Nu ne mai putem dezvolta mai departe in mod egoist. Egoismul s-a transformat deodata in dusmanul nostru. Cineva se poate intreba: “Cum adica? Hai sa continuam sa dezvoltam tehnologia, cultura si stiinta, sa calatorim pe alte planete. Cererea pentru noi frontiere poate fi fara de sfarsit”.

Problema este ca sfarsitul scopului, telul si Gandirea Creatiei sunt diferite. Natura functioneaza astfel incat, dupa atingerea starii finale de egoism, incepem sa suferim in mod inexplicabil din cauza egoismului nostru si nu mai vrem sa evoluam deloc.

Altfel spus, ajungem la o criza certa care ne spune ca egoismul s-a sfarsit. Este sfarsitul tau, nu mai ai nimic in plus de facut. Nu vei mai fi capabil sa evoluezi in interiorul lui si sa-l umpli; nu vei mai fi capabil sa ajungi sa te simti comfortabil in el. Te vei simti gol, sfarsit si trecator.

Este o provocare menita sa ne faca sa ne ridicam la nivelul urmator – nivelul Creatorului, Naturii Superioare. Este un prag pe care lumea l-a atins astazi in conformitate cu predictiile tuturor Cabalistilor. Indiferent daca ne place sau nu, egoismul ne va demonstra insignifianta si inabilitatea lui de a ne mai produce implinire; va deveni pentru noi “ajutor prin impotrivire”. Nu ne va mai da ceea ce ne dorim nici acasa, nici la munca, nu ne va mai aduce nici sanatate, nici siguranta. Cel mai important, nu ne va mai ajuta sa raspundem la cea mai presanta intrebare: “Pentru ce traim?”

Pusi in fata acestei intrebari, intregul nostru “eu” devine sters. Este cea mai importanta si cea mai dramatica intrebare care imi anuleaza “eu-l”, mandria, existenta si esenta: “Cine sunt si pentru ce exist?” O insecta sau un animal nu se preocupa de asta, ei pur si simplu exista, si se simt pe ele insele implinind programul din interiorul lor. Eu nu pot sa fac asta, sunt mai nenorocit decat ele.

Noi am continua sa existam ca si inainte daca ar fi fara Programul Superior de dezvoltare. SUA, cu societatea ei de consum si cu capacitatile nelimitate ale Hollywod-ului a parut in intregime naturala; umanitatea s-a obisnuit sa gandeasca ca acesta este viitorul nostru si nimic nu ne va limita. Dar, s-a dovedit ca sfarsitul vine foarte repede si definitiv.

Acest fapt trebuie sa-l trezim, fiindca nu-l putem ignora. Trecem printr-o criza globala, o criza intre atitudinea fata de noi insine si fata de Natura. Nu este temporara si nu are alternative. Am folosit pornirea de revolutii care au condus la reforme sociale, am incercat sa facem ceva cu noi insine si cu mediul, sa schimbam ceva in mai bine. Acum nu mai avem unde sa ne intoarcem. Simtim ca nici macar nu mai avem dorinta de a schimba ceva.

De fapt, aici este criza. Pe de alta parte, acesta este nivelul de la care incepem sa urcam catre Lumea Superioara. Umanitatea, candva un strat social, incepe sa realizeze, incepe sa simta incet, incet, ca se apropie de recunoasterea tranzitiei spre starea urmatoare.

Acum, noi suntem primii care am intrat in aceasta stare. Ceilalti ne vor urma, si putem vedea asta cu fiecare zi care trece, din ce in ce mai multi oameni incep sa inteleaga cel putin scopul pe care il urmarim, si daca nu il accepta, cel putin il au in vedere.

Problmele lumii si solutia noastra devin din ce in ce mai apropiate, si asta face ca solutia noastra sa fie mai pe inteles.; oamenii apleaca urechea la ea. Desi schimbarea necesita o revolutie interioara extraordinara atat in inima cat si in minte, pentru ca umanitatea sa ajunga la o noua stare, procesul s-a desfasurat destul de rapid pe parcursul a cativa ani.

Umanitatea nu a travesat niciodata pana acum schimbari atat de drastice. Cabala a intrat in domeniul public numai cu zece ani in urma si priviti ce s-a intamplat. Evenimentele sunt in curs de dezvoltare intr-un ritm furios.

Cel putin cativa ani trebuie sa mai treaca pana cand ne vom putea adresa lumii si ea sa ne asculte.

Lectia a doua din Conventia de la Berlin 1/28/2011

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este rolul prietenului intr-un sistem integral?

Raspuns: Rolul unui prieten este enorm si de nemasurat. Omul se ridica in masura in care el sau ea ii ajuta pe ceilalti sa se uneasca. Individul nu lucreaza niciodata direct pentru el insusi ci totdeauna prin ceilalti.

In lumea noastra, eu totdeauna imi urmaresc telul propriu: ma plasez pe mine si pe toti ceilalti in functie de calculul a ceea ce este mai bun pentru mine. Chiar daca trec peste zece oameni profitul trebuie sa se intoarca la mine.

In lumea spirituala nu este asa. Acolo, calculez cat de mult pot sa contribui pentru ceilalti astfel incat totul sa ramana in ei, nu in mine. „Eul” meu egoist eventual moare departe si ceea ce am investit in ceilalti (ca intr-o banca, doar ca va fi facut in conturile celorlalti nu ale mele) ramane. La sfarsit, cand ma inalt peste „eu” tot ceea ce am investit in ceilalti se intoarce la mine. Este ca si cum cred ca traiesc prin ei, ca o mama care traieste prin copiii ei si de care a are grija.

Lumea spirituala este fondata pe aceasta calitate materna: pe daruire, iubire, trecand de la sine spre exterior. Ca rezultat, incepem sa experimentam trairea personala prin ceilalti, si aceasta stare este perceputa ca fiind eterna si completa. Nu este dictata de propria existenta, incluzand corpul meu. Corpul poate si muri dar „eu” deja traiesc in dorintele celorlalti, cu alte proprietati.

Lectia a patra din Conventia de la Berlin 1/29/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intregul progres al umanitatii pe parcursul a mii de ani raneste natura si pe noi. Este in mod intentionat „de lichidare” intr-un mod care ne face sa intelegem „raul” nostru. Concentrand in mod constant totul in interiorul nostru, ajungem sa intelegem ca toate acestea nu sunt bune si nu functioneaza cand trebuie sa existe in afara.

Atunci de ce avem nevoie de toata aceasta dezvoltare istorica? De ce trebuie sa ne intoarcem in aceasta lume si sa suferim in ea generatie dupa generatie, mii de ani? De fapt noi am fost in aceasta lume de multe ori, am trait aceasta viata de multe ori, pentru ce? Ca sa intelegem ca am ajuns la etapa finala? A fost singurul mod de a ne aduce la dezamagire? Sau exista o alta posibilitate?

De fapt nu asta e ideea. Tot ceea ce am experimentat si am traversat pe parcursul a mii de ani de viata in aceasta lume au fost necesari. Numai acum incepem sa ne inaltam si sa iesim din noi insine cu acest egoism si cu experienta „fundamentului” lui amar. Avem nevoie de o mare „gaura neagra” de egoism. El a trebuit sa se manifeste cu toate problemele noastre.

Am pus atat munca grea in incercarea de a umple acest egoism pentru ca in ziua urmatoare sa dispara, si inca o data a trebuit ca noi sa parcurgem aceasta viata, indeplinirea ei, diferite valori, etc. In orice caz, toate actiunile noastre sunt stocate intr-o memorie egoista enorma pe care incepem in mod treptat sa o descoperim in directia opusa numai in ultimul timp. Apoi, eforturile facute pentru implinirea noastra sunt intoarse, si ne ajuta sa derulam, aparent in afara noastra, intreaga istorie prin care am trecut.

Este imposibil sa incepi pur si simplu altfel, o dezvoltare altruista dirijata din exterior. Este imposibil sa incepi sa percepi Lumea Spirituala fara pregatire. Acest lucru se poate realiza numai dupa ce omul experimenteaza din plin intreaga lui esenta egoista, se descopera complet pe el insusi, realizeaza in intregime ca el este in interiorul acestei naturi egoiste, ca totul este in interiorul lui, el aduna totul in interior.

In acelasi timp, aceasta stabileste punctul de vedere al circulatiei noastre. Noi nu impunem cabala nimanui, doar o oferim oamenilor care deja o simt. „Asta este, acesta este sfarsitul, trebuie sa trec la nivelul urmator.” Aceasta este singura cale. Daca omul nu este pregatit pentru asta, cabala nu va face nimic pentru el. In acest caz, el va continua sa existe in aceasta lume pentru ceva timp pentru a-si completa intregul lui „pachet” egoist.

Din Lectia a doua de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Credem ca fiecare din noi propriile noastre griji si propriile noastre probleme. „Imi doresc sa ajung in spiritualitate si nu mai imi pasa de restul lumii. Candva m-am gandit la ei dar, de fapt, ce conteaza? Unde elumea si unde sunt eu?”

Evident, este un raspuns normal, egoist. Dar ce poate omul sa faca? El are o singura sansa: sa se gandeasca intr-adevar serios la cum suntem conectati unii cu altii. Cabala sustine ca toti oamenii sunt interconectati. Deja simtim asta, iar astazi suntem mai mult sau mai putin constienti de asta.

Din pacate, nu este niciun rezultat inca din asta. Este evident ca guvernele cat si persoanele fizice, oricat de destepti ar fi, inca nu se pot schimba si traiesc carapacele  personale si egoiste. Dar problema este actuala si globala si nu are rezolvare decat daca vom deveni uniti (conectati).

Aceasta Intelepciune a Cabalei spune ca fiecare din noi suntem indivizi separati adunati impreuna in diferite tipuri de conexiuni. Este un sistemenorm, greu, foarte complicat si cu foarte multe fatete, compus din sapte miliarde de parti interconectate.

In acest sistem, pot sa-mi simt „eul” in interiorul meu, si dupa aceea simt lumea noastra. Sau, pot simti ceea ce este in afara mea: celelalte parti si legaturi intre mine si toti ceilalti. In acest caz, voi percepe Lumea Superioara in afara mea.

Se spune Superioara (de Sus) pentru ca sunt condus de ceva ce imi este furnizat de catre toti ceilalti. Tot ceea ce se petrece in mine, se petrece fiindca legaturile de la toate celelalte sapte miliarde duc la mine.

Deci cum rezolvam problema curenta a actiunii Naturii asupra noastra? Se pare ca trebuie sa gasim o conexiune binevoitoare intre noi pentru ca acesta este un sistem integral care ne transmite toate aceste semnale deranjante. Este nevoie ca noi insine sa transcedem si sa incepem sa simtim spatiul inconjurator. In afara mea, exista o lume a infinitului. De aceea, noi toti trebuie sa pasim in afara si sa experimentam campul care exista intre noi. Nici unul nu-l poate simti in interiorul lui insusi.

Lectia a doua din Conventia de la Berlin 1/28/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Karl Marx a intuit concluziile Cabalistice destul de bine detul de bine si le-a exprimat destul de deschis, dar in acelasi timp a facut-o atat de neclar pentru oameni mici ca Lenin si asociatii sai. Asa a scris Baal HaSulam despre asta.

Lucrarile originale ale lui Karl Marx indicau clar ca el presupunea ca oamenii, candva, au inceput sa lucreze cu egoismul lor si au inteles ca este imposibil. Tehnic, asta este ceea ce au crezut odata si oamenii din Rusia, cand au inceput sa construiasca socialismul, dupa Revolutie. Dar ei au urmat o cale la care Karl Marx nu s-a gandit ca o sa se intample: calea fortei.

Cand pui conditia „iubeste-ti aproapele”, nu o poti impune prin forta. Aceasta a fost inventia Rusiei. Asa ceva nu poate sa existe niciodata!

Dar Bolshevicii au intors totul in acest fel si pana la sfarsit au creat teroare si au omorat 40 de milioane de oameni. Si chiar asa, asta nu a condus la nimic. Nu poti sa schimbi in mod artificial natura umana dupa cum vrei tu, si mai ales prin forta. Este imposibil. Cand vorbim despre natura, poti sa crezi ca poti face ceva impotriva ei?

Aceasta ideologie asa zisa ” de iubire a aproapelui” a fost impusa prin forta de la inceput si pana la ultimii ani ai regimului sovietic, pana cand oamenii au devenit complet dezamagiti de tot. Pare frumos din afara, dar noi intelegem ca nu a fost nimic decat teroare inauntru.

Karl Marx a crezut ca oamenii vor realiza nevoia de a fi impreuna si vor intelege ca nu poate exista sub nicio forma exploatarea, ca regimul capitalist e corupt, si ca socializarea mijloacelor de productie si a rezultatelor muncii e necesara. Va trebui sa ajungem la asta in orice caz. Intreaga criza globala ne conduce catre asta si nu putem evita acest lucru.

Karl Marx a scris toate aceste conditii Cabalistice sub forma de legi economice: fiecare om trebuie sa fie recompensat pentru munca lui numai cu atat cat are nevoie ca sa existe in lumea noastra. Aceasta se refera la tot ce are nevoie fiecare om pentru un trai normal: un apartament, un loc de munca, o familie, vacanta, pensie, ingrijirea sanatatii, educarea copiilor, tot ceea ce un om are nevoie la nivelul lumii noastre, intr-o societate umana normala. Fiecare om trebuie sa aiba asta.

Dar tot ce vine peste necesitati devine proprietate publica. Si trebuie sa fie folosita in beneficiul societatii si numai pentru necesarul extinderii acestei societati. Numai atunci vom fi in echilibru cu natura.

A treia Lectie din Conventia de la Berlin 1/28/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Extras din convorbirile de la cea de al treilea Forum International al Inteleptilor „Cooperarea in campul constiintei” de la Arosa, Elvetia, in 23 ianuarie 2006:

Toate fortele naturii, exceptand ego-ul uman, sunt in balanta. Toate formeaza un singur sistem de forte ale naturii si numai omul deranjeaza aceasta armonie. Totul in natura este interconectat si aspira catre echilibru in interiorul propriu si cu realitatea inconjuratoare. Violarea acestei similitudini conduce la violarea echilibrului, dincolo de limitele in care organismul incepe sa se dezintegreze. Posibilitatea restaurarii echilibrului este conditia vietii.

Astazi, mass media vorbeste mult despre asta. Totul este bazat pe balansul de forte. Asta ne este clar, dar inca ne lipseste intelegerea completa a importantei participarii noastre in acest proces. Toata natura, la toate nivelele ei de dezvoltare, este intr-un balans foarte fragil. Omul trebuie sa realizeze ca el incalca acest echilibru. Instabilitatea naturala din jurul nostru depinde in totalitate de noi si noi suntem singurul element in creatie care este in afara balantei.

Omul se afla in mijlocul balantei naturale iar fluctuatiile lui se reflecta in intreaga natura. Totul este automat si instinctiv balansat in nivelele mineral, vegetal si viu; in acest fel functioneaza intreaga natura. Sinur omul ridica semn de intrebare. Lui i-a fost data alegerea libera si, regretabil, ea este exercitata egoist; si din pacate noi „inclinam” constant spre negativ.

Aceste greseli, acumulate de-a lungul a mii de ani au dus la scoaterea treptata a naturii din echilibru. Fiecare vorbeste despre asta astazi. Am depasit punctul de la care ne puteam intoarce si de acum incolo nu mai putem face nimic legat de ecologie, de contaminarea oacenelor lumii, efectul de sera, etc. Pe scurt vorbind, „relaxati-va, nu mai aveti nicio sansa”.

In realitate insa, nu asa stau lucrurile. Din contra, Cabala spune ca da, este in puterea noastra. Actuala inclinare a fost cauzata de om. Acest lucru trebuie sa-l intelegem. Chiar si astazi mai sunt unii „intelectuali” care spun ca: „nu are nicio importanta, toate sunt ciclice, procesle in natura se repeta.”

Desigur ca noi nu suntem la o conferinta ecologica si nu luptam pentru protectia mediului. Noi trebuie doar sa intelegem toate aceste actiuni intr-o forma diferita. In acest fel specific ne invata natura sa depasim dezechilibrul si sa intoarcem tendinta in directia opusa.

Pentru ce? Sa existam intr-o lume mai curata? Sa fim in familiile noastre impreuna cu copiii? Sa avem o viata lunga si linistita? Absolut, nu! Noi trebuie sa facem schimbarea pentru cu totul alte motive. Urmeaza sa incepem autocontrolul, influenta noastra asupra naturii, si astfel sa dobandim perceptia exterioara a acesteia sa ne inaltam peste lumea omului catre lumea spirituala, perfecta si eterna.

Din Lectia a doua de la Conventia de la Berlin 1/28/2011

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Traim intr-o lume destul de confuza. Oamenii se intreaba despre locul in care traiesc si daca acesta exista. In general, noi nu am pus astfel de intrebari pe parcursul a mii de ani. Noi am crezut ca lumea in care noi traim este aceasta lume. Aceasta conceptie este numita „perceptia lumii dupa Newton”.

Apoi, asa cum am avansat in studiul naturii, am descoperit ca alte fiinte, care sunt diferite de oameni, percep lumea in alt mod. Serpii o percep sub forma unor spoturi de caldura, cainii o percep ca pe o multitudine de mirosuri, albinele o divid in mai multe sectoare, etc. Cu alte cuvinte, fiecare fiinta percepe lumea in mod diferit si este ghidat dupa senzatiile lui. Aceasta nu ne impiedica sa existam intr-o singura dimensiune unde noi toti percepem lumea in feluri absolut diferite.

Apoi a aparut o noua paradigma despre asta. Einstein a venit si a dovedit ca totul este relativ: timp, spatiu, miscare si nimic nu este absolut. Altfel spus, perceptia noastra asupra realitatii tine doar de obiceiurile noastre, si o putem percepe in moduri complet diferite.

Daca ne-am misca cu o viteza foarte mare, daca am fi pe o alta orbita in jurul unei mase ceresti mai mare, timpul si spatiul ar fi deformate si noi am vedea, am simti si ne-am percepe pe noi insine in moduri absolut diferite. Aceasta este perceptia realitatii dupa Einstein, si se cheama teoria relativitatii. Totul este relativ pentru om. Urmatorul om de stiinta, Hugh Everett, a demonstrat ca lumea pe care noi o percepem ca fiind in relatie cu noi, de fapt care practic depinde de noi, nu exista, noi o construim prin senzatiile noastre.

Si atunci, vine Intelepciunea Cabalei care a fost ascunsa pentru aproape 6000 de ani, si in ale carei carti totdeauna a fost scris ca nici noi si nici lumea nu existam asa cum le percepem noi, totul este doar in raport cu simturile noastre. Daca noi ne vom schimba aceste simturi, lumea se va schimba.

Cu alte cuvinte, dupa teoria lui Einstein, exista un observator si un obiect de observat. Dupa teoria lui Hugh Everett exista un obiect si un observator, amandoi in continua schimbare, si noi putem percepe o medie intre ele. Dar noi putem de asemenea sa percepem la cerere, in functie de calitatile noastre interioare. Despre asta vorbeste Cabala.

De ce avem nevoie de toate aceste cunostinte? Avem nevoie ca sa putem intelege unde traim, lumea in care existam. Filme ca „Matrix” apar ca transmitatoare de idei si ipoteze prin care ni se spune ca dimensiunea pe care o percepem prin simturile noastre fizice nu este dimensiunea in care traim.

Avem vedere, auz, gust, miros si pipait. Noi percepem tot ce intra in domeniul de aplicare al acestor cinci simturi. Imaginea noastra despre lume este bazata pe asta.

Daca ni se intampla sa nu mai functioneze aceste simturi, imaginea lumii va incepe sa scada si sa dispara. Cu alte cuvinte, ceea ce noi percepem nu este nu este ceea ce exista acum in afara noastra, ci reactiile noastre, influenta noastyra interioara, asa numitele „tulburari” ale lucrurilor pe care nu le intelegem.

Dar ce lume am putea sa percepem daca ar fi sa ne eliberam de cele cinci simturi? Aceasta este ceea ce vine Cabala sa ne spuna, cum putem sa ne ridicam peste aceste cele cinci simturi si sa incepem sa percepem lumea ca fiind diferita, in plus. Putem incepe sa percepem natura, lumea, felul de existenta in afara trupurilor noastre, in afara celor cinci simturi, restul de lume in care noi existam acum, in aceste trupuri asemanatoare oricarui organism viu.

Noi avem o perceptie rudimentara, asa numita „punct in inima”. Nu este vorba despre niciun punct si nicio inima, este simplu un nume pentru un simt rudimentar si latent pe care il avem. Il putem dezvolta si folosi ca sa incepem sa percepem lumea pe care ne-o putem imagina in afara trupurilor noastre.

Astfel, Cabala vorbeste despre lumea care exista in realitatea din afara noastra, din afara celor cinci simturi ale noastre, in afara fluxului de informatii care intra in noi. De aceea se numeste „Cabala”, adica „Primire”, un ghid de obtinere a unei perceptii reale al realitatii actuale.

Din Lectura publica de la Berlin 1/27/2011

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Dragi prieteni, va rog sa puneti intrebari despre aceste pasaje din marii Cabalisti. Comentariile din paranteza imi apartin.

Ce este rugaciunea?

Cand cineva se duce sa se roage Creatorului sa-l ajute, trebuie intai sa se pregateasca si sa se examineze pe sine, sa vada ceea ce are si ceea ce ii lipseste si apoi poate sti pentru ce sa ceara ajutorul Creatorului. Asta inseamna cuvintele „In afara adancurilor am strigat dupa Tine o, Doamne” „Adanc” inseamna ca omul este in starea cea mai de jos posibila, dupa cum e scris „Adancurile lumii de jos” insemnand ca deficienta lui este dedesubt si el simte ca este sub ceilalti oameni.

Cu alte cuvinte, el se simte atat de departe de sfintenie (Kdusha), mai mult decat alti oameni, insemnand ca nimeni nu simte adevarul ca trupul sau nu are nicio legatura cu Kdusha. Dar, acei oameni care nu vad adevarul – ca sunt departe de Kdusha – pot fi satisfacuti cu munca lor in munca sfanta. Dar el sufera din cauza starii in care se afla el.

RABASH „Treptele scarii” „Ce inseamna ‘Femeia care ramane prima oara insarcinata si naste un baiat’ in Munca

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Prin iesirea din senzatiile mele si incercarea de a fi in altcineva, eu nu pasesc in dorintele lui/ei egoiste ci, mai degraba, intru in contact cu ceea ce ei nu sunt inca: cu sufletul lor, cu potentialul lor spiritual. Eu nu le umplu partea lor egoista si corporeala ci dimpotriva, eu ma formez in ei pe mine insumi, imaginea mea spirituala (Partzuf).

De fapt, sufletul meu este tot ceea ce eu pot umple in ceilalti.  Un suflet nu locuieste in persoana. “Un suflet” este dorinta, iar dorinta nu este materie, nu poate fi cantarita pe cantar. Este un camp, o forta, o forta a dorintei pe care eu o directionez catre ceilalti si care se conecteaza si ramane in ei ca o inregistrare, ca informatie ce eu o introduc in ei, dorindu-mi sa ii umplu [sa ii implinesc].

Dorinta mea este imprastiata printre toate sufletele, individuale si comune, ale oamenilor. La inceput, eu nici macar nu sunt constient de asta, ci doar mai tarziu, cand urc la grade spirituale mai inalte, incep sa le umplu in mod activ [sufletele]. Astfel, o asemenea dorinta spre exterior formeaza sufletul omului.

Corpul moare pentru ca este doar un biet organism animat ce nu are nici o substanta. Ceea ce conteaza insa este cat de mult am reusit eu sa transfer in ceilalti cu dorintele mele. Nu sunt necesare actiuni aici, nici bani sau forte, ci numai dorinte. Pentru ca de fapt, dorinta este cea mai mare forta din lume. Este singurul lucru care face o persoana sa interactioneze cu alta.

Asadar, rolul prietenului in grup este definit in functie de ceea ce fiecare depoziteaza in ceilalti. Fie ca imi place sau nu, ceea ce ceilalti implanteaza in mine incepe sa ma influienteze. [Asa cum] criza globala releveaza tocmai interconectarea noastra egoista; in aceeasi maniera suntem interconectati si in sufletele noastre.

In general vorbind, un suflet este ceva colectiv. Exista un suflet, un om, un Adam. Iar noi, particulele lui, nu intelegem inca ca suntem complet legati unul de celalalt, ca bucati a organismului sau spiritual, un sistem spiritual.

Astfel, impactul tuturor asupra celorlalti este direct, natural, vizibil, de la unul direct la celalalt. Daca intelegem acest lucru, capatam o remarcabila oportunitate sa influentam in mod selectiv oamenii si unul pe celalalt: sa ii tragem, sa ii impingem si sa ajutam pe toti. Daca am aplica acest principiu, am face cu singuranta un mare salt inainte.

Daca fiecare membru al grupului, barbat sau femeie realizeaza asta, atunci prin dorinta lor interioara ne-ar eleva chiar in momentul asta. Asta depinde numai de dorintele noastre interioare, sau mai degraba, intentia noastra, Intentia este o dorinta neimplinita [nesatisfacuta] ce urmeaza a deveni adevarata [este in devenire]. Este cea mai puternica forta din univers.

Vedem asta ca exemplu si in lumea noastra: Cu cat este mai mare forta fizica, cu ata este mai putin tangibila este. Cine poate simti forta de interactiune a atomilor? Cu toate astea, ea poate produce o explozie imensa dintr-o mana de materie. Valuri intangibile si emanatii joaca un rol extraordinar in viata noastra. Iar forta gandului, forta dorintei este cea mai mare dintre toate.

Asadar, cheia caii noastre sunt intentiile noastre. Cum sa ne formam si sa ne conectam corect unul cu celalalt. Asta inseamna ca fiecare dintre noi tanjeste sa traiasca in ceilalti, sa iasa din sine, din corpul lui si sa inceapa sa [isi] simta sufletul.

Este un sentiment incredibil cand o persoana nu este legata de corpul sau material. Iesind din el, ei incep sa il trateze ca pe un “animal de companie”: un cal, un magar, o vaca, un caine si asa mai departe. El are grija de copul lui, dar nu se asociaza in nici un fel cu viata din acest “mamifer”. El/Ea deja simt ca viata se intampla in afara lor, in enormul camp de forta al mintii supreme.

Din Lectia 4 a Conventiei de la Berlin 29.01.2011

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

“Introducere in Cartea Zohar” Articolul “Doua Puncte”, paragraful 121: Peste toate incuietorile, noi primim un grad special in Providenta Lui, si ele devin deschideri, grade de obtinere ale Creatorului. Si acele grade pe care noi le primim in aceste deschideri, devin spatii ale intelepciunii.

Acestea, incuietorile, usile, si spatiile sunt trei forme care vin peste substanta noastra, dorinta de a primi in noi. Inainte sa o schimbam in primire pentru a darui pe Facatorul nostru, aceasta substanta schimba Lumina in intuneric si dulcele in amar, conform cu gusturile noastre, pana cand toate purtarile Providentei Lui ne muta de la El.

La acea vreme, incuietorile sunt facute din dorintele de a primi in noi, si dupa ce ne pocaim, suntem rasplatiti cu primirea pentru daruire si toate incuietorile devin usi si apoi, usile devin spatii.

Toate obstacolele noastre devin transformate in dorinte umplute cu Lumina, in obtinere, intelegere, in constientizare a fortei de daruire (influenta).

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 1/25/2011 “Introducere in Cartea Zohar” articolul “Doua puncte”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→