Monthly Archives: aprilie 2011

Avansind de la opozitii

Dorinta noastra este de a incepe sa primim in forma corecta. Ne dorim sa ne unim, sa revelam o indreptare catre unitate in interiorul fiecarei persoane, in ciuda egoismului. Asta este foarte important: in ciuda egoismului meu, fac eforturi ca sa aspir intern si sa vin mai aproape de prietenii mei, sa ii mentin pe toti intr-o conexiune strinsa, ca si oamenii care imi sint aproape in spirit si scop.

Pentru mine, cel mai important lucru acum, este sa fiu capabil sa am incredere in ei:  daca sintem uniti, atunci ei se vor asigura ca nu uit de calea noastra si vom deveni mai puternici prin consolidarea noastra comuna.

Eu aspir catre unitatea cu prietenii si sper ca aceasta aspiratie ma va face capabil sa primesc o dorinta inegalabila pentru unitatea cu acestia. Asta este tot ceea ce am nevoie. De la inceputul si pina la finalul corectiei, acesta este singurul lucru care ni se cere.

Acesta este motivul pentru care este scris ca iubirea pentru aproape ca si pentru sine, este legea concludenta si rezumativa a intregii Torah. Nu exista nimic mai mult de atit, si trebuie sa ne indreptam calea doar in aceasta directie. Nu conteaza cit de mult ne transforma asta. Daca vrem sa facem ca programul creatiei sa aiba un secnariu accelerat, atunci asta este o oportunitate: sa incepem de la opozitii, de la starile cele mai pline de ura si respingatoare, si de acolo sa facem pasii catre iubirea pentru aproapele nostru.
From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 4/21/11, Writings of Rabash

Faraonul: Sclavul credincios al Creatorului

Daca am putea vedea jocul pe care Creatorul il joaca cu noi, vom intelege ca tot ce se intampla in viata noastra este menit sa ne conduca spre singurul scop: necesitatea de a ne infatisa Creatorului. Si forta care treptat se dezvolta in noi ne obliga sa Ii cerem Lui este numita “Faraon,” sclavul credincios al Creatorului.

Faraonul ne pacaleste cu siretenie, ne pacaleste si ne pune obstacole pe cale: este toata munca Faraonului. Avansarea noastra depinde de felul in care acceptam aceste batai de joc, dezamagiri si oportunitati aparute. Nu ar trebui sa privim niciodata asta ca o sansa aparuta, ci sa vedem mana Creatorului care ne ghideaza, si sa ne gandim la cum sa reactionam. Clarificarea acestor situatii este ceea ce ne ajuta sa avansam.

Clarificarea are loc doar prin mijlocul conectarii noastre pentru ca doar atunci avem un punct de vedere corect care ne ajuta sa intalegem ceea ce Creatorul doreste. La afinal, El ne va cere sa ne unim ca „un om cu o singura inima”. Daca ne uitam la tot ceea ce ni se intampla din acest punct de vedere, vom intelege in mod corect ceea ce forta superioara doreste de la noi. Este foarte simplu, dar doar daca persoana reuseste sa vada tot ce i se intampla din acest punct de vedere.

Toate caderile si grijile ne conduc inspre a obtine calitatea daruirii. Venim de dragul egoismului si a mandriei noastre, pana cand toate aceste incercari si schimbari formeaza in interiorul nostru atitudinea corecta care ne permite sa intelegem unde ne aflam in relatie cu forta daruirii.

Dar in momentul in care ne schimbam, intelegem ca totul a fost facut din iubire. Creatorul nu a vrut sa ne impovareze cu aceasta putere si sa aplece la pamant. Nu a fost gelos pentru iubireasi atasamentul nostru fata de Faraon. Doar dragostea lui cea mare pentru noi l-a fortat ca treptat sa ne invete. Si el a suferit mai mult decat noi pentru tot ceea ce ni s-a intamplat, asemanator felului in care parintii sufera atunci cand trebuie sa ii faca injectie copilului lor bolnav sau sa ii dea un medicament amar.

Niciodata nu a fost si nici nu ar putea fi vorba de nici un tratament negativ din partea Creatorului. Poate fi vorba doar despre dragoste.
Din prima parte a Lectia zilnica de Cabala 4/20/2011, Baal HaSulam Scrisoarea a 10

Lucrand in sincron cu Cel de Sus

Ar trebui sa incercam sa recunoastem toate starile pe care anticipam sa le vedem dupa iesirea din Egipt, in timp ce inca suntem in Egipt, chiar acum, cand muncim in grup. In ciuda puterii egoismului, vrem sa revelam lumea spirituala aici si acum. Doar depunand acest efort vom atrage forta care o va face pentru noi.

Trebuie sa gasim locul in care dorim sa devenim unul si sa intelegem cum sa depunem acest efort si sa cerem unitate. Facem tot ce putem prin efortul propriu si efortul Celui de Sus. Rugam si Ii cerem sa ne ajute in timp ce ne amintim sa ne aducem propria contributie.

Doar cand avem o idee clara despre locul, efortul si natura actiunii noastre vom lua decizia corecta.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, “Asta este pentru  Judah”

Dragostea nu poate deveni un obicei

Intrebare: Va deveni vreodata grija pentru prieteni o a doua mea natura?

Raspuns: Nu, nu va fi. Doar egoismul care ma conduce poate fi natural. Toate starile urmatoare vin  peste el si pot fi obtinute doar prin depunerea unui efort constant.

Iesirea in spiritualitate este la fel ca levitatia deasupra pamantului in lumea noastra. Nu te poti suspenda in aer. Asta cere o forta care sa te tina sus in ciuda fortei gravitatiei. Gravitatia este forta egoismului nostru. Intotdeauna ma tine jos; totusi, de indata ce uit de scop,  cad la pamant.

Daca doresc sa ma unesc cu ceilalti, inainte de orice altceva trebuie sa depun un efort constat pentru a „atarna in aer”, in aspiratia spre unitate. Nu exista scurtaturi in cazul acesta: cand uit, cad.

De aceea grija pentru altii nu va deveni niciodata un obicei sau o a doua natura. Si ar trebui sa fim recunoscatori pentru asta deoarece avem sansa de a ne obtine liberul arbitru in secunda urmatoare.

Daca obisnuinta m-a miscat pana acum, as fi inger. Ingerul se supune naturii sale: natura daruirii. Pluteste in aer pentru ca este „mai usor decat aerul” si nu este afectat de forta egoista a gravitatiei pamantului. Dar omul este.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Dezvoltare in concordanta cu Legile Fizicii Spirituale

Intreaga dezvoltare are loc in concordanta cu cele patru stadii ale HaVaYaH care rasar din combinatia celor doua calitati, dorinta de a primi placere si dorinta de a darui, care incep sa se conecteze una cu cealalta. Prima oara, predomina dorinta de a primi. Dupa aceasta, ele lucreaza impreuna si totul culmineaza cu gradul final al lui Malchut care doreste sa conduca peste toti, cu dorintele sale egoiste.

Pentru acest motiv, cind Lumina influenteaza dorinta, o provoaca sa se dezvolte in concordanta cu cele patru stadii, pina la stadiul Dalet (Patru). Aceasta este legea fizicii spirituale. Acestea conduc catre dezvoltare, la nivelele neanimat, vegetativ, animat si uman. Insusi omul, se dezvolta deasemeni in interior, in concordanta cu aceleasi patru nivele: neanimat, vegetativ, animat si uman.

Acesta este motivul pentru care avem nevoie sa intram de fiecare data intr-un stadiu, sa fim in el si sa ii simtim defectele. „Clocotim” inr-un anumit nivel al dezvoltarii, pina cind ii intelegem deficienta si incepem sa cautam un nou grad. Toate acestea se intimpla in concordanta cu legea celor patru stadii de dezvoltare, conform careia fiecare nivel curent, intotdeauna contine partea opusa a urmatorului nivel care ne atrage.

Asta este ceea ce initial ne bucura la fiecare nou stadiu, dar apoi incepem sa simtim ca acest stadiu este „exilul” nostru. Incepem sa ne simtim rau si neimpliniti. In acest mod, ne lipseste viata „vegetativa” a nivelului „neanimat”, viata „animata” a nivelului vegetativ si viata „umana” la nivelul animat. Totusi, ce ne lipseste la nivelul uman? Ne lipseste Creatorul!

Trecem in acest mod prin aceste patru stadii, la care ne referim ca la cele patru exiluri. De fiecare data cind simtim ca sintem in exil, dorim sa iesim din aceasta stare. De fiecare data in care nu suntem capabili sa raminem intr-un anumit stadiu, deoarece senzatia de lipsa devine intolerabila, mergem intr-un nou stadiu, si aceasta tranzitie este numita „eliberare”.

Pe scurt, sint patru exiluri si patru eliberari. Pina astazi, am trecut prin patru exiluri si trei eliberari de-a lungul isotriei umanitatii, si sintem in pragul celei de a patra si ultimei eliberari.

In stadiul nostru curent, avem totul cu exceptia Creatorului, a senzatiei de conexiune cu El, astfel incit sa-I simtim calitatea: daruirea si iubirea pentru ceilalti. Cind unei persoane ii lipseste exact asta, inseamna ca a atins stadiul final, al patrulea, senzatia de lipsa a revelarii Creatorului.

Nu exista lipsa mai mare; aceasta este lipsa finala. Asta este lipsa pe care avem nevoie ca sa o atingem prin eforturile, exercitiile noastre si munca mutuala. Omul trebuie sa verifice daca asta este intr-adevar ceea ce ii lipseste. Daca nu, el inca nu s-a apropiat de eliberare. Totusi, daca el are un mediu inconjurator puternic, care este destinat sa iasa din exil prin eliberare, este posibil ca mediul sa-l traga in afara exilului, pe masura ce toti ies, ca si cum ar cara un om batrin, o femeie sau un copil.

Primii care vor iesi sint barbatii (Gvarim), aceia care sint capabili sa biruie (Midgabrim). Ei trag pe toata lumea impreuna cu ei; ei ii ajuta si ii ghideaza. Ceilalti trebuie doar sa fie pregatiti ca sa se alature acestora, nu sa opuna rezistenta, sa aiba o dorinta de a iesi, chiar si slabiti si lipsindu-le taria de a se uni. Totusi, ei nu trebuie sa se opuna.

Cu alte cuvinte, trebuie sa atingem un stadiu in care vom simti exact lipsa calitatii de daruire si iubire, a unitatii si a garantiei mutuale. Acest stadiu precede nasterea spirituala.
Din prim aparte a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/18/2011, “Aceasts este pentru Judah”

In stadiul viitor, sintem Liberi

Baal HaSulam, “Aceasta este pentru Judah”: “Acest an – aici… anul viitor – liberi.” Este scris mai sus ca indreptindu-ne catre aceasta Mitzva (precept), putem evoca eliberarea garantata care ne este destinata, ca in Mitzva a strabunilor nostri care in Egipt mincau Matza.

De aceea, ne demonstram increderea ca vom iesi cu siguranta catre libertate. Vom iesi din sclavia in care ne tine puterea straina a egoului nostru care ne oprima intentionat. Cind devenim nerabdatori sa ne scuturam de sclavie si dorim sa ne ridicam deasupra egoismului, atunci ne vom elibera de sub influenta lui.

Faraonul ne ingreuneaza inimile, ca si cum ar adauga greutati suplimentare, celor cu care persoana se antreneaza. Cu fiecare nou grad, trebuie sa ridicam greutati din ce in ce mai mari si mai frecvente, cu scopul de a atinge un anumit rezultat. Faraonul este privit ca „ajutor impotriva Lui”. Creatorul potriveste intentionat tirantul, Faraonul, impotriva noastra, astfel incit sa fim fortati sa ne unim impotriva lui.

Totusi, sintem incapabili sa ne unim, in ciuda incercarilor repetate de a face asta. Cu cit mai mult efort depunem, cu atit mai puternic devine Paraonul, incarcindu-ne cu poveri aditionale. Pare ca si cum aceasta cale ne slabeste si energia noastra se diminueaza, dar nu este asa. Din contra, devenim mai puternici, in timp ce munca noastra devine din ce in ce mai grea in calitate si cantitate.

Daca nu parasim ci continuam aceasta cale, atunci treptat, construim un mediu inconjurator pentru noi si sintem pregatiti sa iesim din Egipt. Totul depinde de pregatirea noastra. Puterea noastra trebuie sa creasca pina la un asemenea grad, incit Faraonul sa ruleze si mai multe greutati cu care sa ne impovareze. In acel punct, ne vom elibera din Egipt.

Nu stim dinainte cind va veni acest stadiu, cind puterea unitatii si aspiratiei noastre pentru asta, va creste astfel incit sa depaseasca mina grea a Faraonului si acestuia nu-i vamai ramine nimic cu care sa ne ingreuneze. Din contra, cu cit mai mult avansam, cu atit mai dens devine intunericul. Incepem sa construim „orase ale saraciei”, care nu ne aduc nici o satisfactie si care gem sub povara muncii grele.

Cu alte cuvinte, vom trece prin stari dificile. In final, vom trece chiar si prin  cele „zece plagi” si prin intunericul negru al Egiptului care este in fruntea tuturor celorlalte probleme pe care trebuie sa le depasim, prin stabilirea interconexiunii dintre noi. Indiferent de cit de greu este si cit de multa ura simtim intre noi, daca ramine uniti, ne vom elibera de natura noastra.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/18/2011, “Aceasta este pentru Judah”

Minele de aur ale Sufletelor

Baal HaSulam, Beit Shaar HaKavanot (Poarta Intentiilor), Capitolul „Privitor la Exodul de Paste” : Primele generatii, generatia lui Enosh si generatia Turnului Babel, au exilat Shechina pina la „al saptelea cer”.

Israelul generatiei sclaviei in Egipt, a avut aceleasi scintei Keri (materie seminala irosita), pe care Adam HaRishon le-a tot aruncat timp de 130 de ani pina cind l-a nascut pe Seth.

Scinteile Keri, sint Lumina Hochma (Intelepciune) care intentioneaza sa primeasca egoist, pentru binele propriu. Daca Lumina Hochma nu gaseste locul potrivit, care se afla sub ecran si nu se imbraca in Lumina Hassadim (Compasiune), este privita ca „materie seminala aruncata pe pamint” (din ebraica „Aretz”, pamint sau sol, si ratzon, dorinta sau vointa), pentru a fi „irosita”.

Fiecare persoana trebuie sa treaca prin aceste grade, generatiile lui Enosh si a Turnului Babel, prin  dorinta egoista care nu ia in seama pe nimeni si doreste sa primeasca toate placerile direct, si ele sint privite ca „pierdere de saminta”.

Un suflet este similar aurului si cind este escavat din adincul „pamintului”, este amestecat cu gunoaie, pina cind este purificat astfel incit toate resturile sa cada si atunci sa poata fi numit „aur”.

Dupa spargerea caselor, care a avut loc in radacinile noastre, in lumea spirituala, sufletele noastre s-au scufundat in dorinta de a primi pentru propria placere si au devenit amestecate in ea, complet. Sint foarte putine scintei de daruire care au ajuns in aceasta dorinta egoista, si pentru care este foarte dificil sa se recupereze din ea.

Este similar cu extractia aurului, escavind aurul din adincuri, atunci cind mii de tone de pamint trebuiesc cernute si trecute prin numeroase procese, inainte ca doar citeva grame de aur sa fie extrase din ele. Cernerea nu provine din orice locatie, ci mai degraba de acolo de unde aurul a fost gasit inainte. Cu toate acestea, camioane intregi de pamint trebuie sa fie aduse si purificate, spalate in apa, si cernute prin filtre, astfel incit citeva grame de aur sa iasa in final la iveala.

La fel se intimpla si cu sufletele noastre dupa spargere. In interiorul dorintei enorme egoiste, sint doar citeva scintei care, desi inca egoiste, sint capabile sa fie corectate cu scopul de a darui. Pe ele trebuie sa le extragem, si asta este munca pe care trebuie sa o facem.

Din a 3-a parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/18/2011,  Beit Shaar HaKavanot

Rugaciunea care atrage Lumina spre noi

Ne place sau nu, in fiecare stadiu trebuie sa simtim lipsa, astfel incat sa ne imaginam stadiul urmator in afara celui prezent. Daca il construiesc corect, atunci in ciuda eforturilor mele de face asta, voi simti cat de departe de fapt sunt de el. Cu alte cuvinte, il vreau cu adevarat, si totusi nu il pot obtine.

Asta se numeste “lipsa”, pregatirea pentru starea urmatoare, care este intotdeauna revelata inainte de a trece la stadiul urmator. Acest sentiment al lipsei este mult supradimensionat si neplacut.

Stadiul urmator straluceste in mine, si pentru aceasta luminiscenta incep sa il pretuiesc mai mult, in timp ce imi percep starea mea prezenta ca defectuoasa si insuficienta. Simt in ce masura imi lipseste puterea de a urca si masura in care o doresc.

Ca urmare, vin la convergenta dintre dorinta mea pasionata de a urca si realizarea faptului ca nu am nici o sansa sa o fac sa se implineasca, si atunci izbucnesc intr-o rugaciune, un tipat, si Lumina Superioara imi vine in ajutor. Pentru ca, acest strigat (rugaciune) imi arata dorinta cea mare, care atrage  Lumina potrivita, ajutandu-ma sa urc la gradul urmator.

Trebuie sa ajung la strigatul care consta in doua componente: 1) dorinta mea de a obtine daruirea, si 2) intelegerea faptului ca niciodata nu o voi obtine. Asta doar cand sunt pe cale sa explodez de la aceasta presiune, din cauza dorintei si a lipsei mele de putere de a o obtine, astfel incat Lumina reactioneaza pana la durere si ma influenteaza.

Asteptand ca Lumina sa vina singura este fara nici un rost. Vine ca raspuns la dorinta mea de a darui si ma atrage cu o forta suficienta incat sa ma ridice la un grad mai inalt.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Misterul din noaptea de Paste

Intrebare: In noaptea de Paste, citim Passover Haggadah in loc sa citim pasaje din Tanakh cum facem de obicei, in timpul celorlalte sarbatori. De ce?

Raspuns: Pentru fiecare sarbatoare, vechii Cabalisti  au stabilit o anumita ordine. Daca o persoana vrea sa obtina un anumit stadiu spiritual sau o anumita treapta spirituala, chiar daca este doar o impresie a spiritualitatii, atunci aceste instructiuni ale Cabalistilor ii vor spune ce sa faca in fiecare stadiu.

Radacina spirituala a atins ramura corporala din interiorul grupului de Cabalisti care au iesit din vechiul Babylon, si prin conectarea dintre ei au putut obtine toate traditiile din corporalitate in actiunile spirituale, acceptul pentru mantuirea finala, care a fost obtinut in viata fizica prin actiunile spirituale.

O persoana poate omori un animal si in acelasi timp “omoara” dorinta de a primi placere. Ar praji animalul la altar si in acelasi timp simultan sa isi corecteze dorinta egoista. Apoi ar trebui sa manance animalul si sa obtina placere de dragul de a darui la al treilea nivel al Aviut (consistenta dorintei). Au adus toate obiceiurile in lumea fizica si simultan au avut grija de actiunile (porunci) impreuna cu Lumina Inconjuratoare si Interioara, si dorinta spirituala.

Sarbatoarea iesirii din Egipt este o actiune de parasire a dorintei de a primi pentru dorinta de a darui. Aici realizam actiuni externe specifice ca semn al iesirii din egoism catre iubire, de la ura si separare la conectare si unitate intre noi.

De aceea cand citim Haggadah trecem prin toate aceste actiuni care reflecta actiunile spirituale care ne ajuta sa iesim din Egipt: “Kiddush” (binecuvantare), “Urchatz” (spalarea mainilor), “Karpas” (a inmuia verdeturile in apa sarata), “Yachats” (ruperea Matza in jumatate), “Maggid” (povestea exodului) si asa mai departe. Daca facem asta in aceasta ordine in noaptea de Pesach (din cuvantul “Pasach” a deceda, a trece dincolo), trecem dincolo de stadiul curent si intram intr-un nou nivel, care este primul nivel spiritual.

Dar aceasta ordine nu corespunde ordinii standard al stadiilor de dezvoltare (“conceptia”, “hranirea” si “maturizarea”), pe care le studiem in Part.12 a Studiului celor Zece Sefirot: trei zile pentru fixarea spermei, 40 zile de formare a fetusului, noua luni de dezvoltare fetala, fetusul intoarce capul in jos, contractile si nasterea, sangele care se ridica de la uter la sani si formeaza laptele, doi ani de hranire a copilului si stadiile urmatoare pana la stadiul de adult (Gadlut): 3 ani, 6, 9, 12, 13, 20 si 70.

Iesirea din Egypt nu este standard in ordinea dezvoltarii sale. Lumina stadiului de adult (Gadlut) vine la inceput inaintea Luminii stadiului mic (Katnut). La inceput intri intr-o lume noua cu ajutorul marii Lumini, iar apoi incepi sa te dezvolti in ea.

Noi nu intelegem esenta “nasterii” chiar si in lumea noastra fizica. Pur si simplu obisnuim sa o percepem ca un proces natural: Fetusul se dezvolta in organismul animalului, si apoi continua sa creasca in afara lui. Nici macar nu ne intrebam de ce aceste trei kilograme de carne care au fost in trupul mamei acum iese afara? De ce fetusul iese afara ca un intreg? Pentru ca, la stadiul urmator al dezvoltarii ar trebui sa porneasca ca dintr-o picatura si apoi sa inceapa sa creasca din ea. Stadiul precedent de dezvoltare ia sfarsit la trei kilograme, si acum, la stadiul urmator aceste trei kilograme ar trebui sa se transforme intr-o picatura….

Unde ai mai vazut ca tot ce a fost obtinut la nivelul precedent, dorinta (Kli) cu intreaga sa implinire au avansat la nivelul urmator, ca aici? Cum este posibil?

Daca am terminat dezvoltarea la nivelul NRNHY de Nefesh, ajung la nivelul lui Nefesh de Ruach. Dar aici nu obtin nivelul lui Nefesh de Ruach, si in schimb ies cu cele trei kilograme ale mele de carne afara din trupul mamei si continui sa cresc. Teoretic, ar trebui sa imi incep dezvoltarea in exterior ca o singura celula, dintr-o picatura de samanta, la fel cum am inceput in interiorul mamei dar doar la stadiul urmator.

Toate aceste subliniaza unicitatea ordinii Pastelui, iesirea din Egipt, care devine posibila doar pentru ca Lumina marii stari vine in fata Luminii la stadiul mic, si mai departe facem un salt.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Ordinea la masa de Paste: Ordinea nasterii sufletelor lumii

Matza simbolizeaza starea in care „painea Bina” este mancata, care vine de la gradul Bina, daruirea. Chiar daca suntem la gradul Malchut si ne lipseste posibilitatea de a urca, trebuie sa incercam cat de mult putem sa daruim si sa se ne conectam intre noi.

Cu toate ca este absolut clar ca nu vom reusi, nu conteaza: Inca trebuie sa facem asta pentru ca astfel atragem Lumina superioara spre noi  si apoi Lumina va actiona pentru „eliberarea” noastra.

Iesirea omului din aceasta lume, de la proprietatea egoista de a primi, cunostintele pragmatice, egoul, nu are loc de obicei conform ordinii gradelor. La fel este si procesul nasterii, care are loc  pe fuga, in noapte.  La nastere, fetusul trebuie sa se intoarca de sus in jos si sa treaca dintr-o lume in alta: din interiorul mamei sale, gradul sau interior, la lumea exterioara.

Sufletul nostru este nascut exact in acelasi fel. De aceea nici o alta sarbatoare nu are o ordine atat de precisa a actiunilor in timpul sarbatoririi, a petrecerii. De obicei binecuvantam painea si vinul. Dar o masa de Paste are o intreaga ordine (Seder) care trebuie urmata cu atentie. Asta pentru ca iesirea omului din egoul sau, din lumea noastra, si incercarea de a percepe lumea spirituala, o dimensiune mai inalta, la care se refera ca la o nastere spirituala, nu are loc dupa regulile obisnuite.

De obicei dorintele cresc conform ordinii gradelor: doua stadii in starea mica (Katnut Aleph si Bet), doua stadii a starii mari (Gadlut Aleph si Bet), alternand starile interne si externe si inca o data: intern si extern. Cu alte cuvinte, dorintele si Lumina cresc treptat.

Dar in timpul nasterii, totul pare sa se intample „incorect”, in alt fel. Si de aceea masa de Paste este numita „Seder” (ordine), este o ordine speciala care nu corespunde legii cresterii consecutive conform gradelor.

De fapt de aceea la acest grad experimentam acum in timpul „iesirii din Egypt” nasterea noastra. Si atunci sufletul care s-a nascut  creste, dar o adevarata „revolutie” se intampla la acest grad. De aceea intreaga ordine a mesei de Paste: „Kiddush” (binecuvantarea), „Urchatz” (spalarea mainilor), „Karpas” (inmuierea verdeturilor in apa sarata), „Yachatz” (ruperea Matzei), „Maggid” (povestea iesirii din Egypt) si asa mai departe nu se intampla conform ordinii obisnuite in functie de Lumina si dorinta, care ar trebui sa urmeze in crestere.

Din acest motiv, chiar in Egypt fiind, dorinta egoista, atitudinea egoista catre ceilalti si doar gandul egoist (pentru ca Faraonul te conduce), trebuie sa facem tot posibilul sa ne ridicam deasupra lui si sa gasim noi conectari intre noi, fara a tine cont de puterea lui. Trebuie sa gasim o conectare care sa ne scoata din Egypt. Asta inseamna sa ne acordam mantuirii viitoare.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, “Asta este pentru Judah”