Pe masura ce examinam universul, vedem ca natura impreuna cu lumea noastra ne sunt ascunse. Noi dezvaluim lumea de-a lungul a mii de ani, din generatie in generatie si devenim mai familiari cu ea.

Creatorul este forta comuna a naturii si pentru asta avem nevoie de ceva mai mult timp ca sa Il atingem. Si totusi, de ce ne este ascunsa realitatea? De ce se ascunde Creatorul de noi?

Pentru ca El nu este ca si legile naturii conform Lui: nivele mineral, vegetativ si animat ale dezvoltarii, sau nivelul uman. El este legea comuna care contine gandul, la fel ca si inceputul si sfarsitul universului. Totul este inclus in El. Atunci, de ce a creat totul astfel incat sa fie ascuns de noi?

Ce este atat de special in a obtine revelatia Lui in felul nostru si sa Ii cerem sa ne ajute cu asta? Ce este acest joc? Se ascunde de noi, si noi trebuie sa suferim de-a lungul miilor de ani a dezvoltarii noastre, pana cand venim la intrebarea „De ce este Creatorul ascuns?” Doar atunci intelepciunea Cabalei, metoda de revelare a Creatorului, este dezvaluita. Ce obtinem din asta? Deci, il revelam pe El, si ce se intampla atunci?

Oamenii spun ca vom fi fericiti atunci pentru ca Creatorul este bun si face bine, si vom exista in dragoste deasupra la toata suferinta, odata ce am atins revelarea Lui. Totusi, daca Creatorul este forta infinita de dragoste si daruire, atunci de ce ne-a creat sa fim atat de mizerabili si dezgustatori? De ce trebuie sa muncim atat de mult ca sa ajungem la cel care ne iubeste?

Vedem ca totul este la fel in lume. Oamenii care au trecut prin diferite obstacole in drumul lor pentru a obtine dragostea, unitatea si revelarea o pretuiesc. Ei simt cum beneficiaza si descopera ceva maret, drag, important.

Vedem si cu fiecare persoana in lumea noastra in mod esential doreste sa fie iubit pentru ceea ce este. Totusi, acest fel de relatie dintre noi nu poate exista. Doar o mama experimenteaza aceste sentimente fata de copilul ei, si aceasta dragoste este corporala si animalica. Este naturala pentru mama si o obliga sa isi iubeasca copilul, sa ii dea viata, sa il sustina si sa ii faciliteze dezvoltarea viitoare.

Aceasta este singura exceptie. Deoarece noi nu ii iubim pe ceilalti pentru cine sunt, dorim sa avem dovada a felului in care asta ne va aduce un beneficiu. Tot acest ajutor in a intelege, cel putin intr-o anumita masura, de ce Creatorul are nevoie de acest joc (ascunderea)

El vrea ca noi sa venim la aceasta dragoste fara sa asteptam vreun baneficiu. La fel cum dorim sa fim iubiti pentru ceea ce suntem, El de asemenea doreste sa fie iubit pentru ceea ce este fara sa asteptam vreu castig personal. De aceea nu putem intelege cum sa incepem sa stabilim o conectare cu El inainte sa ne eliberam de egoul nostru.

Primul lucru pe care trebuie sa il facem pentru a dezvolta senzatia de Creator in noi, este sa ne ridicam deasupra naturii noastre. Cu alte cuvinte, trebuie sa ne ridicam deasupra interesul personal, deasupra la „ce castig din asta”?

Asta va fi posibil cand reusesc sa ma eliberez de el,  cand daca nu as fi existat, daca as fi fost absolut independent si obiectiv, as fi in stare sa judec lucrurile in acest fel. Atunci as putea incepe sa il percep pe Creator, forta daruirii, forta binelui din acest moment incolo.

Altfel, daca ar fi sa se dezvaluie pe Sine, as veni la El pentru ca asta ma va avantaja. Si asta pentru ca daca as fi simtit ca El doar arata dragostea, siguranta, sanatatea si fericirea as fi fortat sa Il iubesc pentru ca El este sursa a tot ceea ce este bun. Aceasta dragoste ar fi impusa si dependenta.

De aceea am nevoie sa ma inarmez cu un ecran, o restrictie si anti-natura mea, si sa ma eliberez de egoul meu. Atunci, amandoi am fi purtati de o infinita si pura dragoste fara beneficii personale, si am incepe sa intelegem ca nu Creatorul este cel care se ascunde de om, ci omul Il ascunde cu egoul sau.
Din Lectia introductiva “De ce Creatorul este ascuns” 12/14/2010

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un Cabalist are doua functii: una legata de  Creator si cealalta legata de fiintele create. In multe cazuri, ele sunt interconectate si una o afecteza pe cealalta, dar sunt totusi doua misiuni diferite.

In legatura cu Creatorul, Cabalistul face un anumit gen de munca in sistemul de care apartine. Acolo, el este conectat cu Cabalisti din toate generatiile care apartin acestui sistem si corecteaza suflete. El isi realizeaza menirea sa in adancul sufletului, in locul in care apartine sistemului. Revelandu-L pe Creator, Ii face placere.

In ceea ce priveste fiintele create, care nu au avut inca atingerea individuala, in ceea ce priveste abilitatea sa cea mai buna, isi impartaseste cunostintele despre intelepciunea Kabbalah si ii ajuta sa se apropie de sistemul superior, sa il patrunda in mod constient, si sa faca parte din corectie.

Ca sa poata realiza asta, Cabalistii scriu carti. O carte este o revelatie. Fiecare generatie are nevoie de carti noi intrucat cu fiecare noua incarnare a sufletelor, devine reinoit. Ei sunt caracterizati de un si mai mare egoism si de un nou tip de perceptie. In afara de asta, chiar in lumea noastra corporala, conditiile pentru ca Creatorul sa fie revelat se schimba de asemenea.

De aceea, Canalistii trebuie sa imbunatateasca metoda Cabalei. Este exact aceasi metoda care a fost dezvaluita de Adam, dar in fiecare generatie trebuie sa se potriveasca cu dorinta colectiva. Pe masura ce dorinta creste, conditiile dintre Creator si noi se schimba, si despre asta scriu Cabalistii.

Cand dorim sa intram in profunzimea textelor Cabaliste, vedem ca nu sunt simple litere si cuvinte, ci mai degraba un mecanism care lucreaza aupra noastra pe masura ce vorbim. Textul este un program care este dat unei persoane ca sa lucreze cu dorinta sa si astfel sa corespunda sistemului superior. Asta se intampla atunci cand persoana devine parte a sistemului.

Prin carti, Cabalistul preda studentilor cum sa construiasca intentia, cum sa actioneze si interconecteze. Mai mult, el trece si  fortele interne ale sistemului spiritual. Patrunde persoana in timp ce citeste, dar o afecteaza doar cu conditia ca ea sa doreasca sa se schimbe sa fie asemenea Cabalistilor ale caror cuvinte le citeste si de aceea doreste sa patrunda textul si sa dezvaluie ceea ce este descris.
Din  Kabbalah pentru incepatori “Cine este  Kabbalist?” 12/13/2010

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Sa presupunem ca am atins completa daruire si armonie cu Creatorul. Cum pot face ca aceasta stare sa continue si sa merg de la plus la un si mai mare plus?

Raspuns: Din momentul in care te simti neutru si lucrezi cu Creatorul in total tandem, incepe sa cauti imediat: „Unde pot gasi dorinte straine pentru a incepe sa lucrez impreuna cu Creatorul, sa actionez in felul in care o face El? Il las sa imi arate cum sa ma asociez cu ceilalti!” Si imediat esti martor la felul in care El ii implineste pe toti.

Ochii tai se deschid dintr-o data si vezi: Toti se afla in Lumea Infinitului, complet impliniti. In realitate, saracii striga ca nu au nimic, si blestema totul. Dar tu ii vezi absolut impliniti, absolut spirituali.

Asta este, la stadiul urmator incepi sa lucrezi asemeni Creatorului, in acelasi sistem, fiind in fata Lui, si dorindu-ti sa actionezi in locul Lui. Devii partenerul Sau. Tu o faci. Chiar Il iei de mana si Il tragi, asemeni unui copil care trage de mana un adult, cerandu-i sa fie atent. Iti adaugi astfel dorinta. Simti durerea celorlalti, si Il fortezi sa ii implineasca.
Din prima Lectie din Moscova 1/14/2011, „Introducere la cartea  Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nimic din ceea ce se intampla in lume nu ne este strain. Totul vine doar din necesitatea de a ne aduce la final, starea perfecta in care existam in totala echivalenta cu singura Forta Superioara. De aceea, daca uitam de asta in grup, aceasta forta tropaie peste noi, suparandu-ne si in mod constant aducand tot felul de evenimente istete, si cel mai important lucru de facut este sa nu cedezi si intotdeauna sa iti amintesti ca totul se intampla deliberat. Nimeni nu face niciodata nimic intamplator.

Doar daca o persoana este bolnava psihic, atunci tot ceea ce i se intampla in grup se intampla mai ales pentru a se ridica deasupra lui si de a se raporta la el in mod corect. Asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa ignoram problemele. Dar cel mai important lucru pentru noi este ca sa le conectam la Creator, forta care ne controleaza. Totul vine de la El. El este cel care ne actioneaza acum pentru a ne invata sa trecem mai departe de aceste probleme si astfel sa urcam deasupra egoismului. Cu toate acestea, egoismul peste care trecem nu este al nostru personal, ci cel care apare intre noi.

Daca ma las amagit de anumite actiuni egoiste, de exemplu vreau sa imi cumpar o masina mai buna, sa castig mai mult, asta nu apartie de Cabala; este problema mea personala. Dar lucrurile care se intampla intre noi in grup, gradul frictiunilor cu ceilalti vine de la Creator si doar de la El. Ne putem descurca cu aceste probleme doar daca nu uitam ca El ne influenteaza.

Niciodata nu ne vom putea descurca cu ele separat de El,  chiar daca in mod constant vom incerca sa le rezolvam intre noi. Chiar daca intelegem ca trebuie sa le rezolvam pentru ca trebuie sa fim impreuna, pentru ca in acest fel ne unim in grup si nu este acceptabil sa fim separati, asta tot nu ajuta! Ne vom adanci in asta mai mult si mai mult.

Este posibil sa rezolvam aceasta problema principala corect si realist doar atunci cand fiecare dintre noi, grupul si Creatorul suntem impreuna si rezolvam aceasta problema impreuna. El trezeste fenomenul negativ, egoist intre noi pentru ca sa Il „atragem” la noi, sau altfel spus sa il revelam intre noi. Problemele sunt spatiul gol, pe care vrem sa il descoperim ca fiind umplut de Creator. Aceasta este sansa pe care El ne-a dat-o. Asta inseamna ca problema sta in felul in care reactionam la provocarea Sa, cand El trezeste egoismul in fiecare din noi si frictiunile dintre noi.

Creatorul „flirteaza”, trezindu-ne atentia spre El. Actiunea corecta este rugaciunea comuna, cand ne intoarcem inspre El, toti, impreuna. Asta trebuie spus, fara sa ne confruntam unii cu ceilalti, ne unim si ne intoarcem spre Forta, Cauza Primara de la care porneste totul. Se numeste „rugaciunea societatii”.

Facem un apel la Creator, Il invitam si Il obligam sa se arate intre noi. El evoca interactiunile negative dintre noi iar noi le transformam in dorinta sau nevoia de prezenta Sa. Suntem ca si copii care s-au certat si nu mai pot face nimic, astfel incat cer mamei sa vina si sa stea intre ei. Creatorul in mod deliberat evoca problemele din noi, iar ca raspuns noi trebuie sa intelegem asta si sa ii cerem sa umple acest spatiu.

Din lectia din Moscova din  1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Din nefericire am fost crescut să cred faptul că Creatorul este un bătrân care stă undeva în cer. Acum, când studiez Cabala, înțeleg că asta este o percepție falsă. Cum pot să scap de acest stereotip copilăresc?

Răspuns: Asta nu privește copilăria cuiva. Umanitatea  a dezvoltat acest mit cu mult timp în urmă. Este natural pentru noi să ne imaginăm în acest fel existența a ceva. Au fost spuse, din generație în generație, povești despre existența uni forțe pe care oamenii o asociază cu o imagine care are picioare și brațe, conform înțelegerii omului.

Creatoul nu are nicio formă sau imagine. Creatorul este Natura și, deoarece ambele cuvinte au aceași valoare numerică, ele reprezintă același obiect. Creatorul este legea generală a Naturii și Natura este o forță. Și noi suntem forțe, de asemenea, chiar dacă avem impresia că imaginile, materia și natura există în nivelele mineral, vegetal și animal. La fel cum pe ecranul televizorului vedem imagini diferite, așa vedem noi totul și în această lume. Ne-o imaginăm în capul nostru.

Imaginea Creatorului ca un om bătrân în cer este o greșeală gravă și crează o percepție distorsionată a realității. Înțelepciunea Cabala a fost ascunsă și chiar Iudaismul nu a spus oamenilor ce este Creatorul. Asta a dus la faptul ca oamenii au început să creadă aceste mituri. Credințe similare există printre națiuni.

Noi asociem lucruri cu Creatorul, lucruri pe care în mod normal le asociem cu oamenii din lumea noastră: Dacă îi dau Lui ceva, atunci El îmi va da binecuvântări, sau dacă îi dau un dolar, El îmi va da doi. Credem că dacă îl mituim, vom primi un tratament mai bun de la El și viața se va întoarce în bine.

Totuși, cu fiecare zi care trece, devine din ce în ce mai clar faptul că relați noastră cu Creatorul trebuie să se construiască numai în direcția corecției noastre. El ne cere doar un lucru: să fim un singur om cu o singură inimă și să ne iubim aproapele ca pe noi înșine.

Din Lectura de introducere “De ce este ascuns Creatorul” 12/14/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot obtine proprietăţi similare cu Creatorul când atât intenţiile sale cât şi acţiunile sale sunt pentru a dărui, iar eu am doar abilitatea de a corecta intenţia? Cum pot deveni ca El în toată puterea cuvântului?

Răspuns: Devii absolut ca El conform esenţei actiunii. Îi dai lui? Îi dai. Îţi dă el ţie? Îţi dă. Faci tot ce îţi stă în putere să îţi exprimi dragostea faţă de el? Şi el face astfel.

Când un prunc dă totul pentru a o face pe mamă fericită, nu contează dacă el primeşte ceva de la ea sau îi dăruieste ceva; doar calitatea acţiunii contează. La fel este şi cu oammenii: urmăreşti direcţia împlinirii dar găseşti revelaţia relaţiei, şi se poate întâmpla ca cel ce primeşte să dăruiască.

Numai lumea noastra trăieşte fără o intenţie (atitudine) susţinută de scânteia de lumină ce există în ea şi îi dă viaţă. Totuşi întreaga lume spirituală funcţionează numai conform intenţiei. Când spunem că Luminile NRNHY (Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida) ne împlinesc, ce reprezintă luminile? Sunt o relaţie între una şi alta şi nimic mai mult de asta.

“Primesc de la El.” Ce înseamnă asta? Primesc şi simt atitudinea Sa către mine. Ce îi dau eu lui? Asta este doar atitudinea mea către El şi asta ne împlineşte.

Apoi ce ne dăruim unul altuia? Asta nu contează deloc. Nu luăm asta in consideraţie. Nu am nevoie să primesc nimic aşa cum Hafetz Hesed (a nu dori nimic pentru sine), şi ne construim atitudinea deasupra acesteia.

Dorinţa (Kli, vas) creată de Creator nu este altceva decât un punct negru într-un ocean de lumină. Totuşi ce înseamnă „ocean de lumină“? „Ocean de lumină“ indică atitudinea Creatorului către punct.

Acest punct trebuie să se extindă până la infinit în atitudinea sa faţă de Lumină. În acest fel va deveni un vas, un receptor al Luminii. Dar ce primeşte el? Primeşte atitudinea Creatorului. Nu înţelegem că plăcerea vine numai din atitudinea reciprocă.

Nu poate fi plăcere fără atitudine. Plăcerea fără atitudine poate exista numai în lumea noastră de aceea lumea asta nu există. Este o lume imaginară de unde ne ridicăm în lumea spirituală unde totul este determinat de intenţie.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de cabala din 11/30/2010, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este adevărat că în fiecare generatie este doar un singur cabalist adevărat?

Răspuns: Toţi suntem necesari deoarece fiecare persoană lucrează în domeniul său. Umanitatea este diversă şi fiecare parte a sa are nevoie de o abordare specială într-un limbaj special până când oamenii avansează şi devin compatibili pentru a auzi adevărul. De aceea nu merită să te gândeşti cine este un cabalist. Noi trebuie să ne străduim să aflăm adevărul şi să ne apropiem de el, dar dacă azi sau mâine unul cu adevărat mare apare, noi îl vom urma.

Pentru o generaţie anume este puţin probabil să apară mai mult de un singur cabalist adevărat. Una peste alta, este doar un singur cap. Iar toţi cei ce sunt aproape sau sub el pot fi de ordinul sutelor sau miilor în forma structurii de piramidă. Daca nu în generaţia actuală poate în următoarea, sper să văd ceva asemănător Sanhedrin (Adunarea Inţelepţilor): un număr mare de cabalisti care sunt la un grad înalt de realizare şi împreună să ghideze umanitatea pe drumul către Creator.

Întrebare: Este vreo legătură între „cei 36 de drepţi ” şi cabalisti?

Răspuns: Nu este. „Cei 36 de drepţi ” este un concept. Înseamnă că în lumea noastră sunt suflete speciale prin care vine abundenţă în această lume pentru a susţine existenţa acestei realitaţi corporale. Este un sistem unic, nu oameni individual.

Întrebare: Poate o femeie fi cabalistă?

Răspuns: Cu siguranţă. Au fost femei care au atins spiritualitatea: strămoaşele noastre, urmate de profete şi apoi oamenii dinaintea căderii celui de-al doilea Templu au perceput lumile superioare.

Bărvaţii şi femeile nu sunt diferiţi în această privinţă. Azi, cunosc multe dintre studentele noastre care au lucrat altruist pentru mulţi ani şi avansează pentru asta. Percepţia lor şi dorinţa lor este mai mare decât cea a multor bărbţi.

În plus, din moment ce ne îndreptăm cu toţii spre revelarea Creatorului, este foarte probabil ca rezultatul să fie revelarea Lui atât către bărbaţi cât şi către femei. Nu este şi femeia parte a creaţiei? Diferenţa este că ea are o altă slujbă spirituală decât bărbatul, dar diferită nu înseamnă ne spirituală.

Întrebare: Cum i-aş putea explica unui copil ce este un cabalist?

Răspuns: Un cabalist este o persoană care îl revelează pe  Creator conform regulii echivalenţei formei. Se transformă în aşa fel încât devine cumva asemănător cu Creatorul. De aceea, el are o parte de de-asupra ce este denumită suflet, partea Creatorului. În această parte el, are experienţa lumilor spirituale, a dimensiuni superioare, viaţa veşnică şi se identifică cu acestea.

Asadar cand viaţa acestui corp dispare, el nu simte o pierdere. El continuă să trăiască şi să simtă existenţa spirituală aşa cum o face acum. O astfel de persoană este denumită cabalist pentru că a primit viaţa spirituală.
Din Cabala pentru începători Cine este Kabbalist? 12/13/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ar trebui sa simta o persoana care a experimentat cele zece plagi, a venit in desert, si a intrat in tara lui Israel? Cred ca toti isi imagineaza lovituri.

Raspuns: Nu, aceste lovituri sunt diferite. Acestea nu sunt loviturile cu care suntem obisnuiti. O lovitura nu este ceva ce ne face sa ne simtim rau; toti putem sa ne imaginam asta. Mai degraba, o lovitura este ceva care ne face sa intelegem ca egoismul meu, natura mea este rea. Aceasta atingere este numita plaga. Nimic altceva nu apartine celor zece plagi.

Nu este lovitura daca doar ma simt rau. Sufar nu pentru ca ma simt rau, ci pentru ca simt raul in dorinta mea de a avea placere, a egoismului meu. O lovitura ma indreapta inspre cauza raului. Ea in sine, nu este rea.

In realitate, aceste lovituri nu aduc atat de multa suferinta. Oamenii sufera mai mult in lumea noastra. Ce conteaza mai mult este ca persoana simte conectarea directa intre suferinta si calitatea sa egoista: „Suferi pentru ceea ce esti. Nu vei mai suferi daca scapi de aceste calitati si te ridici deasupra lor”.

O persoana doreste sa scape de acesta suferinta, dar nu pentru ca vrea sa nu mai simta asta. Ci pentru ca se simte nesemnificativ, simte raul din el, in mod special in relatie cu cei din jurul sau.

Sunt cativa termeni aici: Creatorul, omul, Faraonul, senzatia de rau, si motivul pentru senzatia de rau versus bun. Omul nu doreste sa scape de lovituri. Nu aceasta este problema. Loviturile il ajuta sa descopere adevarata cauza, si el nu mai doreste sa scape de lovituri; el doreste sa se ridice deasupra lor catre calitatea de a darui.

El vrea sa obtina o conectare cu Creatorul si sa se deconecteze de la Faraon nu de la sentimentul rau. Cu alte cuvinte, el trece de la evaluare conform principiului „amar si dulce” catre examinarea principiului „adevarat si fals”. El vrea sa se alature adevarului, si de aceea cele zece plagi il ridica si il scot din Egipt.
From the Lesson on the Weekly Torah Portion 1/6/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Legea „Generalul si particularul sunt egale” inseamna ca cineva poate suferi cele zece lovituri si individual si in grup , sau este un proces personal, exclusiv intern?

Raspuns: Da si nu. Ca si regula, toti Cabalistii trec prin asta individual; Stiu asta din experinta proprie. Omul se simte atat disperat in egoismul sau incat se retrage de la el si nu il mai poate folosi.

Fara indoiala ca este mai usor sa faci asta in timp ce esti in grup, chiar daca grupul nu stie nimic despre asta. Poate fi un grup mic in ceea ce priveste numarul de membrii si nivelul de avansare, dar atmosfera sa in general, determinarea si aspiratia spre scop ajuta persoana si nu o lasa sa scape din acest proces. O persoana ramane intacta in timp ce primeste lovitura, si, ceea ce conteaza cel mai mult, trece peste asta.

Totusi, chiar daca isi spune „Asta e, renunt! Nu mai pot! Vreau sa traiesc doar pentru a darui,” la sfarsit el coboara mai mult in dorinta egoista si reprimeste acele ganduri si framantari interioare. El vede asta la nivelul interior cel mai profund, ca este inca prins in dorinta de a primi si unde inca nu a luat decizia finala si ireversibila ca doreste sa se ridice deasupra ei.

Cele zece lovituri nu sunt doar de caractere diferite, chiar deloc. Ele difera in adancul lor, intrucat devin din ce in ce mai interne. De aceea, chiar daca in timpul testului anterior persoana a decis ca nu va mai folosi dorintele sale egoiste, acum vede ca asta nu a functionat la aceasta dorinta inca. Nu a fost constient si a realizat ca nu mai poate fi angajat si ca nu se mai poate supune egoismului sau.

Daca o persoana are un mediu puternic si corect, el trece prin aceste stari cu entuziasm. Este constient ca trece de o lovitura care il ajuta sa treaca de egoism si il cizeleaza. Nu cred ca un student poate trece prin asta fara suportul profesorului si al grupului.

Loviturile in sine sunt speciale, si ar trebui sa trecem prin ele repede si clar. Totul depinde de disciplina noastra, de interconectarea dintre noi, si de dorinta noastra de a pierde interesul in ceea ce priveste egoismul nostru, care este natura noastra.
Din Lectie din portia saptamanala de Tora  1/6/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce schimbarile in mai bine sunt insotite de suferinta?

Raspuns: Suferinta este orice senzatie care ma scoate din starea prezenta spre urmatoarea. Sa presupunem ca chiar in acest moment sunt in stadiu comfortabil. Daca materia si esenta mea este sa ma bucur si toate dorintele mele sunt implinite, atunci nu am nici o sansa sa merg mai departe. Doar senzatia de lipsa ma impinge inspre sursa implinirii. Cand vreau sa beau, vin mai aproape de sticla. Cand vreau sa dorm, merg inspre pat si asa mai departe. Daca nu am nici o dorinta, inseamna ca nu exista nici o miscare sau dezvoltare.

Deci ce fel de suferinta trebuie sa simt pentru a avansa? Pentru o persoana descurcareata sau energica, o foarte mica cantitate de suferinta ii este suficienta pentru a o impinge mai departe pentru a rezolva problema. Lenesii vor suferi mai departe, dar va fi greu pentru ei sa plece de unde se afla. Nebunii simt durerea, dar nu inteleg de unde vine si de ce. Ei stau si plang, dar nu se pot misca de unde sunt.

Suferimta apare de asemenea in forme diferite. De exemplu, o pozitie incomfortabila ma face sa stau diferit, ceea ce este de asemenea un fel de a suferi. „Suferinta” este absenta totala, absoluta a comfortului. Suferinta – inseamnand o dorinta goala in plus – nu este trezita in persoana, deci ea nu se va misca sau dezvolta.

Forta Superioara ne-a creat absolut opusi ei astfel incat vom dori treptat sa ii devenim egali. Este imposibil pana cand simtim ca suntem opusi acestei forte in vreun fel. Ne miscam intotdeauna doar in relatie cu Creatorul, doar in relatie cu aceasta forta. Nu conteaza ce facem sau simtim in viata, la sfarsit simtim doar atitudinea noastra fata de Creator sau opozitia fata de El.

Daca doar realizam asta si ramanem constant atenti, atunci vom inainta cu pasi mici fara opriri, intotdeauna fiind inspirati si experimentand o aventura placuta. Trebuie doar sa intelegem ca totul in interior este trezit de catre Creator. In fiecare secunda, constant, nu conteaza ceea ce simt, trebuie sa conectez totul la El. Asta ma va impinge mai departe spre El fara incetare si nu va mai fi nevoie de nimic altceva!

La sfarsit intreaga mea viata va fi miscarea corecta spre scopul perfect, etern, spre unitatea care exista cu adevarat. Sa fim prosti sau lenesi; De fapt, in mod deliberat am fost creati in acest fel. Fiecare din noi „fierbem” pe interior propria problema care in mod deliberat a fost creata de Creator, pentru a o rezolva impreuna.

Daca cream mediul potrivit sau societatea in jurul nostru care sa ne tina impreuna, atunci in fiecare secunda ne vom simti comfortabil in doze mici, suficient cat sa ne faca sa avansam.
Din Lectia din Moscova 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→