In realitate, omenirea nu a făcut niciun singur pas real în căutarea fericirii. Din moment ce aspir la fericire, trebuie în primul rând să înţeleg ceea ce este. Ce este acea fericire în natură la care eu trebuie să ajung? Ar trebui să înţeleg că totul este programat în aşa fel încât toate resursele şi legile naturii sunt la dispozitia mea. Tot ce am nevoie este sa le folosesc în mod corect şi voi atinge fericirea.

În schimb, cu toate acestea, omenirea stabileşte ţinte artificiale şi încearcă să acţioneze la discreţia lor, ca un copil care tocmai „vrea” ceva, indiferent ce anume. Noi nu studiem legile naturii sau nu dorim să le respectam şi nu suntem dispuşi să acceptam existenţa unui sistem global unic. Noi recunoaştem legile fizice şi alte fapte ale ştiinţelor naturale, dar legile interdependenţei umane sunt prostii pentru noi. Noi le negam fără discriminare.

Destrămarea familiei continuă şi depresia avanseaza. Cu toate acestea, suntem siguri că problema nu are nimic de-a face cu legile naturii: „Nu am scapat-o, a căzut jos.” Oamenii nici macar nu se pot împăca ei insisi cu faptul că sunt într-un sistem care funcţionează asupra lor şi-i leagă cu mii de lanţuri. Şi nu avem altă alegere decât să studiem legile naturii. Cu cat mai bine le putem urmări, cu atat mai mult putem realiza. Când oamenii se conformeaza la toate acestea pe deplin, ei ajung la punctul de armonie si perfectiune. Cu toate acestea, o persoană nu vrea să asculte: „Voi face aceasta în felul meu propriu; învăţarea nu este pentru mine.”

Problemele ne vor învăţa însă oricum. În acest sens, omenirea nu este mai desteapta decat un copil încăpăţânat, indisciplinat. Acum treizeci de ani, forumuri internaţionale au avertizat cu privire la necesitatea unor schimbări urgente în societate şi atitudinea noastră faţă de mediul înconjurător. Cu toate acestea, nimic nu a fost făcut de atunci. Copilul este incapatanat prin natura, el nu dispune încă de înţelegere. Dar ” acel puternic al lumii”, care pare să fi crescut, dimpotrivă, demonstrează lipsa lui de orizont ….

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/11/2011, „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: O rugăciune pentru societate înseamnă întotdeauna că mă rog pentru a-i completa la perfecţiune?

Răspuns: Da, dar trebuie să-i completezi doar in ochii tai. Societatea nu duce lipsă de nimic. Cu excepţia ta, restul este corectat. Toată lumea judeca în funcţie de defectele lor. O persoana vede lumea prin prisma defectelor ei. Dacă ai fi fost corectat acum, ai vedea că întreaga lume este corectată.

Prin urmare, o rugăciune pentru societate este o rugăciune pentru societatea care există în tine. Acesta este locul Shechinei tale, „locul” unde tu dezvălui Creatorul. Aceasta este societatea ta. La urma urmei, nu vei vedea niciodată nimic din afara; mai degrabă, în dorinţa ta, vezi vasul tau spart, dorinta.

„Mă rog pentru societate!” Cu excepţia ta, nimeni nu are nevoie de rugăciunea ta sau toate cuvintele frumoase care ies din gura ta: „Eu lucrez pentru binele societăţii.” Toate acestea doar par ca muncă.

Tu nici măcar nu ştii cât de mult esti inchis in tine insuti. Ai de corectat numai dorinta ta interioara. Aceasta se numeşte „societate”, „lume”.  Este totul în tine, dupa cum se spune: „O persoană este o lume mica”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→