Întrebare: Există două principii: „credinţa deasupra raţiunii” şi „judecă numai în funcţie de ceea ce vezi.”  Nu se contrazic una pe alta?

Răspuns: O persoană are nevoie să judece numai în funcţie de ceea ce vede. Aceasta înseamnă că  trebuie să verific totul în conformitate cu criteriile care fac obiectul verificării şi  analizei.

Credinta mai presus de cunoastere este un grad de daruire, pe care l-am măsurat exact peste dorintele mele de primire. A crede mai presus de ratiune nu înseamnă a avea capul în nori. Noi măsurăm şi organizam calitatea de credinţă în conformitate cu proprietatea de primire ce este dezvăluita. În efortul meu de a ma ridica mai presus de aceasta, fac măsurători precise, acesta este singurul meu test clar. Şi apoi, dobândesc credinţa mai presus de ratiune, ca extindere a succesului meu de a transforma primirea in daruire.

Să presupunem că am verificat şi calculat că eu sunt capabil de a transforma 20% din Kli-ul meu (vas, dorinţă) de primire, în daruire. Efectuez o restricţie asupra întregului de 100% a Kli-ul meu, şi eu sunt in posibilitatea de a transforma 20% din primire în răsplată.  Astfel, verific exact şi calculez această acţiune.

Cunoştinţele ajută la construirea credinţei mai presus de ratiune. Si acesta este motivul pentru care nu poate fi nimic nemăsurat în el, nimic nevazut de mine, care mă împiedică să fac o judecata exacta.

Noi pur şi simplu nu înţelegem că proprietatea de a darui poate apărea doar din opuse. Vasele care primesc se transforma in daruire prin munca foarte sarguincioasa şi meticulos reglementata, eforturi specifice. În plus, măsurările aici sunt chiar mai precise decât în vasele actuale. Acest lucru se datorează faptului că măsor şi testez rezistenţa lor, care mă costă o mulţime de efort.

Când fac acest lucru, eforturile mele sunt de 620 de ori mai precise decât atunci când primesc. Când primesc, eu pur şi simplu „imi deschid gura „, dar în scopul de a darui, am nevoie sa verific dorinţa mea şi dorinţa altuia, sa compar toate datele, şi sa efectuez multe acţiuni diferite.
Acesta este exact motivul pentru care proprietatea de a darui reprezinta limita de precizie, în timp ce proprietatea de recepţie există fără nici un control în noi şi este lăsată dispozitivelor sale proprii.

Din partea a două Lecţia Daily Cabala 1/20/2011, „problema Tu Bishvat”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o limita a răbdarii atunci când calea spirituală începe sa cauzeze suparare?

Răspuns: „Răbdarea” nu înseamnă că stau şi las să crească iarba sub picioarele mele. Este scris: „Un prost sta pe mâinile lui şi isi mănâncă inima.” „Rabdare” înseamnă că în mod constant, non-stop, încercam să atingem unitatea.

Continui descoperirea clipa de clipa, numai ca sunt foarte departe de ea, iar eu continui sa incerc. Cad din nou, şi încă o dată revin la cale; Continui sa urc pe munte, chiar daca am fost împins în jos, din nou si din nou. Cu cat obtin mai mult, cu atat mai nemilosi devin „gardienii”, dar eu încă nu renunt.

Am doar grija de perseverenţa mea: cu persistenta efectuez o evaluare corectă a acţiunilor mele;  mă agat  persistent de obiectiv în fiecare secundă; eu sunt de neclintit în decizia mea de a-l atinge. Nu am nimic în viaţă, decat acest lucru.

Şi ca o consecinţă a perseverentei mele, înţelegerea mea despre rău şi bine, înţelegerea mea despre scopul creatiei,  în mod constant se schimbă. Continui sa obtin inspiratie, aşa cum as continua sa descopar ceva nou in ea. Indiferent de ceea ce am văzut ieri ca daruire, Creatorul, si astăzi răul dobândeste noi, complet diferite forme. În acest fel, perseverenta reînnoieşte constant definiţiile mele interioare, conexiunea mea.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/20/2011, „Problema Tu Bishvat”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Înclinaţia cu adevărat rea se corelează cu înclinaţia buna, care ne este dezvaluita de Sus. Este scris că scopul creaţiei este de a incanta fiinţele create. Şi pentru a face acest lucru avem nevoie sa devenim asemenea Creatorului, sa daruim ca si El. Odată ce vom dobândi posibilitatea de a darui, vom descoperi că acest lucru este bunăvoinţa Lui.

Nu există nici un dar mai bun decât posibilitatea de a darui. Din ea, ne vom bucura asa cum Creatorul se bucură atunci când daruieste creaturilor  Sale.

Acest lucru înseamnă că trebuie să vin la starea exacta atunci când va fi bunătate pentru mine: sa ma bucur de daruirea pentru aproapele meu. Si „aproapele” este  cineva pe care îl urăsc extrem. Când ii daruiesc lui şi ma bucur grozav de acest lucru, înseamnă că am realizat  principiul de a iubi pe aproapele meu ca pe mine însumi. În acest caz, plăcerea mea este similara cu cea a Creatorului, şi între noi există adeziune, corespondenţă  şi similaritate.

Aceasta trebuie să fie criteriul de bunătate pentru mine. Dar dacă eu sunt incapabil sa-l vad la acest nivel, atunci il scad. Să spunem că bunătatea este o ridicare  mai sus de egoismul meu curent. Indiferent de ceea ce vreau, verific aceasta dorinta în funcţie de apropierea mea fata de scopul creatiei, daruire si spiritualitate, în loc de împlinirea Kelim-ului meu (vase, dorinţe). Şi dacă este necunoscut pentru mine, atunci lucrul cel mai potrivit  sa fac este de a verifica modul în care această dorinţă ma aduce mai aproape de cărţi, profesor şi prietenii mei.

Problema noastră veşnică este de a măsura corect. Ne abatem mereu pe alaturi. O amagire (mita) a egoismul nostru ne orbeste. Noi spunem: „Ce putem face,” sa ne iertam pe noi , şi continuam sa măsuram incorect. Iar acesta este motivul pentru care nu reuşim să dezvăluim răul. Dar cum putem noi sa corectam răul, dacă nu reuşim să-l dezvăluim? Această eroare rămâne mereu cu noi.

Este necesar sa combinam trei lucruri: cărţile, profesorul  şi  grupul. Dacă o persoană este capabila să le conecteze şi începe să se testeze în raport cu ele, atunci are o şansă să dezvăluie răul. Aceşti trei factori pot ajuta o persoană care incepe sa formeze un punct de unitate cu Israel, Tora si Creatorul, astfel încât cărţile, profesorul, şi grupul o vor indruma spre proprietatea de a darui, Creatorul.

Şi cand o persoană trece mai departe în direcţia corectă, va vedea că atât mijloacele cat şi rezultatul, copacul şi fructele, sunt cu adevarat una.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Când Zoharul vorbeşte despre om, se referă la dorinte ?

Răspuns:  Conform Zoharului,  „om” este o proprietate similara cu Creatorul. În mod evident, acest lucru se referă numai la dorinte . Acest lucru se datorează faptului că imaginea omului stând în picioare în faţa noastră nu există în realitate. Acesta este un truc al imaginaţiei.

Să spunem că vei vedea o imagine pe ecranul computerului.  Există în realitate? Ceva există în memoria calculatorului, şi toate acţiunile se întâmpla acolo. Dar, pentru a vedea ce se întâmplă în memorie (care este acolo doar pentru cunoştinţele tale şi pentru conexiunea cu tine), există un ecran în care vezi o anumita demonstratie a ceva care există în memorie. Insa imaginea actuala originala este acolo, în interior, sub formă de semnale electrice, forţe care există în diferite combinaţii cu toate celelalte.

Vezi simbolurile externe ale acestor combinatii care sunt foarte limitate şi strict specifice, deoarece esti în imposibilitatea de a le percepe altfel. La urma urmei, nu poţi trăi în memoria unui computer, să înţelegi  şi vezi ce exista acolo.
Este acelaşi lucru cu Zoharul. Autorii sai ne transmit o impresie spirituala anume, pe care în acest moment suntem capabili să o auzim numai extern, imaginându-o cumva în perceptia noastra necorectata, limitata. Dar această viziune nu are nimic de-a face cu imaginea spirituala reala, ascunsa în interior, în spatele formelor exterioare ale literelor, cuvintelor  şi imaginilor, care apar în imaginaţia ta. Autorii Zoharului au ceva complet diferit în minte.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/20/2011, „Introducere la Cartea Zohar,” articolul „Driver Donkey”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este atat de special la Congresul din Berlin? Ce trebuie sa facem acolo? Ce trebuie fiecare din noi si toti impreuna sa facem, la fel ca si impreuna cu grupul?

Raspuns: Chiar acum, fie ca vrei fie ca nu, esti sub impresia a ceea ce spun. Este ca si cand esti usor suprimat si inclus mie intr-o singura dorinta, un gand unificat. Si asta este ceea ce ne uneste. Rezultatul este ca lucreaza asupra noastra, dandu-ne un impuls puternic, progresiv.

Dar avem o „mica problema.” Se pare ca avem un mic egoism si trebuie doar sa il depasim, sa il schimbam o bucatica, sa apasam niste butoare si prin asta am terminat treaba. Nu intelegem ca este un excelent sistem care lucreaza acolo. Nu este doar un „maneta” pe care cineva de la varf vrea sa o actioneze sau nu. Suntem in sistemul a doua forte diferite: daruirea si receptia. Si pana cand acest sistem nu va lucra prin dialectica sa, prin miscarea sa inainte, prin legea unitatii partilor, asta nu se va intampla.

Noi doar acceleram timpul prin efortul nostru, dar niciodata nu vom putea face saritura. Asta este imposibil prin natura lucrurilor. Totul se face gradual, secvential si strict determinat de miscare, pas cu pas. Si prin acest pas cu pas ne miscam inainte, venim constant mai aproape de succes, de momentul cand va „tasni.” Tranzitia va avea loc! Si va fi dintr-o data.

Congresele noastre accelereaza mult miscarea si de aceea sunt foarte importante. In decursul catorva zile in care suntem impreuna, iar in jurul nostru se afla de asemenea multi oameni de pe tot cuprinsul lumii, in acest timp un proces foarte serios are loc, in gradul dezvoltarii noastre interioare.

Intr-un fel sau altul, un milion de stari trec peste noi. Trebuie sa trecem de ele. Si la fiecare conventie se intampla diferit, avand noi forme, aspecte si sentimente.

De aceea, Congresul din Berlin este special pentru ca va fi o intalnire a oamenilor care sunt strabatuti de dorinta si calitatea mediului in care locuiesc. Acest mediu este foarte rau; Europa este un continent problematic, sursa tuturor problemelor si razboaielor, si avand un egoism atat de mare, cu toate ca aproape a disparut acum, impreuna cu o intreaga civilizatie a trecutului. Si totusi este o nuca greu de spart. De aceea acest congres nu este simplu deloc, ci de fapt cel mai greu.

Cea mai usoara Conventie este cea din America Latina. Acolo oamenii sunt inflacarati, deschisi,  si sinceri. Nicaieri nu am intalnit astfel de oameni. Dupa aceea urmeaza Rusia. Dar in Europa lucrurile sunt mult mai dificile si, cu cat sunt mai dificile, cu atat mai interesante, cu atat este mai spectaculos rezultatul si munca mai eficienta.

De aceea sper sa am sprijinul vostru, fizic si virtual, astfel incat sa lucram „asupra” Europei impreuna.

Din lectia din Mocova 1/16/11, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum difera rugaciunea cabalista de una religioasa?

Raspuns: Cabala difera fudametnal de toate celelalte metode si de tot ceea ce exista in lumea noastra. Pe scurt, Cabala este ceva, iar tot restul este altceva.

Care este diferenta atunci?  Cabala se bazeaza pe schimbarea persoanei mai mult decat pe schimbarea a ceva din exteriorul sau, din mediul sau; nu este bazata pe o cerere adreasata pentru  ca „dragul Dumnezeu” sa inceapa sa ma trateze mai bine sau sa schimbe atitudinea oamenilor fata de mine. Nu ii cer sa imi schimbe starea de sanatate sau soarta, niciuna din astea. Ii cer sa imi transforme egoismul, doar atat!

Intreaga metoda Cabala este aranjata astfel incat pesoana sa se poata schimba pe sine. Pe de alta parte, toate celelalte metode religioase se bazeaza pe idea in care Creatorul ar trebui sa isi schimbe atitudinea fata de  persoana. Il rog sa fie mai milos si mai bun cu mine cat timp Il mituiesc.

Cabala nu permite asta. In conectarea cu Creatorul, eu sunt omul care se schimba in fata Absolutului. Si acest Absolut este neschimbabil. Daca Creatorul este cauza primordiala, inceputul a toate si daca este absolut bun, absolut etern si perfect, atunci El nu se poate schimba.  Doar ceea ce este imperfect se schimba. El nu se poate schimba.

De aceea, toate schimbarile au loc doar in om. Cu alte cuvinte, in functie de puterea mea, starea interioara si proprietatea mea, ma simt mai mult sau mai putin comfortabil. Dar sunt doar eu cel care trebuie sa se schimbe. Creatorul ne se schimba niciodata. El este constant, o forta omnipotenta a  Naturii.

Cu toate cestea, cand apelezi la El, devii diferit si primesti un raspuns diferit pentru ca iti maresti sensibilitatea in timp ce faci asta. Esti prezent in acelasi camp constant in ceea ce priveste „Creatorul”, in aceeasi forta constanta. Si totusi te rogi in timp ce doresti sa te schimbi, iar ca rezultat, acest camp te afecteaza cu o intensitate mare. Asta este ceea ce noi numim „rugaciune”.

Cuvantul „ruga” in ebraica (Lehitpalel) inseamna o judecata auto-impusa. „A te ruga” inseamna sa judeci, sa evaluezi si sa te dojenesti singur. Nu este o cerere pentru cineva, pentru a-ti fi arata mila sau favorul. Nu, este o auto-evaluare. Asta insemna rugaciunea.

Deci, desi cei religiosi folosesc aceleasi cuvinte, in Cabala are un inteles opus, la fel ca tot restul.
Din  Lectia a 2a din Moscova 1/16/2011, “Rugaciunea celor multi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ati spus ca raul se arata intre prieteni. Totusi, daca o persona studiaza pe internet si nu este angajata in munca reciproca cu ceilalti, cum poate revela raul?

Raspuns: Vad ca oamenii intra pe Facebook si pe alte retele de socializare si pur si simplu locuiesc acolo. Pasiunile sunt efervescente si dragostea in plin avant; oamenii chiar se casatoresc, daca intr-adevar cuplul este un barbat si o femeie.

Cu toate ca reteaua este plina de minciuni si mizerie, ar trebui sa o respectam. Odata, mergeam cu Rabash pe langa un stadion, si el a spus: ”Trebuie sa respectam acest loc, aduce bucurie oamenilor!” La fel este si cu Internet-ul. Cu toata mizeria care se afla acolo, conecteaza oamenii. Provoaca oamenii, ii forteaza sa rascoleasca tot raul ascuns in ei: invidia, pofta, foamea sau gloria si minciuna. Are tot felul de lucruri in el, dar ne ajuta sa actualizam multe Reshimot (gene informationale).

Toata lumea este acolo si toata lumea minte fara incetare, dorind sa se pacaleasca unul pe celalalt, certandu-se si polemizand. Ai idee ce ii face asta egoului? Ce alt lucru in comun ai putea gasi ca sa ii aduci in acelasi loc pe toti? Ce alt loc? In schimb, cu ajutorul conectarii virtuale, oamenii realizeaza (si proceseaza) ca radacinile  lor Reshimot se misca mai departe in intelegerea naturii lor egoiste.

Deci de ce nu am putea noi, cei care cautam sa il revelam pe Creator, proprietatea de a darui, sa ne implinim radacinile noastre spirituale Reshimot corect, prin intermediul unei legaturi virtuale? Sunt sigur ca intregul internet a evoluat pentru asta. Suntem pe ultima linie pe calea aceasta si e timpul sa ne acceleram avansarea. Deci, pentru a-si putea satisface necesitatile ca intodeauna, oamenii au gasit o astfel de conctare.

De aceea trebuie sa aranjam o retea de socializare intre noi astfel incat toti prietenii nostrii, indiferent daca sunt o parte a grupului fizic sau nu, sa se simta aproape de fiecare si va fi permanent conectat ideii noastre generale, scopul efortului nostru comun, muncii, studiului si comunicarii.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/20/2011, “Calitatea intelepciunii ascunse a Cabalei  – in General”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate o calitate care este in totala opozitie cu dorinta de a se bucura si care pare sa o anihileze, sa se dezvaluie in ea?

Raspuns: Daca au fost doua tipuri de materie, materia si antimateria, atunci ar fi imposibil sa le unesti, intr-adevar. Dar daca este materia si o intentie opusa ei, atunci este posibil. In afara de asta, mi se dezvaluie ca si conditie ca voi reusi sa le unesc in linia de mijloc.

De aceea, dorinta mea naturala de a ma bucura si intentia de a darui sunt in doua parti diferite: una in dorinta, una in intentie. Toate calculele si eforturile mele tind spre felul in care as putea sa le aduc impreuna.

Sa presupunem ca am dorinta de a ma bucura. In completare, primesc intentia de a darui, care poate fi sub dorinta de a ma bucura, la acelasi nivel, sau peste.

Acum trebuie cumva sa le conectez intre ele. Ramanand la intentie, o primesc doar pe calea Luminii care Reformeaza, Lumina Inconjuratoare. Am atras-o, in cazul in care in mine, „in punctul meu din inima” este o aspiratie pe care o cultiv facand parte din grup.

Toate astea constau in dorinta mea si ne uneste ca un intreg: eu, grupul si dorinta de a primi. Daca dorinta ramane jos, in gradul propriei importante, dar grupul si punctul din inima sunt deasupra, si din mijlocul lor eu doresc sa daruiesc, atunci fac o cerere (MAN). Ca raspuns, primesc Lumina Inconjuratoare care imi alimenteaza dorinta de a darui.

Acum, cand am primit intentia, am trei optiuni:

1. Sa o pun sub dorinta mea de a primi , sa o folosesc pentru dorinta mea de a primi, beneficiul personal, care este vazut ca impur (Klipa)
2. sa pun intentia pe acelasi nivel al dorintei si sa se le aduc impreuna, ceea ce este o stare ambivalenta, sau
3. sa pun intentia deasupra dorintei, ceea ce este „sfintenia”, daruirea

In asta consta munca mea: In care din cele trei stadii ma simt in stare sa fiu. Daca cineva incepe sa fie constient si sa simta ca asta se intampla in interiorul sau, va realiza ca in mod constant se confrunta cu o alegere, ca si cand ar fi intre cele doua cupe ale balantei. Pe de o parte, este receptia; pe de alta parte este daruirea. Si in mijloc, sunt eu, cu intrebarea: Ce ar trebuie sa aleg?
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 1/21/2011, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Singurul lucru care ne lipseste sunt ecranele anti-egoiste (Masach). Dorinta in sine nu se schimba. Doar devine revelata pentru a putea fi folosita in masura ecranului pe care il are.

Ecranul determina ce dorinta poti folosi, cat de mult, si in ce fel. De aceea, noi deja avem totul in afara ecranului – este singurul lucru de care avem nevoie!

Ecranul este forta de a-mi depasi egoismul in ciuda dorintelor egoiste, in ciuda lucrurilor care par atractive, dragalase, evidente si rationale, si confirmate de mintea mea! Si totusi vreau sa fac opusul!

Si nu numai ca fac opusul, transformand minusul in plus. Asta ar fi foarte simplu. Mai mult, nu mai sunt condus de dorinta, logica sau orice alt fel de calcul. Exista doar un singur tip de calcul pentru mine: „Aceasta este dorinta Celui de Sus!”

Nu primesc absolut nimic din asta, si nici nu doresc sa primesc ceva. Vreau sa stiu un lucru: ca asta este dorinta Celui de Sus. Acesta este „ecranul” – forta care ma indreptateste sa actionez in acest fel, peste dorinta mea, peste natura, peste egoism si toate calculele lui.

O mare placere este continuta in asta. Nu este masochism pentru ca imi place sa imi calc in picioare dorinta, ci placere, pentru ca asta ma face asemanator Celui de Sus intr-un anumit fel.

Ca si un copil care isi doreste sa fie asemanator unui adult. Este un instinct natural, pe care copii il au. Ei trebuie sa faca mari eforturi ca sa obtina asta, chiar daca natura ii ajuta.

Natura a dotat copilul cu marele sau dar, ajutandu-l sa creasca. Ii da dorinta sa se bucure de o astfel de presiune care il forteaza sa lucreze mult, fara sa se opreasca sa se odihneasca. Priviti cum actioneaza copii, alearga tot timpul, fac ceva tot timpul.

Aceasta este forta superioara pura, forta daruirii, forta Creatorului, care este prezent in copii mici si in orice creatura care isi doreste sa creasca. Ei fac asta impotriva dorintei lor, pentru ca natura noastra aspira la odihna! Vedem asta in toate legile fizicii: totul aspira la pauza, lipsa de miscare si stare echilibrata. Legile entropiei, conservarea energiei sunt legate de asta.

Totusi, in cazul copiilor vedem cum corpurile nu le dau pauza. Un copil este intodeauna pe fuga, doritor sa faca ceva, si este imposibil de oprit. In zilele noastre acest fenomen se numeste „hiperactivitate”, dar de fapt nu este „hiper” activitate, ci comportamentul normal pentru care crescatoarea dorinta de a se bucura este revelata in ultima generatie. Pentru o dorinta atat de dezvoltata, nu este exagerare, este normalul.

Este de mirare sa vezi ce fac copii; sunt anti-natura. Ne-am obisnuit cu imaginea in care copii nu au odihna si de asta nu ne mai miram. Dar de unde iau aceste corpuri sau dorinte forta de miscare, facandu-i sa alerge in felul asta?

Asta este imaginea obisnuita, inerenta oricarei creaturi. O mama adult, o catea sau leoaica este lenesa, somnoroasa, se intinde pe jos dormind, stand calma, dorindu-si sa se odihneasca. Si peste tot in jurul ei sut puii care se invart in jurul ei fara sa oboseasca. Aceasta este natura opusa. Iar omul se poarta exact la fel.

Aceasta dorinta le este data copiilor de sus, impotriva naturii, pentru a-i dezvolta. La fel, trebuie sa-i cerem acestei forte sa ne dezvolte spiritual!
Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 1/24/11, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Copii, Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce putem face acum pentru a-L bucura pe Creator?

Raspuns: Tot ceea ce fac in dorinta de a ma uni cu ceilalti pentru a-I da Creaorului sansa de a ne darui – toate acestea inseamna sa ii fac placere Lui, chiar daca eu inca nu am obtinut acel fel de unitate in interiorul careia El poate aduce abundenta.

Unificarea trebuie sa fie totala. Kli-ul nostru se imparte in cinci parti si inca in cinci si asa mai departe pana la 125 parti. Acesta este cel mai mic grad de unitate intre toti, si este deja suficient pentru ca Creatorul sa ne dea doza corespunzatoare din Lumina Lui, pe care sa o simtim.

De aceea, intreaga noastra munca consta in a pregati kli-ul , vasul in unitatea dintre noi. Nu ar trebui sa lucram in relatia cu Creatorul, ci intre noi, aspirand la El. La fel ca si Rusia Sovietica, nu ne unim de dragul nostru, ci pentru a da Creatorului sansa sa ne daruiasca. Atunci Israel, Torah si Creatorul vor fi cu adevarat una.

Si asta ajunge. Lucram pentru noi, pastrand intentia de a ajuta Creatorul, pentru a ne pregati vasele pentru daruirea Sa.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 1/24/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→