Tu şi cu mine nu am fost creaţi printr-un accident. Creatorul a vrut ca creaţia să devină la fel ca El şi tot ceea ce ni se înâmplă ne împinge către scop. De aceea, pe acest drum, trebuie să realizăm că suntem împărţiţi, separaţi şi ne urâm unul pe celălalt. Totuşi, primim forţa de a ne uni deasupra urii, care creşte gradual din ce în ce mai mult. Asta se întâmplă pentru că nu putem depăşi şi nu ne putem ridica dintr-o dată deasupra întregii uri care se află în noi. Dar dacă o depăşim gradual, pas cu pas, atunci vom obţine calitatea dăruirii, atenţia reciprocă, grija, calitatea Binei care nu ne permite să facem ceva cuiva ce nouă nu ne place. Şi după aceea vom atinge iubirea aproapelui ca pe noi înşine.

De aceea întreaga ştiinţă Cabala, care este numită ştiinţa adevărului, vorbeşte numai despre unitate. Şi asta pentru că înăuntrul unităţii, noi, oamenii, obţinem calităţile Creatorului.

Dacă oamenii se adună şi se unesc într-o singură dorină pentru a multiplica forţa fiecări persoană şi a da unul altuia garanţia că prin eforturile comun vor obţine scopul dorin şi vor câştiga o mai mare încredere, asta se numeşte o societate de clovni şi mincinoşi. Şi asta pentru că ei cred că prin unirea lor vor fi capabili să aibă un beneficiu egoist mai mare. De aceea, rugăciunea lor comună acţioneză distructiv şi îi separă pe ei de scop.

O persoană trebuie să înţeleagă că se uneşte cu ceilalţi numai pentru a discerne cum să asceadă deasupra naturii sale. Nu face asta pentru a primi o mai mare forţă de la societate sau să îşi satisfacă cererile egoismului său, ci pentru a intra în această societate şi a începe să îi dăruiască. Aceasta este singura forţă pe care trebuie să o cerem.

Forţa dăruirii către societate vine de la Lumină, de la Creator, de la ce este ascuns înăuntrul relaţiei persoanei cu societatea, cu grupul. Deci, grupul trebuie să fie compus din oameni care se unesc numai pentru a-l obţine Creator, calitatea comună a dăruirii.

Creatorul nu există separat de creaţie. Calitatea dăruirii comune nu există decât dacă este o persoană care o descoperă. De aceea, dacă o persoană se include într-un grup care aspiră la calitatea dăruirii şi acolo doreşte să găsească această forţă, să obţină această calitate, începe să înţeleagă din unirea sa cu ceilalţi că această grijă de societatea, înăuntrul căreia există calitatea dăruirii, sau grija de Creator, care este acelaşi lucru, este rugăciunea societăţii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/27/11, Pregătirea pentru Congresul WE!

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Pe drumul spiritual, trecem prin faze ale dezvoltării şi, în acelaşi timp, trecem prin dezvoltarea creativităţii. Este la fel şi în lumea noastră: Omul nu trăieşte doar cu pâine.

Nu hrănim copiii doar ca să se întărească, nici nu îi evaluăm prin creşterea în greutate. Mai degrabă, cel mai crucial factor este gradul în care un copil devine o fiinţă umană: una care este înţelegătoare, perceptivă, răspunzătoare, doritoare şi direcţionată către realizările cantitative şi calitative. Asta înseamnă că un copil creşte. Este un păcat dacă este lipsit de asta.

Natura ne dă o dezvoltare anume şi ne obligă să învăţăm să ne relaţionăm cu un scop la tot ceea ce facem în viaţă. Şi asta înseamnă că trebuie să ne definim noi înşine cum trebuie să fie o persoană. De fapt, un om înţelept se uită la distănţă. Dacă ne dezvoltăm cu un scop, trebuie să înţelegem ce vrea natura.

Natura ne demonstrează nouă integritatea, interconexiunea şi integritatea tuturor părţilor, o dezvoltarea constantă. Şi la fel şi noi, de asemenea, trebuie să distingem stadiile corespunzătoarea în dezvoltarea noastră, acceptându-le ca de dorit.

Astăzi, este necesară o educaţie corectă atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Trebuie să furnizăm tuturor principiile de bază: o constantă auto-perfecţionare, îndreptare către unitate, binele conexiunilor cantitative şi calitative dintre noi, care iau naştere natural ca rezultat al asocierii, unităţii, armoniei şi homeostazei cu natura.

Dacă noi înşine ne comportăm în acest fel şi dacă începem să învăţăm tânara generaţie aceste lucruri, dacă mergem înainte către unitate, devenind mai apropiaţi şi ne înţelegem reciproc, până când iubirea aproapelui ca pe  noi înşine devine o normă, vom merge din ce în ce mai aproape de scop. Educaţia noastră va fi cu scop.

În timp ce ne dezvoltăm şi suferim stări care sunt în contradicţie cu egoismul nostru, trebuie să înţelegem că sfârşitul acţiunii stă în gândul iniţial. Natura a setat scopul final: Trebuie să ne unim unul cu celălalt. Şi pentru că nu este altă cale, trebuie să ne educăm noi înşine şi generaţia care creşte prin metoda unirii.

Altfel, în loc să ne tânjim după un fruct dulce, vom fi scufundaţi numai în amărăciunea stadiilor anterioare ale coacerii.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/11, Principiile educaţiei globale

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să unim Israel, Tora şi Creatorul într-un întreg (persoana care tinde către Creator, Lumina şi Creatorul). Fiecare parte trebuie să se străduie să se uneasca cu cealaltă astfel încât la sfârşit, ar putea dărui Luminii. Este ca la început, Lumina este cea care dăruie, dându-i lui Malchut senzaţia iubirii Sale, determinându-i toate acţiunile care au început cu Prima Restricţie (Tzimtzum Aleph) şi de acolo mai departe.

Dar atunci când după toate aceste corecţii Malchut se întoarce la aceaşi stare de perfecţiune, unicitate, integralitate, în iubirea şi dăruirea ei către Lumina Infinitului, ajungem să vedem că toate sunt doar o singură creatură care a trecut prin tot felul de greutăţi.

Aceste predicţii sunt considerate lumi, de la cuvântul ascunderi din ebraică. Ele sunt ascunderi ale stării Infinitului, pentru a retrage senzaţia de împlinire şi pentru a suferi tot felul de experienţe interioare, impresii, alegeri şi războaie, pentru a construi în interior o relaţie identică cu Lumină în timp ce trece prin stările de separare de lumea Infinitului şi apoi apropiindu-se de aceasta ca în final sa ajungă la o adeziune completă.

În toate aceste procese, sunt infinite detalii, fiecare dintre ele fiind legate de la începutul până la sfârşitul procesului. De fapt, noi participăm de asemenea la toate aceste sentimente pe care Malchut le experimentează, produse de coliziunea dintre Lumină şi vas, plăcere şi dorinţă, forţa Creatorului şi forţa creaturii. Trecem prin aceleaşi stări în mod individual, ca parte din Malchut, astfel încât la sfârşit să ne simţim ca un singur suflet.

De fapt, există numai o singură creatură: Malchut al lumii Infinitului. ŞI fiecare dintre noi trebuie să se unească cu ceilalţi, depâşind acest teribil coşmar şi separarea noastră iluzorie, această ascundere a stării perfecte, eterne. Şi apoi, fiecare va vedea că  este inclus în toţi ceilalţi, în sentimentele lor, gândurile lor, în iubirea şi dăruirea lor.

De aceea, trebuie să facem tot ce putem pentru a accelera trezirea nostră din acest vis. Este scris că Creatorul ne va duce înapoi „din Sion”, adică că există o cale de ieşire (Yetzia) din această realitate, din acest somn. Apoi, vom vedea că suntem într-o stare ca de vis şi ne vom uni într-un singur suflet.

Sper ca următorul congres să ne ajute să facem un pas uriaş înainte astfel încât să ne trezim şi să ne simţim ca un singur suflet.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de  Kabbalah Lesson 3/24/11, Preparation for the WE! Convention

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Defectul discipolilor lui Rabbi Akiva a fost acela ca nu a existat o dragoste a milei printre ei. Si de aceea Rashbi a spus: “ Este nevoie sa atingem o iubire mareata intre noi, insemnand o dorinta arzatoare pentru daruire astfel incat sa atragem Lumina si tot binele.”

–         Codul de Legi, Calea Vietii

Cand o persoana trezeste mila pentru prieten prin rugaciunea sa, cererea lui se inalta si starneaste mila de Deasupra. Si daca, oarecum, o persoana cauta castig personal,rugamintea lui este departe  de inaltare si gasire a unui raspuns.

–         Cartea, Maretia lui Solomon

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce impiedica o persoana de a realiza rugaciunea societatii daca el deja observa ca toate intentiile sale sunt pentru propriul sau benefciu?

Raspuns: Problema este aceea omul intelege ca intentiile sale sunt egoiste dar el este inclinat sa tolereze asta. Aceasta se intampla pentru ca el vede doar cat de urate sunt aceste intentii, dar el nu intelege ce fel de rau ii cauzeaza acestea lui. Aceasta este intreaga problema!

Daca eu accept simplul fapt ca sunt un egoist, atunci ce? Dar eu trebuie sa simt cum aceasta ma omoara. Abia atunci  voi fi eu capabil sa ma separ de intentiile mele egoiste.Propriul meu ego ma va separa de acel lucru care imi cauzeaza rau.

Asa ca la inceput, eu ma separ de gandurile mele egoiste prin virtutea egoismului insusi. Asta inseamna ca Faraonul ii aduce pe fiii Israelului mai aproape de Creator.

Din prima parte a lectiei zilnice de Kabbalah 3/27/11, Pregatirea pentru Congresul WE

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Este momentul să aibă loc un proces economic serios. Criza apare într-un nou val şi asta cere elitei mondiale să ia decizii pe care însă aceştia nu sunt pregătiţi să le ia. Asta pentru că toată lumea trebuie să comute către un consum limitat.

Socieatea de consum este terminată! Pământul nu mai are resurse să suporte dezvoltarea nemăsurată. Miliardul de oameni de aur nu mai poate oferi un mod de viaţă şi idealurile lor celorlalte şase miliarde. Şi prin asta, evocă o ură intensă între ei ca şi o dorinţă a celorlalţi de a-i fura.

Natura nu mai are rezerve de energie pentru ca noi să continuăm să mărim consumul şi, printre altele, asta înseamnă că trebuie să renunţăm şi la energia nucleară. Cu neplăcere, trebuie să începem să devenim o societate cu un consum inteligent, adică să consumăm în măsura necesităţii, unde necesitatea înseamnă suficient pentru existenţă în condiţii moderne.

Elita modernă politică şi economică şi-au justificat şi legitimizat puterea promiţând oamenilor nivele din ce în ce mai ridicate de consum. Acesta este chiar motivul pentru care nu mai pot schimba direcţia de la un consum în continuă creştere la un consum inteligent.

Orice decizie spusă răspicat va duce în mod inevitabil la un conflict drastic în societate şi, cel mai important, la neîncredere în elită pentru că oricum societatea va înţelege că venitul oamenilor nu va mai creşte, că ne aşteaptă vremuri dificile şi că asta va dura foarte mult. Mai mult, consecinţele acestei presiuni în societatea sunt imprevizibile…

O nouă ideologie a dezvoltării trebuie să răsară şi aceasta nu va mai fi în direcţia consumului. O nouă elită politică trebuie să apară pentru a se potrivi acestei noi ideologii şi această elita va fi capabilă să schimbe sistemul. Totuşi, elita din trecut nu va dispărea. Va lupta. De aceea este necesar să furnizăm o explicaţie largă a legilor obiective care ne sunt revelate, le resursele limitate ale naturii şi la societatea integrală Acest lucru va crea un suport larg social şi o masă critică de oameni interesaţi.

Este necesar să dezvoltăm o largă discuţie socială, despre obiectivele care trebuie înlocuite în societatea de consum egoistă, cu o dezvoltare integrală, globală, care este în echilibru cu natrua, adică una în care societatea consumă din natură în măsura în care asta furnizează fiecărei persoane cele necesare existenţei. O intensificare a discuţiei sociale va permite o apariţie rapidă a unui larg grup de oameni care, gradual, vor discerne cum să construiască societatea pe baza noilor principii.

Asta va da naştere la o nouă înţelegere a metodelor de conducere a afacerilor şi a guvernelor, cum să unească schema ideologică cu schema guvernantă, ca şi dezvoltarea de noi concepte a unei noi guvernări şi de modalităţile de tranziţie către aceasta.

Comentariul de încheiere: Cea mai simplă metodă de a restricţiona consumul poate fi exemplificată prin interzicerea publicităţii, care este motorul comerţului. Este necesar ca. în mod gradual, să se interzică publicitatea care spun oamenilor să cumpere o cantitatea enormă de produse de care nu au nevoie deloc, cu excepţia produselor determinate de necesităţi.

Filed under: Societate - Niciun comentariu→

Istoria umanitatii este istoria dezvoltarii egoiste. Astazi suntem martorii felului in care egoismul nu mai poate aduce satisfactie oamenilor. Mai demult, tanjem dupa viitor. Voiam sa cumpar o masina, un iaht, un avion si asa mai departe. Acum insa, dorinte profitabile si promitatoare nu ma mai rascolesc. De altfel, mereu caut placere in ceva nou, insa nu a mai ramas nimic nou.

Senzatia de implinire, de placere in dorintele mele este, de fapt, senzatia vietii in mine. Daca nu simt implinirea dorintei, nu exista viata chiar din momentul in care dorinta este moarta. Astfel, neajutorat, imi doresc chiar sa mor, ca sa nu mai simt aceasta goliciune interioara. Aceasta este lista veche de secole care ne propulseaza spre viitor.

In zilele noastre, umanitatea creaza, in mod inconstient, probleme si confuzii si actioneaza in mod prostesc, numai ca sa nu mai simta vidul interior. Oamenii vor sa lupte, fac revolutii, fac  orice ca sa simta macar un pic de implinire, indiferent cat de negativa. De exemplu, daca nu am am apetit, iau ceva acrisor ca sa simt pofta de mancare si sa ma simt bine.

Daca nu alegem cursul corect, un asemneea comportament ne va conduce spre razboi. Si vom ceda in asa fel ca, mai tarziu, ne vom simti un pic mai bine: In cele din urma, avem pentru ce trai. Intr-adevar, de ce sa nu luptam ca sa ne improspatam si sa ne reinoim?

Este o problema foarte mare. Guvernele si media sunt extrem de constiente de asta. De aceea ei tot incearca sa induca in eroare publicul prin furnizarea de tot felul de exaltari din partea lor care sa indemne oamenii sa faca ceva si sa primeasca satisfactie din asta. Altfel, oamenii se vor confrunta cu goliciunea si vor incepe sa-si tranteasca liderii de pe tronuri, vor depasi toate limitele si se vor sinucide ca sa scape de disperare.

Va fi imposibil sa fie controlati. Cum poate cineva sa guverneze o persoana careia nu-i pasa si nu se bucura de nimic? Deci, omul trebuie sa inteleaga ca publicul este manipulat la scara mare, inclusiv prin internet. Nu este un accident ca a luat o asemenea amploare si nu este deloc surpinzator ca e atat de accesibil si tinde sa patrunda in fiecare casa. Nu este pentru noi – este pentru ca ei sa ne poata controla pe noi.

Acesta este unicul mod in care pot fi controlati oamnii azi, prin prezentarea de „surse de venit” aditionale, adica implinire. Altfel, persoana va dori sa faca orice este nevoie, caci viata fara placere isi pierde orice valoare pentru ea.

Din aprtea a patra aLectiai zilnice de Cabala din 21.03.2011, Principiile educatiei globale

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cât de multă ură trebuie să se reveleze între prieteni, astfel încât să se ajungă la o rugă reală pentru corectare?

Răspuns: Prima Reshimo (genă informațională) a spargerii care mă separă de ceilalți trebuie să răsară complet în mine. Apare într-o asemenea măsură încât nu doar că îi disprețuies și îi ignor dar, de fapt, vreau ca ei să sufere, mă separ de toți și mă gândesc că este mai bine să fiu pe cont propriu, să studiez acasa și să nu am nicio conexiune cu ceilalți.

Oamenii chiar îndrăznesc să îmi ceară lecții private. O persoană nu înțelege că întreaca actualizare a metodei spirituale se petrece în grup. Și, după această bătălie interioară și respingere, deziluzie și disperare, în timp, o persoană începe deodată să vadă conexiuna sa interioară cu prietenii. Este ca și cum ar înceta să mai observe corpurile lor corporale și fețle lor. Începe să intre în ei intern și să simtă dorințele lor interioare pentru spiritualitate, chiar cele pe care ei nu le simt. Dar ea este practic capabilă să le atingă sufletele.

Și așa poate spune cineva că a ajuns aproape de unificarea cu prietenii. Dar, în acest punct, descoperă cât de incapabilă este să se unească cu ei și că are nevoie de ajutorul forței superioare. Dorește să găsească această forță înăuntrul acestei uniuni, astfel încât să se conecteze și astfel obține realizarea. Este o muncă pas cu pas a realizării sinelui, a stărilor din ce în ce mai adânci.

Din prima partea a Lecției zilnice de Cabala 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Totul depinde de intentia cu care o persoana abordeaza mediul, inca de la inceput. Vine spre mediu (profesorul, cartile si grupul) pentru a avea profit in mod egoist si ca sa primeasca cunoastere, statut, sa-si satisfaca mandria? Sau vrea sa primeasca de la mediu calitatea altruismului, forma Creatorului care se ascunde in interiorul societatii?

Daca persoana abordeaza corect mediul, societatea,  va gasi calitatile  Creatorului acolo. Asta se numeste: „Creatorul locuieste printre oamenii Sai”. Acesta este testul principal al atitudinii persoanei.

In mod natural, chiar la inceputul drumului, venim cu dorinte egoiste obisnuite, acceptate in aceasta lume. Si chiar daca suntem gata sa ascultam frumoasele cuvinte despre iubirea celorlalti si altruism, totusi calculam sa obtinem ceva pentru egoismul nostru.

Si numai cu conditia ca omul se afla in mediul corect pentru o perioada de timp considerabila si absoarbe formele sale externe de altruism, coborandu-l in fata profesorului, al cartilor si al grupului, primeste, treptat, de la acestea forta pentru a intelege si a simti spiritualitatea, forta unificarii. Aceasta forta il ajuta sa isi dea seama ca unificarea nu este atinsa prin actiuni externe : strigand, sarind sau manifestand bucurie, ci cere o munca interioara ascunsa si constanta, invizibila ochilor.

Aceasta munca este intreprinsa in ceea ce numim „noapte”. Si atunci incepe persoana sa obtina, treptat, proprietatea altruismului. Tranzitia are loc in timpul cand persoana incepe sa vada mediul, potentialul lui interior ca pe o forta care o poate corecta. Intelege ca, fara aceasta forta, e pierduta. Asta duce la inaltarea „rugaciunii celor multi”.

Cand persoana isi da seama ca trebuie sa se roage pentru societate, obtine intentia de dragul altruismului, „haina” Luminii Hassadim (Milosteniei), imbracamintea potrivita pentru dorinta sa de a primi.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala din 27.03.2011, Pregatire pentru Conventia WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Cand studiem Cartea Zohar, trebuie sa o abordam cu intentia de a gasi adevarul. Intr-adevar, nu putem vedea nimic din lumea spirituala si suntem blocati de tot de la proprietatea spirituala.

Lumina trebuie sa vina si sa ne ilumineze, ca si un fascicol de proiector, acolo unde ne aflam exact acum: in proprietatile, senzatiile si dimensiunea careia ii apartinem. Intr-adevar, suntem in singurul loc ce exista, in dorinta care este, in acelasi timp, egoista si altruista, totul intr-una, ca si cum ar fi stivuite una peste alta. Insa nu o vedem deoarece ramane in  lumea spirituala, nu in proprietatile noastre.

Noi existam in acelasi spatiu, insa, cu proprietatile nostre, percepem doar partea materiala a relitatii. Trebuie sa vina o raza de Lumina, sub un anumit „unghi”, similar luminii polarizate si, atunci, in alt vector al sau, suprafata, vom descoperi, dintr-o data, intreaga lume care exista si aici, de fapt.

De aceea avem nevoie de Lumina superioara atat de mult: ea trebuie sa ilumineze si sa ne dezvaluie lumea in care locuim aici, acum.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala din 25.03.2011, Cartea Zohar.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→