Întrebare: Suntem făcuţi pentru a primi plăcere, fericire. De ce trebuie atunci să simţim durerea altora? De fapt, dacă sufăr de durerea întregii umanităţii, aş avea un atac de cord.

Răspuns: Crezi că o mamă nu doreşte să cunoască durerea copilului său pentru a învăţa ce este în neregulă cu el? Iubirea o face să simtă ce îi lipseşte copilului.

Şi orice lipsă este de fapt o durere. Pot simţii durerea pentru că nu am o viaţă sau pentru că doresc ceva dulce. Într-un fel sau altul, dacă iubeşti, doreşti să simţi ce îi lipseşte celui iubit, astfel încât să îi dăruieşti ce îi lipseşte şi să te bucuri făcând asta.

Normal, nu vorbim de catastrofe, pe care dacă le-am co-experimenta am avea cu siguranţă un atac de cord. Imaginaţi-vă asta: mii dintre urmaşii voştrii sunt morţi şi sute de mii sunt sărăciţi. Nu veţi fi în stare să suportaţi asta. Şi totuşi, acest tip de empatie se revelează treptat în noi.

De fapt, cu toate că este imposibil de eplicat acum, dacă i-aţi iubi cu adevărat chiar acum, aţi fi în stare să vedeţi că toţi sunt bine. Descoperind iubirea, v-aţi schimba percepţia realitaţii conform cu dorinţele voastre spirituale noi.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/18/2011 on Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Adevăratul egoism se dezvoltă în noi atunci când vrem să ne unim. Începe după egoismul obişnuit. Ne urâm unul pe celălalt în mod natural, suntem nerăbdători să fim în avans faţă de ceilalţi şi vrem să ne ridicăm deasupra lor. Acest lucru nu există la nivelul animal, deoarece caracterizează doar nivelul uman: trebuie să ne simţim superiori faţă de ceilalţi cel puţin într-un anumit fel.

Dar atunci când o persoană totuşi vrea să devină una cu ceilalţi, deasupra egoismului ei, ea descoperă resentimente de o magnitudine fără precedent. Înseamnă că forţa care se opune unificării este impregnată în natura sa şi, astfel, chiar atunci când vrea să se unească, o persoană nu poate să facă asta. Dorinţa sa de primire are griă şi se gândeşte la ea însăşi în timp ce îi respinge şi îi urăşte pe ceilalţi.

În ciuda tuturor eforturilor mele de a mă uni cu ceilalţi, eu detectez această forţă, acest egoism adevărat pe care îl definim ca intenţionat. Nu numai că îi răneşte pe ceilalţi, este proprietatea care rezistă unităţii. Numai acest tip de egoism mă conduce la transformare. Simt că asta este exact de ce am nevoie pentru a mă reforma. Este un tip de supliment către starea finală, a patra, a dezvoltării dorinţei.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 3/18/2011 on Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Primul principiu al educaţiei: Natura este unită şi noi suntem în opoziţie faţă de ea.

Partea a doua: Reprocitatea ca fundaţie a echilibrului: Fiecare componentă a naturii caută echilibrul şi armonia (în limbajul ştiinţei – către homeostază). Aşa şi noi, fiind părţi ale sistemului naturii, trebuie să ajungem la echilibru şi armonie.

Faţă de nivelele mineral, vegetal şi animal ale naturii, care aspiră la echilibru în mod instinctiv, noi trebuie să ajungem la unitate şi la consideraţia reciprocă a intereselor pe baza unei dezvoltări conştiente. Asta este singura diferenţă între om şi celelalte elemente ale naturii.

O persoană trebuie să dezvăluie dezechilibrul în mod conştient, prin experienţe şi în mod logic. Trebuie să vadă toate aspectele pozitive şi negative: cât de opusă şi cât de echilibrată este cu natura. Trebuie să simtă şi să îşi cultive receptivitatea la acest lucru, să o dezvolte până într-o asemenea măsură încât senzitivitatea sa de a fi în echilibru cu natura o va conduce chiar în vârful scării spirituale.

Aşa cum a spus Baal HaSulam, primim metoda Cabala pentru a deveni conştienţi de răul nostru. Abordăm o nouă metoda de educaţie, astfel încât devenim conştienţi de răul din noi, deoarece nu trebuie să facem nimic altceva. Experimentând răul, ne îndepărtăm în mod natural de el şi luăm înapoi doar atât cât să nu îl mai suferim. Deci, cultivând în noi senzivitatea faţă de rău, ne vom îndepărta din ce în ce mai mult de el, întotdeauna la o distanţa la care nu îl vom mai simţii.

Răul se dezvăluie în ura noastră reciprocă, care ne face opuşi cu natura creaţiei. Asta este problema cu care ne confruntăm astăzi: să conectăm toate durerile şi greşelile lumi moderne cu lipsa interconexiuniilor dintre noi, dezacordul cu natura globală.

Principala noastră problemă este absenţa conexiunii dintre noi. Problema nu este în scăderea resurselor naturale şi în poluare. De fapt, nu contează. Natura este capabilă se se cureţe ea însăşi şi să se întoarcă la starea corectată, dar chiar şi asta depinde numai de buna noastră interconectare.

Nu trebuie să ne uităm la natură ci la ceea ce se întâmplă între noi. În acest fel vom obţine similaritatea cu ea.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/16/2011 din Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→