Intrebare de la o femeie: Am o mare dorinta de a deveni perfecta. Ce ar trebui sa fac : sa indrept aceasta dorinta spre barbati sau direct la Creator ?

Raspuns: Nici una. Trebuie sa te corectezi. Nu trebuie sa “indrepti” dorinta ta nicaieri. Fiecare persoana trebuie sa isi corecteze propria dorinta. Scopul acestei corectari este ajutorul reciproc pe care ni-l dam intre noi, conectarea noastra cu fiecare dintre noi.

Numeni nu poate corecta dorinta ta. Asta ti-ar lua libertatea de a alege, independenta, posibilitatea de a atinge nivelul pe care trebuie sa il atingi, radacina sufletului tau.

Doar munca in grup, pentru ambii – barbati si femei, in forma corecta pentru fiecare de a-si efectua munca spirituala, ii va ajuta sa fie inclusi in sufletul fiecaruia dintre ei si sa simta ca toti impreuna apartin aceluiasi Kli, un suflet comun, la fel  ca si inainte de spargere.
Din lectia a 3a de la Conventia WE! 4/1/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Din câte înţeleg, Creatorul se joacă un joc cu noi şi acest joc are un anume scop. Dar fiecare joc se termină şi asta înseamnă că acest joc se va termina în aproximativ 200 de ani. Este adevărat?

Răspuns: De fapt, eu sper să se termine mai devreme. Vă spun cu toată încredere că îl putem completa în câţiva ani. Nu sunt obstacole.

Continuare întrebării: Dacă acest joc se va termina şi vom ajunge acolo unde trebuie să ajungem oricum, adică ne vom corecta sufletul, atunci care este diferenţa între liniile stânga şi dreapta? Şi ce se va întâmpla dacă vom alege calea liniei stângi?

Răspuns: Scopul creaţiei este pentru fiecare dintre noi, cu fiecare dintre noi fiind un mic punct din Kli-ul comun sau dorinţa comună, de a obţine perfecţiunea, adică acelaşi tip de unitate cu celelalte punct ale acestui Kli ca aceea dintre celulele unui organism sănătos, perfect.

Pentru a obţine acest scop, trebuie să înţelegem, să simţim şi obţinem acest sistem uriaş comun, pentru că noi, în esenţă, suntem un singur organism în care suntem cu toţi uniţi unul cu celălalat. Chiar şi corpul nostru fizic funcţionează fiind pătruns de un anumit câmp informaţional. Nu este doar un sistem limfatic, un sistem cardivascular, un sistem nervos, ş.a.m.d, ci un anumit sistem comun informaţional. De aceea, îmi este imposibil să iau un somnifer şi să adorm sau să mă congelez pentru următorii 200 de ani, după care cineva să mă trezească şi eu să fiu la sfârşitul corecţiei. Este imposibil!

Trebuie să îmi dezvolt mintea şi inima, abilitatea mea de a înţelege, realiza şi obţine. Într-un interval de o oră nu pot să introduc într-un copil cunoştinţele pe care el trebuie să le obţină în 20 de ani de studiu. Şi exact în acelaşi fel, nu putem învăţa dintr-odată o persoană care a crescut în junglă timp de câteva decenii. Avem exemple în acest caz.

În alte cuvinte, fiecare persoană trebuie să urmeze propria calea de dezvoltare, ridicându-se gradual şi în mod persistent. Singura diferenţă este dacă va fi mânată de un bâţ sau va înainta mânată de propria dorinţa.

Trebuie să trecem prin anumite faze de corecţie şi fiecare dintre noi trebuie să treacă prin ele una după alta. Şi, cu fiecare pas, sunt ca un copil care este forţat de părinţii lui să citească un cuvânt, după care încă unul, şi aşa mai departe. Sufăr enorm pentru că sunt forţat să studiez, până când înţeleg că trebuie până la urmă sa fac asta.

Dar daca sunt deştept, atunci înţeleg că îmi pot dezvolta dorinţa de a citii. De exemplu, atunci cânt mă uit la un prieten care deja a învăţat să citească, începe să îmi fie ruşine de inabilitatea mea şi încep să îmi doresc să îl prind din urmă. Apoi nu mai am nevoie de cineva să mă scuture şi avansez eu însumi.

Asta este diferenţa între liniile stânga şi dreapta – calea suferinţei, când loviturile vina asupra ta din toate direcţiile şi calea dulce, unde eşti în mediul corect, care trezeşte sentimentul de invidie din tine. Te uiţi la ei şi îi invidiezi pentru că ei au ceva ce tu nu ai. Şi această forţă te mişcă.

Din lecţia a treia de la Congresul  WE! din 4/1/11

Filed under: Lectia zilnica, Societate, Spiritualitate, Suferinta, Unitate - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, “Scopul Grupului”: Pentru a obtine daruirea catre Creator, este necesar ca intii sa daruiesti omului, iar asta se numeste iubirea pentru aproapele tau.

Natura noastra este complet opusa iubirii pentru cel de aproape. Ma iubesc doar pe mine. Toate calculatiile mele, fie ca sint constiente sau nu, sint construite exclusiv pe beneficiul personal.

Modul in care stau, felul in care arat, modul in care gindesc – toate acestea sint trecute prin filtrul propriului ego, lasindu-ma doar cu lucrurile care imi pot aduce beneficii sau care pot fi o amenintare. Totul trebuie sa serveasca binele meu propriu. Asta este natura mea.

Totusi, trebuie sa ating daruirea universala, iubirea universala, forta eterna a Creatorului, viata eterna. Si ca sa fac asta, trebuie sa fac exercitii preliminare in grup. De aceea, Rabash continua:

Iubirea pentru aproapele tau, este posibila doar atunci cind te respingi pe tine.

Una inlocuieste pe cealalta. Daruirea si receptia nu pot trai impreuna una cu alta.

Am 613 dorinte si ca un intreg, aceste dorinte actioneaza doar pentru binele propriu. Aceasta este situatia la inceput. Apoi incep sa le tai „bucatica cu bucatica”, incepind de la cea mai usoara dorinta si progresind catre cele mai dificile.

Acesta este modul in care ma corectez, pas cu pas si in locul dorintei egoiste, dobindesc dorinta de a darui. Intre timp, in restul dorintelor mele, ramin inca in intentia „pentru binele propriu”. Astfel corectez parti din mine.

Totusi, exista o conditie: daca am corectat macar una dintre dorintele mele de dragul daruirii, atunci celelalte nu mai pot ramine in intentia egoista. Si acesta este motivul pentru care ele trebuiesc restrictionate.

Am un vas larg si la inceput este orientat in intregime catre auto-beneficiu. In primul rind fac o restrictie si doar atunci sint capabil sa transform prima, cea mai mica dintre dorinte, in daruirea catre ceilalti.

Deci, am o mare dorinta. Fac o restrictie asupra ei si apoi tai cel mai mic strat din mine. Din acea bucatica, sint capabil sa daruiesc. Intre timp, restrictia domina asupra tuturor celorlalte dorinte. Apoi tai un al doilea strat, apoi al treilea si acesta este modul in care le corectez, unul cite unul.

Doua dorinte nu pot exista intr-o persoana: una indreptata spre sine si una catre daruire. In fond, ele sint opuse una celeilalte. Pentru a fi capabili sa dobindim chiar si cea mai mica dorinta de daruire, toate celelalte dorinte trebuie sa fie restrictionate.
Din Lectia 5 de la Congresul WE! 4/1/11

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ai repetat de multe ori ca barbatii care studiaza Kabbalah, trebuie sa se casatoreasca. Trebuie un barbat homosexual sa se casatoreasca cu o femeie, sau mai degraba sa aiba un partener de acelasi sex? Recomanzi pentru homosexuali, barbati si femei, sa conceapa sau sa adopte copii?

Raspuns: Cred ca toti, in functie de parametrii lumii corporale, pot sa faca dupa cum le dicteaza inclinatia. Si toate fortele lor interioare, ar trebui directionate catre atingerea unui scop solemn, etern si perfect.

Trad: Mirela Simonescu

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Astăzi este clar că natura este într-o stare de echilibru relativ, şi ne cere şi nouă să ajungem la acelaşi nivel. Asta trebuie să se manifeste în viaţa materială prin tehnologii verzi, etc., iar în plan social, relaţii interpersonale. În acest mod putem realiza o balanţă între cele două nivele

În primul rând trebuie să consumăm numai stricul necesar din natură. Atunci nu va fi important câte miliarde de oameni vor trăi pe pământ pentru că dacă natura a făcut-o posibil, înseamnă că are posibilitatea să îi hrănească pe toţi atâta timp cât îi folosesc resursele corect. În al doilea rând echilibrul cu natura întru totul trebuie să fie menţinut la nivelul uman. Aici este unde cade toată greutatea în conştientizarea egoului.

Consumul moderat este realizarea materială a egoului. Altfel, distrugem întreaga fundaţie naturală, ne tăiem singuri creanga de sub picioare. Treptat, trebuie să construim o societate umană bazată pe legile naturii. Altfel, ceea ce ne aşteaptă sunt revoluţii, războaie, şi alte cataclisme, ce deja se dezlănţuie cu o regularitate înspăimântătoare.

Azi, liderii globali şi conducătorii nu au nici o abilitate să facă ceva. Suntem confruntaţi cu o dilemă: fie să trecem prin numeroase războaie şi o naştere dificilă într-o lume nouă, sau o dezvoltare conştientă în conformitate cu cerinţele naturii ce ne obligă să împărţim resursele într-un mod just. Desigur că nu este posibil să le alocăm acelaşi lucru tuturor. Trebuie sa se potrivească cu cultura, religia, clima ş.m.d.p. Cheia este să le asigurăm tuturor în limitele general acceptate.

În afară de asta, conştientizarea internă a răului, ne arată că trebuie să fim conectaţi într-un sistem unic, precum un om cu o si o inimă. Numai astfel vom intra in armonie cu natura.

Unitatea internă se manifestă conform cu capacităţile individuale. O persoană le poate face rău celorlalţi şi să nu simtă asta. De aceea trebuie să activăm mas-media şi sistemul de educaţie aşa încât oamenii de peste tot din lume vor înţelege răutatea relaţiilor interumane egoiste tot mai mult. Totul depinde precis de educaţie.

Mai departe, la un moment dat în acest proces, oamenii vor înţelege calitatea de a dărui, ca atare, le dă un simţ de încredere; conţin bunătate. Apoi, treptat, vom auzi că unitate adevărată, similară cu natura, conectându-ne cu ea, ne permite să simţim puterea dragostei ascunsă în ea.

Această forţă conectează toate părţile naturii, şi ridică întregul sistem, întregul univers, toate nivelurile de la inanimat la uman, la un nivel superior. Toate acestea ni se întâmplă datorită conştientizării răului. Acea pârghie, acel mijloc, acel stimul, acel instrument ne procură mijlocul prin care ne unim cu natura, tot mai mult ca un întreg, şi ieşim afară ţntr-o nouă, superioară, existenţă.

Întreaga evoluţie ţinteşte către asta. Fie că o vrem sau nu, va trebui să ne unim cu natura. Pe de altă parte, avem oportunitatea să ascuţim conştientizarea răului, până ce nenorocul va lovi; vom avansa către corecţie pe calea cea bună, precum copii cei buni o fac în acord cu părinţii lor. Putem învăţa de la natură, inainte să declanşăm de la aceasta o reacţie mai serioasă la dezechilibrul nostru.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/37/2011, Principiile educaţiei globale.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Sistemele evoluţioniste, văd structura şi ordinea evoluţiei, dar nu îi văd scopul, şi astfel se clatină. De exemplu, o pădure de pin plantată artificial a distrus vegetaţia naturală, şi, ca rezultat, s-a uscat din cauza bolilor.

Devine clar că ar trebui să îi permitem naturii să îşi stabilească propria ordine. Cum putem să explicăm asta nu numai în termeni de biologie, dar şi în termenii educaţiei globale?

Răspuns: Cu alte cuvinte, întrebarea este cum să ne corectăm pe noi într-un mod natural, corect astfel încât o persoană, spre deosebire de acei pini, să nu-şi distrugă mediul înconjurător. Pentru ca asta să se întâmple, trebuie să crească precum un “copac în câmp,” adică să se hrănească numai din mediul său. Mediul ocupă primul loc; mediul este pricipalul punct de întoarcere; mediul este totul. Iar o persoană trebuie să se conecteze la el, să plutească în el. Aceasta este adevărata lege a dezvoltării.

Scopul întregii omeniri este să devină un mecanism unit. Într-un aranjament corect, cineva nu se poate percepe pe sine ca un element separat ce creşte în exteriorul mecanismului, ci caută constant posibilităţi să fie absorbit, să se integreze din ce în ce mai mult în el. Acest mod de dezvoltare este cu adevărat fără cusur.

Din partea a 4+a a Lecţei zilnice de Cabala din 3/24/2011, Principiuile educaşiei globale

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Este usor sa imi iubesc prietenii care studiaza impreuna cu mine intelepciunea Cabalei., dar nu pot face asta cu colegii de serviciu. Cum ar trebui sa ma port cu ei si cu toti oamenii ceilalti ?

Raspuns: In principiu trebuie sa ii tratam pe toti ca parti ale sufletului nostru. In acest fel trebuie sa ma gandesc la toata lumea, inclusiv la cei mai mari raufacatori. Ei sunt in afara mea in lume pentru ca toate aceste dorinte si calitati dinauntrul meu nu sunt corectate inca. De aceea, extern trebuie sa ii tratez pe toti cu toleranta, intelegere, pentru ca asta este calea corectiei. Va veni timpul cand si ei ni se vor alatura pe calea spirituala.

Sufletul comun, singura fiinta creata consta din mai multe parti. Unele sunt mai importante si altele mai putin, la fel ca si la corpul fizic, care este construit conform structurii sufletului.

Sufletul de asemenea are o parte numita “corp”, care este dorinta comuna impartita in mai multe sisteme si sub-sisteme: creier, inima, ficat, rinichi si alte sisteme importante care sunt interconectate si fara de care corpul nu poate exista. Unele din aceste sisteme pot fi recreate artificial, dar trebuie sa fie prezente in corp. Pe de alta parte, aici sunt multe sisteme care nu trebuie sa fie prezente in corp, de exemplu bratele, muschii si oasele.

Sufletul comun are parti care sunt cu adevarat importante – creierul si inima, si la fel unele care sunt mai putin importante, dar totusi necesare existentei. Creierul si inima au fost cele mai corectate de Adam pana in zilele noastre de descendentii Cabalistilor pe care ii cunoastem si studiem.

Acum faza corectiei colective a fost aranjata, iar in afara de creier si inima incepem sa corectam plamanii, ficatul, rinichii si asa mai departe. Acestea sunt parti importante, dar mai putin semnificative ca inima si creierul. Oamenii care studiaza Cabala apartin de aceste parti.

Tot restul umanitatii apartine conform  exemplului cu  muschi, oase, brate, care sunt in sistem, nu sunt necesare existentei organismului, dar sunt necesare pentru completarea lui. In acest fel trebuie sa ii tratam, si in esenta ei alcatuiesc 90% din suflet.

Ei nu pot actiona independent. Ei nu pot simti dorinta pentru spiritualitate, ci functioneaza doar conform ordinelor care vin la ei de la creier si inima prin noi, celelalte organe importante. Asta nu le scade importanta, pentru ca daca vorbim despre un suflet colectiv, atunci absenta unei singure celule mici distruge perfectiunea.

De aceea, toti sunt importanti iar la sfarsitul corectiei fiecare persoana este evaluata la fel ca ceilalti. Aceasta este legea perfectiunii sistemului inchis. Invatam acest principiu prin exemplul unui sistem analog : are o intrare si o iesire, si daca ceva este intrerupt in interior atunci nu mai produce rezultatul necesar.

Astfel, este o diferenta in timpul corectiei.  Partile care sunt mai importante sunt corectate mai repede si dupa asta partile mai putin importante sunt corectate conform ierarhiei. De aceea, nu astepta ca lumea sa auda si sa inteleaga ce facem, pentru ca milioane de oameni apartin de partea pasiva. Ei se vor alatura procesului pentru ca vor vedea ca este imposibil sa faca altfel. In acest fel lumea intreaga va fi corectata. Oamenii pot fi extraordinar de destepti sau dezvoltati, pot fi mari oameni de stiinta, artisti, si oameni de cultura, totusi pot fi in acelasi timp complet surzi cand este vorba de spiritualitate. In acest fel trebuie sa ii tratam pe toti ceilalti.

Doar cei care vin sa studieze Cabala pe diferite cai apartin sistemului intern. De aceea, trebuie sa pretuim fiecare persoana aici pentru ca a fost aleasa de catre Creator pentru a fi parte a sistemului comun si de aceea un bun important. In acelasi timp, altii pot fi mai putin importanti. Chiar si multi dintre copii multor Cabalisti nu merg pe acelasi drum pentru ca fiecare persoana are locul sau in sistem si asta nu se lasa mostenire. Asa ca inarmeaza-te cu rabdare.

Principala munca are loc intre cei care apartin grupului nostru, dar extern putem de asemenea sa actionam pentru  avansarea intregii lumi. Diseminand materiale despre viitor, despre ce se poate intampla, si despre solutia oferita de Cabala, noi pregatim oamenii in masura in care este posibil. Totusi, adevarata munca cu ei consta in faptul ca prin rezultatul unitatii noastre ei vor simti o anumita trezire.

Spre ce se vor trezi? Spre unirea externa cu noi. Vor dori sa fie implicati si sa ajute la procesul de corectie cat de mult posibil. Deja sunt oameni de acest fel, iar misiunea lor este demna de tot respectul.
Din lectia a 2a a Conventiei WE!  4/1/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→