Daily Archives: 11 mai 2011

Unitate pentru toţi

Întrebare de la Moscova: Ce înseamnă să ne dorim să ne unim? Şi cum este simtita unitatea?

Răspuns: Aparent aceste întrebări vin din grupul nostru de la Moscova, în anticiparea convenţiei viitoare de la Moscova. Ce înseamnă să ne unim? De ce? De ce tinem această convenţie? Întrebarea este corectă.

De ce ar trebui să ne unim? Sa fiu sincer, acest lucru este imposibil de explicat. Dacă o persoană are un Reshimo (gena informaţionala), care a rămas în el de la unitatea pe care el a experimentat-o odata, fiind în acelaşi timp, în dorinţa comună, unde a dezvăluit o dată Creatorul şi a pierdut apoi aceasta senzatie, iar acum acest Reshimo se trezeste din nou, atunci el doreşte sa revina la această stare. „Vreau asta!”

De exemplu, unor oameni le place sa manance broaste. Ei bine, ce poti face …. Eu nu am aceasta dorinta, dar pentru ei este o incantare cereasca. Aceasta este exact cum apare dorinta pentru spiritualitate. Ea se trezeste- si asta e tot. Ce poti face? … O persoană începe sa simta o dorinţă pentru broaste si o alta- pentru spiritualitate. Aceasta dorinta se trezeste din interior şi nu depinde de noi.

De ce ar incepe cineva să simtă o dorinţă de a mânca broaşte? Pentru că, odată, a gustat şi a simţit un gust plăcut, a primit creşterea corespunzătoare – şi acum doreşte acest lucru.

Dar o altă persoană a fost în spiritualitate, la un moment dat şi o Reshimo a rămas în ea, iar acum se trezeşte. Acesta este motivul pentru care este imposibil să explic cum unitatea este simtita de persoanele care nu au un Reshimo din starea spirituala. Dar este posibil sa le arăt că merită să se unească unul cu altul pentru ca asa vom ieşi din criza generală, şi, prin urmare, merita pentru ei să se alăture celor care sunt sunt stabiliti sa corecteze starea lumii actuale. La urma urmei, ei vor beneficia, de asemenea, de acest lucru.

Aceasta este ceea ce trebuie sa le spunem oamenilor. Ei nu înţeleg ce înseamnă spiritualitatea, sau Creatorul, adeziunea, unitatea, sentimentul de perfecţiune, eternitate, armonie cu natura, sferele superioare …. Acest lucru este lipsit de sens pentru ei, astfel încât acestia vă vor spune, „Lasati-mă în pace! Doar dati-mi ceva în această viaţă- pace, securitate, sanatate. Nu am nevoie de nimic altceva!” Orice persoană vorbeşte bazat pe dorinţa ei!

Când vorbeşti unei astfel de persoane, trebuie sa-i arati că ea, de asemenea, nu va fi capabila să îşi împlinească dorinţa cu excepţia cazului în care ea merge împreună cu toată lumea spre unificare, deoarece aceasta este ceea ce cere natura integrala, globala. Avem dovezi pe care sa ne bazam şi modalităţi de a-i explica acest lucru. Prin urmare, îi spui că lumea are nevoie de unitate, deoarece aceasta este ceea ce ne cere natura. Trebuie să vorbesc cu o persoana la nivelul ei, în loc sa-i spun despre Creator şi spiritualitate. Neavand nici o altă cale, ea se va alătura. Dar, de asemenea, fiecare persoană trebuie să fie abordata în funcţie de dorinţa lui sau a ei.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/11/11, Zohar

Unitatea Forţelor Speciale

În comemorarea Zilei Nationale de amintire pentru soldaţii căzuţi şi victime ale terorismului

Voi asemăna poporul evreu cu o unitate a forţelor speciale, care a fost trimisa într-o misiune cu o sarcina specială. Pe drum, unitatea se confruntă cu diverse probleme. Unii dintre soldaţi nu reuşesc, iar unii o fac în continuare, deoarece ei inteleg mai bine obiectivul.

Să presupunem că s-au dus pe o altă planetă despre care nu ştiau nimic. În timp ce e află acolo, trebuie să evalueze situaţia şi să ia decizii în mod independent pentru a prelua un teritoriu nou. Acest grup va birui tot felul de obstacole, lupte prin jungle şi mlaştini, strabat un desert, au de-a face cu argumente interne şi trec prin confruntări şi reconcilieri. Acesta nu este un pat de trandafiri pentru unitatea fortelor speciale trimise sa câştige planeta Pamant.

Cred că exemplul dat  descrie indeaproape o bătălie pe care o ducem. Aceasta explică, de asemenea, atitudinea noastra speciala şi consideraţia pentru prietenii căzuti şi pentru cei care ne cheama mai departe sa trasam calea. Procesul constă in mai multe etape. Este o adevarata aventura, o istorie de încarnări ale sufletelor care clipa dupa clipa executa ordinele pe care le-au primit, până când ajung la destinaţia finală.

Când ajung la locul desemnat, ei trebuie să înceapă pregătirea pentru lupta finală. Totul ar fi bine dacă evenimentele s-ar dezvolta ca într-o carte de aventură; dacă noi, asemanator cu exploratorii unor noi pamanturi care au traversat un ocean, am lupta cu localnicii, i-am cuceri sau am face pace cu ei, şi aşa mai departe.

Cu toate acestea, avem un altfel de război, unul intern, nu unul extern. Nu putem lăsa afară ambiţiile noastre şi sa ne aprindem pe inamicul extern în rândurile solide egoiste care deţin un banner. Nu putem angaja instinctele noastre naturale: invidia, ura, pofta, vanitatea şi ambiţia pentru a câştiga victoria prin forţă. Avem un proces total opus aici. Noi toti, împreună, trebuie să câştigam în războiul intern.

Noi credem în mod constant ca ar trebui să învingem un inamic extern. De fapt, este doar un joc al imaginaţiei. Dacă ne-am cuceri pe noi insine, inamicul extern ar dispărea. Cu toate acestea, în acelaşi timp, trebuie să luptam cu el, astfel încât să putem câştiga „timp.”   Până în prezent, noi existam intr-o stare necorectata care rezulta in noţiunea de timp. Astfel, în scopul de a elibera spaţiul şi timpul pentru noi înşine, pentru a face munca spirituală, trebuie să lucram de asemenea pe plan corporal.

Prin urmare, trăim într-o lume care este împărţită în două. Una dintre piesele sale este materiala, iar cealalta este spirituala. Noi ar trebui să tratam prietenii într-o manieră similară. Unii dintre ei duc bătălii materiale, iar alţii le duc pe cele spirituale. Ambii au contribuţii vitale la acest război exaltat, al cărui scop este acela de a ajunge la capătul corecţiei.

Potrivit lui Baal HaSulam, multi prieteni vor cădea pe acest drum şi mai multi vor cădea în câmpul de luptă, intern şi extern. Cu toate acestea, în cele din urmă, toti dintre ei isi dau viaţa pentru a ajunge la scopul creatiei. De aceea, sufletele lor se întrupeaza şi se ridica pentru a lupta inca o data, până când toti dintre ei sunt transformati, ajungand la unitate şi aderenţă.

În ceea ce ne priveste, trebuie să privim mereu spre viitor, mai degrabă decât la trecut, şi să depunem eforturi pentru a lupta pe plan intern, ceea ce va reduce considerabil bătăliile externe.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/9/2011, Despre natiunea israeliana

Specialistul dorinței

Întrebare: De ce este mult mai uşor de citit acele părţi ale Zoharului unde Baal HaSulam explică folosind termeni cabalistici?

Răspuns: Deoarece atunci este clar pentru noi că aceste definiţii sunt tehnice şi nu imagini pământeşti. Cu toate acestea, totul depinde de nivelul nostru de calificare.

Dacă aş invita un specialist pentru a remedia calculatorul meu, i-as arata imaginile de pe ecranul meu şi i-as spune că nu-mi plac nuantele de culoare sau calitatea afişării, dar el nu se uita la imaginea actuala. Un specialist în computere se uită la semnalele electrice, forţele care creează această imagine în interior, la cantitatea de culori instalate în sistem.Lui nu-i pasă imaginea în sine, deoarece pentru el nu inseamna nimic, doar o reflectare externă, un simbol pentru ceea ce se întâmplă în interior, ceea ce indică funcţionarea adecvata sau neadecvata a computerului.

Pe de altă parte, atunci când ii arăt această imagine şi il întreab cum să o repar, el îmi explică în termeni tehnici: „Aici trebuie să înlocuiţi HGT, NHY, sa conciliezi forţele liniilor din dreapta şi stânga…” şi nu înţeleg nici macar despre ce vorbeste.

Noi suntem confuzi nu de Zohar care vorbeste în acest fel sau asa, indiferent dacă este limba legendelor sau limba Cabalei, ci de incapacitatea noastră de a discerne corect imaginea reală şi de a ne da seama despre ce e vorba. Fiecare cuvânt al Zoharului indică o dorinţă care trebuie corectata. Nu este nimic altceva in el inafară de asta.

Creatorul a dat naştere la dorinţa. Această dorinţă trebuie să fie adusa la corectare şi împlinire. Până când se realizează corectarea acesteia, urmată de împlinire, doar vorbim despre această dorinţă. De îndată ce aceasta devine corectata şi împlinita, ne oprim sa vorbim despre ea şi începem sa discutam despre gradul următor, o dorinţă mai profundă, care urmează imediat după aceasta.

Acesta este modul în care ne corectam dorinta după dorinţă, strat dupa strat. Această abordare pe etape pentru întreaga putere a dorinţelor în noi, pe care le corectam pas-cu-pas, una după alta, este numit Mishpatim– judecati sau reincarnari ale sufletelor. „Reîncarnări ale sufletelor”, înseamnă că eu mereu sufar aceste transformări interioare.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/6/2011, Cartea Zohar

E mai bine să fiţi sârguincioşi decât destepti

Întrebare: De ce cea avansarea cea mai mare se petrece exact în timp ce citesc Cartea Zohar, fără sa înţeleg nimic, doar prin păstrarea intenţiei?

Răspuns: Studiul Cabalei nu cere nicio abilitate mentala speciala, deoarece nu este învăţata cu mintea. Dimpotrivă, oamenii care se considera inteligenti, care sunt buni la studiu, care înţeleg lucrurile repede şi au o minte ascutita, de obicei, nu avansează foarte bine în Cabala. Asta pentru ca mintea si senzatia abilităţilor mentale ii opreşte, purtandu-i departe pe calea de studiu raţional al aceastei ştiinţe, în loc de a o atinge prin loialitatea faţă de grup. Aceasta este o problemă.

Aş spune că tocmai oameni „obisnuiti” sunt cei care au mai mult succes în avansarea spirituală. Genialele minti-ascutite care vin să studieze ştiinţa Cabalei, de obicei, se impiedica imediat. Se văd ca şi cum ar sari cu capul inainte in adâncimea marii, şi „reapar” de acolo mulţi ani mai târziu, odată ce apa spala toata mandria lor, sentimentul de superioritate şi de putere.

Să sperăm că aparţinem celor care au succes în realizare, mai degrabă decât celor care au o minte strălucită.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/11/11, Zohar

Elibereaza spatiul pentru Lumina în tine însuţi

Întrebare: De ce a fost necesar să ne exilam de Creator la cel mai extrem punct în scopul de a obţine corectia şi sa venim la adeziunea cu El?

Răspuns: Nu este suficient să coboram prin toate lumile la aceasta. Trebuie sa coboram chiar mai adanc. Numai atunci când vom intra în grup începem sa obtinem ceea ce un „om rupt” este. Apoi, vom cădea mai jos şi mai jos, mult mai adanc decât atunci când am început să studiem.

Pana la urma, anterior, nu am fost familiarizaţi cu înclinatia noastra rea şi nu ne-am simt rău pentru aceasta. În acel moment, inca am crezut că dorintele pe care le-am avut au fost bune şi cu cat mai mult a evoluat ego-ul nostru, cu atat mai multa energie ne-a furnizat pentru a avansa.

Apoi, începem să vrem să ne unim cu ceilalţi şi sa dezvăluim esenţa internă a grupului. Facem acest lucru în mod constant, în timp ce ne gândim la el în scopul de a găsi conexiuni interne între noi, care există, dar sunt ascunse de noi. Doar atunci noi descoperim că mereu uităm de aceasta, o respingem şi-o uram. Astfel, o persoană începe treptat atingerea naturii sale.

Aceasta este încă o coborâre, deoarece ea nu şi-a dezvăluit tot raul şi toate urcarile si coborarile sunt definite doar de modul în care creatura simte aceasta. O persoană nu se vede pe sine ca fiind mai îndepărtata de Creator încă. Toata înţelegerea şi experienţa sa se bazează pe gradul său de îndepărtare de El, ca şi cum ea se indeparteaza mai mult si mai mult.

Prin urmare, ea simte un gol si mai mare, amărăciune şi frustrare. Ea nu înţelege cum se poate sa munceasca şi sa studieze atât de mult, numai ca să se simtă mai rău ca si cum lumea devine inca si mai inchisa pentru ea. Cu toate acestea, în cele din urmă ea intelege că acesta este modul în care fiinţa creată este revelata, şi este necesar sa treca prin aceasta.

În cele din urmă, ea este de acord cu acest lucru, care este considerat ca „acceptare necondiţionată”.  Ea este pregătita pentru orice ar putea veni şi crede că e in regula dacă se simte si mai cazuta; cel mai important este să nu renunţe!

În acest caz, ea primeşte o împovărare şi mai mare de la ego în timp ce, în acelaşi timp, primeste o oportunitate de a-l corecta. Aici avansarea se bazează pe două contrarii, deoarece atunci cand incepe sa se corecteze, se egalizeaza cu Creatorul şi, apropiindu-se de El cu fiecare pas nou, ea trebuie să dezvăluie natura sa opusa în „linia stânga.” Apoi, in conformitate cu aceasta, va pleda pentru Lumina „în linia dreapta” şi se va corecta ea însaşi în cea de „mijloc”.

Asta înseamnă că de-a lungul cursului acestei întregi ascensiuni la Malchut din Lumea Infinitului, in ultimul moment, adeziunea considerata ca fiind „Rav Paalim UMekabtziel (El care o binecuvântează şi o împodobeşte),” ea va continua sa dezvăluie răul din ce în ce mai mare. Nu poate fi evitat.

În caz contrar, nu vom găsi în noi înşine nevoia de Lumina. Avem nevoie de spatiu unde putem face Creatorul în noi înşine. Acest spatiu se presupune a fi opus proprietăţilor înnăscute ale Creatorului, iar apoi va depinde de mine ce fac cu el.

De aceea, găsim acest gol, toate locurile pe care le cuprinde şi toate părţile sale ca separate, opuse şi distanţate una de alta, ca părţile rupte ale unei construcţii. Noi, cu toate acestea, începem să le adunam, în căutarea pieselor potrivite şi plasarea lor în secvenţa corectă, în ordinea corectă a cauzei si efectului, astfel încât să se alinieze toate detaliile care au fost separate.

Astfel, dezvalui modul în care Creatorul simte fata de mine, că El este binele ca face bine, care a creat punctul de „existenţă din absenta” pe care am nevoie sa-l corectez în mine. Această conştientizare că am fost creat „din absenţa” mă ajută să înţeleg „existenţa din existenţa” (Yesh Mi Yesh), care m-a creat.

Întregul proces prin care acest punct creat de El trece este exclusiv necesar, astfel încât să pot atinge Lumina infinită. Toate aceste etape au fost pre-stabilite cu mult timp înainte, pe durata planului creaţiei, precedand crearea acestui punct „al absenţei,” dupa cum se spune: „sfârşitul unei acţiuni este în gândirea sa iniţială.”   Astfel, se ajunge la obtinerea fortei care l-a creat şi la înţelegerea a ceea ce a fost esenţa acestui proces de corectare.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/8/2011, „Toti cei care sufera pentru public”

Între două focuri

Baal HaSulam, “Naţiunea”: Singura speranţă este să construim o educaţie naţională cu adevărat nouă pentru noi, să descoperim şi să aprindem încă o dată iubire naturala naţională ce a fost diminuată în noi, să resuscităm încă o dată muşchii noştri naţionali, ce au fost inactivi timp de două milenii, prin fiecare mijloc posibil, până la sfârşit. Atunci vom şti că avem o fundaţie naturală de nădejde pentru a fi reconstruiţi şi pentru a ne contiunua existenţa ca naţiune.…

Întrebare: Ce este iubirea „naţională?”

Răspuns: Este iubirea frăţească. Fiecare naţiune are iubirea sa înnăscută deoarece naţiunile îşi au originile în cele 70 de rădăcini ale Zeir Anpin. Aceste rădăcini au un loc pentru fiecare naţiune. De aceea oamenii simt o conexiune cu rădăcina reciprocă.

În ciuda egoismului şi individualismului evident astăzi, oamenii au un sentimet că aparţin unei naţiuni anume. Acest sentimet este comun tuturor naţiunilor cu excepţia evreilor. În definitiv, Israel nu este o naţiune; nu are o rădăcină în aceste 70 de rădăcini. Din toate naţiunile ce locuiau anticul Babilon, Israel a fost alcătuit din oamenii cu punctul din inimă. Ei s-au separat de ceilalţi şi s-au strâns laolaltă din cauza acestei scântei.

Când scânteile se aprind şi se conectează atunci trăiesc la nivel spiritual, sudate prin punctul lor din inimă într-un singur suflet. Dar când acest suflet se sparge, vasele lor dispar şi cad în dorinţe obişnuite, dorinţele celorlalte naţiuni.

Atunci Israelul se opreşte din a fi o naţiune, deoarece nimic nu-i mai conectează în afara urii celorlalţi către ei. Numai presiune exterioară îi ţine pe ei împreună. Dacă presiunea scade, ei sunt împrăştiaţi cât mai departe unul de celălalt. Există în confort numai când conexiunea lor este slăbită. Putem vedea asta la evreii ce trăiesc printre alte naţiuni.

Când va deveni Israelul din nou o naţiune? Va fi numai când se vor aduna în jurul mesajului pe care Avraam l-a aşezat în fundaţia naţiunii: „iubeşteţi aproapele ca pe tine însuţi.” Trebuie realizat nu pentru ei înşişi ci pentru binele lumii.

Suntem la ultimul stadiu al mântuirii, corecţia finală pe care trebuie să o îmbrăţişeze întreaga lume. Baal HaSulam vorbeşte despre asta în articolele sale „Revelarea Divinităţii (Matan Torah)”  şi „Garanţia reciprocă.” Israel trebuie să fie unit pentru ca prin ei să fie corectaţi toţi de către Creator.

Dorind să se corecteze pe ei, Israel ridică MAN, o rugăciune pentru întreaga lume. Apoi primeşte lumina superioară, lumina ce reformează. Această lumină se miscă prin „şablon” denumit Israel şi se obţine forma corectă de unitate. Lumina este abstractă şi fără formă, dar aici capătă forma denumită Mashiach (Mesia). Apoi, marea dorinţă a naţiunilor lumii este corectată.

Dacă acţionăm astfel, suntem Israel. Dacă nu, primim lovituri şi probleme, atât de la Lumina superioară cât şi de la naţiunile lumii. Suntem la mijloc, între acestea. Fie îndeplinim sarcina coordonatorului, fie suntem mai răi decât toţi ceilalţi şi trebuie să suferim consecinţele direct de la Creator şi indirect de la alţii.

Lumina trebuie să-şi găsească vasul, şi până atunci nu va avea linişte.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/8/2011, “Naţiunea”

Extratereştii

Întrebare: Legaţi naţiunea Evreiască de o forţă specială ce este trimisă într-o misiune specială. Către ce?

Răspuns: Este trimisă să cucerească înclinaţia rea. „Israel” este o scânteie, punctul din inimă, forţa externă într-o „ţară ostilă,” în egoism. Trebuie să facem tot posibilul ca să înfrângem egoismul şi să îl corectăm. Trebuie mai întâi să ne întărim pe noi şi apoi, reformaţi fiind, trebuie să le dăm egoiştilor lumina şi să corectăm întreaga lume.

De fapt, este adevărat că nu suntem de aici, nu de pe pământul egoismului. Rădăcina noastră este în exteriorul lui; ne-am infiltrat în urma spargerii vaselor sufletului integral. Aici, în interiorul egoismului, am fost sparţi la început, dar la sfârşit trebuie să devenim corectaţi. În funcţie de nivelul conexiunii noastre, reformăm egoul colectiv.


Întrebare: Cine este comandantul şef ce a trimis unitatea de forţe speciale în misiune?

Răspuns: Creatorul. Israelul este o parte a Sa, vasele de dăruies stând în egoism, în vasele de primire. Comandantul şef a trimis soldaţii afară, asigurându-le tot echipamentul şi muniţia necesare. Pentru a-i trimite afară în teren ostil, el i-a spart în mod intenţionat pentru ca ei să arate ca toţi ceilalţi şi să nu iasă în evidență în mulţime.

Astfel putem fi asemănaţi cu agenţii secreţi. Fiecare dintre noi arată exact ca toţi nativii acestei ţări egoiste. Imganinează-ţi să fii lăsat în Africa  şi să semeni exact cu aceştia: ai acelaşi caracter, mentalitate, gusturi şi asemănări. Totul este identic înăuntru şi afară.

Pentru o vreme agentul nu primeşte instrucţiuni. Trebuie să se stabilească la noul amplasament, sa-şi găsească o slujbă  şi să-şi facă o familie. Trec ani până să se înroleze în misiune. Totuşi într-o zi primeşte o alarmă. Până acum, uitase totul despre aceasta când telefonul a început să sune: o voce îi transmite informaţiile. Este exact ca într-un film.

Noi am primit telefonul de trezire: e timpul să ne amintim că avem o misiune specială aici, că asta nu este de fapt casa noastră, că am venit dintr-o lume total diferită. Într-adevăr, suntem de pe o altă planetă, o altă dimensiune. Am primit un impuls şi am ieşit din starea latentă. Toţi extratereştrii de pe această planetă care au fost treziţi, se adună în grupuri şi încep să se pregătească să cucerească planeta Pământ. Aceasta este misiunea noastră.

Întrebare: Atunci, cum câştigăm?

Răspuns: Ne sunt trimise instrucţiuni ce ne explică treptat tot ce trebuie să ştim şi cum să acţionăm. Apoi, câştigăm o nouă minte şi o nouă senzaţie. Planeta noastră mamă ne trimite puterea naturii noastre iniţiale cu ajutorul căreia vom cuceri fiecare cetăţean al Pământului.

Am venit aici pentru un singur motiv: să stabilim aceeaşi ordine aici ca și cea care există în lumea noastră. Acolo, totul este opus. Este guvernat de dragoste şi dăruire.

Acum trebuie să ne terminăm orele ce sunt văzute ca norma noastră aici. Oamenii se distrug pe ei înşişi şi distrug viaţa pe planetă, în timp ce noi am venit în ajutor, să îi salvăm şi să le oferim o viaţă complet diferită. Am fost treziţi de un semnal special de acasă, pe o anumită frecvenţă și care spune că este timpul să acţionăm

From the 4th part of the Daily Kabbalah Lesson 5/9/2011, About the Israeli Nation

Să-L schimbi pe cel de Sus sau să te transformi pe tine?

O rugăciune este conexiunea omului cu forţa superioară şi reflectă numai percepţia ei, sau a lui, despre asta. Sunt oameni care se roagă pentru o viaţă mai bună în această lume, sunt unii care se roagă pentru lumea viitoare, şi sunt aceia care nu se roagă şi nu cred în forţa superioară.

Fiindcă ei se gândesc la viitorul lor, şi, de aceea, fiecare astfel de gând este privit ca o rugăciune. Dar ciu îi cer? Asta este o cu totul altă chestiune. Este natura, credinţa, ceva necunoscut, starea mea viitoare, sau o forţă superioară care azi poate fi rea şi mâine poate fi bună, în funcţie de cererea mea?

O rugăciune este o acţiune pe care o iau în considerare în următorul moment cu speranţa de a obţine o stare specifică, însemnând că această noţiune include diferite stări, dar toate stările se împart în două părţi depinzând de cel la care mă rog. Este cinva care se schimbă şi pe care îl pot forţa să se schimbe?

Asta este atunci când oamenii încep să caute drumuri ascunse pentru a câştiga controlul asupra forţei superioare şi astfel, aceasta să devină mai bună şi să schimbe realitatea prezentă şi această lume. Această speranţă de mituire a celui de sus este baza pentru toate căutările mistice şi religioase. Un om care trăieşte ăn această lume, în egoismul lui sau al ei, crede că acest lucru este posibil.

Dar, mai este şi altceva, o foarte rară abordare, care spune că forţa superioară nu poate fi schimbată, si, de aceea, tu trebuie să ştii cum să te schimbi pe tine însuţi folosind forţele naturii programate în interiorul tău. Aceasta este metoda cabalei care este opusă tuturor celorlalte metode.

Nu are importanţă ce crede omul, că este un Dumnezeu sau mai mulţi, să se imagineze pe sine în faţa naturii sau a oricărei alte forţe superioare. Ceea ce contează este atitudinea lui faţă de asta.

Încearcă să implice forţele naturii şi să se transforme pe sine pentru a obţine destinul ales, adică, totul depinde numai de el şi de conexiunea lui cu această forţă? Sau, se uită din afara lui însuşi, dorind sa schimbe forţa superioară, adică încearcă să-şi atragă forţa încercând să o folosească pentru beneficiul personal şi astfel să fie răsplătit de ea, ceea ce înseamnă că el doreşte să schimbe întreaga lume şi să aibă un avantaj din tot ceea ce există?

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 5/9/2011 Şamati 113

Comemorare sau recunoştinţă?

Întrebare: Ce simbolizeză rugăciunea pentru morţi (Kadiş)?

Răspuns: Când cineva moare, noi mulţumim Creatorului. De fapt, pentru ce? Pentru moartea cuiva drag?

Însă, noi trimitem mulţumirea la un nivel spiritual. Privim de la înălţimea spiritului, în jos către dorinţa de primire, care şi-a pierdut forma egoistă prin virtutea Luminii, a Creatorului. Până la urmă, El a făcut să se întâmple asta. Acea parte a murit şi acum, eu, pot realiza prin asta „învierea din morţi”, adică, să iau dorinţa rămasă fără intenţia egoistă şi să încep să lucrez cu ea pentru dăruire.

După moartea egoismului, adică a dorinţei de primire, numai „corpul” dorinţei rămâne. Ea se descompune, şi astfel eu pot lucra cu ea. De aceea, eu am primit o mare cantitate de ajutor de Sus, şi eu îi mulţumesc Creatorului pentru asta. Acestea nu sunt simple cuvinte, ci sentimentul care izbucneşte afară dintr-un om când dorinţa lui egoistă moare, în sfârşit.

Kadiş-ul ni se pare contradictoriu în actuala noastră înţelegere egoistă. De fapt, toate rugăciunile noastre, perceptele şi ritualurile, nu corespund legilor vieţii noastre. Toate absolut, sunt ilogice, iraţionale în ochii noştri fiindcă sunt proiecţia legilor spirituale.

Un loc special pe harta omenirii

Întrebare: Noi ştim că „Isra El” este un nume şi nu doar o ştampilă pe o carte de identitate. Dar, este vreo atribuţie specială pentru cei care trăiesc în statul geografic Israel?

Răspuns: În viitor, acest pământ, această ţară, va trebui să devină un simbol de stat ce va fi construit în totalitate pe forţa dăruirii (altruismului), iubirii reciproce, garanţiei mutuale, pe principiile „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” şi „nu face celorlalţi ceea ce e rău pentru tine”, un stat bazat pe unirea „un om cu un singur suflet”.

Acesta este locul cu condiţiile cele mai favorabile. De aceea, dacă un om este atras de spiritualitate, atunci, într-un fel este atras aici. Este imposibil să formezi statul Israel în Madagascar sau în Uganda. Legea rădăcinii spirituale şi a ramurii acţionează aici, şi, acest lucru trebuie avut în vedere.

De aceea, nu avem altă şansă. Suntem aici şi trebuie să construim un stat al iubirii si al altruismului dând astfel un exemplu întregii lumi. Numai în acest mod putem să ne învingem duşmanii, să ne câştigăm independenţa şi să evităm să apară alte noi victime.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/9/2011 Despre Naţiunea Israel