În timp ce citeşti Zoharul, nu trebuie să uiţi că el vorbeşte de legăturile dintre noi. Cei răi şi cei drepţi, o seară de sâmbătă şi zile ale săptămânii, zi şi noapte, nemişcatul, vegetalul, şi natura animală, omul, Templul, un câmp şi un copac, toate aceste cuvinte descriu numai tipurile de conexiune dintre suflete, conexiunile lor la nivelul nemişcat, vegetal, animat şi vorbitor.

Ei nu vorbesc despre nimic altceva, pentru că nimic altceva nu există. În interiorul acestei conexiuni, în funcţie de tipul ei, noi experimentăm lumea. Combinaţii de forţe, legând sufletele împreună ne desenează imaginea lumii pe un ecran pentru noi. Astfel percepem noi realitatea.

Cărţile cabaliste descriu numai conexiunea dintre noi, deoarece nu există nimic altceva despre care să scrii. Nu este nimic altceva şi lumile sunt descrieri ale nivelelor de conexiune între suflete.

Există o dorinţă de a simţi plăcere, fără formă, şi ce este descris, sunt stagiile transformării ei pentru a se conecta cu alţii. Unindu-se cu alţii, făcând eforturi, şi atrăgând Lumina Reformatoare, discernăminte şi împliniri, creatura descoperă pânza de conexiune dintre toate părţile ale unui suflet întreg, Malchut a Infinitului. Despre asta citim noi.

Cabaliştii nu percep nimic mai mult. Creatura percepe realitatea detaşată de conexiunea cu ceilalţi şi o denumeşte lumea asta, sau se simte legată de ceilalţi prin forţa de a dărui ce îi dă viaţă, şi în cazul ăsta, lumea superioară îi este revelată.

Lumea superioară este relaţionarea cu ceilalţi şi tot ce găsesc în ei. Ce găsesc? Este proprietatea de a dărui. La aceasta se face referire prin “a dărui pentru a dărui”. Relaţiile de acest fel sunt descrise prin “nu fă altora ce urăşti să ţi se facă.” Mai târziu relaţiile devin mai puternice, şi simţim dragostea în ele, şi sunt descise prin “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.”

Relaţiile de dăruire conduse de principiul “Nu face celorlalţi ce urăşti să ţi se facă” sunt considerate ca fiind al doilea templu, nivelul Bina, Mochin de Neshama. Relaţiile de tipul “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” sunt considerate ca fiind primul Templu, nivelul Mochin de Haya.

Totul vorbeşte doar de legăturile dintre omanei. Toate cuvintele pe care le putem folosi, întreaga realitate pe care o putem revela, totul nu este nimic mai mult decât conexiunea dintre oameni.

Lipsa de conexiune în care trăim ne apare sub forma acestei lumi. Vederea mea, percepţia mea în reţeaua egoistă dintre toţi, la nivelul minim, este văzută ca fiind această lume. În consecinţă, eu descopăr legătura puternică, reală, egoistă dintre noi, ca fiind linia stângă, o klipa (carapace, forţă impură).

Totuşi, nu avem o altă percepţie sau înţelegere, o altă realitate sau existenţă, cu excepţia conexiunii dintre noi, fie ea bună sau rea. Cartea Zohar vorbeşte numai despre aces tip de conexiune.

Despre ce altceva mai pot Cabaliştii să scrie? Nu este nimic altceva în realitate tot ce îmi pare mie ca fiind nivelele nemişcat, vegetal, animal sau uman, diferite obiecte, acţiuni, gânduri, decizii, construcţii, mobilă şi vehicule, toate acestea, dacă ne putem imagina, sunt relaţii interumane în formele lor corecte şi incorecte.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabalan 2/27/2011, “Introducere la cartea Zohar”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cu cât facem mai multe eforturi de dragul succesului grupului, cu atât simţim mai mult că lucrăm pentru propriul ego…

Răspuns: Ar trebuie să te bucuri de asta, pentru că este revelaţia răului. Fără a revela răul, nu vom obţine bunătatea.

Văd că, la sfârşit, singurul lucru pe care vreau să îl obţin din acţiunile pe care le fac de dragul grupului este de a extrage un beneficiu personal. Ce urmează?

Problema este că numai acest punct al revelaţiei nu este suficient. Nu poţi face nimic cu el. Acţiunea mea trebuie să fie aţintită; trebuie să aibă un vector. Altfel, forţa mea interioară rămâne doar un potenţial, ca un motor decuplat. Poate fi un motor bun, cu o capacitate de 200 cc, dar la ce bun?

Trebuie să ridic dorinţa mea şi să o îndrept către o anumită acţiune. Asta înseamnă că am nevoie de două puncte pentru a face un vector. Mintea este cea care dă direcţie forţei mele. De aceea forţa şi raţiunea lucrează bine una cu alta. Asta este conform legii.

Deci, chiar dacă am atins disperarea în atitudinea mea faţă de grup, asta nu îmi aduce încă oportunitatea de a acţiona. Acum trebuie să îmi conectez starea de scop. Tocmai am simţit că sunt opus faţă de mine însumi. Egoismul a fost revelat în acţiunile mele, sau în una din acţiuni: am făcut-o pentru mine şi nu am putut să o îndrept către prieteni.

În primul rând trebuie să îmi amintesc că nu există nimeni în afară de El. Problema nu este că eu nu am reuşit, ci că Creatorul a organizat această situaţie pentru mine, ca de altfel şi analiza ei. Devine clar că nu aş fi putut să fac nimic datorită egoismului meu, şi asta pentru că Creatorul a dorit să mă înveţe, să îmi arate că sunt condus de ego.

Atunci, ce trebuie să fac? De ce a vrut El să mă simt aşa? Pentru că în acest fel voi realiza importanţa scopului, calitatea dăruirii, care este opusă la ceea ce tocmai am revelat.

De unde voi lua această importanţă? Chiar din această stare. De fapt, nu există nicio Lumină fără vas, nicio senzaţie care să nu includă combinaţia a celor două, a Luminii şi a Kli. Cu ce mă compar pentru a simţii că sunt rău? Se întâmplă în comparaţia a ceea ce înţeleg eu că este dăruirea, imaginându-mi că aş putea să acţionez mai bine, tratându-mi prietenii mai bine.

În acest caz, există deja două puncte! Atunci, cum pot eu să comut din punctul propriei mele insignifianţe şi imoralitate în punctul dăruirii? Ce îmi lipseşte? Îmi lipseşte forţa şi asta trebuie să cer.

Dar asta nu este totul. De ce trebuie să o cer? Fac asta pentru a mă simţii bine, pentru a nu mai simţii repulsia faţă de mine însumi? De fapt, egoismul meu suferă datorită revelaţiei recente. În acest caz, reiese că încă sunt egoist, numai că am trecut prin a doua răsucire şi sunt la al doilea nivel al iubire de sine.

Mai degrabă, eu nu vreau ca toată munca şi rezultatele mele să urmărească profitul personal. Vreau să execut o acţiune în care voi descoperi plăcerea pentru Creator. El mă corectează şi vreau asta pentru a-I dărui Lui plăcere.

În acest fel încerc să avansez înainte, puţin câte puţin, şi apoi încă un pic, cât este posibil. Acestea sunt primele mele încercări, pe care trebuie literalmente să le mestec, gust cu limba sau, mai exact, să le sparg cu dinţii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/28/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Exista o mare diferenta intre lumea sparta a lui Nekudim si lumea Atzilut care a fost creata pentru a o corecta pe cea trecuta. Lumea Nekudim apare din unificarea (Zivug) peste Reshimot (genele informationale) “2/1” (Bet/Aleph), si lumea Atzilut peste Reshimot “1/0” (Aleph/Shoresh).

De aceea, corectiile lumii Atzilut nu suporta comparative cu fluxul existent in lumea Nekudim intrucat Atzilut este de un million de ori mai slab decat lumea Nekudim. A fost nascut cu forta dorintei al gradului “zero”, comparativ cu gradul “unu” pe care Nekudim il are. Este ca stadiul mineral comparativ cu cel vegetativ.

Atunci cum un mineral reformeaza o planta? O “inghite” in sine la fel cum plantam o floare ingropandu-I samanta in pamant. Asemanator, lumea Atzilut atrage lumea Nekudim mai aproape, o depoziteaza inauntru, primind astfel forta cresterii: la inceput cel vegetativ, urmat de animat si la sfarsit cel uman. Toate acestea datorita faptului ca absoarbe fortele de la altii.

Astfel, asa cum este scris “ Totul deriva din regnul mineral, din pamant”. Intr-adevar, nu are viata si este incapabil de vreo crestere si dezvoltare, dar deoarece il contine pe cel vegetativ in interiorul sau, valoarea sa creste la nivelul plantei care va creste in el. Astfel este privit ca un sol fertil.

Fertil inseamna ca da viata unei noi vieti. Dar cum poate regnul mineral sa genereze ceva nou? Poate doar ajutand planta sa incolteasca.

Din partea a 3a a Lectiei zilnice de Cabala 2/27/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot incerca in continuare sa unesc lumea daca vad o asa cantitate de arme si cum se pregatesc pentru razboi?

Raspuns: Trebuie sa facem ce depinde de noi. Lumea a ajuns la stadiul inspaimantator si se misca cu rapiditate catre evenimente de nedorit, dar in afara de asta, ramane impartit in grupuri, si nimeni nu doreste sa isi strige interesele, chiar in fata unei amenintari de explozie iminenta.

Fiecare tara se apara singura si are o politica de protectionism, incercand sa se separe de ceilalti. Aceasta tendinta duce la razboi. De fapt, nimeni nu doreste sa se uneasca cu ceilalti si sa aiba grija si de interesele lor. Asemenea jocului de copii unde dintr-o mica mandrie egoista se ajunge la conflict, cu exceptia faptului ca fiecare dintre tari detin arme mortale.

Trebuie sa acceptam faptul ca aceste conditii plasate in sufletul colectiv trebuie sa fie reformat si sa se incerce corectia acestor fenomene. Intelegem ca de la un punct tot ceea ce vedem in lume este testamentul lipsei noastre de efort.

Toti ceilalti oameni sunt lipsiti de liberul arbitru si de capacitatea de a intelege ce se intampla. Cum ar putea atunci sa corecteze ceva? Ei sunt condusi de Sus. Trebuie sa facem in asa fel incat la nivel mondial cupa milei sa depaseasca cupa vinovatiei. Aceasta alegere este doar in mainile noastre.

Nu putem invinui pe ceilalti, iar starile prin care trec sunt consecintele actiunilor noastre. Distanta dintre ei ne arata scurgerea infiltrate in natura dezlantuita in comparatie cu cat de repede facem corectiile in partea noastra. Suntem atat de mult ramasi in urma!

Celor care li s-a dat liberl arbitru si li s-a aratat in ce masura lumea ridica cupa vinovatiei trebuie sa fie constienti de ceea ce fac. Este scris “ar trebui sa ne consideram pe jumatate pacatosi, pe jumatate virtuosi”, si “iar daca cineva face o fapta buna, el se ridica pe el si lumea intreaga pe scara meritelor”.

Deci unde sunt faptele noastre bune? Se pare ca putem face mult mai mult decat facem. Daca vedem ca lumea experimenteaza o problema mare, ea se indreapta direct spre tine, toti spunandu-ne ca inca nu am atins unificarea, diseminarea, unitatea, anularea sinelui si garantia pe care ar trebui sa o obtinem. Sa speram ca ne vom trezi, la fel ca si prietenii noastrii din toata lumea.

Trebuie sa ne gandim la asta foarte bine deoarece conditiile in lume sunt foarte amenintatoare si totul depinde de noi. Fac apel la toti cei  care ne asculta si care ni se alatura din intreaga lume. Doar noi, doar gandul nostru de unitate este capabil sa corecteze lumea si sa nu lase acest stadiu periculos sa creasca intr-o asa masura incat sa intre in confruntare si colaps.
Dinb partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala  2/27/2011, “Introducere la  Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este conectarea dintre radacina sufletului unei persoane si abilitatea sau inabilitatea de a se conecta cu alte suflete, gradul dorintei de unitate?

Raspuns: Fiecare persoana in lume are o radacina a sufletului: o scanteie spirituala, un punct in inima. Acest punct se poate dezvolta intr-o asemenea masura incat persoana va fi atrasa spre ceva mai inalt, dincolo de aceasta lume. Apoi ajunge la stiinta Cabalei si intra in grup.

Acolo se afla de asemenea oameni al caror punct in inima nu s-a dezvoltat inca si fiecare isi traieste viata personala, materiala. Dar chiar daca acest punct “arde” cu putere intr-o persoana, si el doreste cu ardoare sa atinga spiritualitatea – Creatorul, scopul in viata si rostul sau – acesta este doar un punct si nu mai mult.

Ce ar trebui sa faca mai departe? Trebuie sa inteleaga ca sufletul acelei persoane este format din scanteile spirituale pe care le-a atasat acestui punct de fiecare dintre cele 7 milioane de persoane.Sufletul fiecarei persoane este agregatul unitatii tuturor acestor puncte impreuna. De aceea, daca acum ma unesc cu toti aceia care acum se afla la conventie, daca imi adaug aceste 600 scantei spirituale, atunci obtin puterea de unitate a tuturor celor 600 puncte impreuna.

Cum este asta posibil? Cum ma pot uni cu dorinta lor ca sa obtin spiritualitatea? Pot doar sa o fac cu ajutorul lui “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” pentru a deveni “un om cu o singura inima”, cum scrie in articol, “Matan Torah”.

Daca ma conectez cu ei in acest fel, atunci obtin un camp de unire – o dorinta constand din multe scantei. Ca atunci cand devenim “un om” si inauntrul acestei dorinte pot revela spiritualitatea.

Aceasta dorinta este numita vasul sau Kli-ul sufletului meu pentru ca eu am adaugat toate aceste puncte singur. Daca altcineva, unul din aceste puncte pe care mi le-am atasat, la fel ataseaza pe toata lumea, acesta va fi numit sufletul sau. Insemnand ca punctul sau este unul la care a adaugat celelalte puncte. Acesta este sufletul sau.

Fiecare persoana adauga toate punctele din afara, si in felul acesta I se formeaza sufletul. Dar daca nu si le ataseaza, atunci nu are suflet. Are doar punctul, radacina sufletului sau.

Conform acestei forte de unificare a acestor suflete in interiorul meu, cantitatea si forta unitatii dintre ele, inauntrul lor, eu dezvalui Lumina, viata, existenta. Pe masura ce se conecteaza intre ele, incep sa se uneasca si sa fie revelate in forma unui sistem singular, asemanator unui corp prin care sangele si limfa circula, impulsurile nervoase trec si in care diverse actiuni au loc. Incep sa simt viata acolo.

Imi adaug aceste puncte treptat. Conectandu-le, incep sa simt cum un dispozitiv mic se formeaza in interiorul meu: un embrion. Apoi creste, dezvoltand in decursul a noua luni. Simt cum  ii adaug mai multe si mai multe puncte, si astfel creste constant.

Diverse actiuni interioare au deja loc inauntrul lui. Un anumit fel de viata incepe sa se arate. Incep sa recunosc diferite procese in el, pana cand la final se naste. Asta inseamna ca incepe sa traiasca propria sa viata. Apoi se desparte de forta superioara si traieste prin propriile puteri. Acesta este sufletul. In acest fel fiecare din noi ne construim sufletul.

Din prima lectie de la Conventia de la Marea Moarta 2/24/11

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este un ecran (Masach)?

Raspuns: Ecranul este ceea ce aduce Lumina si dorinta la echivalenta. Suntem subiectii legii echivalentei formelor, pe care trebuie sa o atingem intre creatie si Creator.

Creatorul isi retine calitatile Sale naturale, in timp ce creatia obtine intentia externa a daruirii deasupra dorintei naturale de a primi, si obtine aceaste intentii de la Creator. Ambele trebuie sa fie similare si identice datorita acestor calitati. Persoana trebuie sa obtina forma Creatorului. De aceea este numit om (Adam, ceea ce inseamna “similar” Creatorului).

Genele informationale a stadiilor urmatoare (Reshimo) includ perechea: Lumina si dorinta. Aceasta este imaginea catorva stadii spirituale care nu sunt inca realizate. Ele sunt create pentru tine, sa le iei si sa le transformi intr-un stadiu real.

Sa presupunem ca avem un restaurant si o persoana flamanda. Dar aceasta persoana infometata (tu) trebuie sa vina la restaurant, sa plateasca si sa primeasca mancarea. Apoi vei putea sa iti satisfaci foamea. Altfel spus sunt necesare cateva actiuni: efortul, plata, si primirea implinirii.

Pe de o parte conditia este foamea, pe de alta parte implinirea este “Reshimo”.  Restul muncii mele pentru a o implini este numit “ecran”.  Ecranul este ceea ce creaza un stadiu spiritual dintr-un Reshimo potential. Un Reshimo este ca o informatie din calculator, inregistrata undeva pe “discul” meu. Cand apas butonul si apare informatia sub forma unei imagini, primirea deja este indeplinita.

Din partea a 4a  Lectiei zilnice de Cabala 2/28/11, “Introducere la Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→