Lumea de astazi este proiecata intr-un mod in care, nici o tara nu se poate separa si nu isi poate inchide granitele. Daca ma exclud, atunci cu siguranta va fi ceva gresit in interiorul tarii.

Nu vom intelege de ce. Vom crede ca am creat o societate care ne furnizeaza toate necesitatile, ca o imensa ferma colectiva care furnizeaza carne, lapte, peste si legume. Vom gindi ca putem avea o economie independenta de oricine altcineva, dar nici o tara nu va fi capabila sa indeplineasca aceste conditii.

Motivul nu este ca tara nu e capabila sa aiba produse precum apa, electricitatea si alte resurse naturale. Ci se datoreaza faptului ca in acest mod lucreaza natura. Toate rotile noastre dintate s-au inchis unele in altele, si nici una nu se poate indeparta de celelalte.

Nu veti intelege de ce continuati sa aveti probleme. Uneori, vacile nu vor produce lapte, alteori, finul nu va creste, sau recolta va fi pierduta. Nu veti sti de unde vin brusc asemenea ghinioane, dar nimic nu va functiona, deoarece intern, rotile dintate sint legate atit de strins incit trebuie sa fiti uniti cu intreaga omenire. Astazi, va trebui sa explicam tuturor acest lucru!

Totusi, G8 sau G20 nu vor fi in stare sa ne ajute. Chiar daca toata lumea este de acord si decide sa-si dea miinile si sa si le stringa, asta va cauza o distrugere chiar si mai mare. Ei isi vor tine miinile unii altora pe de o parte, iar pe de alta vor incepe imediat un razboi. Daca nu este pentru Creator, pentru un scop spiritual, unitatea lor va duce lumea catre un razboi. Va fi mai rau decit atunci cind Rusia a vrut sa unifice oamenii intr-o maniera asemanatoare.

De aceea, inafara explicatiilor despre faptul ca sintem toti conectati prin natura (dar nu prin propria noastra dorinta, care este opusa acesteia), trebuie deasemeni sa revelam modul in care sa schimbam dorinta noastra pentru unitate, astfel incit noi, prin propria vointa, sa dorim sa ne invirtim impreuna cu toate celelalte roti dintate, in directia corecta. Ca sa facem asta, avem nevoie de Lumina ce ne Reformeaza si ne uneste. Totusi, acest lucru este posibil doar prin studiul intelepciunii Cabalei.

In primul rind, putem pregati o persoana, familiarizind-o cu toate conditiile ce inconjoara momentul final, cind are nevoie doar sa aiba in mina cheia continuta in intelepciunea Cabalei. Treptat, persoana va incepe sa inteleaga ca acolo este o interconectare obligatorie si comuna si va invata ce implica libera noastra alegere.

In acest mod, ar trebui sa restringem cercul, pina cind persoana va avea o singura intrebare centrala ramasa. Acesta este momentul in care ii dam raspunsul, si in acest punct, persoana il va accepta.

Acesta este modul in care trebuie sa facem diseminarea astfel incit sa abordam oamenii treptat, demonstrindu-le ca nu are nimic de a face cu vreo stereotipie, misticism, religie sau Judaism. Aceasta este o stiinta naturala despre modul in care persoana poate deveni o parte armonioasa a acestei lumi.

Intelepciunea Cabalei ne explica legea naturii care guverneaza lumea si legea interioara dintr-o persoana. Cu alte cuvinte, explica cine sintem noi si cum ne incadram in aceasta lume.

Din a 4-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea in Lume”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a primi putere de la prieteni, trebuie să îi apreciez. Dar cum pot eu să îi apreciez, daca sunt un egoist?

Răspuns: Preţuieşti unitatea oamenilor sau, în alte cuvinte, a sufletelor. Extern, singurul lucru care poate fi între oameni este ura, invidia şi altele asemenea. Totuşi, în spatele faţadei exterioare, fiecare persoană conţine un sine interior – forţa dăruirii care este ascunsă în ea.

Este ca şi cum în faţa ta sunt două ecrane: unul extern şi unu intern. Pe cel extern vezi lumea, în timp ce pe cel intern toată lumea este unită de forţa dăruirii reciproce. De fapt, sufletul este forţa dăruirii care este ascunsă în noi. Aceasta este imaginea către care te întorci, dorindu-ţi să o revelezi, să fii inclusă în ea şi să te dizolvi în ea. Nu ai de a face cu forme externe.

Ce înseamnă să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi? Atunci când te întorci la imaginea interioară, vei vedea că nu există nicio spargere acolo şi că toţi prietenii sunt uniţi unul cu celălalt. Aceasta este Shechina. Conţine reciprocitate, unitate, garanţie reciprocă şi, într-un cuvânt, totul în afară de tine. Vrei să devi parte din asta, o ceri, te rogi pentru asta.

Asta este înţelesul construirii mediului corect. Altfel, te uiţi la prieteni din afară şi nu găseşti nimic acolo. Creatorul a desenat în mod intenţionat această imagine în faţa noastră astfel încât, prin îndepărtarea voalului şi privind adânc în unitatea noastră, vei descoperi chiar mediul despre care Baal HaSulam vorbeşte în Libertatea.

Acesta este mediul la care trebuie să te întorci şi de la care trebuie să ceri totul. Acolo, toată lumea este corectată; devenind inclus în prieteni, îl vei descoperi pe Creator între ei, adică forţa dăruirii comune.

În Cabala, în afară de adunare simplă, există şi noţiune de incluziune totală (Koalel), care este forţa integrală a tuturor. De exemplu, forţa comună a 100 de oameni este egală cu 100. Dar înăuntru unităţii lor, este prezent Creatorul, fiind o forţă adiţională care este adâncă, spirituală şi all-inclusive.

De aceea prietenii sunt capabili de orice, deoarece şi-au respins egoismul pentru a-l descoperi pe Creator, pentru a revela rădăcina şi a se uni cu El. Ei nu obţin cele patru grade mineral, vegetal, animal şi uman, ci pe Creator. Ei nu obţin Nefesh, Ruach, Neshma şi Haya ci, în plus, Lumina Yechida care nu a fost acolo anterior; Keter, punctul literei Yod.

Dacă o persoană doreşte să lucreze cu mediul, atunci mediul este gata pentru ea. Apoi, ea îi vede pe toţi prieteni ca cei mai mari oameni ai generaţiei. Şi chiar aşa, în interiorul fiecăruia dintre ei, se găseşte un gigant. De fapt, dacă au o aspiriaţie interioară spirituală, atunci în interior ei deja sunt uniţi. În principiu, în interior toată umanitatea este unită, dar tu trebuie să te întorci către aceia care exprimă şi extern dorinţa spirituală, măcar puţin. Apoi, ai un mediu.

După asta, în măsura în care te micşorezi în faţa mediului şi îl apreciezi, vei primi putere de la prieteni până când, în final, vei atinge poarta lacrimilor. Spiritualitatea va deveni cel mai vital lucru din viaţa ta, dar în acelaşi timp nu vei avea nicio posibilitatea să o obţii. Atunci vei începe să plângi.

Vei plânge atunci după realitatea pe care o revelezi ca dăruire reciprocă, pentru forţa comună care se găseşte acolo, numită garanţie reciprocă. De acolo vei primi ceea ce ai nevoie, dorinţa sau nevoia de a deveni parte din prieteni. Discernând multe detalii ale unificării, vei intra în imaginea interioară.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/28/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să fac atunci când sunt într-o stare în care nu am putere, nu simt nimic care să mă afecteze şi nu ştiu ce să fac?

Răspuns: Asta este descris în capitolul săptămânal al Torei: Şi copiii lui Israel suspinau din cauza sclaviei. După ce o persoană a ajuns la realizarea faptului că nu mai are nicio putere, tot cea ce poate să facă este să se roage, sa ceară.

Înainte, s-a crezut mare, deştept şi de înţeles. A crezut că poate avansa pe cont propriu, câştigând constant cunoştinţe, prin adăugarea de efort şi acţiune. Totuşi, dacă până în acest moment a făcut un număr suficient de acţiuni, ajunge să vadă că nimic nu a fost realizat cu acestea.

De ce, atunci, trebuie ca o persoană să facă toate aceste acţiuni? Pentru a realiza că nu va obţine nimic. Pentru a atinge starea de gol, o persoană trebuie să depună o cantitate enormă de efort.

Lucrez şi mă gândesc că prin asta, eu construiesc frumoasele oraşe bogate Pithom şi Ramses, câştigând cunoştinţe şi astfel curând voi descoperi, vedea şi simţii totul. Depun din ce în ce mai mult efort, mă scufund în studiu mai adânc, numai ca, deodată, să realizez: Cât de mult am pus în asta şi ce am obţinut? Nu am nimic. Ce fac mai departe? Ce se va întâmpla cu mine? Nu ştiu, dar sunt dispus să cad într-un somn adânc. Doar dă-mi un somnifer astfel încât să dorm şi să nu mă mai trezesc niciodată.

În acest fel se simte o persoană, epuizată şi fără putere. De fapt, începe să înţeleagă că nu va obţine nimic în acest fel. La început, nici măcar nu a ştiut asta şi numai a simţit că nu mai are dorinţă pentru nimic. Apoi, se trezeşte şi totuşi continuă. Totuşi, la un moment dat, începe să înţeleagă că, pe cont propriu, nu merită nimic şi că are nevoie de Forţa Superioară: Dacă Creatorul nu vine să mă ajute, eu singur nu pot face nimic.

Începe să se gandească aşa numai după ce a încercat să avanseze pe cont propriu de 15  – 20 ori sau chiar de 30 – 40 ori, numai pentru a se lovi de dezamăgire şi a cădea în disperare. Aceştia sunt numiţi anii exilului egiptean, până când suspină din cauza sclaviei. Pentru egoul meu, construiesc oraşele abundente Pithom si Ramses, dar pentru omul din mine care doreşte să obţină spiritualitatea, aceste oraşe sunt sărace şi mizerabile, goale şi ele nu îmi pot da nimic.

Încep să mă împart în două. Ce dacă am cunoştinţe, intelect, pot discuta frumos despre înţelepciunea Cabala şi chiar se pare că înţeleg totul? Nu îmi serveşte la nimic. De fapt, nu am spiritualitate. Pot vorbi desprea ea toată ziua şi toată noaptea, dar eu o obţin sau doar vorbesc despre ea? Doar vorbesc.

Atunci, o persoană înţelege că în acel moment, are nevoie de ajutor de Sus, o revelaţie superioară, Forţa Superioară, ceva diferit care nu depinde de el. Înţelege că, cu ceea ce are îi este imposibil să obţină spiritualitatea. În final, el plânge cu adevărat aşa cum este scris: Şi copiii lui Israel suspină din cauza sclaviei.

Este un drum plin de încercări. O persoană trebuie să treacă prin asemenea stări de multe ori. Numai mediul o poate ajuta în asta, nimic altceva. Mediul o poate sprijini şi proteja, şi poate să îi accelereze dezvoltarea.

Altfel, cine ştie când se va trezi din nou? Dacă nu va fi cu ajutorul mediului, va fi prin calea schimbării Reshimo (informaţii spirituale), adică i se va acorda milă de Sus şi i se va da o nouă stare. Totuşi, nimeni nu ştie când se va întâmpla asta.

De aceea, atunci când o persoană rămâne într-o stare bună, atunci când este iluminată de Lumină şi are putere, trebuie să se lege de mediu cât de mult este posibil, pentru a primii puterea pusă în asta, atunci când este slabă din nou. Apoi, va experimenta o cădere din inerţie şi va începe să avanseze din nou, deoarece a accelerat viteza înainte de a cădea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfecţiune în viaţă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Fiecare persoană vrea să fie unică şi să realizeze rădăcină unică a sufletului său. De aceea este înspăimântată de explicaţia că este doar o roată dinţată în mecanismul comun. Îi este frică să îşi piardă individualitatea în societate.

Răspuns: Dar de ce trebuie să te pierzi în societate? Din contra, poţi deveni un drept, unul care este privit ca sarea pământului: să îi influenţezi pe toţi  şi să tragi întreaga lume înainte. Cine te împiedică? Nu există restricţii în dăruire. Te rog, dăruieşte!

Te plângi că eşti împiedicat sau nu îţi este permis să îi foloseşti pe toţi ceilalţi. Normal, nimeni nu vrea să te lase să primeşti avantaje de la ei. Pe de altă parte, dacă tu devi mare nu în primire, ci în dăruire, nimeni nu îţi va sta în cale.

Cineva poate fi unic în sensul pozitiv al cuvântului, în dăruire. Se imaginează ca fiind un robot, un şurub, dar este un eveniment al realităţii, o pictură care nu există în Natură. În Natură, nimic nu poate fi rău sau bun; este pur si simplu un eveniment.

Poţi fi sau nu de acord cu el; nu va schimba realitatea. Vei evoca numai lovituri asupra ta, daca nu eşti de acord cu el. Poţi pretinde că nu eşti de acord cu legea gravitaţiei şi să îi negi existenţa. Dă-i drumul; vom vedea mai târziu cum vei cădea de pe acoperiş.

Acelaşi lucru este şi aici. Nu înţelegem cât de strict suntem conectaţi unul cu celălalt şi tot încercăm să facem cum dorim. Fiecare trage pătura asupra sa. Mai târziu, vom fi martori la cum toată lumea suferă, ceas după ceas, pentru mii de ani.

Acum, intrăm într-o asemenea stare în care egoul nostru a crescut la cel mai înalt nivel al tuturor dorinţelor noastre pământeşti şi ne leagă unul de celălalt peste tot pe glob. Cu toate astea, noi încă nu vrem să admitem şi tot încercăm să ne înşelăm unul pe altul. Totuşi, nu înţelegem că procedând astfel, fiecare aduce asupra sa aceaşi durere pe care o produce celorlalţi.

Nu vedem asta, dar dacă mi s-ar revela imediat o lovitură în acelaşi moment în care eu fac rău cuiva, aş acţiona ca un animal care nu are liber arbitru. Aş continua să ma balansez între lovituri şi plăcere, muncind ca o maşină, dacă legea unei conexiuni reciproce mă afectează deschis.

De aceea, legea este ascunsă, pentru a-mi da o oportunitate să îmi folosesc liberul arbitru. Legea există, cu toate că este ascunsă, şi mă pot aranja pentru ascundere eu însumi, dacă era revelată. De fapt, îmi doresc să lucreze în acest mod: Vreau ca dăruirea să fie enormă şii puternică, să prevaleze asupra primirii. Poate fi o lege scrisă în fiecare carte, dar eu doresc să devină revelată în practică. Aici se găseşte liberul meu arbitru.

Mi s-a dat un punct alb, ceea ce înseamnă că Creatorul este ascuns. Îl pot scoate din ascundere şi pot umple acest punct alb cu prezenţa Sa. Va fi propria mea prezenţă, deoarece voi fi exact ca El. Voi veni la locul unde se ascunde El şi îl voi înlocui. Va fi ca şi cum El şi cu mine suntem parteneri şi eu mă angajez că voi face munca Lui pentru că El este ascuns.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea în lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

În realitate, nu este grupul cel care te influenţează, ci tu însuţi eşti cel care trebuie să te acordezi la grup. Atunci când spunem că grupul trebuie să influenţeze o persoană, vrem să inspirăm fiecare persoană să dăruiască grupului.

Răspunsul grupului poate fi puternic sau slab, dar asta nu va afecta o persoană. Asta pentru că interacţiunea şi conexiunea noastră este cu grupul interior, nu cu cel extern. Comportamentul extern al prietenilor nu joacă un rol aşa de substanţial.

Aici, totul depinde de cât de puternic mă acordez la ei, cât de mult încerc să le simt aspiraţiile interioare, care nu depind de mine sau de ei. Asta este realitatea spirituală, unitatea între noi la nivelul Infinitului.

De aceea, grupul te influenţează în măsura în care tu te acordezi la el şi doreşti să primeşti influenţa sa, dăurirea sa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo fază în munca spirituală în care o persoană poate spune exact dacă, prin calităţile ei, este sau nu similară cu Lumina?

Răspuns: În diferite faze, ne simţim mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi dar, cel mai corect exemplu este atitudinea unei persoane faţă de grup: Cât de mult simte faptul că esenţa interioară a grupului este locul în care trebuie să se acordeze, în care vrea să se dizolve, ca un embrion în pântecul mamei, ca un copil în mâinile mamei, să dispară şi să se piardă?

Dacă o persoană are  ceva care încă  nu a dispărut, care nu s-a pierdut, înseamnă că egoismul ei este încă în viaţă. Dar, de îndată ce o persoană se dizolvă în grup, din acel moment începe să crească spiritual. Înăuntrul senzaţiilor sale, dorinţelor, intenţiilor şi eforturilor, o persoană poate atunci să se măsoare unde este: în care Reshimot, în care Sefirot, în care stare şi câtă Lumină intră în Kelim–urile sale.

Măsoară totul exclusiv prin relaţiile cu mediul corect. De fapt, o persoană nu poate măsura nimic în relaţie cu Lumina. Lumina este un fenomen în interiorul vasului şi nu o noţiune de sine stătătoare. Conform cu definiţia lui Baal HaSulam, tot ce intră în vas se numeşte Lumină.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce avem nevoie pentru a explica lumii principiul roţilor dinţate?

Răspuns: Noi toţi depindem unul de celălalt în procent de 100%. În zone diferite, asta se manifestă în grade variate; totuşi, orice procentaj în afară de 100 este o minciună. Chiar dacă numai un procent este vizibil, înseamnă că restul de 99% este ascuns înăuntru.

Într-un fel sau altul, interdependenţa noastră este absolută, chiar dacă nu arată chiar aşa. Oriunde te uiţi, noi suntem legaţi cu lanţurile de oţel ale conexiunii reciproce şi nu este niciun loc în care să fugi de asta.

Cu cât se manifestă mai clar, cu atât mai tare va striga umanitatea. De fapt, înseamnă că tu depinzi de duşmanii şi rivalii tăi, de fiecare şi de toţi şi nu ştii ce să faci în legătura cu asta.

La fel cum în familie, soţul şi soţia descoperă ura între ei, precum şi totala dependenţă a unuia de celălalt. Suntem inseparabili; nu este niciun loc în care să plecăm. Aici este apartamentul nostru mic, copii noştrii, frigiderul, lucrurile noastre. Şi, în vârful acestora, ne urâm de moarte unul pe celălalt şi nici măcar nu putem muri.

Un medicament aşa de nesuportat trebuie să fie cumva atenuat, uşurat. De fapt, asta este ceea ce numim naşterea unei noi lumi, contracţiile înainte de sosirea lui Messia.

Nu ar trebui să sperăm că, realizând ce se întâmplă, lumea va ştii cum să acţioneze. În Scrierile Ultimei Generaţii, Baal HaSulam scrie că oamenii nu vor înţelege niciodată asta şi niciodată un duşman nu va fi de acord cu un duşman. Deci, vedem importanţa circulaţiei Cabalei şi unificare noastră, ca un model pentru toată umanitatea.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala12/26/10, “pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este responsabilitatea mea relativ la lume? Dacă în timpul zilei nu am reuşit în ceva, asta se reflectă în lume?

Răspuns: Cu siguranţa că da. De fapt, tu eşti o rotiţă dinţată în mecanismul comun al creţiei. Creatorul a creat sistemul în care toată lumea este egoistă. Acest sistem este împărţit pentru tine în 125 de grade ale stărilor spirituale: de la separarea completă de alţii la o apropiere crescută şi o legătură mai strânsă a rotiţei tale cu ceilalţi, până când voi toţi veţi deveni un întreg.

Pe lânga asta, iată cum ţi se arată numai ţie: în realitate, nu există o mulţime de oameni ci numai Adam HaRishon. Tu eşti afectat de aceaşi lege care lucrează asupra celorlalţi. Voinţa ta de primire (dorinţa) este pur şi simplu mai mare decât a celorlalţi. Ei sunt satisfăcuţi cu bagatele, în timp ce tu doreşti să consumi şi lumea spirituală.

Punctul din inimă nu este încă dăruire. Din contra, cele mai adormite dorinţe de primire a plăcerii se descoperă în spiritualitate. Şi numai atunci, când acest abis se deschide, o persoană este pregătită pentru transformare.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea în lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De sunt necesare plăgile Egiptene, dacă o persoană a ales deja calea spirituală?

Răspuns: Eşti sigur ca a ales-o? Într-o secundă, ea va fi atrasă de altceva. Este posibil să te bazezi pe dorinţa cuiva? Cu numai o mică împingere, făra a sta pe gânduri, ea va începe să vâneze o nouă momeală.

Înţelepţii noştrii spun: Nu crede în tine însuţi până în ziua în care mori. Nu crede în tine până când nu ai suferit cele zece plăgi Egiptene şi ai decis că trebuie să ieşi din Egipt. Nu crede până când Faraonul din tine nu va auzi: Lasă poporul Meu să plece ca să mă servească pe Mine! Nu crede până nu te-ai ridicat deasupra dorinţei tale.

Până atunci, o persoană este o maşină controlată de dorinţa din ea şi de plăcerea din afară. Din descrierea Torei, vedem prin câte trebuie să treacă cineva.

La început, fii lui Iacob i-au rezistat lui Joseph, care i-a adunat (Osef) împreună pentru o muncă specială. În Egipt, şapte ani de bogăţie dau drumul la şapte ani de foamete. Apoi, opresiunile Faraonului încep, urmate de plăgi, asta este, dezastre care vine peste egoism. Numai atunci începe o persoană să nu se mai identifice cu egoismul, iese din el şi îşi construieşte un ecran.

Plăgile ne deconectează de dorinţa noastră şi primim o şansă să ne uităm la ea din afară. De fapt, o persoană se retrage în mod natural de ceea ce o face să sufere. Dar înainte ca plăgile Egiptene să ajungă, ea încă nu simte că dorinţa ei şi ea însăşi nu sunt acelaşi lucru.

Nu este vorba doar de problemele care sunt implicate. Este scris: Vino la Faraon. Creatorul apare lângă tine şi spune: stai cu Mine mai degrabă, decât cu dorinţa ta şi, împreună, vom merge la Faraon. Păşeşti în afara dorinţei tale şi te ridici deasupra ei şi despre asta este vorba în exodul din Egipt: timp după timp, plagă după plagă, până când toate cele zece Sefirot au fost epuizate.

Nu pot ieşi din egoism până când nu realizez că este rău. Numai atunci pot să mă eliberez de îmbrăţişarea lui şi să văd limpede cât de străin, rău şi opus îmi este mie. Şi ajung în final la un întuneric total, întunericul Egiptului.

Dorinţele nu mai mă interesează. Cum să trăiesc acum? M-am schimbat, renunţând la tot ce am folosit şi pentru ce am trăit toate calităţile, ideiile şi dorinţele. Ridicându-mă, mă uit la toate şi nu înţeleg ce trebuie să fac acum. Acesta este pragul eliberării, fugirii din Egipt în noapte.

După asta, obţinem puterea Torei şi începem să muncim conştient cu luminile, corectând dorinţele. Şi apoi, în intenţia noastră, primim Lumina Hochma (Înţelepciune), îmbrăcată în Lumina Hassadim (Milă). În alte cuvinte, intrăm pe pământul lui Israel.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfecţiune în viaţă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu mi-am împlinit încă toate dorinţele materiale, dar deja am ajuns la Cabala. Ce înseamna asta?

Răspuns: Nu este o problemă, continuă [cu studiul]. Aşa cum statuează Tora şi cum explică Baal HaSulam în Introducere la TES, o persoană nu trebuie să se abţină (înfrâneze). Calea nostră nu este una a privaţiunilor; avansăm numai prin metoda Luminii care Reformează. Lucrând în grup şi punând corect intenţia în timpul studiilor, atragem Lumina şi ea ne reformează.

Corpul nostru nu are nimic de a face cu asta; nu este niciun motiv să îl torurezi sau să duci o viaţă sub limitări stricte. Înţelepciunea Cabala nu cere nimic altceva unei persoane, decât sa studieze cu intenţie. Totul se va rezolva, în ciuda răului nostru, înclinaţiilor, poftelor trupeşti şi gândurilor irelevante. Lasă Lumina să lucreze şi fă tot posibilul să nu stai în calea ei.

Atunci când ne simţim deştepţi, tindem să acţionăm independent, inventând restricţii artificiale, ca şi cum am ştii ce este bine şi ce este rău pentru dobândirea spirituală. Este o abordare complet incorectă. Dacă îi dăm minţii puterea absolută, nimic nu va fi obţinut. De fapt, mintea ta derivă tot timpul din egoism, dorinţa coruptă. Cum poate ea defini unilateral pasul următor pentru corecţie?

Deci, noi doar aranjăm condiţiile corecte pentru ca Lumina să lucreze asupra noastră. Despre asta este vorba în această metodă. Nu este nevoie de nimic altceva. Nu interfera cu Lumina; din contra, asist-o cu cele mai bune abilităţi ca ea să te influenţeze.

Foloseşte tot ceea ce evocă influenţa Luminii: grupul, unificarea, întâlnirile prietenilor, diseminarea, studiile, evenimentele şi întâlnirile. De fapt, Lumina te duce numai la unitatea sufletelor, din locul din care a plecat în timpul spargerii şi unde se reîntoarce daca sufletele fac un efort pentru a se reuni.

Mai întâi şi cel mai important lucru, trebuie să faci munca interioară în fundalul acţiunilor externe, cu toate fibrele sufletului nostru şi continuă să încerci să te uneşti cu prietenii, anticipând Lumina care va veni şi ne va unifica cu adevărat. Aceasta este sursa corecţiei.

În lumea noastră, nu sunt alte mijloace, nici înăuntru nici în afara unei persoane. Numai asta îţi va permite să te reformezi, tu şi întreaga lume care se scufundă într-o criză globală.

Astazi, tot ceea ce am obţinut în mii de ani începe să se destrame, demonstrăndu-ne faptul că Kli-ul (vasul) este o dorinţă goală cu care trebuie să facem ceva. În zilele noastre, goliciunea a devenit soarta comună.

De aceea, trebuie să revelăm metoda corectă care este bazată pe unitate. Trebuie să găsim locul spargerii şi să atragem Lumina care Reformează, asta este, ne uneşte şi ne aduce înapoi la sufletul colectiv. Numai Lumina Superioară care apare în unitatea noastră ne va înzestra pe noi cu senzaţia unei vieţi autentice.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfecţiune în viaţă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→