În activitatea noastră, ar trebui să existe o separare clară a categoriilor:

1. Relaţiile dintre prietenii din grupul în sine.

2. Relaţiile dintre grupuri. Noi suntem conectati fizic în cadrul grupului nostru şi virtual cu alte grupuri. Această diferenţă există acum Eanu va dispărea până când nu vom găsi legătura interioara dintre noi, nu cea virtuala, nu prin Internet si nu prin alte canale.

3. Conexiunea unei persoane cu familia şi cu lumea înconjurătoare.

Mai întâi de toate, noi ar trebui să acordam atenţie interconectarii noastre în grup. În cazul în care grupul nu atinge interconectarea corecta, orice altceva esueaza.

Mai mult, suntem oameni cu familii. În cadrul grupului, ar trebui să practicăm politica următoare: Este de dorit ca fiecare dintre prieteni sa se ingrijeasca de ceilalti, astfel încât toti sa aiba o existenţă normală, confortabila. Cu alte cuvinte, eu trebuie să ma asigur că prietenii mei au relaţii decente de familie, atat cât este posibil. La urma urmei, trăim într-o perioadă de tranziţie şi un soţ şi o soţie pot sa nu împărtăşeasca interese reciproce.

Dacă o persoană cade, trebuie s-o sprijinim. Dar noi ar trebui s-o sprijinim pur şi simplu, în timp ce ea trebuie să aibă grijă de ea însasi. Dacă ea nu o face, ci mai degrabă se lasa in mâinile prietenilor ei: „Fa cu mine ce doresti” (ca să zicem aşa), atunci aceasta nu este un adevărat membru al grupului.

În plus, trebuie să ne asiguram de participarea disciplinata la lecţii. Dacă cineva are o oportunitate, il sfătuiesc sa ne viziteze intr-o săptămână, pentru a vedea cum se face. Cu o oră şi jumătate înainte de lecţie, studenţii de serviciu incep sa-i sune pe toţi ceilalţi pentru a-i scula din pat.
Unii trebuie sa fie personal adusi la lecţie. Unora le poate fi foarte dificil să se trezeasca, aproape imposibil. În timpul cand am fost student al profesorului meu, am avut câţiva studenţi care, inainte de culcare, au legat o frânghie de piciorul lor şi au aruncat celălalt capăt peste balcon, aşa incat sa putem trage pe ea pana cand persoana se trezeste.

Acest tip de reciprocitate este pur şi simplu necesar! Şi numai dacă o persoană este de neclintit, în cazul în care ea scrie o declaraţie refuzand să se conformeze, atunci puteti să-l lasati singur pentru un timp. Cu toate acestea, mai târziu, încă amintindu-ti de ea, adu-o inapoi, invita-o la o cina, şi aşa mai departe.

Noi ar trebui să înţelegem natura umană. O persoană este ca si cum a fost făcuta de către Creator. Prin urmare, noi ar trebui să acţionam în consecinţă.

Lecţia a 2 a de la Moscova 1/16/10, „O rugăciune a multora”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe ce se concentreaza Cabala si ce-i poate da unei persoane?

Răspuns: Când se termină copilăria, ochii unei persoane încep treptat să se deschidă şi ea se află într-o lume speciala. Este posibil să trăiască în ea, fără sa-i dea prea multa credinta; sa trăiasca pur şi simplu „ca toţi ceilalţi”, privindu-i pe alţii. Dar eventual, o persoană poate doreşte să înţeleagă un pic mai mult în viaţă. Totul depinde de nevoia interna a unei persoane, care-l impinge.

O persoană vrea să descopere realitatea din jurul ei: camera ei în timpul copilăriei sale, apoi curtea ei, oraşul, ţara, lumea, intreaga planeta, iar apoi ea merge mai departe în spaţiul cosmic. Dar în cele din urmă, incepe să înţeleaga că toate aceste încercări nu-i dau satisfacţie.

Astăzi, umanitatea a pierdut chiar şi interesul pentru explorarea spaţiului. Singurul lucru ramas   este utilizarea mercantila de operare a telefoanelor mobile prin intermediul sateliţilor sau pentru spionaj. Nu mai suntem inspirati de călătorii în spaţiu catre îndepărtatele galaxii. Dorinţa internă a omului s-a schimbat şi nu aspiră la departare, distantele cosmice , ci dimpotrivă,  aspira la aproape.

Deci, întrebarea este: unde a venit aceasta si pentru ce? Pentru prima dată în istoria omenirii, noi nu incercam pur si simplu sa facem „mai mult”, ci mai întâi vrem să înţelegem: De ce ar trebui să  facem? Aceasta este o întrebare despre radacina noastra: De unde vine totul?  Si unde ma duce ?

An după an, devine mai greu pentru oameni să vândă ceva nou, şi asta deoarece sunt deja saturati cu de toate. Aceasta nu înseamnă că ei nu au dorinte, ci că pur şi simplu nu le poti oferi ceea ce isi doresc! Acesta este motivul pentru care pleaca nemultumiti, deziluzionati, şi  încep sa ia medicamente pentru a uita de toate.

Ei au nevoie de un răspuns despre sensul vieţii, şi nu doar cum să aranjeze o bunastare, o existenţa confortabila  pentru ei înşişi care este plăcut pentru organismul animal.

Acest lucru poate fi văzut chiar şi în modă, prin cât de simpla şi libera a devenit. Acest lucru indică faptul că omul  a devenit liber de valorile materiale ca el nu-si mai vede sensul sau împlinirea în ele. El pur si simplu vrea sa se simta confortabil si sa nu simta lipsa de ceva material, fără a se concentra excesiv sa aiba grija de asta.

Acest lucru face toata diferenţa. Am nevoie de o maşină, o casă, şi o mie de lucruri diferite pentru a trăi confortabil. Dar ele nu sunt interesante pentru mine de la sine. Eu le vreau doar pentru a-mi oferi un confort , dar eu de fapt nu am nevoie de nimic. Ele fac mai uşoară viaţa mea, şi asta e minunat, dar toate acestea nu sunt un scop în sine. Vreau sa descopar altceva, ceva mai mare.

Asta în cazul în care o întrebare interioara apare despre esenţa sau sensul vieţii. O persoană nu mai poate găsi ajutor în dezvoltarea tehnologiei, ştiinţei, filozofiei, psihologiei sau; nimic nu va fi capabil să-i răspundă la această întrebare. Şi asta pentru că este o întrebare despre rădăcina lui: De unde vin eu ? Nu am un scop mai înalt în afară de această viaţă animata?

Am epuizat deja această viaţă, dar ce altceva pot să primesc? Inca o super-jucărie la modă sau un televizor? Poti visa la orice divertisment posibil, dar toate acestea vin de la un nivel de care nu mai esti interesat. Şi nu sunt de invinuit! În mine sunt trezite întrebări care aparţin unui alt nivel.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 1/24/11, „Esenţa Înţelepciunii Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În cazul în care mediul nu ma convinge ca daruirea este buna şi plăcuta, nu o voi atinge niciodata. Cu toate acestea, dacă nu caut să practic daruirea, mediul nu o va dori. Cum putem scăpa din acest cerc vicios?

Răspuns: Noi ar trebui să fim de acord să jucam un joc cu toti ceilalti. Rabash scrie despre aceasta în articolele sale despre grup şi scopul său. Nimeni nu a ajuns aici cu o dorinta gata formată de se uni cu alţii, dar am decis că am dorit să acţionăm în acest fel.

V-ati plans că este imposibil să avansati fara dorinta, dar daca ati fi avut-o, ati fi avansat egoist, în această lume materială. Cu toate acestea, cum avansezi, traversand această dorinţă egoista? Ai nevoie să te ridici deasupra ei şi de aceea facem un pact cu mediul nostru, că pretuim daruirea mai presus de recepţie.

Intelegem cum functioneaza în teorie, dar în realitate noi nu simtim. Prin urmare, avem nevoie sa jucam  jocul de a darui, care este descris ca fiind, „am muncit şi am găsit.” Noi pretindem că scopul este extrem de important pentru noi, chiar dacă într-adevăr nu vedem nici o importanţă în el.  Nu ne înşelăm. Recunoastem aceasta, dar spunem că nu ne deranjează.

Sunt cufundat în egoismul meu în această lume, dar cu scopul de a mă ridica la următoarea treaptă, pentru a urca în lumea de sus,  joc acest joc cu prietenii ca si cum este extrem de important pentru noi, pentru a ajunge la această lume viitoare, gradul de Bina, dragoste şi daruire. Daca toata lumea dinaintea mea pretinde că este important, voi accepta ca este adevarul. Altfel, vom rămâne în ego-ul nostru pentru totdeauna. Dacă nu fixez valorile in mine, ca sunt mai solemne decat cele de azi şi nu le accept mai presus de ratiune, eu nu le voi realiza.

În cazul în care mediul joaca constant in felul acesta pentru mine, acest joc va deveni în cele din urmă a doua mea natura. Cu toate acestea, nu vrei să-l joci. În schimb, doresti să rămâi „onest”, fără coruperea inimii tale? Deoarece nu există nimic altceva în inimă, cu excepţia egoismului, aici te vei bloca!

Da,  recunosc că nu există decât egoism în inima mea, dar mă prefac cu scopul de a fi deasupra ei. Nu pot ordona inimii mele să simtă altfel, dar doresc să primesc o inimă nouă, diferita. Acum, actionez ca si cum nu am aceasta inima egoista, ca şi cum am ieşit din ea şi am început să tratez  totul numai cu daruire.

Ma ridic mai sus tot ce am inauntru. Există un sălbatic care locuieste în interiorul meu, cu care nu mai doresc sa am de-a face cu el. Il las să sufere acolo in mine, dar eu insumi, ma misc într-un alt sistem, un alt organism. Mediul  mă va influenta  şi aşa va face si Lumina superioara. Cu toate acestea, trebuie să mă presez, aşa incat aceasta sa vina! Nu vreau să aud nici un argument, nu las astfel de oameni nici macar sa se apropie de mine.

Trebuie să fim de acord că noi toţi împreună suntem intr-un fel de joc, lucrand, unul pentru altul. Dacă nu-mi fac datoria, slabesc pe toată lumea, şi prejudiciul care se intoarce la mine creşte multiplu. Prin urmare, eu nu trebuie să ma tem să îndeplinesc condiţiile de garanţie reciprocă, altfel, voi suferi enorm. Arvut (garanţia reciprocă) este o armă oribila, o sabie cu două tăişuri.

Lecţia zilnica de Cabala  12/10/10, Baal HaSulam, Scrisoarea nr 13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→