Când spun: „Nu este nimeni altceva în afară de El,” înseamnă că accept asupra mea o anumită funcţie în lume şi nu merg doar cu fluxul, trăind un moment după altul, spunîndu-mi „las-o să fie.” Dimpotrivă, in fiecare clipa imi concentrez dorinţele şi gândurile spre a corecta conexiunea mea cu lumea şi depun eforturi pentru a găsi în ea o singura forţă de conducere. Acest efort al meu este considerat ca fiind „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?”

Să presupunem că ma imbolnavesc şi merg sa vad un doctor, dar în timp ce fac acest lucru, eu nu ma ingrijesc doar de corpul meu animal, ci mai degrabă, ma gandesc cum sa adaug totul la aceasta forta unica. La urma urmei, medicul, medicinasi eu, suntem toti părţi ale sistemului integral. Medicul este condus de către Creator, iar medicina a fost descoperita datorita Lui. Cu alte cuvinte, trebuie să conectez tot ceea ce imi pare ca existenta separata din fiecare: medic, medicina, boala mea şi cu mine la o sursă singulara.

Şi mai târziu, când ma recuperez, trebuie să spun că toate acestea au fost unificate de la început. Creatorul a transformat pur şi simplu circumstantele, astfel încât sa le unific în mine însumi şi sa vad unitatea Lui.

Lecţia zilnica de Cabala 2/18/2011, Baal HaSulam, Scrisoarea 16, 1925

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cineva lucreaza constant cu constiinta noastra in lumea fizica: toata mass-media, filmele, televiziunea şi ziarele. Noi primim exemple de viaţă în şcoală, acasă, de la mediul nostru, prieteni şi întreaga lume. Suntem mereu sub această influenţă, fără ca măcar sa ne dam seama cât de mult depindem de asta şi urmam aceste valori insuflate.

Se pare că în lumea noastră corporala efectuez doar dorintele altcuiva. Dar în lumea spirituală am rămas cu o absoluta goliciune şi nu ştiu ce să fac cu ea: Unde sa merg sau ce se întâmplă? Şi acest lucru este foarte dificil.

Dar, pe de altă parte, trebuie să înţelegem că în lumea noastră nu efectuam orice acţiuni independente şi niciodată nu realizam propriile noastre dorinţe, niciodata nu alegem cum sa ne imbracam, ce să mănâncam, ce să gandim, profesia noastră, sau partenerul de viaţă. Primesc toate gusturile de la mediul inconjurator şi muncesc în acord cu acest program. Când moda se schimba în lumea înconjurătoare, imi schimb imediat direcţia şi încep s-o alung.

Ne-am obisnuit deja sa trăim aşa şi de aceea ne simţim confuzi cand dam brusc de libertate: Nu mai ştim ce să facem cu ea. Este exact ceea ce se întâmplă cu dezvoltarea noastră spirituală. Ni s-a dat libertatea completă în ea. Ce facem cu ea si de unde sa obţinem exemple?

Dar dacă ti-ar fi fost date exemple, tu nu te-ai dezvolta ca o persoană liberă care posedă libertatea de alegere. Nu ai găsi sau dezvălui sufletul tău. O persoană stă nedumerita, fără să ştie cum să continue.

Acesta este motivul pentru Cabalistii ne recomanda să învăţăm de la natură, din mediul înconjurător. Natura, generalul sau, forta superioara, este Creatorul. Avem nevoie să învăţăm de la El şi noi trebuie să-l descoperim. El trebuie să devină mediul nostru şi noi trebuie sa luam exemple de la El.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Afecteaza egalitatea moderna a sexelor relaţiile dintre bărbaţi şi femei?

Răspuns: „Egalitatea” pe care o stabilim în conformitate cu raţionamentul nostru egoist nu este cu adevărat egalitate, ci o denaturare a legilor naturii. În natură, înclinaţiile masculine şi feminine nu sunt identice, ci dimpotrivă, ele sunt diferite opuse, şi la distanţă una de alta, prin toate calitatile posibile interioare si exterioare de personalitate, activitate de viaţă, fiziologie şi orice altceva. Prin trasarea unui semn egal între ele, noi zdrobim natura şi cream o fisură imensa de care nu va beneficia nimeni în cele din urmă.

Nu trebuie să explic ce inseamna a merge împotriva legilor naturii. În loc sa învăţam din natură şi sa dam fiecarui gen o formă corespunzătoare cu acesta, noi încercăm să facem tot ce ne vine în minte la un nivel asa de înalt care ne va aduce mult mai multe necazuri. În final, nimeni nu va fi fericit cu această „egalitate”.

Prin natura, trebuie să fiu un barbat cu calităţi specifice şi să efectuez o funcţie specifică. Am un adapost pe care trebuie să-l iau. Acesta este locul meu de conciliere, corecţie, împlinire şi perfecţiune. Prin urmare, nu sa fac pe plac egoismului care mă conduce şi să acţionez cum vrea el, la comenzile fortelor egoiste. Nu există nici o îndoială că toate acestea dăunează grav lucrurilor.

Să sperăm că vom merge cumva de la corupţie la corectare. Cu toate acestea, există multe necazuri care ne aşteaptă pe această cale.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 3/7/11, in Femeile

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să fie făcut în legătură cu faptul că oamenii se tem de femeile puternice, fugind de responsabilitate şi de iniţiativă?

Răspuns: Noi insine am adus acest lucru. O femeie nu vrea să fie puternica. Nici o femeie nu vrea să fie un expert cu scopul de a câştiga bine şi de a creşte ea singura copiii. Prin natura, o femeie aspiră sa tina o gospodarie. Ea vrea copii şi ca totul să existe în acord cu natura. Dar dacă barbatii nu îndeplinesc responsabilităţile ce le revin, atunci, fara a avea alta solutie, femeile din zilele noastre sunt forţate să acţioneze cu forţele proprii. Şi imi scot palaria in fata lor pentru asta.

Ca rezultat, vedem că femeile sunt mai independente şi se adaptează mai bine în lumea noastră. În plus, ele au rezistenta naturala, care depăşeşte pe cea a bărbaţilor. Ele au energie şi forţe ale spiritului, deoarece la sfârşitul zilei, ele sunt mai aproape de natura.

Pe de altă parte, un barbat pur şi simplu pluteste in nori. El este ca un copil mare care a gasit o profesie în calculatoare sau in tehnologie şi se joacă împrejur cu jucăriile lui, la fel cum a făcut-o în copilărie. El găseşte plăcere facand asta. Pana la urma, societatea modernă respectă aceste jocuri, cum ar fi aprovizionarea de la piata, munca, sau statul cu prietenii, după muncă, şi acesta este modul in care viata merge. Iar dacă un barbat are nevoie de sprijin, el se intoarce la mama lui.

Din păcate, cu cat mergem mai departe, cu atat mai mult devine raspandit si acceptat social acest fenomen, de fapt, devine o normă şi o tendinţă la modă.
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 3/7/11, privind femeile

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne este foarte uşor să ne unim în timpul congresului, pentru că pare foarte natural aici să ne anulăm, să ne pierdem capul, să încercăm să ne conectăm unul cu celălalt şi să ne includem în ei. Dar este foarte dificil să facem asta în grupul propriu, odată ce ne-am întors de la congres. Apar multe probleme şi devine foarte dificil să simţim esenţa interioară a grupului; totul dispare deodată. Cum trecem peste asta?

Răspuns: Haideţi să facem un exerciţiu: Haideţi să venim la grup, să ne asezăm în cerc, să ne uităm unul la celălalt şi să ne gândim: Ce ne face Creatorul? Vrem să ne unim, lucrăm în grup, am deschis un centru de Cabala, ne-am adunat împreună, am pregătit un loc pentru întâlnire şi nimeni nu vrea să meargă acolo …

Uitaţi-va la ce face el! Nu noi suntem vinovaţi de asta; nu avem liber arbitru. Uitaţi-vă cum ne trezeşte! De ce face El asta? De ce are nevoie de asta? Ce câştigă El din asta?

Singurul motiv pentru care nu avansaţi este pentru că uitaţi de încă o componentă care există între voi: Forţa Superioară, Creatorul, cel care aranjează şi pregăteşte totul. Adăugaţi-L! Deveniţi parteneri cu El! Şi apoi veţi înţelege ce trebuie să faceţi, cum să avansaţi fiind conectaţi unul cu celălalt şi cu El. Adăugaţi-l pe El grupului vostru. Sunt foarte serios  în legătura cu asta: El există printre voi! Începeţi să aveţi acest tip de întâlniri ale prietenilor, aceste discuţii despre ceea ce se întâmplă între voi şi apoi totul se va limpezi.

Din lecţia 1, Metzoke Dragot Congress 2/24/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În această lume, mă adaptez în mod constant la standardele pe care mi le impune societate, care mă conving să cumpăr sau să fac ceva, în timp ce în lumea spirituală trebuie să iau exemplu de la Creator. Totuşi, problema este că dacă El ar fi să se reveleze, am cădea complet sub influenţa Lui şi am deveni de milioane de ori mai dependenţi de El decât depindem acum de mediu.

Am deveni nişte sclavi totali, ca formele de viaţă minerale, vegetale şi animale, care fac ceea ce natura le comandă şi îndeplinesc întrutotul instinctele lor. Şi nici măcar nu am simţi că trăim o viaţă independentă.

Dar Creatorul, această forţă generală a creaţiei, vrea ca noi să fim independenţi şi egali cu El, în loc să îi urmăm ordinele ca un robot. Nu ar fi niciun rost să creezi o creatură care urmeză în mod automat ordinele naturii, şi în care întreaga realizare este clară de la început.

Planul Creatorului a fost să îl creeze pe om liber, astfel încât omul însuşi să aleagă să se ridice la nivelul Creatorului, să înveţe despre Creatorul lui şi să vrea să devină ca El! La fel ca orice persoană din această lume care vrea să fie iubită pentru ceea ce este şi Creatorul vrea, de asemenea, să devenim conştienţi de el, să îl realizăm şi să vedem că stare Lui, calitatea şi forţa Lui, sunt perfecţiunea totală.

Astfel, El nu se poate revela nouă, ca să nu devenim sclavii Lui şi să îi urmăm în mod automat ordinele. El a plantat în noi dorinţa de a ne dezvolta şi de a ne îndrepta către El, dar El s-a ascuns. Atunci, cum putem deveni ca El?

A venit cu o soluţie simpla. A creat creatura numită Adam (om), o forţă spirituală, o calitate similară cu El, şi a spart-o în miliarde de fragmente! Şi acum, fiinţa creată şi nu Creatorul, trebuie să pună laolaltă un mediu pentru ea, ca nişte piese care se interconectează. Acest mediu trebuie să oglindească imaginea creaturii a Creatorului, cunoaşterea Lui.

Omul avansează şi îşi construieşte propriul mediu pentru a-l influenţa în direcţia opusă şi a se dezvoltă. Înseamnă că ne construim propriul Creator şi de aceea El se numeşte Boreh, adică vino şi vezi. Ne construim mediul şi în acest fel ne construim noi înşine.

Nu sunt capabil să mă creez eu însumi sau să mă influenţez eu însumi. Sunt un produs finalizat al mediului meu. Dar construindu-mi în mod constant mediul, o carapace să mă influenţeze, eu mă influenţez în mod indirect. Reiese astfel că eu construiesc un sistem al propriei mele educaţie.

Apoi sunt cumva separat de Creator şi mă construiesc în mod liber, creându-mi propriul mediu conform cu valorile pe care vreau să le introduc în mine. Nu sunt capabil să mă schimb eu însumi, dar pot să îmi creez în mod artificial o societate pentru a mă convinge de valorile cu care eu sunt acum în dezacord. Această societate mă va convinge că am nevoie să mă îndrept către dăruire.

Şi, deoarece am construit această societate eu însumi, este ca şi cum m-aş fi construit eu însumi. În alte cuvinte, eu construiesc constant imaginea Creatorului în mine şi astfel avansez în punctul în care acestea trei se formează: eu, mediul şi Creatorul sunt atât de aproape încât devin un întreg.

Aceasta este cu adevărat o liberă dezvoltare, pentru că eu fac totul de unul singur, mă gândesc şi decid în mod constant la modurile de avansare. Examinez lumea care acum devine revelată înaintea mea şi testez eu însumi modalitaţile de avansare corectă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/4/2011, Scrieriel lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este încrederea în viaţa mea?

Răspuns: Încrederea în viaţa mea este senzaţia pe care o am că sunt conectat cu grupul şi că în interiorul acestei unităţi îl revelez pe Creator. Eu însumi am obţinut această conexiune. Este înregistrată în contul meu şi de aceea ea nu dispare. Şi dacă chiar dispare pe neaştepate, este pentru ca eu să o refac la un nou nivel pentru a obţine o conexiune mai puternică. Şi am, de asemenea, încredere în asta – că în viitor voi fi întotdeauna capabil să păstrez această conexiune şi astfel să avansez.

Încrederea în viaţa mea este senzaţia că în virtutea propriilor mele eforturi am obţinut o conexiune cu Creatorul şi am fost umplut cu Lumina dăruirii, Hassadim. Numai Lumina Hassadim, dăruirea, ne ridică deasupra egoismului şi frica pentru noi înşine, dându-ne încredere, certitudine. Fie îţi faci griji pentru tine, fie pentru alţii – una din două.

Aici există numai o barieră psihologică şi dacă tu treci de această graniţă (barieră sau Machsom), iar în loc de tine vei începe să îi experimentezi pe ceilalţi, atunci vei primi senzaţia unei încrederi totale în viaţa ta. Iţi este dată numai de forţa Luminii. Normal, nu îţi poţi schimba propria ta natură. Şi atunci când asta se întâmplă, vei simţii că nu îţi lipseşte nimic şi nu ţi-a lipsit vreodată. Vei fi în Lumina Creatorului, în puterea Lui. Şi ce problemă ai putea avea, în palatul Regelui, care conţine tot ceea ce ţi-ai putea dori?

În acest moment îţi este frică să îţi pierzi această viaţă din interiorul corpului, pentru că nu ai altă viaţă! În momentul în care începi să trăieşti alta, viaţa spirituală şi te ridici la nivelul ei, acolo vei percepe acest nivel pământesc, acest corp, la fel ca un câine sau măgar care este în lângă tine.

În acest fel vei simţii viaţa pământească, ca ceva care doar te însoţeşte până când te părăseşte. Dar nu te vei simţii trist sau speriat de asta.

Nu vă fie frică, suntem pe cale să obţinem viaţa eternă pe care Cabala ne-o transmite!

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/3/11 despre Încredere

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Prima porunca ce ni s-a dat este porunca fricii. Asta inseamna sa am temeri daca avansez pe calea spirituala, daca obtin lumea spirituala, daca inteleg corect ceea ce citesc si daca, intr-adevar, activez in grup.

Pe scurt: Voi reusi? Trebuie sa ma macin cu aceasta grija tot timpul. Daca ma relaxez, imediat pierd urma ce ma conduce spre scop.

In lumea noastra, psihologia enumera peste 800 de tipuri de frica. Castig destul? Sunt sanatos? Mi se va intampla ceva rau?

Oricum, in Cabala, nu vorbim despre temeri diversificate, ci despre teama primordiala: Ma indrept spre scop? Voi fi capabil sa influentez? Asta deja este o ingrijorare pentru ceva ce nu imi lipseste nici un pic.

Voi simti aceasta nevoie? Imi va fi suficienta ca sa depun eforturi si sa ma indrept spre scop? Trebuie sa derulez un proces intreg: de la cea mai marunta grija, care nici nu este limpede inca, la frica maxima, atintita direct spre scop, ca un varf de sageata, care imi aduce intelegerea,”Ofer destul Creatorului? Devenim egali in acest fel? Nu ma aflu intr-o pozitie umila, ca un oaspete care primeste festinul gazdei fara sa-i fie rusine?”

Aceasta teama este prima porunca. Insa este ceva ce trebuie sa obtinem. Nu o avem de la inceput. Scopul este invizibil si nu-mi pasa de calitatea de influenta. Chiar trebuie sa-mi iubesc aproapele? Insa trebuie sa ajung sa am nevoie de asta intr-o asemenea masura incat sa simt frica,”Daca nu o obtin?”

Asta este, pur si simplu, o jignire grava din perspectiva egoismului. Este complet nenatural.

Oricum, prin mijlocirea mediului si a Luminii care reformeaza, putem obtine asta. Frica ne ajuta sa ajungem la ingrijorarea: Voi primi Lumina, ca sa ma transforme intr-o persoana care isi face griji pentru influenta?”

De aceea,  trebuie sa trecem printr-un proces vast de construire a conditiilor necesare. Oricum, in realitate este posibil sa fie descris simplu. In privinta asta, totul depinde se marimea eforturilor pe care le facem.

In primul rand, trebuie sa ma tem cu adevarat pentru calea mea spirituala.”Avansez corect spre scop?” In al doilea rand, din moentul in care obtin frica, calitatea iubirii vine la mine, pentru ca nu exista iubire fara teama.

Din partea apatra a Lectiei zilnice de Cabala din 04.03.2011, Iubire

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi ne ridicam la lumea Infinitului din lumea noastra. Aceasta cale se imparte in doua faze:prima este numita “ingrijorare” si a doua,”iubire”.

In timpul primei faze ne corectam dorinta egoista in gradele zero, unu si doi ale Aviut si, in timpul celei de-a doua faze, o corectam in gradele trei si patru ale Aviut. Partea cea mai de jos este Galgalta ve Eynaim {GE}, partea superioara fiind AHP. Si impreuna formeaza vasul sufletului.

Ingrijorare inseamna ca exista o grija principala, dincolo de alte sute de preocupari: Daca nu voi fi capabil sa primesc? Ca oaspete, imi fac griji de felul in care ma descurc sa nu  accept tratatia gazdei. Ea incearca sa ma convinga, insa eu refuz, iar si iar. Cu alte cuvinte, mereu obtin ecranul ca sa imbunatatesc  Aviut al dorintei, pana cand ma ridic deasupra intregului Aviut {care se numeste Muntele Sinai} si obtin calitatea ingrijorarii. Acum ma ridic deasupra tuturor dorintelor de primire si sunt asigurat impotriva primirii placerii egoiste.

Apoi incep sa fiu implicat mutual cu altcineva: “Ce doreste el?” Vad ceea ce vrea, la fel de bine ca si gradul capacitatii mele de a face ceva pentru el. Obtin dorintele lui, Kelim-urile lui si ii ofer din propriile mele Kelim. Acum actionez in alt mod in jurul meu: Imi rastorn propriul Kli , ca sa primesc pentru aproapele meu.

Mama are grija de copii sai in acelasi fel: Ea face orice ca sa-i multumeasca. Asa se manifesta iubirea sa.. Deci, iubirea inseamna pentru mine sa nu iau niciodata nimic de la altii, sa nu fur si sa nu le fac rau celorlalti. Asta tine de starea anterioara, ingrijorare, prima faza a corectarii Kelim-urilor.

Hillel, inteleptul, a spus urmatoarele unui “strain”, adica unei dorinte egoiste, privitor la asta:”Vrei sa vii mai aproape de influenta? Hai. Fa altora ceea ce ai vrea sa iti faca ei tie. Ridica-te deasupra Kelim-urilor de primire si, dupa aceea, nu vei mai face rau la nimeni.”

Si apoi vine randul iubirii, la care a facut referire Rabbi Akiva ca fiind regula generala a Torei: “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.” Asta inseamna ca iei dorintele celorlalti si  te unesti cu ele, ca sa le implinesti.

Astfel, iubirea, in adevaratul sau sens spiritual, nu poate fi atinsa fara o pregatire serioasa.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala din 04.03.2011, Iubire

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Societatea este singurul loc unde pot realiza actiunea de influenta. Atitudinea mea fata de spiritualitate, fata de Creator, este testata prin atitudinea mea fata de societate. Este singurul mod in care imi pot evalua starea cu privire la spiritualitate: Vreau sa-i servesc pe altii, sau vreau sa-i folosesc pentru propriul meu beneficiu?

Creatorului ii pasa de societate caci este exact locul in care El se poate dezvalui. Este Malchut al lumii Infinitului, Shechina. Copilul Lui favorit si El aici locuieste si se ascunde. Totul depinde numai de starea de bine din mediu. Mediul, conexiunea dintre toti, in care fiecare aspira la revelarea Creatorului, este scopul final, locul unde Creatorul poate fi dezvaluit fiintelor create.

Ii oferiti Creatorului ocazia de a se arata. Acest loc si Lumina care se dezvaluie in el, adica Creatorul, au aceeasi valoare  si sunt de nedespartit. Deci, daca omul avanseaza, isi da seama ca societatea, in esenta sa interioara este, de fapt, Creatorul care locuieste acolo {Boreh inseamna “vino si vezi”}. Nu revelam nimic altceva decat societatea corectata care este, de fapt, numita Creatorul.

Acum noi le despartim dar, in final, in starea perfecta, este imposibil ca ceva sa fie divizat. Lumina si dorinta devin una si este imposibil de spus care este cea dintai si care este cea din urma. Pentru noi, intreaga creatie porneste de la faptul ca exista Unicul, un punct invaluit in Lumina. Din prisma noastra, nu exista nimic inainte de aceasta stare.

Cabalistii afirma ca aceasta adeziune, Lumina, forta influentei, este, totusi, cea dintai, din punctul de vederea al  creaturii, al fortei de primire. Insa noi nu suntem capabili sa o percepem, caci noi actionam in termeni de “timp”, respectiv cauza si efect.

Oricum, pana cand vom dezvalui o stare constanta si eterna, atat cauza, cat si consecinta exista numai in concordanta cu schimbarile din noi. Insa, intr-o stare perfecta, nu exista cauza si consecinta; nu exista schimbari.

Intr-adevar, daca exista cauza si efect, inseamna ca, in creatura, corectiile interioare sunt inca in faza de inceput, starea reala nefiind descoperita inca. In starea adevarata deja nu mai exista schimbari si inseamna ca nu mai sunt diferente intre Creator si Creatie.

Din prima parte a Lectiei de Cabala din 03.03.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→