Natura este binele absolut şi de aceea totul trebuie evaluat prin starea finală spre care aceasta ne conduce. În general, natura şi Creatorul sunt acelaşi lucru. Atunci de ce natura a aranjat în acest fel lucrurile, astfel încât în procesul dezvoltării, trebuie să trecem prin multe stări neplăcute, problematice, prin atrocităţi, pe drumul spre linia bună de sfârşit?

Răspunsul este simplu: Binele de sine stătăor nu există. Îl descoperim numai în comparaţie cu răul. Nu există bine fără rău şi de aceea trebuie să revelăm greşeli, împreună cu compensarea lor, din nou şi din nou. Numai în acest fel putem obţine adâncimea senzaţiilor. Contrastul dintre bine şi rău ne aduce înţelegerea şi pe calea dusă printr-o procesiune de stări, câştigăm experienţă în tranziţia de la rău la bine.

În această mişcare constantă, acumulăm tot răul înăuntrul nostru şi deasupra lui tot binele, iar apoi devenim conştienţi de distanţa dintre ele, abisul dintre infinitul cu minus şi infinitul cu plus. Toate acestea se potrivesc înăuntrul nostru, sunt absorbite în noi şi devin vasele sau volumul nostru.

Bine şi rău, plus şi minus, nu pot exista în noi separat. Nu există Creator fără creaţie. Vorbim despre Lumină numai în contextul unui vas care este deja prezent înăuntru. Nu îl vedem pe Creator separat de creaţie, pe care El a creat-o. Este imposibil dacă ceva a existat anterior pentru că chiar noţiunea de timp, chiar baza percepţiei dispare. Nu există nimeni care să zică ceva şi nimeni despre care să se spună. Totul este obţinut de creaţie.  Chiar dacă este al doilea în relaţia cu Lumina, este aşa numai în termeni de cauză şi efect.

Ari a scris:  Iată că, înainte ca emanţiile să fie emanate şi creaturile să fie create, Lumina Simplă Superioară umplea întreaga existenţă. În alte cuvinte, Lumina deja umplea realitatea, exista în ea şi era subiectul percepţiei sau senzaţiei. Atingând realitatea, un Cabalist ne-a povestit despre ea. Nu vom fi niciodată în stare să discutăm ceva ce nu am realizat înăuntrul vaselor noastre.

Din partea a patra  a lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 despre Educaţia Globală

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Pe calea spirituală, alternarea între lipsă şi împlinire este inevitabilă. Dacă ar fi altfel, creaţia ar rămâne fără nicio senzaţie.

Totuşi, eu trec prin aceste cicluri în mod intenţionat. Toate mă aduc mai aproape de starea finală unde sunt inclus în binele absolut.

La finalul căii voi obţine binele, dar până atunci va trebuie să trec prin stări complet opuse. Câteodată mă simt bine, câteodată mă simt rău. Deci, ce trebuie să fac? Poate Creatorul cu adevărat să balanseze acest pendul, dorind să mă arunce in mod constant în caldură după care în frig?

Nu. El vrea ca eu să mă ridic deasupra senzaţiilor mele, atât cele rele cât şi cele bune, astfel încât să nu mai depind de ele. Stările vieţii mele pământeşti, materiale, suferinţa sau bucuria trupului meu, adică dorinţelor mele, trebuie să fie orientate spre scop. Dacă mă ţin de scop, atunci nu contează dacă mă simt bine sau rău. Îndreptarea spre scop este întodeauna bună.

Acest lucru este binele absolut. Nu aştept după linia de final, ci asced în mod continuu spre ea, ţinându-mă sus cu credinţă deasupra raţiunii. Apoi binele şi răul sunt benefice şi eu sunt complet independent de stările care mă conduc.

Nu trebuie să ajungem la asta la sfârşitul drumului, ci chiar iniţial. Este la fel cum un copil merge la şcoală în fiecare zi. Totuşi, în mod diferit faţă de copil, noi ascedem în locul în care putem vedea scopul şi putem înţelege că acesta este benefic pentru noi. Nimic nu este accidental, natura este absolută şi totul în ea este indreptat spre a conduce părţile creaţiei spre scopul final.

Dacă ne conectăm la scop, atunci chiar şi când ni se întâmplă cel mai rău lucru, nu îl vom percepe ca rău. Nu există nimic rău. În următorul moment această senzaţie este înlocuită de o senzaţie de bine, dar apoi din nou vom vrea să fim scufundaţi în senzaţia bună de deasupra capetelor noastre. Vrem să ne bucurăm pentru că continuăm să mergem spre scop – deasupra tuturor lucrurilor bune şi rele, în egală măsură. Aceasta este educaţia corectă.

Umanitatea nu va putea să meargă înainte decât dacă primeşte explicaţia imagini comune: Trecem printr-un anumit proces şi indiferent de ce se întâmplă, ne ţinem de scop. În acest caz, toate valurile vin asupra noastră în pace şi totul va fi ca să ne ajute.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 Despre Educaţia globală

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sunt într-o reţea de forţe care mă influenţează. Suma lor totală reprezină natura. Care este scopul ei? Ce vrea de la mine? Spre ce mă îndreaptă?

Îmi este clar că dezvoltarea mea mi se dezvăluie cu un scop. Sunt convins de asta, prin exemplul dat de alte părţi din natură. De exemplu, o fructă mică, acră, creşte într-un măr mare, suculent şi dulce.

La fel ca nivelele de dezvoltare vegetale şi animale ale naturii, aşa şi eu mă dezvolt, parcurgând stări opuse, care sunt bune şi rele. Este imposibil să avansezi numai pe o singură parte. Le alternez, făcând un pas cu stângul şi apoi cu dreptul, din nou şi din nou. Revelez tot timpul o lipsă care corespunde viitoarei împliniri.

Atunci fac o calculaţie: Încotro mă duce acest proces? Unde mă direcţioneză natura? Şi văd că mă obligă să sufăr o dezvoltarea socială. Pe parcursul ultimelor milenii, umanitatea a trebuit să dezvolte societatea din ce în ce mai mult şi, în interiorul societăţii, să dezvolte interconexiunile dintre noi.

Revelăm răul, egoismul nostru, ura dintre noi şi, ca rezultat, începem să înţelegem nevoia de a ne uni. În lumea modernă, globală, acest lucru devine evident.

Care este utilitatea? Utilitatea este că eu intru în următorul nivel al dezvoltării mele, nivelul naturii coumune a universului. Voi obţine binele absolut şi voi dobândi similaritatea cu natura perfectă.

De aceea, nu iau în considerare stările intermediare prin care trec de-a lungul drumului. Dacă am scopul în faţa ochilor minţii şi mă gândesc constant la el, atunci simt binele şi acum. Cel mai important lucru este să plutim la suprafaţă, deasupra tuturor acestor senzaţii prezente, atât bune cât şi rele.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 despre Educatia Globala

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Haide să îţi spun un secret, dar este numai între tine şi mine. Ascultă: Trăim într-o lume minunată, fantastică. Totul este minunat; există numai bine, pace şi conciliere peste tot pe unde te uiţi. Dar tu nu simţi nimic din asta. Eşti nemişcat, zăcând inconştient, fără nicio senzaţie.

De ce? Pentru că realitatea ta este cu o singură faţă. Fără să te conectezi la opusul ei nu simţi nimic. Şi asta pentru că tu eşti creat şi creaţia nu discerne lumina fără întuneric.

Impasibil şi nemişcat, tu exişti în Creator. Atunci cum poate El să îţi reveleze această minunată lume – sau în alte cuvinte, să se reveleze El însuşi? Cum poate Creatorul să ţi se reveleze?

Există doar un singur mijloc: să îţi perturbe somnul cu o picătură de rău, astfel încât atunci când guşti, te vei trezi şi te vei găsi într-un bine infinit. Şi asta face El acum.

Altfel, ai rămâne pentru totdeauna fără a putea simţii. Nu ai fi în stare să realizezi starea ta, să o măsori sau să înţelegi unde şi cine eşti. Nu ai avea niciun pământ sub picioare.

Prin vis auzi şi speri că este posibil să faci o conexiune către fundaţia eternă în care exişti, să te plasezi într-o dependenţă constantă faţă de ea şi, orice s-ar întâmpla, să îţi măsori şi să îţi verifici senzaţiilor numai prin ea.

Atunci când faci asta, totul se rezolvă în afara ta şi nu există niciun rău în lumea ta. Şi asta pentru că tot ceea ce îţi devine revelat, tot opusul, contururile întunecate, sunt menite numai pentru a-ţi arăta şi sublinia binele şi lumina.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 despre Educaţia Globală

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Lumea spirituala este un suflet unificat, unul singur  pentru toti. Prin unirea cu ceilalti, fiecare atinge acelasi suflet integral. In articolul “ 600.000 de Suflete,”  Baal HaSulam scrie ca nu exista nimic in lume decat un singur suflet.

Fiecare persoana atinge acest suflet colectiv intr-o maniera individuala, in raport cu programul lui sau ei sau Reshimot ( gene spirituale), exact asa cum in prezent, observam lumea inconjuratoare si o vedem fiecare in felul nostru. Eu nu pot compara gustul pe care eu  il obtin de la o anumita mancare cu cel pe care il obtin alti, sau impresia mea asupra unei picturi pe care o priveste si un altul. Fiecare are impresii care se potrivesc cu Reshimot-urile lui.

Chiar daca stam in fata aceluiasi tablou in spiritualitate, aceleasi lumi si Partzufim, fiecare primeste o impresie individuala a lui. Aceasta unicitate nu dispare.

Cum ma unific  cu sufletul integral?  O faci prin modalitatea dorintelor. Sa presupunem ca sunt in centrul lumilor spirituale: Assiya, Yetzira, Beria, Atzilut, Adam Kadmon (AK), sau lumea Infinitului. Prin iesirea din mine, din egoul meu, si unificarea cu ceilalati, eu obtin dimensiunea sufletului integral. In el, eu percep lumea spirituala. Cu cat ma indepartez de egoul meu, obtinand Kelim-urile(vasele) celorlalti, cu atat mai exaltata este lumea pe care o percep.

Cum fac asta?  “Acumulez” noi dorinte din moment ce am doar un punct, un embrion, al sufletului. Noile dorinte pe care le obtin unificandu-ma cu ceilalati sunt, de fapt, Kli-ul (vasul) sufletului meu.

Din partea a doua a lectiei zilnice de Kabbalah 3/18/2011 “ Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Intreaga umanitate trebuie sa atinga scopul ultim. De aceea, orice abatere de la calea corecta pare foarte infricosatoare.

Raspuns: Esentialmente,  noi mereu ne corectam miscarea in functie de  deviatie. Cu fiecare pas pe care il facem ne distragem de la miscarea precisa indreptata spre scop – si examinam aceasta abatere.

Cheia este sa verificam deviatia inainte sa facem alt pas. Doar un singur pas poate fi facut in directia gresita, si apoi persoana trebuie imediat sa se intoarca, pentru a evita sa faca doi pasi gresiti, si special trei pasi pe calea falsa. In cazul scarii, persoana pierde complet oportunitatea sa se examineze pe sine si se va indeparta de cale cu siguranta. (Studiem aceasta in Talmud Eser Sefirot in sectiunea despre iesirea Luminii din Partzuf si conexiunea cu starile anterioare inainte de al 3-lea pas.)

Din partea a doua a lectiei zilnice de Kabbalah 3/28/2011,  Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→