Creatorul a creat dorinta de a primi in forma unui punct si doreste sa aduca aceasta dorinta la auto-realizare prin mijloace ale actiunilor succesive. Este posibil sa ajungi sa cunosti ceva doar ca rezultat al cunoasteri opusului.

Prin urmare, dorinta de a primi trebuie sa devina constienta de sine si de Creator, unul despre celalalt. Cu alte cuvinte, trebuie sa ajunga sa cunoasca originalul, natura fundamentala a dorintei de a darui la fel de bine ca si natura fiintei create, dorinta de a primi, care a fost in mod intentionat creata ca opusa daruirii.

La origine, fiinta creata este privata de orice intelegere si realizare a naturilor,fie a uneia sau a alteia. Reprezinta un punct care este doar putin diferit de Creator, si din acest motiv este numit “ existenta din absenta,”  in timp ce Creatorul este “ existenta din existenta”. Asta e tot ce este despre fiinta creata. Poate atinge orice altceva din punctul asta : ca o comparatie cu Creatorul. In timp ce se dezvolta in relatie cu Creatorul, cu Lumina superioara, calitatea daruirii; fiinta creata se vede in final pe sine ca fiind maxim opusa LUI.

Maturizarea ei este o  cunoastere profunda,intelegere si atingere nesfarsita. Punctul ramane acelasi. Nu se schimba in nici un fel in afara de faptul ca obtine o profunda si adanca realizare a cat de opus este Luminii. Atingand acest abis, devine un ”monstru” groaznic, o inclinatie rea, obtinand maretia Luminii in opozitie cu ea.

Punctul atinge toate acestea in profunzime, reveland un abis insondabil intre el si Creator. Este imposibil sa intinzi un pod peste aceasta prapastie. In esenta, punctul atinge cat de mult este separat de Lumina.

Asta inseamna ca se dezvolta in perceptia lui, in intelegere si atingere. Creste negativ, reveland propria lui opozitie cu daruirea.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Cabala, Principiile Educatiei Globale.

Înscris în: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Intrebare: Cum ar trebui sa calific toti termenii cabalisti pe care ii studiem in Talmud Eser Sefirot, de exemplu, NHY si Nefesh?

Raspuns: Cand atingi lumea spirituala, vei simti Lumina care este numita  NHY sau Lumina Nefesh. O vei simti! Si apoi deasemenea vei intelege ce scriu Cabalistii.

Asta se numeste, “ sufletul persoanei il va invata .“ Il vei simti, si din senzatia ta, deasemenea vei intelege ceea ce este numit. Este ca si cum te-ai  afla intr-un oras necunoscut unde privesti la niste cladiri ce nu pot  fi recunoscute din exterior, iar tu spui, “ Acesta este un teatru care a fost  construit cu 300 de ani in urma. Si acesta este un muzeu.” De aceea tu descri tot ceea ce vezi. Dupa cum recunosti lucrurile, dezvalui si numele lor, esenta lor, si absolut orice.

Asta e numita atingere spirituala si inseamna ca sufletul unei persoane o invata. Este ca si cum ar fi un instructor in interiorul tau care te invata. Aceasta e sufletul tau. Asta este pentru ca tu rezonezi din aceasi sursa. De unde si-au luat Cabalistii aceasta cunoastere? Doar din atingerea lor. De unde a luat-o si Adam HaRishon, fiind prima persoana care a atins  spiritualitatea? El a revelat lumea lui interioara, lumea spirituala.

Aceasta nu este o lume imaginara care apare ca lumea noastra in aceasta scoarta externa a corpului. Cand patrundem inauntru, vedem lumea spirituala. Acolo Adam a revelat totul si a inceput sa cheme toate partile realitatii prin nume diferite. El le-a dat nume. In acest fel tu deasemenea vei stii cum este numit fiecare element al lumii spirituale.

Din Lectia din data de 3/25/2011, Talmud Eser Sefirot

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Intrebare: Cand crestem un copil noi facem tot posibilul sa il pregatim pe el sau pe ea pentru viata din aceasta lume, dar cum putem noi intra in lumea spirituala daca nu avem nici o idee despre cum e ea?

Raspuns: O persoana care, dupa ce paraseste casa parintilor ei sau lui, patrunde in viata  adulta si doreste sa aiba succes in ea se poate apleca spre experinta de viata a altora. Nu conteaza ce anume vrea sa fie, indiferent ca e un hot, un preot, un om de stiinta, sau doar un vanzator la piata. Toate aceste modele pot fi gasite in societate.

Oricum, o persoana care vrea sa avanseze spiritual nu are nici exemple si nici suport.Ea trebuie sa isi construiasca mediul ei bazandu-se pe sine. La urma urmei, singurul lucru care umple intreaga realitate este Lumina superioara, si nu exista nici un fel de lumi fara  persoana.

In momentul cand activez dorinta mea pentru spiritualitate, imediat eu aranjez toate lumile intre mine si Infinit. Este ca si cum ridic o scara indreptata spre lumea spirituala care exista doar in forma de Reshimot, gene informationale spirituale.

In articolul “Problema Atingerii Spirituale”  din cartea Shamati, Baal HaSulam scrie aceea ca toate lumile cu multiplele lor trepte exista doar in raport cu sufletele.De aceea eu nu pot cere, asa cum procedam in lumea noastra, sa fiu invatat cum sa ma comport in spiritualitate. Trebuie sa formez lumea spirituala – care nu exista –  eu insumi.

Este datoria mea sa vizualizez cum cel superior se raporteaza la mine si cum ma raportez eu la el. Daca ceea ce vad in imaginatia mea se potriveste cu Reshimot-urile actuale, atunci totul este aranjat minunat in mod instantaneu, in acord cu legea echivalentei de forme. Daca aceasta nu se intampla, realitatea spirituala nu exista pentru mine.

La urma urmei , exista doar raportat la persoana care o reveleaza, construieste, si o formeaza. Cu alte cuvinte, noi suntem aceia care trebuie sa construim lumea spirituala, si trebuie sa ne intoarcem catre Creator cu o cerere care sa se potriveasca precis cu ceea ce este stabilit de Sus in Reshimot-uri.

De aceea, in ebraica Creatorul este privit ca Boreh (Bo este “vino” iar Reh este “ sa vezi” ),din moment ce tu esti cel care il creezi pe EL. Tu esti acela care construieste aceasta forma.

Din Lectia zilnica de Cabala 3/18/2011, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Natura este binele absolut şi de aceea totul trebuie evaluat prin starea finală spre care aceasta ne conduce. În general, natura şi Creatorul sunt acelaşi lucru. Atunci de ce natura a aranjat în acest fel lucrurile, astfel încât în procesul dezvoltării, trebuie să trecem prin multe stări neplăcute, problematice, prin atrocităţi, pe drumul spre linia bună de sfârşit?

Răspunsul este simplu: Binele de sine stătăor nu există. Îl descoperim numai în comparaţie cu răul. Nu există bine fără rău şi de aceea trebuie să revelăm greşeli, împreună cu compensarea lor, din nou şi din nou. Numai în acest fel putem obţine adâncimea senzaţiilor. Contrastul dintre bine şi rău ne aduce înţelegerea şi pe calea dusă printr-o procesiune de stări, câştigăm experienţă în tranziţia de la rău la bine.

În această mişcare constantă, acumulăm tot răul înăuntrul nostru şi deasupra lui tot binele, iar apoi devenim conştienţi de distanţa dintre ele, abisul dintre infinitul cu minus şi infinitul cu plus. Toate acestea se potrivesc înăuntrul nostru, sunt absorbite în noi şi devin vasele sau volumul nostru.

Bine şi rău, plus şi minus, nu pot exista în noi separat. Nu există Creator fără creaţie. Vorbim despre Lumină numai în contextul unui vas care este deja prezent înăuntru. Nu îl vedem pe Creator separat de creaţie, pe care El a creat-o. Este imposibil dacă ceva a existat anterior pentru că chiar noţiunea de timp, chiar baza percepţiei dispare. Nu există nimeni care să zică ceva şi nimeni despre care să se spună. Totul este obţinut de creaţie.  Chiar dacă este al doilea în relaţia cu Lumina, este aşa numai în termeni de cauză şi efect.

Ari a scris:  Iată că, înainte ca emanţiile să fie emanate şi creaturile să fie create, Lumina Simplă Superioară umplea întreaga existenţă. În alte cuvinte, Lumina deja umplea realitatea, exista în ea şi era subiectul percepţiei sau senzaţiei. Atingând realitatea, un Cabalist ne-a povestit despre ea. Nu vom fi niciodată în stare să discutăm ceva ce nu am realizat înăuntrul vaselor noastre.

Din partea a patra  a lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 despre Educaţia Globală

Înscris în: Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Pe calea spirituală, alternarea între lipsă şi împlinire este inevitabilă. Dacă ar fi altfel, creaţia ar rămâne fără nicio senzaţie.

Totuşi, eu trec prin aceste cicluri în mod intenţionat. Toate mă aduc mai aproape de starea finală unde sunt inclus în binele absolut.

La finalul căii voi obţine binele, dar până atunci va trebuie să trec prin stări complet opuse. Câteodată mă simt bine, câteodată mă simt rău. Deci, ce trebuie să fac? Poate Creatorul cu adevărat să balanseze acest pendul, dorind să mă arunce in mod constant în caldură după care în frig?

Nu. El vrea ca eu să mă ridic deasupra senzaţiilor mele, atât cele rele cât şi cele bune, astfel încât să nu mai depind de ele. Stările vieţii mele pământeşti, materiale, suferinţa sau bucuria trupului meu, adică dorinţelor mele, trebuie să fie orientate spre scop. Dacă mă ţin de scop, atunci nu contează dacă mă simt bine sau rău. Îndreptarea spre scop este întodeauna bună.

Acest lucru este binele absolut. Nu aştept după linia de final, ci asced în mod continuu spre ea, ţinându-mă sus cu credinţă deasupra raţiunii. Apoi binele şi răul sunt benefice şi eu sunt complet independent de stările care mă conduc.

Nu trebuie să ajungem la asta la sfârşitul drumului, ci chiar iniţial. Este la fel cum un copil merge la şcoală în fiecare zi. Totuşi, în mod diferit faţă de copil, noi ascedem în locul în care putem vedea scopul şi putem înţelege că acesta este benefic pentru noi. Nimic nu este accidental, natura este absolută şi totul în ea este indreptat spre a conduce părţile creaţiei spre scopul final.

Dacă ne conectăm la scop, atunci chiar şi când ni se întâmplă cel mai rău lucru, nu îl vom percepe ca rău. Nu există nimic rău. În următorul moment această senzaţie este înlocuită de o senzaţie de bine, dar apoi din nou vom vrea să fim scufundaţi în senzaţia bună de deasupra capetelor noastre. Vrem să ne bucurăm pentru că continuăm să mergem spre scop – deasupra tuturor lucrurilor bune şi rele, în egală măsură. Aceasta este educaţia corectă.

Umanitatea nu va putea să meargă înainte decât dacă primeşte explicaţia imagini comune: Trecem printr-un anumit proces şi indiferent de ce se întâmplă, ne ţinem de scop. În acest caz, toate valurile vin asupra noastră în pace şi totul va fi ca să ne ajute.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 Despre Educaţia globală

Înscris în: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Sunt într-o reţea de forţe care mă influenţează. Suma lor totală reprezină natura. Care este scopul ei? Ce vrea de la mine? Spre ce mă îndreaptă?

Îmi este clar că dezvoltarea mea mi se dezvăluie cu un scop. Sunt convins de asta, prin exemplul dat de alte părţi din natură. De exemplu, o fructă mică, acră, creşte într-un măr mare, suculent şi dulce.

La fel ca nivelele de dezvoltare vegetale şi animale ale naturii, aşa şi eu mă dezvolt, parcurgând stări opuse, care sunt bune şi rele. Este imposibil să avansezi numai pe o singură parte. Le alternez, făcând un pas cu stângul şi apoi cu dreptul, din nou şi din nou. Revelez tot timpul o lipsă care corespunde viitoarei împliniri.

Atunci fac o calculaţie: Încotro mă duce acest proces? Unde mă direcţioneză natura? Şi văd că mă obligă să sufăr o dezvoltarea socială. Pe parcursul ultimelor milenii, umanitatea a trebuit să dezvolte societatea din ce în ce mai mult şi, în interiorul societăţii, să dezvolte interconexiunile dintre noi.

Revelăm răul, egoismul nostru, ura dintre noi şi, ca rezultat, începem să înţelegem nevoia de a ne uni. În lumea modernă, globală, acest lucru devine evident.

Care este utilitatea? Utilitatea este că eu intru în următorul nivel al dezvoltării mele, nivelul naturii coumune a universului. Voi obţine binele absolut şi voi dobândi similaritatea cu natura perfectă.

De aceea, nu iau în considerare stările intermediare prin care trec de-a lungul drumului. Dacă am scopul în faţa ochilor minţii şi mă gândesc constant la el, atunci simt binele şi acum. Cel mai important lucru este să plutim la suprafaţă, deasupra tuturor acestor senzaţii prezente, atât bune cât şi rele.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 despre Educatia Globala

Înscris în: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Haide să îţi spun un secret, dar este numai între tine şi mine. Ascultă: Trăim într-o lume minunată, fantastică. Totul este minunat; există numai bine, pace şi conciliere peste tot pe unde te uiţi. Dar tu nu simţi nimic din asta. Eşti nemişcat, zăcând inconştient, fără nicio senzaţie.

De ce? Pentru că realitatea ta este cu o singură faţă. Fără să te conectezi la opusul ei nu simţi nimic. Şi asta pentru că tu eşti creat şi creaţia nu discerne lumina fără întuneric.

Impasibil şi nemişcat, tu exişti în Creator. Atunci cum poate El să îţi reveleze această minunată lume – sau în alte cuvinte, să se reveleze El însuşi? Cum poate Creatorul să ţi se reveleze?

Există doar un singur mijloc: să îţi perturbe somnul cu o picătură de rău, astfel încât atunci când guşti, te vei trezi şi te vei găsi într-un bine infinit. Şi asta face El acum.

Altfel, ai rămâne pentru totdeauna fără a putea simţii. Nu ai fi în stare să realizezi starea ta, să o măsori sau să înţelegi unde şi cine eşti. Nu ai avea niciun pământ sub picioare.

Prin vis auzi şi speri că este posibil să faci o conexiune către fundaţia eternă în care exişti, să te plasezi într-o dependenţă constantă faţă de ea şi, orice s-ar întâmpla, să îţi măsori şi să îţi verifici senzaţiilor numai prin ea.

Atunci când faci asta, totul se rezolvă în afara ta şi nu există niciun rău în lumea ta. Şi asta pentru că tot ceea ce îţi devine revelat, tot opusul, contururile întunecate, sunt menite numai pentru a-ţi arăta şi sublinia binele şi lumina.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 despre Educaţia Globală

Înscris în: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu.→

Lumea spirituala este un suflet unificat, unul singur  pentru toti. Prin unirea cu ceilalti, fiecare atinge acelasi suflet integral. In articolul “ 600.000 de Suflete,”  Baal HaSulam scrie ca nu exista nimic in lume decat un singur suflet.

Fiecare persoana atinge acest suflet colectiv intr-o maniera individuala, in raport cu programul lui sau ei sau Reshimot ( gene spirituale), exact asa cum in prezent, observam lumea inconjuratoare si o vedem fiecare in felul nostru. Eu nu pot compara gustul pe care eu  il obtin de la o anumita mancare cu cel pe care il obtin alti, sau impresia mea asupra unei picturi pe care o priveste si un altul. Fiecare are impresii care se potrivesc cu Reshimot-urile lui.

Chiar daca stam in fata aceluiasi tablou in spiritualitate, aceleasi lumi si Partzufim, fiecare primeste o impresie individuala a lui. Aceasta unicitate nu dispare.

Cum ma unific  cu sufletul integral?  O faci prin modalitatea dorintelor. Sa presupunem ca sunt in centrul lumilor spirituale: Assiya, Yetzira, Beria, Atzilut, Adam Kadmon (AK), sau lumea Infinitului. Prin iesirea din mine, din egoul meu, si unificarea cu ceilalati, eu obtin dimensiunea sufletului integral. In el, eu percep lumea spirituala. Cu cat ma indepartez de egoul meu, obtinand Kelim-urile(vasele) celorlalti, cu atat mai exaltata este lumea pe care o percep.

Cum fac asta?  “Acumulez” noi dorinte din moment ce am doar un punct, un embrion, al sufletului. Noile dorinte pe care le obtin unificandu-ma cu ceilalati sunt, de fapt, Kli-ul (vasul) sufletului meu.

Din partea a doua a lectiei zilnice de Kabbalah 3/18/2011 “ Introducere la Cartea Zohar”

Înscris în: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu.→

Intrebare: Intreaga umanitate trebuie sa atinga scopul ultim. De aceea, orice abatere de la calea corecta pare foarte infricosatoare.

Raspuns: Esentialmente,  noi mereu ne corectam miscarea in functie de  deviatie. Cu fiecare pas pe care il facem ne distragem de la miscarea precisa indreptata spre scop – si examinam aceasta abatere.

Cheia este sa verificam deviatia inainte sa facem alt pas. Doar un singur pas poate fi facut in directia gresita, si apoi persoana trebuie imediat sa se intoarca, pentru a evita sa faca doi pasi gresiti, si special trei pasi pe calea falsa. In cazul scarii, persoana pierde complet oportunitatea sa se examineze pe sine si se va indeparta de cale cu siguranta. (Studiem aceasta in Talmud Eser Sefirot in sectiunea despre iesirea Luminii din Partzuf si conexiunea cu starile anterioare inainte de al 3-lea pas.)

Din partea a doua a lectiei zilnice de Kabbalah 3/28/2011,  Cartea Zohar

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Două forţe opuse acţionează în natură, dar se obligă să atinga echilibrul reciproc la toate nivelurile. Totul se străduieşte pentru echilibru.

Singura excepţie este gradul uman. Într-un fel ciudat, natura ne-a lăsat un “teritoriu liber”: societatea umană. Pe masura ce se dezvoltă, acesta nu ajunge la echilibru, ci invers, isi iese din mana: oamenii doresc numai distrugere pentru oricare altii.

Astăzi ne confruntăm cu provocări enorme. Noi suntem sudati împreună, depindem unii de altii şi, astfel, oricine poate declanşa un dezechilibru catastrofal, care va lovi întreaga rasă umană.

Dar, spre deosebire de nivelurile anterioare de dezvoltare, astăzi putem crea echilibrul in noi înşine. Aici primim “mingea în mâinile noastre”, astfel încât sa ajungem la echilibrul cu natura pe “teritoriul nostru”, în mod independent. Natura iti lasă posibilitatea de a deveni liber, sanatos, sensibil şi independent in natura umană. Dacă doresti în continuare ca natura să acţioneze asupra ta, vei rămâne o fiară.

Ai o alegere: fie esti condus de natura , fie să lucrezi singur şi sa umpli golul. Acesta este exact locul unde o persoană trebuie să împlineasca predestinarea lui sau a ei şi sa creeze echilibrul, care va finaliza toate alte dezechilibre.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/28/2011, Principiile Educatiei Globale

Înscris în: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→