Daily Archives: 2 mai 2011

Ascultă indiciile pe care ţi le dă Creatorul

Întreaga noastră problemă constă în faptul că nu auzim indiciile Creatorului. În tăcere, Creatorul ne direcţionează în mod constant, dar noi nu simţim asta. O persoană trebuie să simtă faptul că Creatorul îi şopteşte tot timpul la ureche.

Nu este o problemă psihologică şi nu este o voce externă, sau un gând compulsiv. Este sentimentul nostru interior că trebuie să devenim din ce în ce mai sensibil pentru a percepe vocea Creatorului.

Trebuie să simt această voce interioară în mine: Vine de la El sau de la mine?. Dacă încep să percep aceste indicii, ele mă vor ajuta foarte mult. Omul trebuie să simtă în interior cum El îi vorbeşte în mod constant şi îi dă indicii.

Asta nu va fi plăcut. Trebuie să mă restrâng şi să mă îndepărtez de multe slăbiciuni pe care le am şi, câteodată, să fac opusul. Ce puteţi face în legătura cu asta? Treubie să găsiţi o cale de a vă relaxa. Sunt momente ca acestea, de asemenea, pentru că o persoană este umană.

Totuşi, în principiu, această sensibilitatea la vocea interioară, aşa cum este scris: Am auzit o voce, este foarte importantă. Nu este shizofrenie. Este cu adevărat o realizarea serioasă, similară cum un instrument muzical este acordat pentru ca sunetele sale să se potrivească partiturii. În acest fel trebuie să se simtă cineva: Pe ce frecvenţă îl pot găsi pe Creator?

Întrebare: Cum putem învăţa cum să decelăm vocea Creatorului faţă de multe altele?

Răspuns: Numai prin dorinţa voastră. Nu este nicio altă cale. Nimeni şi nimic nu vă va ajuta. La începutul secolului trecut, Cabalistul Hazon Ish a scris următoarelele în cartea sa, Credinţă şi Confidenţă: Calitatea dăruirii este o mişcare fină a unui suflet sensibil. În acest fel începe cartea sa. Avem nevoie exact de această acordare fină la frecvenţa pe care emite Creatorul.

Întrebare: Care este forţa care ne ajută să stăm acordaţi în mod constant şi să decelăm unde şi în ce stare suntem? Sau contează dacă mă simt bine sau rău?

Răspuns: Ce ne ajută să ne acordăm la această fineţe a sufletului? Numai mişcarea către ceilalţi, atunci când mă conectez cu ceilalţi în ciuda tuturor problemelor necazurilor, împotriva mea şi încerc să mă acordez eu însumi.

Toate aceste schimbări şi probleme îmi sunt date îm mod deliberat. Ele îmi arată că sunt încă dezacordat. Îmi arată deviaţia faţă de frecvenţa corectă. Toate problemele, necazurile şi lucrurile negative sunt expresia a cât de mult sunt dezacordat, a faptului că încă nu am găsit rezonanţa corectă.

Dacă o persoană percepe totul în acest fel, în ciuda a tot ceea ce i se întâmplă, dacă nu pierde gândul: Nu există nimeni în afară de El şi, de asemenea se acordează ea însăşi către: Dacă nu o fac pentru mine, cine o va face pentru mine?. Atunci asta este tot de ceea ce are nevoie.

Întrebare: Dar unde simte această voce interioară?

Răspuns: În mişcarea către exterior. Instrumentul în care Creatorul este simţit este o regiune nouă în tine care rezonează şi începe să rezoneze în relaţie cu ceilalţi.

Instrumentul este ceea ce noi trebuie să creăm. Se numeşte suflet.

Din lecţia din 4/21/11

Nu striga NU!, atunci cand stai la marginea pragului

Intrebare: Cand o persoana primeste o lovitura de la Creator, el sau ea poate intelege in mod logic ca aceasta este benefica pentru ei. Dar noi traim prin senzatiile noastre si de aceea ar trebui sa ne mutam de la intelegerea noastra mentala la o senzatie autentica care este cu adevarat pentru binele nostru. Cum se petrece aceasta tranzitie?

Raspuns: Tu descoperi ca Creatorul nu iti trimite lovituri. Nu este o lovitura cu adevarat; este doar faptul ca Creatorul te trezeste, deoarece te iubeste si doreste sa te aduca la cea mai benefica stare. Tu gasesti ca Creatorul a facut intentionat asa, astfel incat sa te ridice putin deasupra egoismului tau in care tu te afli si de asta EL nu are alta alternativa.

Sa presupunem  ca tu zaci inconstient si ai nevoie sa fi reanimat, adus inapoi la viata. Evident, cand te trezesti si iti revine constiinta, te simti rau si suferi de la rani deoarece tu ti-ai pierdut conostinta fiind intr-o conditie critica. Acum esti readus la viata. Doctorii jubileaza: “ Pacientul  s-a intors!” Dar care e motivul de  bucurie? Acum el striga, lezat fiind si suferind… Nu ar fi fost mai bine sa il lase inconstient? Cu siguranta nu!

Acum intelegi unde doare si de ce. Acum trebuie doar sa creezi atitudinea corecta a acestei suferinte in tine: “ Sufar pentru ca imi lipseste legatura corecta cu Creatorul. El ma trezeste, dorind pentru noi ca sa ne iubim unul pe celalalt, ca prim pas spre unire: primul meu grad spiritual.

De la acest grad, EL radiaza atitudinea Sa catre mine si ma ilumineaza cu Lumina Sa. Si eu simt primul pas spiritual in variatele sale manifestari ca o stare rea, deoarece egoul meu nu poate tolera aceasta stare de daruire, dragostea catre ceilalati, conexiunea in afara mea. Eu experimentez intunericul, raul si durerea. Nu le doresc!

Adevarat ! Sunt constient ca nu le vreau si ca ma simt rau. Cine imi da aceasta stare? Creatorul este acela. De ce face asta? El imi demonstreaza ca daca acum fac un efort sa ma ridic deasupra emotiilor si sa imi schimb atitudinea cu cea dorita de Creator, pe care mi-o demonstreaza, atunci o sa intram in contact. Si aceasta trebuie sa se intample!

Dar se pare ca tu refuzi: “ Nu, ma raneste! Ia-o departe de mine! Nu am nevoie de suferinta sau recompensa! Nu vreau nimic!” Ei bine, daca nu vrei, nu vrei; asta este…

Ce poate face Creatorul? La orice calcul, EL are planuri pentru tine. EL intelege ca tu esti un neghiob, asa ca EL se “ invarte “ in jurul tau: EL iti da toate felurile de suferinte si probleme de viata in afara oricarei conexiuni cu EL, unde tu nu intelegi sau simti ca EL este cel care te trezeste. EL te impinge si te inteapa din fiecare directie si aranjeaza necazuri, nenorociri si probleme pentru tine.

De aceea El te epuizeaza si apoi te reinsufleteste asa incat tu sa iti amintesti de EL: “ Ah, vad..Este Creatorul. Poate, problemele mele sunt justificate. Poate sunt pentru binele meu.” In acest punct iti schimbi atitudinea. Suferintele carnii se diminueaza si tu devi binevoitor sa porti mai multe.

Apoi el aranjeaza in fata ta aceleasi conditii ale primului grad de adeziune cu EL, inca o data, dar de data aceasta atitudinea ta este diferita. De fapt nu este foarte convenabil si nu se simte chiar asa bine. Este neplacut, dar putem suporta. Incepi sa intelegi acum faptul ca conflictul cu Creatorul este deasupra senzatiei de placere din interiorul egoului tau si ca tu trebuie sa te ridici desupra senzatiilor placute ale animalului.

Deja posezi un oarecare grad de toleranta si bunavointa pentru a suferi. Si apoi incepi sa lucrezi cu ajutorul grupului. Incetezi sa mai strigi: “ NU!” cand esti la limita. Tu stii ca ai un grup, mediul; observi ca Creatorul inca nu te-a abandonat si esti inca conectat cu EL prin legamant.

Incepi  sa angajezi intregul mediu pe care l-a aranjat pentru tine in viata ca fiind mijlocul pentru tine de a te ridica deasupra perceptiei tale si incepi sa construiesti legaturi folosindu-ti mintea, bazate pe analiza “ adevarat si fals” in locul a “ amar si dulce.”

Acesta e un discernamant al umanului mai degraba decat al animalului: “ Cum ar trebui sa imi construiesc relatia cu gradul spiritual asa incat sa ma ridic desupra senzatiei si sa nu o percep ca atare? Nu pot ajuta asta; este necesara pentru mine daca doresc sa fiu conectat cu Creatorul.”

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/1/2011, Scrisoarea 19 a lui Baal HaSulam

Joacă jocul altruismului

Eu percep imaginea realităţii exclusiv prin prisma dorinţei mele egoiste. Mi se pare ca este o realitate certă în afara mea. Cât despre mine, mă simt ca fiind un corp solid care ocupă un volum cert.

Sunt afectat de căldură şi de frig, de gravitaţie, de vânt şi de valuri şi de mulţi alţi factori. De aceea, eu simt o realitate certă în afara mea, dar numai când efectele ei se manifestă asupra corpului meu. Sursa însăşi nu este la îndemâna mea. Chiar lîngă mine poate fi sfârşitul lumii, dar dacă nu este în câmpul meu vizual, nu-l percep. Cine ştie câte dimensiuni mă înconjoară şi cine ştie ce evenimente mari au loc în ele? Pur şi simplu nu am receptorii pentru ele.

Eu trăiesc în realitatea mea şi alte multe realităţi există paralel una cu alta. La fel cum două valuri trec unul după altul, fără niciun contact, fiindcă sunt transmise la intervale diferite. La fel şi eu, printre lumi multiple, trăiesc în lumea mea, ca parte dintr-un întreg pe care sunt capabil să-l percep.

Dar vine un moment când simt lumea mea ca fiind mărginită şi mică. Sufăr trăind în ea. Apoi sunt adus unui grup, unui îndrumător pe această cale, la instrucţiuni şi la cărţi şi, astfel, pot experimenta toate celelalte lumi pe care nu pot încă să le percep in ciuda faptului că sunt în ele. Toate în toate, această înţelepciune este numită Cabala., ştiinţa percepţiei, senzaţiilor şi a revelaţiei.

Realitatea întregii creaţii este forţa superioară, Creatorul. Cum să-L obţin dacă nu-L simt? Ca să fac asta, mi se spune să fac efort să-mi dezvolt treptat organele senzoriale. Altfel, nu voi fi în stare să lucrez cu ele. Trebuie să învăţ să controlez şi să le mânui şi astfel, voi putea mai târziu cu ajutorul lor, să explorez enorma realitate externă.

Cum facem asta? Cabaliştii ne spun: „ noi am descoperit că poate fi făcut prin exerciţii dacă le practicaţi în interiorul cadrului relaţiilor voastre cu prietenii. Nici ei nu simt, de asemenea, realitatea largă dar puteţi să începeţi să vă jucaţi între voi un joc. Începeţi să vă uniţi având grijă unii de alţii, costruiţi-vă o societate în care fiecare îi va motiva pe ceilalţi să fie altruişti, să daruiască iubire şi reciprocitate.”

Este asemenea înălţării peste egoismul vostru şi, chiar dacă în realitate este doar un joc, iar voi sunteţi mânaţi de ego, totuşi, eforturile reale vor dezvolta în voi noi tendinţe. Sub aceste noi impresii, veţi avansa. Chiar dacă altruismul şi unitatea sunt încă înainte de obţinere, continuaţi să vă jucaţi, acţionaţi în această lume mică a voastră.

Pentru ce toate astea? Aveţi nevoie de el pentru a simţi lipsa, să puteţi face diferenţa între ce aveţi şi ce vă lipseşte. Aceste noi detalii de percepţie vor crea în voi o atitudine clară şi veţi descoperi că sunteţi saturaţi cu noi senzaţii care sunt specifice pentru o nouă dimensiune. Veţi realiza desigur, că este într-adevăr posibil să existaţi în lumea voastră care este absorbită de primire şi consum, şi peste ea, în lumea enormă de afară, unde totul de jur împrejur este altfel.

Ce înseamnă „altfel de jur împrejur”? Cum pot să experimentez asta? Veţi simţi numai jucându-vă între voi. Apoi, fiecare va simţi că există o anumită proprietate în afara voastră, o proprietate orientată spre ceilalţi. Chiar dacă încă egoişti, o să abordaţi această proprietate ca şi copiii când se joacă jocurile lor. Şi ei se joacă de-a cursele de maşini, de-a piloţii, călăreţii etc şi asta îi dezvoltă. Deci, aşa avansaţi în viaţa voastră.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/21/2011 „Scrierile lui RABAŞ”

Taţi şi fii: ce le lipseşte să se înţeleagă?

Educaţia este un subiect special. Este interesant că oamenii aproape că nu se gândesc la educaţie de-a lungul istoriei umanităţii. Cel mic a crescut pe lângă cei mari şi a învăţat de la ei. Părinţii nu au nevoie să facă pregătire specială pentru a învăţa cum să-şi crească copiii. Ca şi animalele, noi practicăm o educaţie obişnuită, naturală.

Grădiniţele şi şcolile au apărut în perioada industrializării, când oamenii au început să lucreze în fabrici şi la fel şi mamele au trebuit să înceapă să muncească acolo. Până atunci, copiii au crescut natural, acasă.

În realitate, nimic nu e mai important ca educaţia. Nu e de mirare de ce acum trecem printr-o criza în acest sector. Oamenii nu s-au gândit niciodată că ei trebuie să treacă printr-un anumit sistem educaţional şi că tânăra generaţie necesită o abordare sensibilă. Uite noi de exemplu: cine ne-a învăţat, ce criterii au folosit, ce metodă, ce program? În locul educaţiei, copiii primesc în şcoli cunoştinţe.

De asemenea, şcolile au apărut şi când s-a ivit nevoia aducerii ţăranilor de la sate la oraşe, şi aici a fost nevoie să li se predea noţiuni elementare de gramatică şi aritmetică pentru a putea lucra cu maşini industriale simple. Oamenii au trebuit să fie învăţaţi să citească şi să înţeleagă manualele de folosire. Acesta a fost începutul a doua sute de ani de instituţie şcolară pentru mase.

Noi ne imaginăm educaţia generală ca pe o continuare a înţelepciunii umane antice. De fapt, în mod clar, oamenii au început să se înalţe peste nivelul animal în secolele noăsprezece- douăzeci.

Oamenii nu au dat niciodată o atenţie deosebită educaţiei potrivite. Ce trebuie să devină un baiat sau o fată când vor creşte? Îi vom transforma în nişte „Oameni”? Aceste întrebări sunt ignorate chiar şi acum. Trimitem un copil către matematică sau fizică, sau la o şcoală de specializare în computere, fără să ne gândim la ce fel de om va deveni acest copil. Cui îi pasă de personalitate, de om? Ceea ce contează este să gasească un servici bun în viaţa noastră „burgheză”.

În plus, asta se întâmplă şi pentru că umanitatea nu a ajuns la un consens, la o părere comună despre ceea ce înseamnă „sa fii Om”. Îi spunem copilului:”fii bun cu ceilalţi şi astfel ei vor vrea să aibă de a face cu tine”. Asta este în cea mai mare parte ceea ce coboară educaţia noastră.

Problema este că societatea nu pretinde o conexiune între oameni. Iar astăzi, încă o dată, am ajuns la o criză generală, iar criza educaţională răbufneşte în special. Asta pentru că tânăra generaţie înseamnă suflete noi, cu noi cerinţe de la o lume nouă. Îi numim „copii indigo” îi potolim cu medicamente calmante şi credem după aceea ca ei nu ne înţeleg. În realitate, noi suntem cei care nu îi înţelegem, noi suntem cei care am rămas în urma vieţii. Noi nu suntem capabili să înţelegem aceşti copii.

Ei cer o dezvoltare la un nou nivel. La fel, omul al cărui punct în inimă se trezeşte, încetează să mai înţeleagă pe ceilalţi oameni care trăiesc o viaţă normală, „corporală”. La fel şi copiii noştri, se uită la noi şi nu înţeleg:” Pentru ce trăiţi? Noi nu vrem viaţa asta a voastră, noi nu ne dorim şi nu suntem capabili să trăim aşa ca voi!”

Dacă vrem să găsim o punte către ei, trebuie să introducem un nou tip de educaţie. Şi chiar dacă o să cădem repede din acest rol, fiind etapa de tranziţie înainte de noua generaţie, trebuie totuşi să completăm această etapă până la sfârşit.

Din Lecţia 6 de la Convenţia We 4/3/2011

Educaţia: o provocare acceptată

Noi considerăm că subiectul educaţiei este foarte cerut în cadrul muncii de diseminare a Cabalei. Într-adevăr, acest canal are o largă deschidere în faţa noastră. Toţi sunt gata să se alăture şi să asculte: „Numai să ne sfătuiţi ce să facem cu tânăra generaţie de care nu suntem în stare să ne apropiem”.

Copiii noştri sunt o problemă cu totul diferită: judecând după întrebările şi răspunsurile lor şi după atitudinea lor faţă de viaţă, putem vedea că ei reprezintă o generaţie cu totul diferită. Am investit în ei mult efort, hai să sperăm că ne va servi tuturor.

Am numit anul viitor ca an al educaţiei. Dedicăm a treia oră a lecţiei de dimineaţă dezvoltării principiilor pe care le vom folosi în formularea metodei. Am început să pregătim materialele şi curând le veţi primi în diferite limbi.

În plus, este foarte important să implicăm copiii în site-ul pentru copii, să încercăm să-i stimulăm, să le dăm premii de participare. Avem nevoie să dezvoltăm o conexiune între ei – aceasta ne va garanta succesul. Îi aducem mai aproape de sursele Cabaliste şi îi învăţăm unitatea într-un mod simplu. În acelaşi timp, Lumina curge prin aceste surse, şi noi descoperim cât de avansaţi sunt iubiţii noştri copii.

De exemplu, în Israel, copiii de 13-14 ani se pot înscrie la nivel de colegiu. Colegiile nu sunt pregătite să îi accepte să studieze psihologia, presupunând că sunt copii obişnuiţi, aşa că vor studia educaţie, comunicaţie şi alte discipline. Astfel ei vor termina liceul şi vor avea o diplomă de colegiu la 17- 18 ani. Şi sunt gata pentru asta.

În plus, îndrumătorii şi câţiva părinţi vor studia împreună cu ei. Ne referim la o diplomă în educaţie şi la educaţia în specialitatea noastră. Avem nevoie să devenim profesori şi educatori ai întregii lumi. Sper că veţi lua asta ca pe un sfat bun.

Discutăm despre programe comune cu ONU şi UNESCO. În decursul acestui an veţi primi multe cărţi, filme, şi jocuri educaţionale de la noi. Ne vom strădui să creem pe Internet un portal important pentru copii, conceput pentru avansarea treptată şi totodată pentru o comunitate virtuală care va permite copiilor să simtă mult mai bine căt de uniţi suntem. Întreaga lume va fi la dispoziţia lor pentru a-i uni în jurul ei şi, înarmaţi cu această metodă, cu cunoştinţe, cu educaţie, vor deveni oameni în adevăratul sens al cuvântului.

Din Lecţia 6 din Convenţia WE! 4/3/2011

Vezi cum se simte cand esti asemenea Creatorului

Cand intram in spatiul spiritual, adoptam alte suflete. Altfel, pur si simplu nu pot intra in lumea spirituala intrucat nu este un spatiu ingradit in care as putea intra deschizand o poarta.

Doar daca ma unesc cu ceilalti intr-un sistem si simt realitatea nu doar personal, individual, dar ca intreaga viata a sistemului unde suntem conectati intre noi, eu si cu prietenii, devenind un om cu o singura inima, incep sa percep mai multe detalii in asta, organele suplimentare de perceptie in afara de ale mele. Mai important, simt prin dorinta noastra comuna, vasul spiritual comun pe care il construim impreuna si care ne include pe toti.

Nu este doar  simpla suma a dorintelor, ci mai degraba o proprietate noua care este privita ca proprietate de a darui. Aceasta este proprietatea prin care incep sa simt o alta dimensiune, una superioara, spirituala.

Nu sunt doar anumite detalii suplimentare si particularitati pe care fiecare dintre noi le putem simti diferit, nici o schimbare a impresiilor noastre personale. Este o singura impresie, dar deriva din daruire, din senzatia de actiune a  Creatorului. Noi facem acte de daruire, ceea ce repeta actiunile Creatorului!

Incepi sa simti cum este sa fii asemenea Creatorului, si din acest motiv spiritual realizarea nu este una materiala. Cu toate ca sistemul pe care l-ai construit nu este „divin” ci se compune din sufletele noastre, are inca un design special, integrarea sufletelor in iubire, garantia reciproca si garantia peste egoul initial, natura raului, ura si repulsia. Si diferenta intre prima si a doua calitate este ceea ce creaza spatem sa experimentam actiuni vazute ca „daruire”.

Cu alte cuvinte, ai construit interiorul, inauntrul dorintelor si calitatilor tale, un model al Creatorului care te ajuta sa intelegi ce Este. Mai inainte, ai vazut doar aceasta lume si ai vazut creatiile fara sa ai cea mai mica idee ce inseamna. Dar acum ca ti-ai apropiat-o, il gasesti pe Creator in creatie intrucat tu asamblezi imaginea Sa chiar din tine, din toate sufletele.

La sfarsit descoperi un numar mare de detalii pe care le descoperi in aceasta lume, ceea ce mai inainte a fost ascuns. Vezi ca actiunile Creatorului au fost ascunse in ea.

Cauti mai departe, in masura in care poti adauga mai multe parti (suflete) sistemului tau si sa le unesti, pana cand toate sufletele individuale, impreuna cu punctul de vedere personal asupra lumii, unite ca un singur suflet, o singura dorinta privita ca Malchut a lumii Infinitului. Acolo, in conectarea cu ceilalti, in cele mai mici detalii, sufletele colective ajung la un sentiment si realizare pesonala care se potriveste perfect cu forta superioara, radacina realizarii colective din care am pornit pe calea noastra.

Vedem cu un numar mare de detalii se conecteaza, mergi mai departe la realizarea colectiva care este extrem de detaliata si vasta. Prin fiecare suflet si prin toate, odata ce te-ai unit cu ceilalti, ai ajuns la Creator, la lumea spirituala. Si tu esti cel care Il construieste, deoarece nu exista Creator fara fiinta creata! De aceea este numit „Creator” (Bo-Reh), „vino si vezi”.

Intr-adevar, cheia aici este munca sistemului. Din „materia” data, noi construim „caramizile” sufletelor pe care fiecare dintre noi le pune intr-un sistem comun, in timp ce ne ridicam deasupra urii personale, egoismului, repulsiei, si in acelasi timp conservam toate caracteristicile noastre unice. Astfel, creem un sistem puternic al realizarii personale.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 4/29/2011, Scrierile lui Rabash

In spatele fetelor se ascunde Creatorul

Rabash, Shlavey HaSulam (Treptele scarii), articolul „Torah este numita linia de mijloc): Trebuie sa avem incredere ca „Nu exista nimeni in afara de El”, insemnand ca doar Creatorul ne impune sa facem fapte bune. Dar intrucat inca nu avem calitatea de a stii ca suntem limitati de Creator, Creatorul ne apare in alti oameni (care totusi exista in afara persoanei) si are grija de ceea ce se intampla cu ajutorul lor.

Credem ca suntem inconjurati de o multime de oameni, ca ei ne influenteaza in diferite moduri, si ca trebuie sa reactionam la asta. Dar daca incepem sa ne raportam la ei („ei” insemnand grupul de oameni care studiaza Cabala, si nu intreaga lume exterioara) ca la manifestarea Creatorului, prezentei Sale intre noi, felului in care Ni se arata, atunci, pe masura ce ne unim in grup, incepem sa studiem si sa Il revelam.

Trebuie sa avem incredere ca in spatele imaginii omului este Creatorul si are grija de toate actiunile oamenilor.
Din Lectia 8, Conventia WE!4/3/2011

Realizarea generala si particulara

Noi ne aflam intr-o senzatie a vietii privita ca „lumea aceasta”. Este cea mai mica, cea mai de jos, si cea mai rea dintre lumi, totusi este un fel de viatasi in general o cam intelegem. Dar cum intelegem particularitatile , insemnatatea lumilor superioare si cum sa incepem sa urcam spre ele?

Putem face asta doar daca dorim sa urcam treptele acestor lumi pentru a-L preamari si glorifica pe Creator. Avem nevoie de toate aceste lumi pentru un singur scop: ca prin ele sa ne putem realiza daruirea, dragostea pentru ceilalti. In acest caz, in locul privirii superficiale cu care in general experimentam aceasta lume, ni se va permite sa observam toate detaliile si astfel sa urcam cele 125 trepte ale realizarii spirituale.

Fiecare curiozitate pe care vrei sa o experimentezi, sa o realizezi si sa o vezi in aceste lumi spirituale, cer ca efortul tau sa aibe dorinta corecta iar revelatia pe care o vei avea la un moment dat este doar pentru beneficiul celorlalti sau a Creatorului (ceea ce este acealsi lucru). Altfel, de ce ar trebui sa sapi dupa toate aceste detalii, pentru beneficiul tau personal? este imposibil, pentru ca placerea spirituala este placerea de a darui mai mult decat de a primi pentru sine!

De aceea, sa treci de la realizarea generala la cea particulara implica o mare aspiratie si o sansa de a ne implini chiar mai mult, sa vedem ceva interesant nu din afara ci prin angajamentul personal si participarea la un anumit proces. In mod clar este o mare diferenta intre a fi un observator din exterior sau a fi in mijlocul evenimentelor ceea ce aduce o mai mare multumire.

In acelasi fel, in ceea ce priveste realizarea personala, de asemenea ai sansa unei mai mari daruri; in masura in care esti gata pentru asta, aceasta realizare personala iti va fi dezvaluita. Asadar, o persoana care doreste sa vada nu doar imaginea de ansamblu, „aceasta lume”, ci si particularitatile, cele mai mici detalii ale creaturii si actiunile Creatorului, trebuie sa se echipeze de la inceput cu intentia de a „darui”.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 4/29/2011, Scrierile lui Rabash

Nu trage concluzii pripite

Baal HaSulam, „Pacea”: când anumite elemente ne par rele şi dăunătoare, este doar o  dovadă de sine stătătoare că acesta este încă în faza de tranziţie, în procesul său de dezvoltare. De aceea,  nu putem decide că este rău şi nu este înţelept să aruncăm o vină asupra lui.

Acest pasaj vorbeşte despre oameni contemplativi şi nu despre aceia care, precum animalele, nu ştiu unde trăiesc, de ce şi pentru ce motiv. Spre deosebire de cei din urmă, oamenii ce doresc să se exploreze  pe ei însăşi şi natura, ajung la concluzia că trăim într-o lume ce evoluează, începând cu Big Bang şi până în zilele noastre. Nivelele mineral, vegetal, animal şi vorbitor se dezvoltă treptat, de la cele mai simple forme până la cele mai complexe.

Ca rezultat, nu putem face o estimare absolută faţă de nimic, nicio creatură, act sau eveniment, din moment ce nu ştim ce rezultat va încolţi din acesta la sfârşit. Numai când fructul copacului se coace complet, vom realiza că acest măr suculent şi dulce este gata să ne încânte.

Atunci vom vedea de ce a trebuit să treacă prin toate fazele precedente şi cum trebuie folosit. Se poate învăţa numai prin observare tuturor fazelor intermediare, ajungându-se la stadiul final, văzând forma finală şi găsindu-se unde se aplică. Dacă, totuşi, nu am ajuns la sfârşitul dezvoltării, chiar şi despre nivelele mineral, vegetal şi animat nu putem spune că ştim ce se întâmplă. În definitiv, totul este cântărit şi evaluat după forma sa finală.

Totul se învaţă din experienţă. Un înţelept nu se furişează în viitor, ci face calcule bazate pe drumul pe care l-a parcurs. De aceea, este spus: „nimeni nu este aşa înţelept ca cel experimentat.” Aşadar, nu este nimic bun sau rău în lume; totul este necesar.

Totul are locul său, timp, raţiune, şi necesitate şi numai la final învăţăm că totul trebuia să se fie aşa cum a fost. Numai la linia de finish putem să tragem o concluzie despre ceva.

Aceasta aparţine tuturor părţilor realităţii şi cu atât mai mult nouă. Numai în stadiul final al evoluţiei putem trage concluzii şi să putem avea opinii despre noi: cine şi ce suntem, de ce şi cu ce scop.

Între timp, din toate aceste explorări căpătăm experienţă şi învăţăm din greşelile noastre. Înţelegem că nimic din natură nu trebuie să fie şters, din moment ce nu înţelegem motivul producerii a niciunui fenomen. Înainte, omul dorea să transforme natura, potrivind-o pentru a i se potrivi lui, ceea ce a dus numai la rău.

Ar trebui să intervenim cât mai puţin posibil în natură şi să o tratăm cu o mare gijă. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne restricţionăm egoismul şi să folosim natura numai ca necesitate, precum o fac animalele. Îm definitiv, în această lume sunt corpurile noastre, noi suntem similari cu ele. Şi de aceea nu putem lua de la natură mai mult decât are nevoie corpul nostru. Atunci am evolua corect, fără să-i facem rău.

În “Prefaţa cărţii, Panim Meriot uMasbirot,” Baal HaSulam explică faptul că până şi înţelepţii ne-cabalişti, precum Platon şi Aristotel, avertizau să nu se transmită cunoaşterea către mase. Ei se temeau că oamenii ar putea dezvolta tehnologii şi vor lua din natură  mai mult decât au nevoie corpurile lor şi vor secătui Pământul.

De aceea trebuie să fim în armonie cu natura, pentru a ne putea dezvolta corect în mediul ei.

din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/1/2011, “Pace în lume”

Nu dispera în amabilitatea Sa

Întrebare: Cum ne putem trezi către conezinea cu Cel de Sus mai repede, de fiecare dată?

Răspuns: Trebuie să fii conştient şi să accepţi cu bucurie ce se întâmplă cu tine. Şi totul depinde de gândurile şi dorinţele mediului. Dacă vorbeşti despre participarea mea personală către grăbirea muncii, aceasta constă în implicarea mea în mediul care îmi alimentează constant „combustibil” pentru a avansa.

Îmi permite să păstrez o legătură constantă cu Forţa Superioară şi să realizez că nu contează cu adevărat ce simt în dorinţele mele egoiste, despre ce primesc din partea sa: bun sau rău, plăcut sau neplăcut. Clar, cel mai neplăcut lucru este cel mai autentic deoarece locuiesc în egoismul meu şi este verificat şi evaluat cât de mult îmi place sau nu asta. Trebuie să fiu gata să accept totul ce se întâmplă cu mine, aşa cum este spus: „chiar şi când o sabie ascuţită se ridică deasupra ta, nu dispera în amabilitatea Sa.”

Cu alte cuvinte, nu contează ce simt; ce contează este să nu pierd dorinţa faţă de Creator. În definitiv, „nu e nimeni în afară de El, Binele ce face bine,” în timp ce separarea de El este cel mai teribil ghinion ce mi se poate întâmpla în viaţă. Nu îmi pasă de nimic altceva; vreau numai să mă asigur că nu m-am retras de la El  şi asta este ceea ce verific de fiecare dată.

Şi chiar după ce am reuşit să ating conexiunea cu El, în ciuda dificultăţilor şi problemelor, continui să văd toate obstacolele şi greutăţile ca fiind baza conexiunii noastre. Acesta este punctul de la care pot ajunge la aceasta.

Asta înseamnă că sunt deja în starea potrivită, dar am o viziune incorectă a acesteia, datorită esenţei mele corupte. De aceea, lucrez până să justific complet această stare şi să experimentez o mare bucurie. Dar ceea ce contează cel mai mult este ca, indiferent de ce mare frică, grijă, probleme sau necaz pe care îl am, tot nu abandonez gândul Creatorului. În acest punct al conexiunii mele cu El, pe care o susţin, îmi construiesc corect starea.

Asta demostrează că o persoană este trezită de Creator cu fiecare ocazie pe care i-o prezintă. Aceste şanse fericite sunt neplăcute în mod intenţionat pentru o persoană pentru ca acea persoană să le inverseze şi să le caute numai pe ele.

Asta va demonstra că mă ridic deasupra egoului meu, desupra sentimentului de rău, către adeziune. Şi atunci nu voi vedea această situaţie ca fiind neplăcută ci, dimpotriva, ca fiind o condiţie ce conduce la unitatea noastră. Voi vedea că include toate pregătirile şi premisele care m-au trezit şi mi-au dat hotărâre, toate componentele stării exaltate.

Dincolo de asta, există un alt mijloc de a atinge primul punct de contact cu Creatorul în timpul ridicării din egoismul propriu?

Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala din 5/1/2011, Baal HaSulam Scrisoarea 19