Întrebare: Ce intenţie, ce rugăminte trebuie să avem când intrăm în sărbătoare de Paşte?

Răspuns: Nu este nici o altă intenţie sau gând în afara gândului către unitate. În unitatea noastră vrem să-L descoperim pe Creator, în timp ce Creatorul este proprietatea de dăruire şi iubire, forţa fundamentală a Universului, pe care vrem să o revelăm între noi.

Aceasta nu este iubirea pe care o calculez; această forţă funcţionează deasupra egoismului nostru. Este spus: iubirea va acoperi toate păcatele. Este deasupra urii, şi împreună cu aceasta, crează pentru mine senzaţia Creatorulu.

În acelaşi timp, numai o singură forţă din acestea două poate conduce în interiorul meu, dar nu ambele simultan. Cu cât mai mare diferenţa dintre iubire şi ură, cu atât va fi mai mare Creatorul în ochii mei.

Din partea 1 a lecţiei zilnice de Cabala din 4/18/2011, “Asta este pentru Iuda”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Capitolul “Bo(Vino la Faraon), “Articolul 169: Şi nu este nicio întrebare despre cum de Paşte, Mochin de Gadlut ( Lumina Hochma) străluceşte deja, deşi Israel (aceia care aspiră să reveleze Creatorul) nu au făcut încă Priah (corecţia dorinţelor egoiste), deoarece aceasta este făcută printr-o trezire de jos (de la om), în timp ce în noaptea de Paşte a fost iluminarea Mochin (lumina Hochma) numai din trezirea de sus (de la Creator).

Până la exodul din Egipt trebuie să depui cât mai multe eforturi. Totuşi nu ai şanse să ajungi şi să realizezi exilul însuşi, deoarece acesta este un nivel mai înalt. Aici Lumina Hochma, înţelepciunea, trebuie să vină şi să execute trecerea pentru tine, să realizeze saltul (în Ebraică, cuvântul “Pesach” vine de la cuvântul “pasach,” a trece peste). De aceea apare numai  prin intermediul trezirii de Sus.

Prepararea iti este încredinţată, realizarea, Creatorului. La fel se întâmplă şi cu starea spirituală denumită Sâmbătă, deoarece nu este după un calendar. Pe de o parte, este evocată de trezirea de sus, iar pe de altă parte, este spus: “cel care nu a muncit până în seara de Sabat, (sâmbătă), ce va mânca de Shabat? Aceasta este, dacă nu înfăptuieşti corecţiile în timpul celor şase zile săptpmânale, nu poţi atinge a şaptea zi, Shababat (Sâmbătă).

Aceasta se întâmplă  în toate timpurile. Trebuie să înfăptuiești tot ceea ce depinde de tine şi este aşezat în faţa ta, la acelaşi nivel ca şi tine, iar Lumina vine de sus şi îţi completeazo urcarea către următorul grad.
Din partea a  doua a lecţiei zilnice de Cabala din  4/18/2011, Cartea Zohar.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să mă forţez să mă unesc cu prietenii, dacă nu simt nicio dorinţă în acest sens?

Răspuns: Desigur, trebuie să te forţezi. Cum altfel îl revelăm pe Faraon, dacă nu ne exprimăm dorinţa de a ne elibera de el?

Dacă nu fac presiuni asupra mea, pentru a mă uni cu ceilalţi, nu îmi arăt dorinţa mea de a ieşi din egoism. Înseamnă că o duc foarte bine în Egipt, adică avansez pe calea suferinţei (Beito) în loc de accelerarea timpului, calea Luminii (Achishena).

A accelera timpul înseamnă a depune eforturi deasupra dorinţei, asta este, deasupra dorinţei. Nu am absolut nicio dorinţă de a mă uni cu ceilalţi, nicio dorinţă de a mă anula, nicio nevoie de Creator. Tot ceea ce vreau este o viaţă bună pentru mine şi să descopăr lumea spirituală, la modul în care eu îmi imaginez că arată aceasta. Şi asta, de asemenea, este chiar tentant, să mă ridic deasupra acestei lumi şi să plutesc împreună cu îngerii.

Totuşi, aproape evident, nu realizez încă faptul că lumea spirituală înseamnă auto-anulare şi unificare cu ceilalţi. Dacă rămând în dorinţa mea normală, umană, prin care vin să studiez şi să lucrez în diseminare, dar nu pun presiune asupra mea să mă unesc cu ceilalţi şi să mă anulez faţă de prieteni, atunci nu sunt implicat în munca spirituală. Nu este avansare pe calea accelerării timpului. Pot face o mie de lucruri în grup, pot veni la lecţii în fiecare zi, să diseminez şi să vorbesc frumos, dar niciunul dintre aceste lucruri nu însemană că eu avansez spiritual, că studiez Cabala şi urmez calea Luminii (Achisena).

Numai dacă fac presiuni asupra mea, împotriva dorinţei mele, forţându-mă să mă conectez cu grupul, să mă unesc cel puţin într-o anumită formă cu toată lumea, într-o singură inimă, chiar artificial, să fiu împreună cu toată lumea într-o anumită măsură a gândului şi dorinţei, aceste eforturi ale mele sunt numite Achishena sau munca în grup. Restul nu sunt.

De aceea avem oameni care studiază în grup de ani de zile, dar încă nu au făcut nici măcar un singur pas înainte. Dar dacă o persoană începe să facă aceşti paşi înainte, depunând eforturi pentru a se uni cu ceilalţi în dorinţele lor interioare, ea obţine ieşirea din Egipt foarte repede. Cheia aici este să te agăţi de acest punct şi să îl influenţezi.

Câteva lovituri solide în acest punct şi vom reuşi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Shamati 90

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→