Cred ca zilele de unitate din timpul Pastelui au fost foarte bune pentru noi. In esenta, am revelat un moment foarte important in dezvoltarea spirituala a oamenilor, care marcheaza inceputul nasterii sale spirituale, inceputul iesirii in exilul spiritual. „Locul” unitatii grupului, prietenii, au fost descoperite in fiecare dintre noi.

Aceasta senzatie a unui singur loc spiritual trebuie sa se extinda. Este o noua realitate. Cand cineva nu renunta la grija pentru „locul” sau, el avanseaza mai repede catre aceasta realizare. La sfarsit, va deveni locul revelarii Creatorului si mai departe se va dezvolta pana in punctul completei adeziuni a fiintei create impreuna cu Creatorul: lumea Infinitului.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/24/2011, “Dezvaluind o parte, acoperind doua”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa intelege, ca suntem in fata Creatorului, forta care este buna si face bine, si ca nu exista altceva in afara de El. Ce I-ai cere? El te trateaza 100% bine si asta nu se schimba. Ce i-ai putea cere in asa fel incat sa te trateze bine 101%?

Cererea noastra fata de Creator este cu privire la dezvoltarea organelor noastre de simt. Apoi, aranjandu-ne dorinta constant, modeland-o intr-o forma corecta, ajungem la o stare in care trebuie sa Il cunoastem pe Creator in totalitate, in forma Sa autentica. Si asta este privita ca o rugaciune, dupa care incepem sa il cunoastem pe Creator.

Nu mai cerem nici un fel de actiuni de la Creator. Pentru ca, este El este „unul, unic si unit” si „nu exista altcineva in afara de El”. Se poate spune ca actioneaza constant sau deloc, in timp ce apartinem de El. El nu se schimba. Totul depinde de cum il vedem pe Creator.

In ebraica a te ruga inseamna a „te judeca”. Ne judecam sau ne schimbam, si in timpul acestor transformari interne, simtim o noua realitate. De aceea, intotdeauna vorbim in interesul dorintei noastre (Kelim), care este Lumina, sau Creatorul.

O ruga adresata Creatorului reflecta doar in ce masura m-am corectat pe mine si am obtinut noi organe de perceptie, in care obtin revelarea a „nu exista nimeni in afara de El, cel bun care face bine.”
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/26/2011, Shamati No.1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Ne aflăm în pragul unei mari uniri a eforturilor noastre. Oportunităţile se dezvăluie în faţa noastră, în conformitate cu programul spiritual, aşa că haideţi să le realizăm. Suntem capabili să executăm o serie de atacuri şi să le trimitem, asemenea gloanţelor, în centrul ţintei, până când vom obţine rezultatul.

Văd înaintea noastră oportunităţi perfect reale. Nu trebuie să ne gândim că încă nu suntem gata, că încă ne lipseşte ceva sau că încă nu înţelegem nimic. Nimic nu este clar în Egipt; doar am alunecat în întuneric şi ne bălăcim acolo. Cu cât punem mai multe la un loc, cu atâta totul devine mai amestecat de următoare  confuzie.

Este important să nu disperăm din cauza acestei harababuri. Judecând după acţiunea următoarea care se află în faţa noastră, eu văd că suntem capabili să facem ceva acum. Cum putem fi capabil să facem ceva? aţi putea întreba. Este adevărat, dar atunci când vom descoperi cu adevărat că nu suntem capabil, brusc eliberearea/mântuirea va veni.

Nu am nicio îndoială că suntem în prezent într-o stare bună, minunată. Suntem invitaţi în lumea spirituală. Sărbătoarea de Paşte vine ca un mijloc de a ne ajuta.

Şi, în afară de asta, trebuie să simţim responsabilitate pentru întreaga lume, care, din contra, a ajuns în necaz. Daca nu obţinem o trecere spirituală, ne aşteaptă mari nenorociri. Se apropie colapsuri enorme, în diferite ţări. Situaţia devine din ce în ce mai complicată şi noi trebuie să restabilim echilibrul – dar nu cel vechi ci cel spiritual.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Broşura de Paşte

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa noastră trebuie să fie comună. Fiecare dintre noi are două părţi: masculină şi feminină. Eu te influenţez şi tu mă influenţezi pe mine şi pe ceilalţi, în timp ce ceilalţi mă influenţează din nou, şi aşa mai departe. Nu se poate ca eu să am grijă singur de mine. Nu voi putea niciodată să mă împlinesc eu singur.

În organismul comun pot numai să îi împlinesc pe ceilaţi, trecându-le lor dorinţa sau împlinirea mea. Nu voi fi în stare să direcţionez independent ceva direct către mine.

Acesta este înţelesul unui sistem integral. Esenţa lui se află în faptul că nimeni nu este capabil să îşi furnizeze singur ceva prin propria putere, ci numai prin mediu. Şi acest lucru, de asemenea, este posibil numai dacă cineva nu se gândeşte la el însuşi ci numai la prieteni. Apoi, eforturile lui se întorc la el dar, desigur, el nu se gândeşte că ele într-adevăr se vor întoarce înapoi la el.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala  4/14/2011, Broşura de Paşte

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Am înţeles că trebuie să mă rog în legătură cu satisfacerea dorinţelor prietenului meu. Totuşi, cum pot ştii care sunt dorinţele lui?

Răspuns: Trebuie să îţi vezi prietenii ca pe cei mai mare din generaţie, care sunt conectaţi unul cu celălalt într-o singură reţea corectată, fără defecte. Eu sunt singurul care încă există în afara acestei minunate conexiuni şi trebuie să mă unesc cu ei, să sprijin conexiunea lor cât de mult posibil.

De aceea, trebuie să vei dorinţa prietenilor ca dorinţa de a se conecta cu tine şi cu toată lumea. Asta este numită intrarea în reţeua conexiunii dintre ei, ca o celulă care se alătură unui organism unificat. Celelalte părţi ale organismului sunt deja conectate între ele în unitate şi armonie.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/15/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt principalele semne care arată că o persoană a ajuns aproape de a ieşi din Egipt?

Răspuns: O dorinţă mare de a se uni cu ceilalţi este un semn că este aproape de a scăpa din Egipt, pentru că o persoană înţelege că numai prin unirea cu ceilalţi poate fi salvată. În acelaşi timp, vede că este incapabilă să o facă pentru că nu există sclipiri de dăruire în ea.

Simte de asemenea existenţa forţei superioare: Nu este nimeni în afară de El. Această forţă îi dă cele două stări menţionate mai sus şi este gata să se ridice cu această forţă în afara stării sale pentru a obţine conexiunea.

Conexiunea mea cu ceilalţi este numită ieşirea din Egipt. Asta înseamnă că fug de antagonismul meu cu ceilalţi şi de propriul meu rău, către libertate şi bine. Aceasta este liberatea faţă de îngerul morţii, separarea, pe care o percep ca moarte. Şi obţin conexiunea cu ceilalţi, care pentru mine reprezintă viaţă.

Când mă acordez la reţeaua unde toată lumea este conectată, asta se numeşte intrarea într-un nou pământ, o nouă dorinţă stăpânită de Creator, forţa dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Shamati 90

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce reprezintă actul dăruirii și cum îl obținem?

Răspuns: Rabash scrie în scrisoarea sa că atac inima prietenului cu cadouri ca și cum trag cu săgeți sau gloanțe în el. Și chiar daca are o inimă de piatră (Lev HaEven), acoperită cu o puternică armură (Klipa, carapace), pe care o am și eu, dar lovindu-l din nou și din nou, gradul eu sparg armura lui și ajung la inima sa.

Și după aceea, îl umplu cu darurile și iubirea mea. În acest fel câștig inima prietenului și astfel obțin proprietatea dăruirii. Procedez astfel pentru că doresc să penetrez inima sa și să simt ca și cum aș fi în ea. Nu este inima noastră normală, egoistă, ci mai degrabă chiar acel loc spiritual, locul, unde doresc să mă unesc cu el. Acolo mă străduiesc să pătrund. Scrisoarea 40 a lui Rabash:

Fiecare  cadou…pe care îl dă prietenului său este ca o săgeată sau un glonț care face o gaură în inima sa…

Și chiar dacă vede că inima prietenului său este de piatră…(totuși) prin gloanțele pe care le trage în mod repetat, urmele multiple devin o gaură… unde iubirea darului – dăruitorului pătrunde și umple aceast gol. Și căldura iubirii scoate sclipiri ale iubirii prietenului și apoi, aceste două iubiri formează  o haină comună a iubirii care îi acoperă pe amândoi.

Asta înseamnă că iubirea înconjoară și ii acoperă pe amandoi si de acum acum incolo ei devin un singur om. De fapt, ei sunt acoperiti de o haina comuna, anulandu-se unul in fata celuilalt

Putem petrece mult timp, spunand cuvinte frumoase si discutand numeroase probleme, dar dupa toate intrebarile si raspunsurile exista doar un singur act care cel mai probabil va va indrepta in directia corecta. Despre asta a scris Rabash. Aceasta munca printre prieteni poate fi invizibila din afara, in timp ce ei ard in interior.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, Shamati  86

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→