Pentru a revela primul grad spiritual, trebuie sa revelam unitatea noastra, „unu, unic  si unit”: cel putin in gradul cel mai de jos. Gradele unitatii noastre definesc nivelul primului grad spiritual.

Luminile lui Nefesh, Ruach, Neshama, Haya si Yechida (cele cinci grade spirituale) sunt caracterizate printr-o suma de detalii anume  si prin puterea unitatii lor, in ciuda faptului ca sunt in contradictie intre ele. Este singurul factor care determina revelatia Luminii superioare. Daca putem gasi unitatea in gradele cele mai joase, cea mai slaba lumina a lui Nefesh va fi de asemenea revelata.

Totusi, de ce dintr-o data Lumina devine mai puternica si este numita Ruach? Pentru ca in ciuda schimbarilor si miscarilor de interconectare intre parti, pot ramane inca in echilibru, legate. La fel cum am tine o barca pe apa, in timp ce este aruncata de valuri pe o mare cu furtuna, asigurandu-ne ca ramane stabila.

La primul grad al unitatii, transformarile reciproce nu sunt inca dezvaluite. Toti se afla intr-un fel de stationare, incarcand sa vedem cum ne putem conecta cu ceilalti. La gradul al doilea, aceasi unitate ramane, dar fiecare parte incepe sa se transforme. rotile dintate ale mecanismului comun, ca si cand incep sa se invarta una pe cealalta. Si daca ramanem impreuna in ciuda tuturor schimbarilor si putem sa ne unim, revelam Lumina Ruach.

Acestea sunt schimbari limitate: in timp ce suntem „inradacinati”, asemenea unei plante, fiecare din noi, la locul sau vede transformarile proprietatilor noastre individuale. Este inca aceasi Lumina a unificarii dar la un grad mai inalt („vegetal”). Este urmat de al treilea grad, Neshama (gradul „animal”), unde incepem sa ne miscam liber unul fata de celalalt, dar totusi revelam unitatea :’’unu, unic si unit” intre noi.

Asta inseamna ca Lumina pe care o experimentam in spiritualitate intodeauna depinde de puterea unitatii noastre, in ciuda transformarilor care pot avea loc in fiecare dintre noi si in toti impreuna. Continua sa creasca, pana cand la sfarsit obtinem corectia finala (Gmar Tikkun), in timp ce experimentam tot felul de transformari care ne impiedica unitatea fata de singura Lumina, dar chiar si asa inca ne putem uni.

Asta este ceea ce numim unul, vasul spiritual unificat (Echad, Yachid) care primeste o Lumina: Yechida.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala  5/5/2011, Shamati No. 56

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: In ce fel difera realizarea in lumile Assiya, Yetzira si Beria?

Raspuns: Este o diferenta enorma, care este cu adevarat imposibil de explicat. Este la fel cu a trai in Israel sau in alte tari, in Templu sau in afara lui, sau sa fii un mare preot sau o persoana normala.

Aceste mici schimbari, o usoara ascensiune in lumile superioare, evoca o enorma transformare in sufletele noastre. Lumile Beria, Yetzira si Assiya sunt dorintele interne ale sufletului nostru. Intodeauna suntem prezenti in aceste trei lumi BYA si nu putem disparea de acolo.

Ele sunt asemenea unui ambalaj in jurul sufletului nostru. Ca si acum, eu ma aflu in aceasta lume si nu pot iesi nicaieri, deoarece corpul meu apartine acestei lumi. Traiesc, cresc, devin matur si mor  si in tot acest timp raman in aceasta lume. Intreaga materie a corpului meu este o parte a lumii materiale, fie ca sunt in viata sau mort si dezintegrat si intors in pamant.

La fel, un suflet, indiferent in ce stadiu se afla, intotdeauna ramane in lumile BYA. In acelasi timp, noi ne aflam doar acolo, unde cerem corectia si atragem Lumina Inconjuratoare. Poate cobori la noi sa ne ilumineze, sub Parsa, din lumea Atzilut., cu toate ca Parsa nu lasa Lumina sa treaca. Dar aceasta este Lumina „inconjuratoare”, si lumineaza de la distanta, trezindu-ne si strigandu-ne: „Vino sa vezi ce am!”

Atunci ma trezesc si urc impreuna cu lumile BYA deasupra Parsa. Dar nu ma pot ridica fara ele deoarece suntem strans conectati: Sunt aproape de „pielea mea”, imbracandu-ma ca o haina. Traiesc in lume, dar port „haine” –  lumile BYA. Si in ele, urc spre lumea Atzilut, care este privita ca „ascensiunea lumilor”.

Dar de indata ce urc la Atzilut si oblig lumile BYA sa se ridice odata cu mine, primesc astfel volum, un vas  gol enorm, pe care il umplu cu Lumina Interioara a lumii Atzilut. Asta inseamna ca sufletul meu a fost umplut cu Lumina.

Dorinta a lasat Lumina, Creatorul inauntru si Il experimenteaza chiar acum! Asadar, Creatorul si cu mine suntem impreuna, insemnand unul cu celalalt in gradul echivalentei formelor. Asta este tot si nu mai exista nimic altceva in toata creatia.

Si, dintr-o, data descopar unde sunt toti prietenii mei, ceilalti oameni, nivelele mineral, vegetal si animal, intregul univers. Totul este continut in aceasta dorinta; nimic nu este pierdut, ci mai degraba primeste o forma noua.

Tot ceea ce obisnuiam sa vad ca si roci, animale si oameni s-a transformat in dorinta care anterior parea materiala, ceva ce puteam atinge cu mainile. Dar in realitate, sunt dorintele din care este alcatuit universul. Si in afara de asta nu exista altceva.

Astfel incat persoana care urca la lumea Atzilut impreuna cu lumile BYA incepe sa dezvaluie adevarata imagine a realitatii. La fel ca si cand vrei sa vezi ce este ascuns in interiorul computerului, in spatele imaginilor care apar pe ecran. Asta este numita revelatie!
Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 5/6/2011, “Explicatia Articolului  ‘Prefata la Intelepciunea  Kabbalah’”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce trebuie sa trecem printr-un proces atat de lung, incurcat si neclar, care contrazice toata logica si bunul simt?

Raspuns: Pentru ca la sfarsit, trebuie sa adaugam fiintei create de Creator dorinta, nevoia noastra de a-L experimenta, de a primi Lumina superioara si implinirea spirituala. Trebuie sa vin cu foame, ardoare si dorinta proprie.

Iar pentru a obtine dorinta proprie, trebuie sa incep de la sfarsit, cu opusul, prin a nu-mi dori nimic din asta. Numai ajungand la aceasta dorinta, de la sfarsitul ei care este opus,  pot spune ca este a mea! Altfel nu este.

Sa presupunem ca vreau ceva chiar acum. De unde vine aceasta dorinta? Daca merg in profunzimea ei, inteleg ca de fapt nu este a mea ci mai degraba deriva din anumite cauze interne: gene, hormoni, informatii acumulate in memoria mea, mediul  si nevoia sau natura corpului meu. Asta inseamna ca sunt trezit din interior, dar ca nu este dorinta mea; in schimb, este chemarea naturii mele. Si, ca scalv al instinctelor mele, incep sa fug sa obtin ce imi doresc.

Ce imi doresc in prezent este mancare, sex, familie, sanatate, putere, onoare si cunostinte. Dar chiar vreau asta? Nu, nu vreau! Am fost nascut in acest fel, sau mediul ma influenteaza in fiecare minut instagandu-ma la genul acesta de dorinte. Dar nu este „Eul” meu.

Asadar pare ca sunt o papusa si nici macar nu constientizez asta. Am impresia ca sunt stapanul vietii mele si lupt ca un erou sa obtin ceea ce vreau. Dar vad ca nu este ceea ce imi doresc, chiar deloc. Cine sunt eu atunci, daca actionez ca un robot? Plang, tanjesc, muncesc, doar sa vad cum sunt implinit cu dorinta altcuiva si nici macar nu stiu ca sunt sclav. Sunt total dependent de sforile cu care sunt in fiecare moment manipulat si controlat.

Daca ne-am putea privi din afara, am vedea exact asta: Suntem marionete care nu au nimic personal, nu au dorinte proprii sau sansa de a le implini. Nu ne putem defini scopul  si aparent nu suntem nici macar oameni, ci mai degraba papusi fabricate si legate cu sfori care ne misca in sus si in jos.

Totusi, cand simt o dorinta in interiorul meu, nu sunt Eu cel care o face? Este o mare intrebare deoarece un sentiment apare in materia din care am fost construit. O anumita turbulenta interna are loc in papusa, anumite impulsuri electrice trec prin ea si incepe sa actioneze si reactioneze.

Daca ne examinam la fel de profund, vom vedea ca nu este nici o creatura acolo! Atunci incepem sa intelegem care a fost sarcina Creatorului: Cum sa cream dorinta de baza, primara, care nu deriva de la El.Mai mult, cum poate face o papusa ca, in ciuda faptului ca este din plastic, sa prinda viata si sa incepa sa gandeasca si sa doreasca singura? Altfel, intreaga creatie ar fi doar o jucarie, o farsa.

Nici macar nu vedem cat de greu este sa ne cream astfel incat sa putem dezvolta ceva in interiorul nostru singuri, in mod independent, ceva care ar putea fi numit „om” (Adam), insemnand „similar” (Domeh) Creatorului, autonom si independent in alegeri, actiuni si dorinte  si nu aproape teleghidat.

De aceea suntem destinati sa trecem prin stari ciudate si neobisnuite, pana cand obtinem dorinta singuri. Si doar cand atingem acel moment, vom fi numiti „oameni”, Israel. Cei care inca sunt controlati de Sus sunt priviti ca „natiunile lumii.” Dar cei care deja au evoulat si au propria dorinta care sa ii conduca inspre Creator sunt priviti ca Israel, (Yashar El, „direct spre Creator’).

Astfel, scopul fiintei create este sa obtina si sa foloseasca o astfel de dorinta, si inspre asta ne conduce Lumina superioara. Ne poate aduce doar intelegerea a cat de necesar este acest scop, in timp ce a obtine aceasta dorinta este treaba noastra. Aici, nu putem obtine nimic de-a gata, deoarece altfel nu ar fi meritul nostru.

Asadar, Creatorul ne trezeste odata cu placere si odata cu suferinta, folosind aceste doua fraie pentru a ne conduce ca sa creem ceva nou in interioul nostru.

Din partea a 3a a  Lectiei zilnice de Cabala  5/6/2011, “Explicatie la Articolul, ‘Prefata la Intelepciunea Kabbalah’”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „Nu este nimeni altul inafară de El”? Şi cum il ating pe El oamenii cu punctul din inimă, cei fără punctul din inima, precum şi masele religioase?

Răspuns: Oamenii care exista în lumea noastră pot sa se raporteze la întreaga realitate doar cu privire la mediul în care trăiesc, similar cu toate fiinţele vii. Pe langa asta, oamenii pot avea o relaţie suplimentara in viaţa lor pe care animalele nu au. Dacă o persoană a fost învăţata să creadă în forţa superioară, aceasta relatie poate fi buna sau rea. Dacă eşti bun, forţa superioară va fi buna pentru tine, iar dacă esti rau, va fi rea pentru tine. Această forţă vrea ca tu să fii bun şi trimite astfel provocări pentru tine. Aceasta te tratează cu bunătate, dacă te vei comporta bine. Deci, merită să fii bun.

Ce înseamnă a fi „bun” în ochii forţei superioare? Aici, oamenii au inventat diverse sisteme până la punctul de sacrificiu al propriilor copii şi anihilarea necredincioşilor în războaie religioase. Venind de la ego-ul lor, oamenii au creat pentru ei înşişi toate tipurile de relaţii cu această forţă superioară.

Baal HaSulam explică originea religiilor şi credinţelor în articolul său „Pacea.”, In esenta, religiile sunt un sistem de dezvoltare a oamenilor, avansandu-i in spiritualitate. Aceste straturi de dorinţe de a se bucura care nu sunt în măsură să aspire la Creator merg înainte cu ajutorul religiilor. Oamenii ştiu un singur lucru: Există forţa superioară, iar noi suntem într-un anumit sistem de relaţii cu aceasta: Dacă sunt bun, este buna, dacă eu sunt rau, este rea.

Apoi, singura problema este de a defini dorintele acestei forţe superioare. Fiecare religie are punctul său de vedere propriu în această privinţă  şi fiecare se consideră ca are dreptate. Şi aici este toata diferenta dintre religii: Cum să venereze această forţă superioara, cum sa-i împlineasca dorinţele astfel încât să putem trăi confortabil în această lume şi în lumea viitoare. Ele par să lucreze în faţa acestei forţe superioare ca în faţa Domnului, regele: „Cum putem să-L împlinim astfel încât El sa fie mulţumit de noi?”

Astfel, există trei tipuri de oameni:

1. În întregime seculari, cu atitudinea unui animal faţă de realitate;
2. Religiosi care venereaza forţa superioară, încercând să găsească modalităţi de a o multumi;
3. Cabalistii.

Cabalistii spun că această forţă superioară, Creatorul, nu are relaţii personale cu tine. Chiar dacă spui că nu mai este altul inafară de El, binele care face bine, aceasta este o putere atotcuprinzătoare.

Totul depinde de mine, iar El nu are nici o relaţie personală cu mine. Totul este determinat de măsura transformarii mele în simpla, constanta, neschimbata Lumina existenta, dupa cum se spune:. „Eu nu nu imi schimb HaVaYaH „, „Legea a fost dată şi nu poate fi incalcata.”

Aceasta înseamnă că Creatorul nu are nici o relaţie personală cu mine, nu are niciun calcul cu privire la mine, nimic! Eu pur şi simplu simt că El are. Dar eu percep un calculator la fel. Să spunem, am lucrat pe calculator ieri şi m-am supărat pe el serios, am fost gata să-l sparg cu un ciocan. A fost vina lui? Este un gadget facut din oţel şi plastic.

Cu toate acestea, deoarece lucrez cu el, transfer calităţile mele personale in el, cred despre comportamentul acestuia ca fiind bun sau rau, şi urlu la el: „Uite ce mi-a făcut!” În mod similar, mă înfurii pe o maşină, dacă ceva i se întâmplă.

Acestea sunt lucruri fundamentale inerente în natura noastră. Acest lucru nu este deloc amuzant. Credinţa noastră în puterea naturii, care mă tratează cu bunatate sau cu răutate, provine de aici. Ce-i spunem unui copil atunci când se loveste de o masă? „Loveste-o înapoi, ea te-a ranit!” Şi dacă nu este o masa, ci ceva mai abstract, mare şi atotcuprinzător, vorbim într-un mod diferit: „Trateaza-L bine, si El iti va face bine.” Credinţa începe de aici.

Noi nu înţelegem încă că, dacă nu suntem la punctul de adevăr, nu lucrăm cu nimic. Noi lucram numai împotriva legii naturii, „legea a fost dată şi nu poate fi încălcata.” Creatorul nu se schimbă. Astfel, dacă eu sunt bun sau rau, aceasta ma afectează numai pe mine. Eu nu fac Creatorului bine sau rau, eu nu-L ating.

Când spun că El este fericit pentru mine, sau eu il intristez, eu sunt cel care spune. Eu percep acest lucru doar în simţurile mele. Dacă este asa, ce sau cine ma face sa ma schimb? Ego-ul meu? Aceasta înseamnă că eu fac acest lucru doar cu scopul de a ma simti bine. Nimic altceva nu mă obligă! Sau poate mediul, ameninţându-mă cu pedeapsa, mă obligă să ma schimb?

Dacă aceasta este atitudinea noastră faţă de întreaga, perfecta realitate, nimeni nu ma poate forţa să mă schimb. Se poate întâmpla numai prin credinţă mai presus de ratiune! De ce exist în această realitate rupta, falsa? Vreau să construiasc in ea o atitudine independentă faţă de această forţă, „binele care face bine”, singura existenta. Ce înseamnă „o atitudine independentă”? Aceasta înseamnă că ma raportez la această forţă, fără nici un scop personal şi că nu ştie, înţelege, sau simte ceva de la mine. Pe ce-mi bazez munca? „El spânzură pământul pe nimic”, care se numeşte „zece Sefirot Blima (de ascundere).”

Treptat, ajung la astfel de percepţie a realităţii incat nu mai fac niciun calcul personal, cum fac azi. Vreau doar să învat de la această forţă proprietatea sa, sa devin asemanator cu El. Aceasta este recompensa mea. Nu am nevoie de nici un rezultat, nici pentru forţa, nici pentru mine, doresc numai sa devin ca El, dupa cum se spune: „Recompensa pentru o poruncă este să ştii pe Cel care a poruncit.”

Acestea sunt concepte foarte subtile, care sunt imposibil de explicat. O persoană care nu are un punct in inima nu va fi niciodata impresionata de acest lucru şi nu va înţelege ceea ce este ascuns în spate. „Pentru cine lucrez atunci? Dacă nu există nimeni, doar eu, care ar primi munca mea şi, ca rezultat, ma tratez diferit, înseamnă că lucrez impotriva peretelui, împotriva vidului. Atunci, ce înseamnă aceste cuvinte: „Cartea este deschisa, iar mâna scrie,” „se judeca pe sine si lumea la o scară de merit”?

Toate aceste cuvinte sunt destinate să ne aducă mai aproape de ideal, care se numeste „credinta mai presus de ratiune.” Acolo tu nu ai niciun fel de calcule pe care le poti imagina. Nu ai cui te adresa. Poti face calcule numai cu cel care are dorinta, putere şi acţiune. „Nu este nimeni altcineva în afară de El” şi „Bunul care face bine” implică faptul că El nu acţionează din cealaltă parte. Noi vorbim despre acţiunile noastre: schimbările de stari, reacţii, dar El nu are nimic. Dacă e asa, e ca şi cum El nu acţionează. El nu pare a fi viu, dacă El nu se schimbă. Acesta este modul în care ne apare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/26/2011, Shamati1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Grupul lumii conţine o dorinţă mare cu care putem lucra, dar cum putem pătrunde în interior?

Răspuns: Ne lipseste încă garantia reciprocă. Asta e problema. Toată lumea are o dorinta, dar noi încă nu simtim totala interconectare, atunci când orice gaură în barca comuna ne duce la fund. Evident, Creatorul ne ajută cu ea, deoarece nu putem astupa toate găurile noi înşine. Este scris: „Întoarceţi-vă la Mine si Eu va voi răsplăti.” Cu toate acestea, mai târziu, El va trece aceasta munca jos catre noi, şi vom rambursa datoria catre El.

Prin urmare, ne lipseşte senzaţia interdependenţei, necesitatea de a avea grijă de toată lumea. Ar trebui să simt preocupare si  ingrijorare pentru ca toată lumea sa rămâna unificata, ca o mama care se îngrijeşte de sănătatea copiilor ei şi bunăstarea lor. Îngrijirea din inima unei persoane va ajuta pe ceilalţi şi va reveni la ea amplificat de multe ori.

La urma urmei, grupul este un amplificator foarte puternic. Ca răspuns la grija mea, prietenii mă învăluie în el. Cu cat mai mult contribui la grup, cu atat mai mult grupul îmbunătăţeşte atitudinea mea şi imi intoarce inmultit. Imi indrept gândurile la prieteni inca o data, adăugând contribuţia mea la ceea ce am primit de la ei.

Cum lucrez pe această dorinţă? Eu cad la jumătatea drumului. Creatorul mă impiedica, şi total brusc, având grupul care ma sustine cu o astfel de dorinta minunata şi puternica, încep sa ignor averea mea. La urma urmei, am primit o astfel de inspiraţie arzatoare de la prieteni, incat nu există nici un loc mai mare pentru efortul meu personal. Unde sunt eu atunci, dacă totul vine de la ei?

Prin urmare, pentru ca eu sa pun contributia mea, mi s-a dat o coborâre. Din necesitate, încep să urc sus, ca şi când as încerca să ies dintr-o gaură, cad şi continui sa urc din nou, până când ajung la suprafaţă. Inca o data, depun mai departe efortul meu în prieteni.

E greu să continui să încerc, cand totul s-a dus, ca si cand nu as fi primit nimic de la ei, în primul rând. Ce a cauzat aceasta „scufundare?” Ideea este că am urcat la un nou grad. Acum încep de la zero, dar este gradul zero al noului nivel, unul mai mare decât starea mea anterioară.

Evident, prima data imi este prezentat ca un întuneric şi mai mare. Există chiar mai multe obstacole şi egoism la acest nivel nou, deoarece am crescut mai mare, la dorintele mele mai puternice si necorectate. Astfel, continui pe calea mea spirituală.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/21/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lucrand în grup, primesc de la el o dorinţă puternică. Eu tanjesc să ma eliberez de egoism, dar ce pot face? Dorinţa în sine nu este capabila de nimic. Chiar mai mult decât atât, o astfel de dorinţă, oricat de puternica, este egoista.

Nu vreau daruirea în sine, ci profitul pe care-l promite. Asta înseamnă că eu sunt sub jugul lui Faraon. Am o dorinţă foarte puternică de a da din dorinta de a primi: Aştept cu nerăbdare să am profit din daruire.

Ca o consecinţă, discrepanţa, decalajul, polaritatea, conflictul de interese în mine sunt în creştere. Vreau sa daruiesc, în scopul de a umple dorinţa mea egoista. Pana la urma, daruirea mă face etern, perfect, fără margini, nelimitat, imun la orice criză. Uita de tsunami şi de criza; totul este minunat! Cine nu ar vrea? Ego-ul meu vrea, cu lacomie.

Cu toate acestea, este incapabil. Apoi forţa superioară vine şi ma rupe din „gaura mea neagră”, permitandu-mi să scap. De fapt, deşi puteti s-o descrieti ca o evadare, in mare, eu nu fug nicăieri. Stau în acelaşi loc dar, brusc, ma simt liber de egoism, de dorinta de a primi. Asta este.

Dintr-o dată, se dovedeşte că gaura neagra nu mai conţine lumina în interior, devine transparenta. Totul curge prin ea acum, şi canalizeaza tot felul de influente din alte dimensiuni, pe care eu le numesc cu nume diferite: Lumina Nefesh, Lumina Ruach, şi aşa mai departe. Astfel, avansam.

Ceea ce este esential pentru noi este să trecem graniţa, pentru a începe reînnoirea (Hidush). În ebraică, se numeşte Rosh Hodesh, începutul lunii. Reînnoirea noastra este de a atinge primul nostru atribut de a darui cu ajutorul forţei superioare.

Pentru a face aceasta, avem nevoie sa invitam acţiunile forţei superioare, iar pentru asta, mai întâi, trebuie să ne unim. Lăsaţi-o să fie o unitate egoista, nu contează dacă este de succes sau nu. Doar atunci când construim mediul corect, vântul schimbarii spirituale va sufla printre noi.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/21/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este scopul studierii Cartii Zohar, daca descopar ca doar incerc sa fug de problemele mele de zi cu zi?

Raspuns: Cine studiaza Cartea Zohar nu are nici un fel de probleme pământeşti, in afara de una: Sa se uneasca cu prietenii la un asa grad incat incat Lumina sa fie revelata in interiorul conectarii dintre ei. Toate problemele vin doar din lipsa Luminii. Nu exista alta sursa, nu exista alta solutie.

Ne putem agita si incerca sa  corectam acest stadiu folosind toate mijloacele pamantene, si vom vedea ca, desi pare ca ne-am corectat, apar probleme chiar mai mari si totul devine mult mai rau. De ce?

Asta pentru ca am crezut ca am putea depasi problemele singuri, dar poate acum, cand o mai mare nenorocire ne apasa, vom inceta sa mai credem ca le vom depasi singuri si poate vom reveni la solutia corecta. Si daca asta nu ajuta, atunci ne vor fi trimise probleme chiar mai mari pana cand suferinta se revarsa din si vom vedea „mana lui Dumnezeu” in asta, asa cum au vazut inteleptii Faraonului.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 5/8/11, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Cand citim Cartea Zohar, trebuie sa vedem in el Lumina care ne corecteaza si care ne intoarce la sursa. Dar ce trebuie sa se intoarca la sursa? Trebuie sa plasez ceva „sub” Lumina. Lumina straluceste, dar avem dorinta de a ne corecta? In legatura cu asta trebuie sa ne facem griji.

Dorinta trebuie sa fie potrivita pentru a putea fi corectata de Lumina. Daca dorinta nu corespunde, Lumina o influenteaza, dar in acest caz ne simtim rau pentru din cauza diferentei dintre dorinta noastra si Lumina. Asta ramane asa pana cand dorinta noastra devine potrivita pentru corectie.

De aceea exista o regula, „Doreste-ti acelasi lucru ca si El” si apoi „El iti va face dorinta ca si a Lui”, ca si dorinta de darui si iubi.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala  5/8/11, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca generalul si particularul sunt egale, atunci grupul, la fel ca si individul, ar trebui sa se teama ca nu ne vom putea depasi egoul?

Raspuns: Daca este cu adevarat un grup, se transforma de la general la particular, intr-un intreg in relatia cu Creatorul. Si. in functie de gradul in care grupul devine un anumit „individ”. obtine unitatea si garantia, o singura recompensa, acest „individ” se transforma prin unirea diverselor stari a tuturor participantilor din interiorul sau devening mai bogat, de exceptie.

Creatorul este descris ca „Unu, Unic si Unit (singular).” La fel este si grupul, daca actioneaza ca „unul” si se uneste prin actiunile oamenilor, este vazut ca „singular”, „unic in drepturile sale”. Iar aceasta determina puterea lui „unu”.

Grupul nu se masoara prin numarul participantilor. Este definit de unitatea lor, calitatea legaturii lor care este caracterizata prin faptul ca unindu-se s-au ridicat deasupra egoismului, de dragul celorlalti. Asta este ceea ce face grupul puternic, deoarece in spiritualitate puterea nu este determinata de cantitate ci mai mult de calitate si este rezultatul multelor legaturi, mai cu seama a faptului ca s-au unit ca un intreg.

Aceasta este forta cu ajutorul careia descoperim lumea spirituala! Daca putem impaca toate aceste intentii impreuna „Unu, Unic si Unit” ca apartinand conectarii dintre noi, vom ajunge la revelarea Creatorului.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/5/2011, Shamati No. 56

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Noi ne uitam la cuvintele care sunt scrise de Cabalisti si care reprezinta o radacina spirituala. Dar cum putem crea o asociere in organele noastre corporale senzoriale, intre vorbele cu care suntem familiarizati si realitatea superioara?

Raspuns: Raportat dorintei tale de a atinge spiritualitatea si intentiei tale, tu intr-un fel corespunzi Luminii. Si in gradul acestei analogii, incepe sa te afecteze de departe, pe tine, dorinta ta, intentia ta. Este ceea ce numim “ Lumina Inconjuratoare,” Lumina care reformeaza.

Te ilumineaza de la distanta deoarece nu poate inca intra in contact cu dorinta si intentiile tale, care nu sunt inca la fel de pure ca Lumina,. Dar exist totusi o anumita conexiune intre ele, deoarece tu tinzi inspre superior chiar din starea ta  joasa.

Si intentia iese la suprafata daca tu esti conectat intr-un grad cat de mic cu mediul si primesti de la el aceeasi dorinta  si aspiratie de a va unifica impreuna. Doar in gradul includerii mutuale a unor asemenea intentii, care lucreaza favorabil in timp ce citesti textele Cabaliste, vei merita o iluminare care va incepe sa te afecteze.

Daca iti conectezi dorintele si intentiile cu ceilalti, care aspira la aceeasi unitate pe parcursul lectiilor, tu atragi Lumina Inconjuratoare. Acum intreaba-te pe tine insuti:  Cat de des te gandesti la asta si cat de mult o doresti in timp ce studiezi? Altfel, anii vor trece pe langa tine si tu nu vei vedea nici un rezultat.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/8/2011, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→