Dragi prieteni, adresati va rog intrebari despre aceste pasaje ale marilor Cabalisti. Comentariile din paranteze imi apartin.

Ce este o rugaciune?

Totul, mult sau putin este obtinut doar prin puterea credintei.Iar motivul pentru care trebuie sa trudim si sa muncim este doar pentru a descoperi lipsa noastra de putere si umilinta – ca nu suntem  in stare sa facem ceva prin proprie putere. Si apoi suntem gata sa revarsam o intreaga rugaciune pentru El.(Asa este, intreaga noastra munca vine din realizarea lipsei noastre de speranta si dorintei de a atinge scopul prin mila Creatorului.

Am putea discuta despre asta, „Daca e asa, atunci pot decide de la inceput ca nu sunt bun de nimic, si atunci de ce toate aceste probleme si efort?” Si totusi, exista o lege a naturii care spune ca nimeni nu este atat de intelept ca cel care are experienta.Inainte ca persoana sa incerce tot ce-i sta in puteri, ea este total nepotrivita sa ajunga la adevarata umilinta, in adevarata masura mentionata anterior.

Deci, trebuie sa trudim (in orice fel putem) in Kedusha (sfintenie) si puritate, asa cum este scris, „Indiferent ce poti face prin puterile tale, fa”, si intelege ca este profund si adevarat.

Iar  daca nu vezi nimic, chiar daca ai depus efortul necesar, acum este timpul pentru rugaciune, crede inteleptii nostrii „Nu am muncit si gasit, nu cred”. Cand masura ceruta este atinsa, rugaciunea ta va fi intreaga si Creatorul ii va raspunde cu generozitate, dupa cum ne spuneau inteleptii nostrii, „Am muncit si gasit, crede”, pentru ca inainte de asta esti nepotrivit pentru rugaciune, iar Creatorul aude rugaciunea.

(Cu alte cuvinte, omul trebuie sa aiba suficienta dorinta pentru scopul sau: daruirea si dragostea pentru fiintele create si pentru Creator. Trebuie sa realizeze ca nu va obtine scopul de unul singur, prin propria sa putere, iar dorinta pentru intregul rezultat trebuie sa fie de dragul Creatorului. Toate acestea impreuna trebuie sa constituie intentia „de dragul Creatorului”).

– Baal HaSulam, Letter No. 57

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

O scrisoare pe care am primit-o:

Buna ziua, draga grup! Asta este o scrisoare de la marinarii “Ordinul Golf”. Vrem sa impartasim bucuria noastra. Micul nostru grup constand in trei oameni a fost alaturi de voi in timpul Conventiei din Berlin. Am urmarit lectiile (le-am descarcat pentru ca nu le-am putut urmari in direct) si am incercat sa conectam dorinta noastra la dorinta comuna “Yashar-El”.

La sfarsitul fiecarei lectii am discutat lectia, am pus intrebari unul celuilalt, ne-am impartasit opinii, sentimente, asteptari. Conventia a avut un efect mare asupra unui prieten care ni s-a alaturat recent: A pus intrebari si a povestit cat de impresionat a fost de aceasta masiva intalnire a prietenilor.

Am avut aceleasi seminarii pe care le-au avut grupurile, am dezbatut aceleasi intrebari. Si desigur, am ajuns la aceasi concluzie ca unitatea Europeana si mondiala poate fi obtinuta din starea curenta de lipsa a conectivitatii, prin raspandirea Cabalei. Pentru a face asta trebuie sa folosim toate mijloacele existente, toate conectarile, media, si sa “infectam” cu ea cat mai multi oameni de pe intreg cuprinsul lumii.

Am fost alaturi de voi in timpul intregii conventii, am cantat si am strigat LeChaim cu voi. Si am avut o enorma implinire interioara si bucurie, la fel ca si intregul Kli Mondial.

Dorindu-va tot binele,

Serghei, Yura, Maxim   –   “Ordinul Golf”, Oceanul Atlkantic, coasta Angolei

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna conectarea dintre depresie si natura noastra?

Raspuns: Depresia este senzatia de goliciune a dorintei. Exista dorinte, dar nu exista implinire. Este cea mai vie manifestare a naturii noastre. De fapt, Creatorul creaza dorinta, iar aceasta dorinta tanjeste sa fie implinita. Aceasta este natura noastra.

Dorinta colectiva unde ne aflam cu totii sau fiecare mica dorinta individuala, este alcatuita din cereri de implinire. Cand dorintei ii lipseste implinirea interioara, intrebarea este unde este implinirea. Daca este undeva aproape si dorinta simte ca este aproape dar nu inauntru, apare depresia.

Daca aceasta implinire nu ar fi existat, atunci nu ar fi nici depresia. Cine poate stii ce fel de desertaciune simt? Cum ar putea stii niste tarani din Africa ca le lipseste laptopul sau masina de spalat? Dar daca implinirea viitoare, care ar putea fi,dar care nu este inca in tine, apare in viziunea ta, in senzatiile tale, face sa apara depresia.

Deci, depresia caracterizeaza nu o persoana primitiva, ci mai degraba pe cineva avansat. Si, cu cat mai mult mergem inainte, cu atat va fi mai multa depresie,  deoarece dorintele s-au maturizat si, la fel, acum suntem constienti ca ne lipseste implinirea.

Este evident cum in ultimii patruzeci de ani depresia a fost imprastiata pe tot cuprinsul lumii. Astazi este una din problemele de varf. Mai mult, a devenit si o boala. Va continua sa creasca si nu o vom putea opri.

In viitorul apropiat, va trebui sa legalizam si sa vindem droguri tuturor celor care vor. In principiu, vom fi fericiti sa luam orice ca sa nu mai simtim depresia. Dar nu o vom putea invinge. Va veni vremea cand persoana vede problema „rezolvata” in fata lui sau ei dar nu va putea folosi drogurile. De ce? Pentru ca vor simti ca nu acesta este raspunsul la intrebarea lor, „rezolvarea” vidului interior.

De aceea, batalia cu depresia este batalia majora a omului cu desertaciunea sa si exact asta il impinge inainte. Deci, prin numarul celor care sunt deprimati putem vedea cat de aproape este umanitatea de a-si constientiza raul.

Nimic nu ii va fi de ajutor in afara unui angajament decisiv, ferm si dinamic pentru o societate corectata. Doar acolo isi va putea suprima depresia si foarte intensiv, doar deconectandu-se, oprindu-si sentimentele si avand incredere in mediu ca si cand s-ar arunca in apa. Nu exista alt leac, numai influenta mediului. Iar ca rezultat, implinirea apare si imediat va elimina depresia.

Din Lectia a 2a a de la Conventia din Berlin dinn 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabala se dezvaluie fiecarei persoane individual si intregii umanitatii pentru a le raspunde la intrebari. Oamenilor nu le pasa de teorie, de numarul de ingeri din cer, sau de Partzufim superior. Ii intereseaza un singur lucru: Ei au nevoie sa isi implineasca dorintele. Si la un moment dat vor simti ca aici par sa primeasca raspunsurile.

Pana acum nu stiu ce vor, dar cum diseminam Cabala, trebuie sa le explicam unde gasesc ceea ce cauta. Ca si o mama care simte doar uitandu-se la copilul ei ce are nevoie, ce e bine sau rau pentru el. Stie de ce plange, ce doreste si ce il doare.

Trebuie sa simtim umanitatea in acelasi fel, sa prevenim loviturile, si pe masura ce aceasta dorinta creste sa incepem sa o dezvoltam putin din timp pentru ca sa o putem indrepta direct inspre bine si sa evitam suferinta. Nu este nevoie sa asteptam ca o foamete cumplita sa apara si sa faca oamenii sa sufere. Trebuie sa oferim oamenilor implinirea din timp. Lasa-i sa incerce si sa vada! Trebuie sa le explicam unde este directionata dorinta lor. Despre asta este vorba in diseminarea Cabalei.

Pe cei care deocamdata sunt satisfacuti cu modul lor de viata trebuie sa ii lasam in pace. Iar la restul trebuie sa li se explice unde pot gasi implinirea golului pe care il simt. Oamenii trebuie sa inteleaga ca o dorinta speciala este revelata in ei chiar in acest moment.

Pana acum ii lipsea cu desavarsire forma. Trebuie sa fie „formatata” si „racordata” la un nou program sau sistem, ca si un computer care pana acum era doar o bucata de metal sau plastic si trebuie sa „il aducem la viata” pentru a invata cum sa lucram cu programele. Apoi vom putea folosi aceasta dorinta a noastra.

Pentru toate acestea, este nevoie de o forta speciala care o primim datorita eforturilor noastre in grup, in studiu si urmarirea lectiilor. In acest fel treptat ne vom „reformata” si in functie de asta incepem sa adoptam o noua informatie spirituala care ne da implinirea si ne ajuta sa ne gasim directia in viata.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/24/2011, “Intelepciunea Cabalei si esenta sa”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ati spus ca nu trebuie sa ne suprimam egoul, ci mi degraba sa ii marim partea pozitiva. Ce ati vrut sa spuneti cu asta?

Raspuns: Este vorba despre care merge pe calea spirituala si intra in grupul Cabala. Cum poate cineva sa isi mareasca partea pozitiva cand el este in cadere?

Cand ma simt rau iau o pastila iar cand sunt in pasa proasta merg sa dansez. Dar facand aceste lucruri, nu imi suprim sau neg egoul chiar deloc. Daca te simti bolnav, faptul ca stii asta este bine, dar nu te chinui singur. Nu esti tu! Este doar o parte mica a egoismului tau care ti se arata. Nu o lua personal.

Negativul evolueaza constant in persoana pentru a dezvolta partea pozitiva. Ce este acest pozitiv? Nu este anihilarea egoismului sau echilibrarea lui in viata corporala. In nici un caz nu ar trebui sa compensez un minus cu un plus pamantesc. Nu conteaza cat de cumplita poate fi senzatia mea, doresc sa compensez minusul doar cu un plus spiritual. Altfel, as fi la fel cu „reformatorii” lumii.

In orice situatie, nu compensez negativul reducandu-l. De fapt, imi este dat deliberat intrucat nimic nu este intamplator in viata. Deci ce ar trebui sa fac? Trebuie sa imi cresc relatiile pozitive cu grupul, cu mediul potrivit. De ce? Pentru ca intregul meu viitor depinde de conectarea noastra reciproca intr-un sistem complex.

Daca egoismul evolueaza in mine, atunci este singura decizie corecta. Plusul meu sta pe calea spre grup. Daca in intregul meu egoism imi cresc conectarea pozitiva cu mediul, atunci este o forta cu adevart altruista cu care contrabalansez forta egoista. Concluzia este ca ma ridic la stadiul urmator prin compensarea minusului.

Atunci, si nu este nevoie sa o spun, un nou minus apare in mine, si trebuie sa ma inradacinez din nou in grup.  Dar in acest punct, grupul mi se pare chiar mai rau. „Idiotii, manechine cu inima de piatra. Nu-mi trebuie nimic oricum, plec sa ma racoresc”.

Astfel, persoana trepatat isi apleaca capul – din nou, si se intoarce la mediu pana cand obtine conectarea completa. Natura ne incurajeaza sa facem la fel, astfel ca suntem impreuna intr-un intreg. Deci, criza globala si totala dependenta a unuia fata de celalalt, ne arata in ce directie trebuie sa ne corectam.

Deci, am stabilit ca nu trebuie sa lucram impotriva egoismului, ci sa lucram sa il folosim in mod corect. Iar ca rezultat minusul il transformam in plus. Altfel, niciodata nu il vom avea.

”Eul” meu este un tranzistor, la fel ca si rezistenta necesara pentru obinerea curentului de la o sursa. Minusul si plusul creaza tensiunea care atrage si imi formeaza realitatea. De aceea, obtinand un anumit potential intre minus si plus, incep sa vad intreaga imagine a lumii superioare pe „ecranul” meu.
Din  Lectia a 2a de la Conventia din Berlin on 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Shamati #1, „Nu exista altcineva in afara de El”. Nu numai ca nu progreseaza in munca sa (spirituala), ci (si lui i se pare asta) va regresa, ii lipseste taria sa observe (vointa Creatorului) chiar „de dragul lui”, (in timp ce Creatorul este cel care il impinge inainte).

Noi nu cream o dorinta egoista reala, care sa fie in stare sa treaca peste tot. In schimb, incepem sa experimentam slabiciunea, indiferenta si modul nostru de actionare a pilotului automat. „Fie ce-o fi”. Mergem cu valul. Cateodata lucrurile sunt un pic mai bune, cateodata un pic mai rele.

Asta poate doar prin adevarata depasire a obstacolelor, deasupra ratiunii (sa avanseze). Ce inseamna „adevarata depasire a obstacolelor”? Asta inseamna ca indiferent de dorinta sau gandurile cuiva, fara sa aiba nici o predispozitie spre asta, persoana incepe sa se conecteze cu profesorul, grupul si cartile. Impreuna se numeste „mediu” sau vecinatati.

Dar chiar in acest caz, cand incepe sa se conecteze la ele, el este inca impins cand sus cand jos, dar in relatie cu profesorul, cu grupul, si cu sursa cartilor. Cateodata vrea, cateodata nu. Cateodata crede, cateodata nu. Cateodata s-a saturat, si alta data doreste sa mearga mai departe si asa mai departe.

Pe masura ce dificultatile cresc, persoana incepe sa simta ca nu este nimic atractiv sau special pe calea asta, si nimic nu il motiveaza sa avanseze. Nu exista scanteie, nimic care sa merite sa-l faca renunte la viata sa, la cariera si succesul sau.

Ca rezultat, persoana cade. Caderea sa este serioasa, reala, profunda si de durata. Deci, el va ajunge la concluzia ca nici grupul, nici profesorul, nici cartile sau efortul – nimic nu il va ajuta in afara de singura forta guvernanta, Creatorul.

De cate ori persoana cade si se ridica, toate starile care trec peste el sunt doar pentru a-l face sa simta totala si absoluta dependenta de Creator si doar de El.  Sa ne gandim de cate ori o persoana trebuie sa fie incercata din toate partile, scuturata, impinsa inainte si inapoi, sa i se arate existenta unui mare numar de forte si cauze pentru starile sale, astfel incat la final ea sa fie convinsa ca nu exista nimic in afara de singura, unica Forta. Daca aceasta Forta nu ma ajuta, atunci nimeni nu o va face. Vor veni doar sa ma salveze daca le cer asta.

Apoi urmatoarea nevoie apare la om: Creatorul sa il ajute. Formularea acestei cereri de asemenea nu este usoara. Nu se intampla intr-un singur moment, ci se formeaza treptat ajungand sa fie viu exprimata, energica si persistenta. Ca si un copil care cere ce isi doreste fara a tine cont de altceva, doar da-i ce cere, ca nu il poti face sa se razgandeasca. In acest stadiu trebuie sa ajungem. Iar in acest stadiu, Creatorul cu adevarat ne va ajuta.

Doar acei oameni care cu adevarat doresc sa vina aproape de Creator, cei care nu se multumesc cu mai putin, insemand sa ramana ca si copii indaratnici, lor li se da ajutor de Sus, deci ei nu vor putea spune ca am totul, deci ce imi mai lipseste?

From the 4th lesson at the Berlin Convention on 1/29/11

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus în repetate rânduri că ideile Cabalei ar trebui să fie aduse în psihologie şi in mintea ştiinţifica. Predau psihologia într-o universitate şi am observat că la fel ca toti ceilati oameni de ştiinţă, chiar şi psihologii au opinii foarte înguste. Deci, cum putem aborda psihologii? Cum putem aduce elemente ale Cabalei în psihologie?

Răspuns: În principiu, si eu am venit din lumea ştiinţifică. Dar am parasit-o. Cu toate acestea, eu respect oamenii care totuşi încearcă să găsească ceva despre natura, ei înşişi, şi lumea inconjuratoare. Desigur, ei sunt condusi de calităţi egoiste, dar asta e modul în care omul este şi nu poţi face nimic in legatura cu asta.
Psihologii, filosofii, şi alte persoane care studiaza ceea ce pare a fi lumea interioara a omului şi teoria cunoaşterii, precum şi oamenii de ştiinţă din domeniul diferitelor sisteme închise – toata   cercetarea lor se bazează pe natura noastră şi evoluţiile anterioare în toate ale ştiinţei . Ştiinţa se dezvoltă în cele cinci simţuri ale noastre şi este construita din aceste senzaţii.

Fireşte, toata această ştiinţă  este absolut egoista, pentru că vine de la senzatia din interiorul egoismului, calitatea noastra principala. Şi natural, psihologii, psihiatrii si filosofii nu sunt în măsură să înţeleagă Cabala, deoarece acesta funcţionează cu calităţi opuse. Aceşti oameni nu sunt mai aproape de obtinerea Cabalei decât toti ceilalti.

Asta pentru ca, în scopul de a dobandi Cabala, cineva trebuie să aibă un punct în inimă. În cazul în care este prezent, dacă o persoană are nevoie să cunoască „De ce exist?”, care nu vine de la socoteala filozofica inteligenta, ci din necesitatea sa personala, interioara, atunci el ajunge la senzaţia şi înţelegerea despre care vorbeste Cabala. Acest lucru nu se intampla imediat, ci pe parcursul unui studiu serios.

La început, el nu intelege despre ce este vorba, deloc. El stă la lecţii mai multe luni, ascultand şi dînd din cap, dar el încă nu are senzatiile interioare care apar sub influenţa Luminii, care sunt adecvate domeniului despre care vorbeste ştiinţa Cabala. Cu toate acestea, treptat, acest lucru se întâmplă. Noi trebuie să aşteptăm.

Acesta este modul în care copiii cresc. De-a lungul a 20 ani o persoană se ridica şi creşte şi abia  mai târziu ea devine potrivita pentru a trai in lumea noastra. Chiar dacă ea a fost născuta în această lume şi mediul său în întregime este, de asemenea, în această lume, încă îi iau 20 de ani pentru a deveni mai mult sau mai puţin independenta. Şi chiar şi atunci ea este alături de mama ei tot timpul …. Totusi, să presupunem că aşa este. Cu toate acestea, în cazul nostru este vorba despre lumea spirituala, un teritoriu complet neexplorat.

Cum mă pot pregăti pentru ea dacă nu mă aflu în ea? Cum ma pot adapta la ea, dacă eu n-o simt? Mi sa spus despre acest lucru în aceste cărţile şi eu nu înţeleg despre ce vorbesc. Deci totul se rezumă numai la influenţa Luminii Inconjuratoare.

Noi pur şi simplu trebuie să-i luam pe aceşti oameni şi să-i plasam sub influenţa Luminii Inconjuratoare dacă sunt de acord cu asta. Adică, trebuie sa-i plasam în mediul corect, sa evocam Lumina Inconjuratoare prin studiu, şi de-a lungul mai multor luni sau ani, vom vedea rezultatul. Acesta este singurul lucru pe care-l putem face. Dacă o persoană este de acord cu asta, acest lucru se va întâmpla cu ea, iar dacă  nu este de acord , nu se va întâmpla.

Cât de multe cunoştinţe  a dobândit în această lume nu are nici o legătură cu Cabala deoarece cunoştinţele pe care le-a dobândit sunt despre lumea noastră, acest tărâm, „in interiorul acvariului.” Deci cum poate aceasta sa-l ajute să afle ce este în afara? La urma urmei, acolo totul este structurat intr-un mod complet diferit.

Chiar daca el este un mare savant în lumea noastră, chiar dacă este Einstein însuşi,  se va trezi complet imperceptibil la ceea ce se spune aici. Este scris că nu persoana inteligenta este cea care va stapani lumea spirituală. Acesta nu este niciodată un criteriu! Acesta poate fi realizat numai de către o persoană cu un punct în inimă, care în mod corespunzător se situează sub influenţa externă a grupului şi influenţa interioară a Luminii. Din interiorul punctul din inima este influenţat de Lumina, şi din afara este influenţat de grup.

Sub influenţa acestor două parti, acest punct se mareste şi o persoană începe să  simtă primele zece Sefirot în interiorul său, pe masura ce creşte de la un grad la altul. Şi deodată – Kabang! Această senzaţie devine revelata în interiorul sau. Apoi, incepe sa inteleaga ceea ce a auzit, ceea ce a citit, şi despre ce au vorbit altii. „Oh, acum m-am prins!”

Din prima lecţie a Convenţiei de la Berlin din 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Internetul a aparut doar în urma cu aproximativ 15-20 de ani. Lui nu i-a luat nici măcar o generaţie să crească, dar exista cu siguranta o generatie ce a crescut pe Internet.

Şi dacă vom aştepta până cand următoarea generaţie soseste, peste alti 15 ani, vom vedea o umanitate foarte diferita. Aceasta va trăi toata pe Internet, în mod constant conectata în reţeaua comună de comunicaţii care conecteaza toata lumea prin intermediul unor dispozitive portabile, cum ar fi iPod, de exemplu. Şi vom menţine cunoştinţa unul cu altul numai prin intermediul acestei reţele virtuale.

Acesta va fi momentul în care tot binele şi raul nostru vor iesi la lumina, deoarece acest sistem are o forţă internă de care nu suntem conştienţi in acest moment. Trebuie încă să apară şi sa se manifeste.

Într-un loc unde oamenii sunt conectati unul cu altul, o „a treia componenta”, apare: un efect, un „derivat” in această privinţă. Să presupunem că suntem un grup de 10 participanţi care sunt interconectati. Aceasta înseamnă că există, de asemenea, o forţă cumulativă a grupului format din zece persoane.

Dar asta nu e tot! Când ne-am legat, o forţă suplimentară ia nastere, o componentă suplimentara produsa de unitatea noastra, rezultatul său, o „generalizare”, care include toate forţele speciale. Şi dacă ajungem conectati într-o singură reţea, în ciuda faptului că este complet falsa şi egoista şi a absorbit toate probele cele mai grave ale naturii noastre, cu toate acestea este o retea care ne aduce împreună. Şi, prin urmare, forţa care furnizeaza aceasta legatura va fi dezvăluita în acest loc.

Acesta expune o necesitate noua pentru noi. Această reţea în sine are o natura unica, un caracter şi legitimarea că ne va trage spre integrare, unificare şi dezvoltarea corecta, la o umanitate cu adevărat unificata.

Dacă ne-am conectat, indiferent cum, prin legături bune sau rele, această legătură ne va aduce la tipul corect de unitate în cele din urmă. Aceasta poate aduce unele lovituri pe cale dacă suntem egoisti si nu intelegem care este forma dreapta de evoluţie . Dar, în acelaşi context, se poate merge fără probleme şi bine. În orice caz, într-un fel sau altul, în cadrul acestei reţele, acolo funcţionează o forţă specială, care este cu un grad mai presus de noi.

Egoismul integrat, care este conectat şi se obligă să fim împreună, care a aranjat aceasta întreaga reţea şi pe noi în ea, pare a fi o forţă negativa, dar în interiorul ei, este unal pozitiva, care ne atrage treptat pentru a deveni ca unul. Sunt sigur că o vom dezvălui în viitorul foarte apropiat, bazandu-ne pe cât de ne dezvoltam acum.

Este un fenomen natural: Când oamenii se unesc, prin unificare şi ca un rezultat al acesteia, există o forţă suplimentară prezenta. Acesta este modul în care natura este proiectata. Ar putea fi o adunare a unor clovni sau a celor mai rai criminali, şi totusi, unitatea lor va produce un rezultat puternic (deşi eventual rău). Aceasta se datorează faptului că unirea în sine este dotata cu o forţă spirituală. La urma urmei, spiritualitatea este o conexiune.
Deci, conexiunea noastra poate fi buna sau rea pentru moment, dar, ca rezultat, tot ne va avansa.

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem echilibra sentimentele noastre cu mintea noastră?

Răspuns: Dar de ce am face asta? Fiind echilibrat nu este un lucru bun. Chiar dacă acest lucru este scopul nostru – sa ajungem la echilibru si armonie, cu toate acestea, atâta timp cât suntem pe cale, nu avem nevoie de acest lucru sa ne opreasca.

Invatam că Creatorul a creat dorinta de a primi, care este creatia, materia şi singurul lucru care există. Aceasta dorinta se dezvoltă cu ajutorul Luminii care a creat-o. Cu alte cuvinte, există o forţă speciala numit „Lumina”, „forţa de a darui,” sau „radacina” care a creat dorinta de a primi, forţa primirii.

Când dorinta de a primi va începe să se dezvolte cu ajutorul a Luminii, ea trece prin patru faze, fiecare dintre ele dand naştere la etapa următoare şi umpland-o, şi apoi acea faza isi continua dezvoltarea. Când această dorinţă ajunge la a patra fază de dezvoltare, ea începe să pună întrebări:  Cine sunt eu? Pentru ce traiesc? De unde am venit?

În esenţă, aceste întrebări sunt despre „radacina”. Şi pentru că dorinţa intreaba despre acest lucru, o minte începe să se dezvolte în cadrul acesteia. Lumina influenteaza vointa noastra de a primi în aşa fel încât nevoia de împlinire face dorinţa sa înceapa căutarea unei cai de a atinge ceea ce doreşte.

Vedem acest lucru  bazat pe modul în care suntem structurati. Ce includem înauntrul nostru? Particule pozitive şi negative: pozitroni si electroni, atomii care ne alcătuiesc şi se unesc în molecule. Acestia, la rândul lor, se conecteaza împreună în funcţie de valenţă lor. Deci, după ce totul este spus şi făcut, există două forţe: forţa de primire şi forţa de daruire.

Dar atunci când încep să se unească, ei formeaza celule de gândire. Acesta este motivul pentru care fiecare atom şi fiecare moleculă începe să simtă nevoia de a percepe in sine. Şi atunci când încearcă să se unească împreună,  cauta un mod de a se completa în funcţie de numărul de electroni liberi. Apoi se dovedeşte că, în virtutea acestor procese, se formează o minte.

După aceea particulele încep să se unească într-un mod care pare mecanic. Creierul nostru este, de asemenea, mecanic şi nu conţine nimic de Sus. Dar cauta dupa modul cel mai raţional, cel mai scurt si cel mai bun  pentru a ajunge la ceea ce doreşte. Aceasta se numeşte naşterea minţii în interiorul dorintei. O dorinţă mare dă naştere la o minte mare, in acord cu faptul că trebuie să atingă lucruri mari, în timp ce o dorinta mica produce o minte mică.

 Acest lucru este similar cu dezvoltarea unui copil. Un copil mic are dorinte mici şi o minte mică, dar cu cat mai mult ii dezvoltam dorinţele sale pentru ca el să ştie cum să ia ceva separat şi sa-l puna înapoi împreună, cu atat mai mult mintea lui se dezvoltă. Acelaşi lucru se întâmplă la nivelele mineral, vegetativ, şi animal.

Cu toate acestea, dorinta de a darui are un creier complet diferit. Acolo  ieşim din noi înşine la memoria comună, care este în afara noastră. Încep să dobândesc un sentiment extern, sentimentul de a darui, cu ajutorul  dorinţei mele de a atinge „radacina” şi  începând să ma conectez la dorinţa care se află în afara mea.

Dorinţele externe sunt situate între oameni şi sunt dorinţa comună pe care fiecare dintre ei o dobândeşte. În acelaşi mod o persoană dobandeste, de asemenea, mintea externa din afara fiecaruia dintre noi. În acest caz, dorinţele noastre şi mintea noastră sunt nelimitate. Atunci, eu nu-mi limitez mintea cu granitele personalitatii mele, ci dimpotrivă, ies intr-o dimensiune în care nu există limitări. Aceasta stare se numeste Lumea Infinitului.

Din prelegere în „Cabala L’Am” Hall pe 1/25/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce oportunităţi ne deschide noua o minte nelimitata?

Răspuns:  Incep sa percep creaţia in adâncimea materiei mele. Dacă mă uit la materie, fără participarea creierului meu, atunci vad doar modul în care aceasta apare extern. Dar, cu ajutorul minţii pot pătrunde în interiorul materiei şi vad din ce în ce mai profund rădăcinile ei până când ating  planul creatiei.

Merg prin materie, până la rădăcina care a dat naştere acesteia, până la Creator, până la planul creatiei. Obtin: De ce a fost născut şi care este funcţia sa de la începutul creaţiei şi până în prezent? Şi când mă întorc, ajung la sfârşitul creaţiei, deoarece începutul şi sfârşitul sunt într-un singur loc.

Se pare că procesul prin care trec este dobandirea unei minti. Prin urmare, atunci când parcurg 125 de niveluri spirituale, dobândesc mintea mea. Acesta este motivul pentru care această achiziţie este de 620 mai mare decât achiziţionarea unei minti in interiorul dorintei de a primi.

Din prelegere în „Cabala L’Am” Hall pe 1/25/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→