Daily Archives: 13 aprilie 2011

Fii mai serios în cutia cu nisip!

Întrebare: Chiar dacă lumea noastră este o realitate imaginară, Cabaliştii o tratează foarte serios. De ce este aşa?

Răspuns: Pentru că noi crştem şi acţionăm în timp ce suntem în aceasta. Chiar dacă această realitate este cu siguranţă imaginară, trebuie să o iei în serios şi să aranjezi lucrurile în ea ca şi cum ar exista cu adevărat.

Imaginează-ţi că ai intrat într-un grup de copii şi te joci cu ei cât se poate de serios, făcând jocul real aşa cum fac ei. Cei mici fug de jur împrejur, încercând să construiască ceva impreună şi se ceartă pentru jucării, dar pentru ei, asta este viaţă. Şi tu participi la viaţa lor, ajuntându-i să asambleze părţile astfel încât să crească repede şi corect în această “cutie cu nisip”.

Aceasta necesită o atitudine serioasă. Este nevoie de eforturi mari să creşti un copil în această lume, şi o persoană trebuie să se reporteze la sine în acelaşi fel. Aşa trebuie să se comporte cu copilul spiritual ce creşte în el. Nu poţi face nici un compromis în această privinţă: am grijă de mine, de familia mea, de copii şi părinţi, şi de toate nevoile materiale. Şi deşi toate acestea sunt evident o iluzie, aceasta nu contează.

Imaginile lumii materiale sunt descrise în creierul meu de către dorinţa egoistă şi nu pot corecta această dorinţă pentru că este la nivelul nemişcat. Chiar şi marele cabalist Rabi Shimon trebuia să mănânce, să bea, să-şi câştige existenţa şi să aibă grijă de studenţii săi. Chiar credeţi că pluteau printre nori, neavând grijă de familiile lor, să le pună o pâine pe masă?

Această lume este parte a dezvoltării mele, “incluzând durerile de dinţi,” aşa cum Rabash spunea. Singura diferenţă este că trebuie să aspir în sus din nou şi din nou, către dăruire, către lumea spirituală. Cabaliştii au o altp problemă: cum să rămână serioşi în această cutie cu nisip pentru copii. Şi ei sunt obligaţi să facă asta. De aceea au o atitudine atât de responsabilă pentru educaţie şi alte domenii ale acestei lumi materiale. O persoană trebuie să se ocupe de toate nevoile sale vitale.

Lumea corporală dispare din senzaţiile noastre numai la corectarea finală unde nu mai este nevoie de acest joc al imaginaţiei.

Din partea a 4-a a  Lecţiei zilnice de Cabala din 4/12/11, Scrierile lui Rabash.

Un ghid pentru sentimentele tale

Întrebare: Cum ne învaţă cartea Zohar metoda de corecţie dintre noi?

Răspuns: Baal HaSulam aduce un comentariu la Zohar pentru a opri ca textul Zoharului să fie interpretat materialist. Lasă loc pentru formarea stării spirituale în noi, dincolo de spaţiu şi timp, dincolo de imaginile lumii noastre, să vrem să îl experimentăm înăuntrul nostru, nu înafara noastră.

Comentariul Sulam, ca toate cărţile Cabaliştilor, este scris pentru oameni ce au obţinut deja realizarea spirituală pentru a-i ajuta să înţeleagă ce simt deja. Îmi este explicat ce simt acum; sunt la nivelul “sufletul unei persoane îl învaţă.” Apoi, citind textul Cabalistic, încep să înţeleg ce simt.

Înainte ca senzaţiile spirituale să apară în mine, totuşi, textele cabaliste nu sunt o sursă de cunoaştere, ci Segula (o forţă miraculoasă) pentru mine, deoarece, în timp ce le citesc, sunt expus influenţei Luminii superioare, spălându-mă ca un jet de apă vie.

Aşadar, nu vreau să explic ce înseamnă fiecare frază din Zohar din punctul de vedere al Sefirot şi Partzufim aşa încât un student să nu se mulţumească cu o cunoaştere superficială. Vreau ca el, ea, să caute înăuntru, înăuntrul sentimentelor lor întrebându-se cum este. Apoi vor avea o şi mai mare dorinţă pentru revelare şi, de aceea formează o dorinţă, o nevoie pentru aceasta.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/11/2011, Cartea Zohar.

Vreau Lumina!

Întrebare: Mi se pare că nu înţeleg: Ce este Lumina care reformează? Şi cum o pot cere în timpul studiului?

Răspuns: 1. Chiar la început, încearcă să recunoşti înăuntrul tău, toate aceste calităţi despre care vorbeşte Zoharul. Încearcă să discerni unde sunt în interiorul tău, scotoceşte în interiorul dorinţelor tale, gândurilor tale şi înăuntrul tău.

În acest fel îţi măreşti Kelim-urile interioare, dorinţele şi calităţile percepţiei. În timp ce cauţi printre ele, începi să faci diferenţa între ele. Dar toate aceste calităţi există deja în tine.

2. Dacă nu am o nevoie de corecţie, atunci pentru mine cuvintele Lumina care reformeaza sunt lipsite de viaţă. Daca am nevoie de corectie atunci aştept această Lumină. Dar dacă nu am această nevoie, atunci nu ştiu ce este această Lumină.

Mi se spune, Trebuie să aştepţi Lumina să vină. Bine, atunci să vină. Înţelepţii spun că este bună  şi eu sunt de acord. Dacă asta este atitudinea mea, atunci nu o pot atrage.

Este scris că cinea trebuie să aştepte salarea în fiecare moment. Salvarea Creatorului apare dintr-o clipire. Este vorba exact de Lumina care corectează, Lumina care reformează, care ne aduce înapoi la Creator.

Acţiunea pe care o cerem de sus trebuie să fie întotdeauna precedată de dorinţa noastră, de nevoia pentru ea. Altfel nu se va întâmpla niciodată. Fie provocăm suferinţa în noi din proprie iniţiativă, care este suferinţa din iubire, o dorinţă pasională pentru Lumină, fie ea va veni în forma unor suferinţe coercitive, prin calea Beito (în timpul normal).

Totuşi, fără suferină, fără o întrebare şi fără o dorinţă, nu pot obţine Lumina care corectează. Şi asta pentru că Lumina este în repauz absolut. Ne trebuie doar dorinţa astfel încât Lumina care corectează să ne influenţeze.

Putem spune că Lumina este prezentă înăuntrul dorinţei, dar este revelată numai atunci când această dorinţă atinge măsura corectă.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/12/11, Zoharul

Amintiţi-vă de ziua când am ieşit din Egipt

Întrebare: Care este sensul poruncii, „Amintiţi-vă de ziua când am ieşit din Egipt”, pentru munca interioara a unei persoane?

Răspuns: Se spune în Zohar, la punctul 121 din capitolul „Bo”, ca Torah va mentiona exodul din Egipt de 50 de ori. Pe lângă aceasta este scris că în fiecare zi o persoană trebuie să se vada ca iesind din Egipt, şi asta pentru că toată munca noastră se întâmplă numai în legătură cu Egiptul.

Munca spirituala a unei persoane pentru corectarea naturii sale egoiste, începe de la stadiul de „Avraam” – temelia calitatii daruirii. Dar cum putem dezvolta aceasta calitate?

De aceea intrebarea lui „Avraam” catre Creator apare într-o persoană: „Cum vor moşteni urmaşii mei un pamant mare?” (Capitolul “Lech-Lecha“).. Aceasta înseamnă: Cum pot dezvolta in interiorul meu (pentru că urmasii mei sunt viitoarele mele stadii), o mare dorinta de daruire si dragoste pentru a primi Lumina Intreaga ta de la Tine?

Aceasta primeşte următorul răspuns (de la Creator catre Avraam), „Să ştii că urmaşii tăi vor fi în exil pentru 400 de ani,” unde 400 ani sunt toate cele patru nivele de egoism. Astfel, Creatorul spune unei persoane ca va deveni în întregime cufundata în egoism şi va dobândi astfel o dorinţă egală cu Lumina Infinitului.

Mai întâi, vei fi pătruns de această dorinţă de a absorbi tot si apoi vei descoperi că este greşită şi vei dori să iesi din ea. Odată ce ieşi din ea, vei începe să o corectezi de la o dorinta egoista la daruire. Aceasta înseamnă sa parasesti Egiptul şi sa intri în Ţara Sfântă.

În acest fel, prin corectarea treptata a egoismului noi dobândim, urcăm cele 125 de trepte până la corecţia completă (Gmar Tikkun). Astfel, intreaga noastra cale spirituală se împarte în trei faze:

1. Din punctul iniţial (Abraham, aspiraţia de a descoperi Creatorul) pana la intrarea in Egipt.
2. În interiorul Egiptului, unde vom dezvolta aspiraţia catre Creator, care duce la dezvoltarea egoismului, realizarea că este rău, şi ieşirea din acesta.
3. Corecţia dorinţei noastre egoiste până la corectarea sa totala.

Totul se invarte in jurul „Egiptului”: O parte din drumul nostru este „înaintea lui” şi o parte, „după el”, dar Egiptul este punctul central. Acesta este motivul pentru care o persoană trebuie să simtă că ea vine din Egipt în fiecare zi, ceea ce înseamnă că în fiecare zi ia o parte a dorinţei egoiste si o corecteaza, şi primeşte o nouă lumină în interiorul acesteia. Aceasta se numeşte „o nouă zi.” Şi aceasta continuă la toate nivelurile.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/13/11, Zohar

Desavarsind cuvintele Creatorului pentru El

Suntem egoisti si suntem capabili doar sa facem orice este important pentru ego-ul nostru. Cum, atunci, putem scăpa de asta?

Acesta este motivul pentru care urmam sfaturile Cabalistilor. Avem două posibilităţi:
1. Sa ne mutam cu lovituri de la natura noastră, insemnand sa ne dezvoltam din cauza ca nu avem în nici o altă alegere până cand vom avea totuşi dorinţa de a scăpa de suferinţă. Cu toate acestea, calea fugii constante departe de rău este foarte lunga şi dificila.

2. Sa utilizam lupa minţii fără să mai aşteptam ca loviturile să vină. În articolul „Esenţa religiei şi scopul său”, Baal HaSulam explică faptul că ne putem ridica perceptia noastra şi să recunoastem cu putere semnele pe cale, similar cu a fi capabil să înţelegem un cuvânt înainte de a fi terminat. O persoană înţeleaptă vede lucruri pe care altii nici macar nu le observa.

Unii oameni scriu sfaturi înţelepte, dar nu le lasa să treacă prin inimile lor. Există tot felul de cazuri. Fiecare persoană îşi are „soarta” sa. În măsura în care o persoană aude ceea ce se spune, este cât de mult va avansa, dacă ea este gata să facă o distincţie între ego-ul său şi calea spirituală, daca interpretează corect sensul „exilului” şi al „răscumpărarii” şi este dispusa să fie neobosita si incapatanata, chiar dacă este neplăcut egoismului său.

O persoană lucrează în scopul de a creşte importanţa ascensiunii deasupra egoismului, chiar dacă acest lucru îi provoacă durere şi pare a fi o pierdere. Ea discerne lucruri noi din nou şi din nou şi, cu fiecare noua lovitura, pierderea egoismului nu-i mai pare trista în comparaţie cu realizarea spirituală care devine revelata. Şi apoi ea primeşte o alta adaugare a cărbunelui în cuptorul dragostei de sine, şi aceasta este pentru a atinge următoarea ascensiune.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/13/11, Scrieri de Rabash

Egiptul in care curge lapte si miere

Oamenii vad Pastele ca sarbatorirea istoricului exod din Egipt. “Eram sclavi si am construit cateva orase si piramide pentru Faraon, iar apoi am iesit in libertate”. Totusi, in realitate nu sarbatorim o data in calendarul istoric. De fapt, situatia astazi este mai rea decat atunci. Este suficient sa compari situatia natiunilor lui Israel in Vechiul Egipt cu situatia actuala si fugi inapoi sa pupi mana Faraonului, rugandu-l sa te primeasca inapoi.

Evreii  au trait in tara lui Goshen, care a fost cea mai favorabil parte a Egiptului cu cel mai fertil sol si abundand de animale. Poti face ce vrei pentru ca Faraonul nu conduce acolo, dar te protejeaza si pe tine. Nimeni nu se atinge de un fir de par de-al tau, ciuberele tale sunt pline de carne, plasele tale pline de pesti, iar magaziile tale pline de produse. Esti scalv doar pentru ca trebuie sa il asculti pe Faraon. Asta inseamna : sa actionezi la ordinele egoismului tau, nimic mai mult de atat.

Evreii au avut o viata minunata  si nu intamplator s-au plans lui Moise in desert “Unde sunt carnea si pestele, unde este ceapa si usturoiul pe care le-am mancat in Egipt ?  Vietile noastre erau in regula, unde ne-ai adus acum ?“

Deci despre ce ne amintim in aceasta sarbatoare? Am fost inconjurati de inamici in felul in care suntem acum? Dimpotriva, am avut toate favorurile la dispozitia noastra si puterea Faraonului ne-a protejat de inamici. In tara sa ne-a permis sa locuim cum am vrut, chiar in teritoriu separat si dupa legile noastre. Deci ce era asa de rau comparativ cu situatia actuala ?

Asa cum Baal HaSulam scrie, daca Evreii astazi s-ar putea risipi in toate tarile din Diaspora, atunci nimeni nu ar mai ramane in Israel. Trebuie sa intelegem : Egiptul devine o inchisoare doar atunci cand incepi sa te gandesti la exilul spiritual, cand iti lipseste Creatorul. Daca nu pentru nevoia de mantuire spirituala, Egiptul chiar prin el este o tara in care curge laptele si mierea. Aici ai totul in afara de Creator, in afara de raspunsul la intrebarea despre semnificatia vietii. In rest ai totul din belsug. Traiesti viata unui rege si iti lipseste doar un lucru, « Vreau daruirea si dragostea pentru aproapele meu ».

Cand iti doresti anume asta, atunci Egiptul iti va parea ca exil. Este singurul lucru care lipseste aici – dragostea pentru aproapele tau. Astfel, se pare ca sarbatorim Pastele pentru comemora viata buna din Egipt si nu mantuirea, de care nimeni nu are nevoie cu adevarat. De fapt, iesirea din Egipt inseamna sa arunci tot ce ai in afara de dragoste.

Simtim ca suntem in exil? Dimpotriva, oamenii nu inteleg despre ce se vorbeste. Dar dragostea pentru aproapele tau a devenit singura dorinta. Moise ii cere Faraonului « Lasa-mi oamenii sa plece ! Vreau sa plec ! » La care Faraonul raspunde, « Ce iti lipseste Moise ? Ai crescut in bratele mele. Ramai ca si Print al Egiptului. Fii Print! De ce provoci o revolutie aici? De dragul aproapelui? Ai innebunit!”

Doar la sfarsitul drumului Egiptul a devenit o tara a exilului pentru noi. Dar pana sa se intample asta, ne-am saturat cu de toate, in afara de daruire.

Astfel incat acum celebram acesta sarbatoare pentru a onora faptul ca odata ne-a lipsit dragostea pentru aproapele nostru. Daca ar fi fost posibil sa explicam asta oamenilor si sa le aratam adevarata situatie astazi. Astazi am mai dori sa renuntam la tot in vietile noastre bogate de dragul dragostei pentru aproapele nostru, a Ceatorului, a prietenilor, de dragul garantiei reciproce si emaptiei reciproce ? Suntem aproape de asta ? Meritam sa sarbatorim mantuirea ?

Asta inseamna sa vorbesti despre eliberarea de egoism, cand egoismul are totul, totusi vreau sa fug de el. Urasc abundenta si nu o doresc. Nu doresc sa adun mancarea, nici siguranta, nici comfortul, nici sanatatea, nimic. Sunt gata sa ma inec in apele Marii Marginale sau sa ma usuc de sete in desert – orice ca sa rup legaturile.

Deci ne dorim cu adevarat libertatea?