existenţa. Dă-i drumul; vom vedea mai târziu cum vei cădea de pe acoperiş.

Acelaşi lucru este şi aici. Nu înţelegem cât de strict suntem conectaţi unul cu celălalt şi tot încercăm să facem cum dorim. Fiecare trage pătura asupra sa. Mai târziu, vom fi martori la cum toată lumea suferă, ceas după ceas, pentru mii de ani.

Acum, intrăm într-o asemenea stare în care egoul nostru a crescut la cel mai înalt nivel al tuturor dorinţelor noastre pământeşti şi ne leagă unul de celălalt peste tot pe glob. Cu toate astea, noi încă nu vrem să admitem şi tot încercăm să ne înşelăm unul pe altul. Totuşi, nu înţelegem că procedând astfel, fiecare aduce asupra sa aceaşi durere pe care o produce celorlalţi.

Nu vedem asta, dar dacă mi s-ar revela imediat o lovitură în acelaşi moment în care eu fac rău cuiva, aş acţiona ca un animal care nu are liber arbitru. Aş continua să ma balansez între lovituri şi plăcere, muncind ca o maşină, dacă legea unei conexiuni reciproce mă afectează deschis.

De aceea, legea este ascunsă, pentru a-mi da o oportunitate să îmi folosesc liberul arbitru. Legea există, cu toate că este ascunsă, şi mă pot aranja pentru ascundere eu însumi, dacă era revelată. De fapt, îmi doresc să lucreze în acest mod: Vreau ca dăruirea să fie enormă şii puternică, să prevaleze asupra primirii. Poate fi o lege scrisă în fiecare carte, dar eu doresc să devină revelată în practică. Aici se găseşte liberul meu arbitru.

Mi s-a dat un punct alb, ceea ce înseamnă că Creatorul este ascuns. Îl pot scoate din ascundere şi pot umple acest punct alb cu prezenţa Sa. Va fi propria mea prezenţă, deoarece voi fi exact ca El. Voi veni la locul unde se ascunde El şi îl voi înlocui. Va fi ca şi cum El şi cu mine suntem parteneri şi eu mă angajez că voi face munca Lui pentru că El este ascuns.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea în lume”