Întrebare: Ce intenţie, ce rugăminte trebuie să avem când intrăm în sărbătoare de Paşte?

Răspuns: Nu este nici o altă intenţie sau gând în afara gândului către unitate. În unitatea noastră vrem să-L descoperim pe Creator, în timp ce Creatorul este proprietatea de dăruire şi iubire, forţa fundamentală a Universului, pe care vrem să o revelăm între noi.

Aceasta nu este iubirea pe care o calculez; această forţă funcţionează deasupra egoismului nostru. Este spus: iubirea va acoperi toate păcatele. Este deasupra urii, şi împreună cu aceasta, crează pentru mine senzaţia Creatorulu.

În acelaşi timp, numai o singură forţă din acestea două poate conduce în interiorul meu, dar nu ambele simultan. Cu cât mai mare diferenţa dintre iubire şi ură, cu atât va fi mai mare Creatorul în ochii mei.

Din partea 1 a lecţiei zilnice de Cabala din 4/18/2011, “Asta este pentru Iuda”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Capitolul “Bo(Vino la Faraon), “Articolul 169: Şi nu este nicio întrebare despre cum de Paşte, Mochin de Gadlut ( Lumina Hochma) străluceşte deja, deşi Israel (aceia care aspiră să reveleze Creatorul) nu au făcut încă Priah (corecţia dorinţelor egoiste), deoarece aceasta este făcută printr-o trezire de jos (de la om), în timp ce în noaptea de Paşte a fost iluminarea Mochin (lumina Hochma) numai din trezirea de sus (de la Creator).

Până la exodul din Egipt trebuie să depui cât mai multe eforturi. Totuşi nu ai şanse să ajungi şi să realizezi exilul însuşi, deoarece acesta este un nivel mai înalt. Aici Lumina Hochma, înţelepciunea, trebuie să vină şi să execute trecerea pentru tine, să realizeze saltul (în Ebraică, cuvântul “Pesach” vine de la cuvântul “pasach,” a trece peste). De aceea apare numai  prin intermediul trezirii de Sus.

Prepararea iti este încredinţată, realizarea, Creatorului. La fel se întâmplă şi cu starea spirituală denumită Sâmbătă, deoarece nu este după un calendar. Pe de o parte, este evocată de trezirea de sus, iar pe de altă parte, este spus: “cel care nu a muncit până în seara de Sabat, (sâmbătă), ce va mânca de Shabat? Aceasta este, dacă nu înfăptuieşti corecţiile în timpul celor şase zile săptpmânale, nu poţi atinge a şaptea zi, Shababat (Sâmbătă).

Aceasta se întâmplă  în toate timpurile. Trebuie să înfăptuiești tot ceea ce depinde de tine şi este aşezat în faţa ta, la acelaşi nivel ca şi tine, iar Lumina vine de sus şi îţi completeazo urcarea către următorul grad.
Din partea a  doua a lecţiei zilnice de Cabala din  4/18/2011, Cartea Zohar.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să mă forţez să mă unesc cu prietenii, dacă nu simt nicio dorinţă în acest sens?

Răspuns: Desigur, trebuie să te forţezi. Cum altfel îl revelăm pe Faraon, dacă nu ne exprimăm dorinţa de a ne elibera de el?

Dacă nu fac presiuni asupra mea, pentru a mă uni cu ceilalţi, nu îmi arăt dorinţa mea de a ieşi din egoism. Înseamnă că o duc foarte bine în Egipt, adică avansez pe calea suferinţei (Beito) în loc de accelerarea timpului, calea Luminii (Achishena).

A accelera timpul înseamnă a depune eforturi deasupra dorinţei, asta este, deasupra dorinţei. Nu am absolut nicio dorinţă de a mă uni cu ceilalţi, nicio dorinţă de a mă anula, nicio nevoie de Creator. Tot ceea ce vreau este o viaţă bună pentru mine şi să descopăr lumea spirituală, la modul în care eu îmi imaginez că arată aceasta. Şi asta, de asemenea, este chiar tentant, să mă ridic deasupra acestei lumi şi să plutesc împreună cu îngerii.

Totuşi, aproape evident, nu realizez încă faptul că lumea spirituală înseamnă auto-anulare şi unificare cu ceilalţi. Dacă rămând în dorinţa mea normală, umană, prin care vin să studiez şi să lucrez în diseminare, dar nu pun presiune asupra mea să mă unesc cu ceilalţi şi să mă anulez faţă de prieteni, atunci nu sunt implicat în munca spirituală. Nu este avansare pe calea accelerării timpului. Pot face o mie de lucruri în grup, pot veni la lecţii în fiecare zi, să diseminez şi să vorbesc frumos, dar niciunul dintre aceste lucruri nu însemană că eu avansez spiritual, că studiez Cabala şi urmez calea Luminii (Achisena).

Numai dacă fac presiuni asupra mea, împotriva dorinţei mele, forţându-mă să mă conectez cu grupul, să mă unesc cel puţin într-o anumită formă cu toată lumea, într-o singură inimă, chiar artificial, să fiu împreună cu toată lumea într-o anumită măsură a gândului şi dorinţei, aceste eforturi ale mele sunt numite Achishena sau munca în grup. Restul nu sunt.

De aceea avem oameni care studiază în grup de ani de zile, dar încă nu au făcut nici măcar un singur pas înainte. Dar dacă o persoană începe să facă aceşti paşi înainte, depunând eforturi pentru a se uni cu ceilalţi în dorinţele lor interioare, ea obţine ieşirea din Egipt foarte repede. Cheia aici este să te agăţi de acest punct şi să îl influenţezi.

Câteva lovituri solide în acest punct şi vom reuşi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Shamati 90

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu este uşor să răspunzi la întrebarea, unde este punctul din care o persoană poate determina dacă se îndreaptă spre primirea plăcerii din egoism sau din dăruire? Vrea o persoană să fie sclavul Faraonului sau al Creatorului?

Principala noastră sarcină este de a obţine punctul în care cerem schimbarea conducătorului nostru, astfel încât să ne conducă forţa dăruirii, în loc de cea a primirii. Studiem Cabala şi urmăm toate recomandările Cabaliştilor, pentru a fi capabili să facem această alegere.

Putem ajunge la această alegere fie pe calea suferinţei, prin trecerea normală a timpului (Beito) sau pe calea Luminii (Achishena). Pe calea dezvoltării naturale, ne aşteaptă numai lovituri. Pe această cale, Creatorul îi ia toate plăcerile posibile Faraonului.egoismul nostru, sau dorinţa de a primi pentru sine şi astfel noi experimentăm suferinţe. De aceea suntem gata să ieşim de sub conducerea Faraonului şi să ne distanţăm de el. De fapt, natura însăşi ne forţează să evităm ceea ce ne face să suferim.

Şi mai este calea Luminii, accelerarea timpului (Achishena). Asta se întâmplă când dorinţa noastră egoistă ne permite totuşi să primim plăcere, dar noi facem diferite acţiuni pentru a ne construi o nouă atitudine către dorinţa de dăruire. Şi chiar dacă primesc plăcere egoistă şi sunt sub conducerea Faraonului, nu simt asta ca pe ceva negativ: Mă bucur de viaţă. Totuşi, încep să caut căi de a mă ridica deasupra lui şi de a nu mai depinde de el, de a începe să preţuiesc calitatea de dăruire.

Asta înseamnă că încerc să merg pe calea Luminii, astfel încât calitatea dăruirii să mă afecteze şi să îmi dea înţelegerea faptului că Faraonul este un conducător rău. Răul lui nu se află  în plăcerea pe care mi-o dă, ci în mine, prin faptul că primesc aceste plăceri de dragul meu propriu. Acest criteriu complet nou este bazat nu pe plăceri, ci pe direcţia lor, pe cine le primeşte: eu sau ceilalţi (sau Creatorul împreună cu ceilalţi).

Iar apoi, în loc să judec calea prin senzaţii, conform cu plăcerea sau suferinţa, comut către un calcul logic a ceea ce este bine şi ceea ce este rău, sau adevăr versus fals. Încep să realizez că adevărul este dăruire, forţa superioară Creatorul şi că eu vreau acest adevăr! Şi chiar dacă mă simt bine sub conducerea Faraonului, eu totuşui vreau să ader la dăruire.

Dacă o persoană ajunge la o asemenea realizare, ea se ridica deasupra evaluării naturale sau animale (Beito) şi ia decizii la nivel Achishena, împingându-se astfel către ieşirea de sub conducerea Faraonului. Şi după aceea nu mai este nevoit să treacă prin suferinţele fizice şi să primească lovituri în dorinţa de primire prin diferite crize pe care le simţim în lume astăzi şi care numai vor creşte în viitor dacă continuăm să progresăm prin curgerea normală a evenimentelor (Beito).

Suferinţa sa devine suferinţă pe calea Achishena, suferinţa iubirii. De fapt, ea aspiră către dăruire, ceva opus iubirii de sine. Cere Creatorului, sau Luminii superioare, să îi schimbe plăcerea din egoistă în plăcere din dăruire. În acest fel avansează o persoană.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/15/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Încercările de a fi în credinţă deasupra raţiunii, constituie pregătirea pentru Machsom. Trebuie să ne dorim această stare, chiar dacă nu suntem încă gata să o obţinem. Câteodată ni se dă şansa să simţim credinţa deasupra raţiunii, dar cu cât ne apropiem de Machom (bariera care ne separă de spiritualitate) noi vrem să rămânem în credinţă deasupra raţiunii, să avem măcar un fel de contact cu aceasta şi să nu cădem numai într-un singur punct: ura (ego) sau iubirea (dăruire).

Trebuie să trăim cu această frică tot timpul. Într-adevăr, dacă privesc realitatea numai dintr-un singur punct de vedere, nu sunt altceva decât o bestie, un animal. Dacă vreau să fiu om, să stau deasupra măgarului meu (dorinţa mea egoistă), trebuie să includ aceste două puncte opuse înăuntrul meu.

Primul punct este critica şi dezacordul meu faţă de ceilalţi. Al doilea punct este eul meu, care este în dezacord cu critica mea asupra celorlalţi. (Să fie clar, nu vorbim de munca de diseminare, ci de munca interioară din grup, îndreptată către unitate, atunci când  îmi critic un prieten, calităţile lui care nu sunt legate de muncă). Şi cu toate că înţeleg faptul că critica mea este adevărată, doresc totuşi să descopăr Creatorul dintre noi. El este cel care joacă rolul Faraonului, transformând iubirea mea în ură, unitatea şi conexiunea în rezistenţă, critică şi dezacord.

El joacă acest rol,  pentru ca eu să vreau să mă conectez cu prietenul deasupra Faraonului, în ciuda inimii mele care îl respinge şi îl urăşte, nedorind să se unească cu el. Am o grămadă de plângeri împotriva lui dar, cu toate acestea, noi totuşi construim o relaţie de iubire, armonie şi unitate totală. În prietenul meu îmi doresc să îl văd pe Creator.

Nu alerg spre punctul exaltat în care totul este bine; mai degrabă menţin tot timpul aceste două puncte opuse în mine şi continui să avansez între ele. În acel moment am deja începutul vasului spiritual, Malchut şi Keter, două puncte opuse. Iar eu sunt în mijloc, menţinând condiţia restricţei dintre ele.

Şi după aceea, distanţa dintre ele continuă să crească  până când formează un anumit obiect spiritual. Toată această muncă este dusă practic în grup şi numai în relaţia cu prietenii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala  4/13/2011, Shamati 59

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie ca noi, studenţii tăi ne-evrei, să sărbătorim Paştele şi alte sărbători? Mulţi dintre noi spun că trebuie să ne grăbim să cumpărm Matza şi să facem Masa de Paşte.

Răspuns: Dragii mei studenţi, voi încerca să vă explic încă odată, în mod simplu şi odată pentru totdeauna, deoarece am răspuns la această întrebare de multe ori.

Trebuie să studiaţi toate sursele originale ale Evreilor, pentru că ele sunt scrise de Cabalişti. Le studiem în interpretarea lor autentică Cabala şi nu cum le-a studiat poporul evreu începând cu secolul 1, în manieră pământească, corporală, ca şi cum aceste cărţi ar vorbi de lumea noastră.

Asta include, normal, studiul Haggadah shel Pesach, despre ieşirea din Egipt, pentru că ea nu vorbeşte despre ieşirea din pământul Egiptului şi despre ascensiunea deasupra egoismului. Puteţi observa tradiţiile împreună cu noi, puteţi sta la o masă festivă, puteţi, virtual, să fiţi împreună cu noi, să mâncaţi Matza şi peşte sau pâine şi porc, orice doriţi.

Baal HaSulam scrie în Scrierile Ultimei Generaţii că, chiar şi la finalul corecţiei, fiecare naţiune, dacă doreşte, îşi va păstra religia şi obiceiurile. Numai relaţiile dintre oameni se vor schimba din ură către iubire, ceea ce reprezintă exodul din Egipt. Vă doresc tuturor o asemnea sărbătoare!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cred ca zilele de unitate din timpul Pastelui au fost foarte bune pentru noi. In esenta, am revelat un moment foarte important in dezvoltarea spirituala a oamenilor, care marcheaza inceputul nasterii sale spirituale, inceputul iesirii in exilul spiritual. „Locul” unitatii grupului, prietenii, au fost descoperite in fiecare dintre noi.

Aceasta senzatie a unui singur loc spiritual trebuie sa se extinda. Este o noua realitate. Cand cineva nu renunta la grija pentru „locul” sau, el avanseaza mai repede catre aceasta realizare. La sfarsit, va deveni locul revelarii Creatorului si mai departe se va dezvolta pana in punctul completei adeziuni a fiintei create impreuna cu Creatorul: lumea Infinitului.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/24/2011, “Dezvaluind o parte, acoperind doua”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa intelege, ca suntem in fata Creatorului, forta care este buna si face bine, si ca nu exista altceva in afara de El. Ce I-ai cere? El te trateaza 100% bine si asta nu se schimba. Ce i-ai putea cere in asa fel incat sa te trateze bine 101%?

Cererea noastra fata de Creator este cu privire la dezvoltarea organelor noastre de simt. Apoi, aranjandu-ne dorinta constant, modeland-o intr-o forma corecta, ajungem la o stare in care trebuie sa Il cunoastem pe Creator in totalitate, in forma Sa autentica. Si asta este privita ca o rugaciune, dupa care incepem sa il cunoastem pe Creator.

Nu mai cerem nici un fel de actiuni de la Creator. Pentru ca, este El este „unul, unic si unit” si „nu exista altcineva in afara de El”. Se poate spune ca actioneaza constant sau deloc, in timp ce apartinem de El. El nu se schimba. Totul depinde de cum il vedem pe Creator.

In ebraica a te ruga inseamna a „te judeca”. Ne judecam sau ne schimbam, si in timpul acestor transformari interne, simtim o noua realitate. De aceea, intotdeauna vorbim in interesul dorintei noastre (Kelim), care este Lumina, sau Creatorul.

O ruga adresata Creatorului reflecta doar in ce masura m-am corectat pe mine si am obtinut noi organe de perceptie, in care obtin revelarea a „nu exista nimeni in afara de El, cel bun care face bine.”
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/26/2011, Shamati No.1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Ne aflăm în pragul unei mari uniri a eforturilor noastre. Oportunităţile se dezvăluie în faţa noastră, în conformitate cu programul spiritual, aşa că haideţi să le realizăm. Suntem capabili să executăm o serie de atacuri şi să le trimitem, asemenea gloanţelor, în centrul ţintei, până când vom obţine rezultatul.

Văd înaintea noastră oportunităţi perfect reale. Nu trebuie să ne gândim că încă nu suntem gata, că încă ne lipseşte ceva sau că încă nu înţelegem nimic. Nimic nu este clar în Egipt; doar am alunecat în întuneric şi ne bălăcim acolo. Cu cât punem mai multe la un loc, cu atâta totul devine mai amestecat de următoare  confuzie.

Este important să nu disperăm din cauza acestei harababuri. Judecând după acţiunea următoarea care se află în faţa noastră, eu văd că suntem capabili să facem ceva acum. Cum putem fi capabil să facem ceva? aţi putea întreba. Este adevărat, dar atunci când vom descoperi cu adevărat că nu suntem capabil, brusc eliberearea/mântuirea va veni.

Nu am nicio îndoială că suntem în prezent într-o stare bună, minunată. Suntem invitaţi în lumea spirituală. Sărbătoarea de Paşte vine ca un mijloc de a ne ajuta.

Şi, în afară de asta, trebuie să simţim responsabilitate pentru întreaga lume, care, din contra, a ajuns în necaz. Daca nu obţinem o trecere spirituală, ne aşteaptă mari nenorociri. Se apropie colapsuri enorme, în diferite ţări. Situaţia devine din ce în ce mai complicată şi noi trebuie să restabilim echilibrul – dar nu cel vechi ci cel spiritual.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Broşura de Paşte

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa noastră trebuie să fie comună. Fiecare dintre noi are două părţi: masculină şi feminină. Eu te influenţez şi tu mă influenţezi pe mine şi pe ceilalţi, în timp ce ceilalţi mă influenţează din nou, şi aşa mai departe. Nu se poate ca eu să am grijă singur de mine. Nu voi putea niciodată să mă împlinesc eu singur.

În organismul comun pot numai să îi împlinesc pe ceilaţi, trecându-le lor dorinţa sau împlinirea mea. Nu voi fi în stare să direcţionez independent ceva direct către mine.

Acesta este înţelesul unui sistem integral. Esenţa lui se află în faptul că nimeni nu este capabil să îşi furnizeze singur ceva prin propria putere, ci numai prin mediu. Şi acest lucru, de asemenea, este posibil numai dacă cineva nu se gândeşte la el însuşi ci numai la prieteni. Apoi, eforturile lui se întorc la el dar, desigur, el nu se gândeşte că ele într-adevăr se vor întoarce înapoi la el.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala  4/14/2011, Broşura de Paşte

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→