Pe drum, revelăm numeroase defecte şi aşa şi trebuie să fie. Totuşi, este o chestiune complet diferită dacă sunt în stare să le acept cu înţelegerea dată de pregătirea mea şi de suportul primit de la mediu. În acest fel, voi vedea defectele ca un fel de exerciţiu. Şi un exerciţiu nu mai este un lucru rău.

Atunci când întâmpin o problemă, nu mă mai panichez, simţindu-mă slab şi confuz. Din contra, ştiu că această problemă a apărut pentru ca eu să o depăşesc şi să primesc o recompensă. Nu mă înşală şi nu mă face să mă abat de la calea mea către bine.

Totul stă în pregătire, care mă face pe mine să văd totul mai degrabă ca o şansă pentru avansare, decât ca o avalanşă de probleme de care vrem să scăpăm sau chiar să ne punem capăt vieţii.

Îndreptarea către scop decide totul. Dacă sunt într-un mediu care mă îngrijeşte, atunci el îmi spală creierul şi îmi explică că toate defectele sunt revelate ca exerciţii pentru cineva care doreşte să crească. Atunci eu le folosesc pentru a avansa. Mai mult, sunt bucuros cand defectele, problemele, devin revelate.

Şi invers, fără o educaţie corectă, fără sprijinul şi ajutorul mediului, nu mă pot corecta astfel încât să schimb fiecare problemă într-o trambulină pentru a sări înainte. În loc de asta, sunt întotdeauna scufundat în rău.

Din această privinţă umanitatea este pusă în faţa liberei alegeri: Cum să accept tot ce devine revelat pe cale? Dacă aş recunoaşte problemele în avans, dacă aş pregăti un mediu pentru mine şi dorinţa de a avansa înainte, atunci defectele sunt revelate cu blândeţe. Deja eu le înţeleg, sunt gata pentru ele şi le accept ca semn al avansării.

Întrebare: De ce defecte vorbeşti? Despre realizarea răului înăuntrul cuiva sau despre tsunami şi alte dezastre naturale?

Răspuns: Dacă te pregăteşti, nu mai ai nevoie de un tsunami. Defectele nu vor mai fi probleme pentru tine, ci provocări. Nu vor mai fi probleme de nerezolvat, ci sarcini. Similar, un copil harnic nu are nevoie de măsuri stricte. Îl putem lăsa să rezolve un Lego sau puzzle, etc. Nu îi facem viaţa dificilă ci îi dăm exerciţii care îi plac. Chiar dacă îl fac să transpire puţin, ele îi dau totuşi plăcere.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Esenţa şi scopul religiei: Cu cât este mai dulce un fruct la sfârşit, cu atât este mai amar şi urât la începutul fazei de dezvoltare.

Nimeni nu este aşa de înţelept ca o persoană experimentată. În faza iniţială, ea deja vede perfecţiunea finală. Dar cum putem fi înţelepţi, dacă nu vedem faza finală?

Trebuie să învăţăm din exemplele pe care ni le-au dat Cabalişii şi să găsim evidenţa din ele, cu fiecare pas pe care îl facem. Trebuie să reducem toate stările prin care trecem la una, în timp ce le atingem în mica noastră experienţă spirituală.

Totul se întâmplă gradual, prin urcări şi coborâri: un pic de amărăciune, un pic de dulceaţă. Trebuie să depăşim problemele clipă după clipă, pentru a creşte mai mult şi mai mult. Întreaga noastră creştere stă în depăşirea stărilor amare ale fructului până când începem să discernem ce este dulceaţa.

Să te dezvolţi nu înseamnă să îţi întăreşti starea iniţială, pentru că aşa ar deveni din ce în ce mai amară. Mai degrabă trebuie să transformi amarul în dulce, că creezi opusul, să obţii calitatea de dăruire deasupra primirii, ca să înceapă să crească. După aceea îndulceşti starea iniţială, fazele maturizării fructului, vasului spiritual.

În fiecare stare trebuie să ne concetrăm nu la creşterea cantitativă ci la îmbunătăţirea calitativă. Transformăm tot ce este amar în dulce prin faptul că înţelegem că amărăciunea ne-a fost dată pentru a o depăşi. Lucrăm deasupra ei şi astfel apare în noi dintr-o amărăciune mare o dulceaţă mare, până când fructul (vasul) este copt.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/11 despre Educaţia globală

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Iubirea prietenilor: Un om l-a găsit în timp ce umbla pe câmp și l-a întrebat: Ce cauți? La care el a răspuns: Îmi caut frații, spune-mi unde sunt?… Aici se vorbește despre un om care a virat de la calea dezvoltării spirituale, care nu știe adevărata cale, care a atins deja disperarea și se gândește că nu va obține niciodată scopul său. De aceea el a răspuns, Vreau să fiu în grupul unde există iubirea de prieteni pentru că acolo voi fi în stare să urc pe calea ce duce la Creator.

În aceste fel ne plimbăm dintr-o parte în alta , neștiind cum să obținem starea corectă. Nu înțelegem cum să stabilim o conexiune cu spiritualitatea și unde să o găsim. Totuși, noi de fapt suntem deja în lumea spirituală , de aceea ne plimbăm pe acest câmp. Avem deja oportunitatea de a stabili o relație cu grupul și să ne conectăm cu prietenii, dar nu suntem în stare de asta. Astfel, trecem pe lângă, ca orbii. Suntem deja în locul corect, dar nu putem găsi această conexiune, ca și cum ne-am plimba în întuneric.

Acest întuneric nu este în afară, ci înăuntrul nostru, ca rezultat al orbirii noastre și al lipsei de înțelegere. Ceea ce lipsește aici este un fel de manifestație divină în simțiri și rațiune, ca să pot să înțeleg în ce formă trebuie să mă conectez cu prietenii. Apoi, voi știi cum să îmi fac loc spre dezvoltarea spirituală, către primul contact cu spiritualitatea care este numit cele trei zile ale absorbției seminței spirituale.

Pentru asta trebuie să înțeleg cum să mă leg de mediu în forma corectă și astă este cel mai dificil lucru de făcut. În lumea nostră știm de cazuri în care o femeie este incapabilă să rămână gravidă. Și este mult mai dificil de intrat în lumea spirituală.

Tora vorbește de marile probleme ale infertilității pe care le-au avut mamele și cât de dificil a fost să rămână însărcinate. Acest lucru este un simbol a cât de dificil este ca cineva să se lege de mediu.

Cum, atunci, este posibil să ajuti o persoană care simte că este pierdută și nu vede nicio șansă să avanseze spiritual? A pus ani în asta și i se părea că știe și înțelege totul, mai puțin direcția. La început a crezut că cunoștințele pe care le primește o vor ajuta, sau poate anumite acțiuni, sau poate timpul va face munca.

Dar mai târziu descoperă că nimic nu o poate ajuta și atunci devine confuză. Atunci apare un înger și o întreabă în sfărșit: Ce ceri? Ce cauți?

Atunci persoana se cercetează și începe să înțeleagă că îi lipsește tocmai conexiunea cu mediul, Îmi caut frații!

Aceasta este deja o mare realizare, când înțelegi că vei fi capabil să îți realizezi dezvoltarea spirituală numai pe această cale, înăuntrul conexiunii cu ceilalți. Grupul se transformă într-un loc spiritual. În loc de grupul fizic, material, pe care îl vede acum, va simții conexiunea interioară dintre toată lumea și va transforma această conexiune în dăruire reciprocă. Va revela rețeua care îi conectează, care se numște sistemul lumilor superioare și toate lumile vor intra în el.

Acest grup va devei locul unde el va revela gradual toate nivelele spirituale, până când va ajunge atât de aproape de celelalte 125 de nivel încât se va uni cu ei într-un singur întreg. Asta se va numi șfârșitul corecției lui (Gmar Tikkun).

Dacă o persoană începe să simtă că va fi în stare să realizeze dezvoltarea sa spirituală exact în acest fel, prin relațiile cu mediul, asta înseamnă că se plimbă în jurul câmpului Creatorului și caută, știind ce să caute și ce să ceară. El totuși trebuie să treacă printr-un drum dificil până la capăt, dar acest punct unde a decis că lumea spirituală poate fi atinsă numai prin unitatea cu mediul este extrem de important. Asta pentru că este în opoziție cu toată dezvoltarea sa anterioară, egoistă, materială.

Acest punct marchează începutul dezvoltării sale și a conexiunii sale cu ceilalți din el însuși în afară, de dragul dărurii. De aceea, acest punct este începutul pentru noua cale.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/23/11, Pregătirea pentru convenția WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să simţi că eşti deja la Congres, chiar acum, în timp ce citim Cartea Zohar, astfel încât Congresul să aibă loc în cel mai bun fel?

Răspuns: Pregăteşte-te. Dacă eşti pe cale să te duci la un eveniment minunat, plăcut, atunci te pregăteşti dinainte. Îl anticipezi şi te bucuri de iluminarea care va veni în viitor. Şi primeşti o mare inspiraţie din asta.

De aceea, cu cât ne apropiem de Congesul mondial care se va ţine în New Jersey, trebuie deja de acum să ne pregătim. Totul depinde de pregătirea dorinţei, Ce plănuiesc în ceea ce priveşte corectarea? Ce vreau? Ce voi realiza din asta? Cum vreau să apar acolo? Trebuie să îmi imaginez toate acestea în detaliu, ca şi cum aş fi deja acolo. De aceea, trebuie să punem la dispoziţie pe website toate melodiile, precum şi tot ceea ce se va întâmpla în timpul programelor culturale şi a celorlalte evenimente, astfel încât oamenii să devină familiari cu ele, să le înţeleagă şi deja să fie în stare să îşi imagineze cum vor fi.

Un copil creşte imaginându-şi viitorul şi după aceea acesta devine adevărat. Dacă o persoană nu experimentează această dorinţă tot timpul, dacă nu creşte dorinţa sa şi chiar să îşi facă griji şi sa îi fie teamă, atunci nu câştigă nimic. Trebuie deja să aşteptăm cu îngrijorare, întrebându-ne, Cum se va întâmpla asta? Când? În ce fel? Cum voi fi inspirat? Cum voi participa?

Acestea sunt necesare pentru a creşte. Dacă copiii nu primesc inspiraţia către viitor de la natură, nu vor fi în stare să crească. Dar pentru noi, această inspiraţia este dată ca liberate de alegere. Vrei să creşti? Atunci găseşte o cale să primeşti măreţia scopului de la mediu şi apoi vei creşte. Nu este nicio altă metodă! Dacă nu învăţăm din exemplul copiilor mici, dacă nu implementă aceste acţiuni în practică, atunci ar fi păcat că lăsăm vieţile noastre să se irosească.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/11, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dezvoltarea materială a omului s-a oprit şi urmează o eliberare a spaţiului pentru o nouă etapă a evoluţiei.

Astăzi, toate sferele vieţii sunt pătrunse de disperare. Am ajuns la un punct în care nu ştim ce să facem cu copiii noştri. Îi aducem în această lume pentru o viaţă bună, dar nu vedem că s-ar apropia aşa ceva în viitor.

De ce s-ar chinui cineva cu viaţa de familie, dacă asta nu îi aduce schimbări pozitive? Trebuie să fie un motiv pentru a-şi asuma o asemnea sarcină grea.

Să fii legat de un loc particular sau de o ţara este deja de domeniul trecutului. Oamenii pur şi simplu vor o viaţă mai bună şi sunt gata să meargă oriunde ar putea găsi asta. În acest fel doborâm toate graniţele, limitările şi vechile ambalaje, în care ne-am dezvoltat de mii de ani.

În trecut, unei persoane îi era clar că aparţine unei anumite naţiuni, unui anumit loc, unei anumite culturi, că era ataşat familiei şi la tot ce reprezenta fundaţia vieţii în acel timp. Din generaţie în generaţie, taţii i-au învăţat pe copii o profesie: un fiu de fierar devenea eventual fierar, un fiu de cioban devenea cioban. Un tânăr ştia că se va căsători cu o fata dintr-un sat vecin şi viaţa mergea conform cu aceste reguli.

Astăzi, totul s-a schimbat. Oamenii din toată lumea abandonează vechile reguli. Egoismul nostru, dorinţele noastre interioare şi cunoştinţa noastră se transformă rapid, numai că noi nu ştim în ce se transformă toate acestea.

Suntem conduşi de dorinţa noastră de împlinire şi această dorinţă distruge toate barierele care ne ţineau în graniţele acceptate în mod general. În timpul nostru nu mai este nimic acceptat la modul general sau evident. Totul este inconstant şi nepermanent. Orice este convenabil pentru moment este considerat drept.

Oamenii s-au ridicat deasupra limitărilor în care au existat de-a lungul istoriei. Din înălţimile acestui proces nu realizăm scara schimbărilor care au loc. Graniţele au fost şterse şi oamenii sunt gata să se simtă acasă în orice ţară dată. Fie că vrem sau nu, pământul a devenit un teritoriu comun. Şi chiar dacă suntem la începutul acestui trend, este totuşi ireversibil.

Împreună cu acest proces noi revelăm un nou tip de gol care nu poate fi umplut, indiferent unde trăim sau ce facem. Ridicarea noastră deasupra vechilor limitări şi disponibilitatea noastră pentru noi forme de dezvoltare nu ne permit să ne satisfacem dorinţele care cresc. Această dorinţă ne ridică pe noi deasupra vechii lumi şi ne aruncă într-o furtună de schimbări. Cere un tip de împlinirea care nu poate fi găsit nicăieri.

Umanitatea este în criză: Fie va găsi o nouă formă de împlinire fie va trebuie să se calmeze cu alcool, droguri şi antidepresive. De fapt, asta deja se întâmplă la o scara aflata în creştere. Dar nu aceasta este soluţia şi, mai devreme sau mai târziu (mai bine mai devreme) vom realiza că este timpul să înlocuim împlinirea materială cu cea spirituală.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11 on Prinicpiile Educaţiei Globale

Filed under: Educatie, Lectia zilnica, Societate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să intri în sistemul integral al sufletelor despre care vorbeşte Zoharul?

Răspuns: Nu poate fi explicat în cuvinte. Dacă am putea intra în acest sistem, am experimenta fenomenele spirituale din spatele cuvintelor Zoharului şi am simţii ce înseamnă fiecare cuvânt. Am fi în stare să recunoaştem toate aceste proprietăţi şi dorinţe. Am înţelege de ce au asemenea nume şi sunt definite de aceste tipuri de relaţii dintre ele. Totul ar deveni clar.

Totuşi, toate acestea se dezvăluie din viziunea interioară a sistemlui. Sufletele sunt conectate unul cu celălalalt într-un singur organism, în sprijin reciproc, garanţie reciprocă, relaţii de parteneri şi anulare fiecărui suflet în faţa tuturor celor mai mari sau mai mici ca nivel, la toate nivelele posibile, în timp ce fiecare suflet funcţioneză totuşi desupra egoului său.

În sistemul în care suntem conectaţi unul cu celălalt la un nivel intern, ne unim deasupra egoismului. În acest caz, trebuie să vezi întregul sistem. În acelaşi timp, vei fi capabil să vezi această lume ca mai externă în relaţie cu sistemul intern, deoarece această lume rămâne în egoism şi este controlată de el.

În sistemul spiritual, suntem motivaţi de aspiraţia către unitate, în timp ce în această lume suntem dominaţi de înclinaţia către separatism, dorinţa pentru putere personala, mândrie, etc. Sunt două forţe opuse:

În această lume îi anulez pe ceilalţi şi mă ridic eu, în timp ce în sistemul intern mă anulez eu însumi şi îi ridic pe ceilalţi. Asta este tendinţa şi de aceea ambele sisteme par să difere atât de mult.

În măsura în care o persoană este implicată în sistemul intern, ea vede conexiunile dintre suflete. Simte cum totul este complet armonizat şi simte forţa vieţii, dăruirea reciprocă, care formează miliarde de canale între suflete, circulă între ele, în timp ce această multitudine de canale luminoase se schimbă într-o Lumină perfectă care umple relaţiile dintre toate sufletele.

Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de Cabala 3/23/2011, Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→