Monthly Archives: iunie 2011

Fizic, sunt în grup. Dar sufletul meu?

Întrebare: Este adevărat că putem deveni conștienți de rău numai după Machsom (bariera către spiritualitate)? Ce pot face până atunci?

Răspuns: Fiecare grad are propria măsură, criteriul și standardul lui. La fel și eu am diferite vederi asupra mea la vârsta de patru, cinci, șase sau șapte ani.

Chia acum, am posibilitatea să recunosc răul. Fizic, sunt prezent în grup, dar sunt acolo cu sufletul? Nu, nu sunt. La ce mă va conduce această stare? Ce se va întâmpla cu mine? Nu pot atinge spiritualitatea în acest fel. Este prea rău. Îmi pare rău pentru timpul pierdut, viața pierdută, de la care nu am câștigat nimic.

Apoi, încep să urăsc ceea ce mă împiedică să mă conectez cu prietenii: diferența mea față de ei. Desigur, toate acestea se întâmplă în egoism, în dorința de primire care vrea să obțină spiritualitatea ca să nu piardă nimic din viață. Totuși, asta mă pune într-o condiție corectă egoistă a Lo Lishma (pentru sine) și apoi influența Lumină o schimbă în starea altruistă Lishma (de dragul Creatorului).

Oricum, rușinea este prezentă aici, de asemenea. Mai întâi, sunt rușinat de posibilitatea de a fi prins pentru hoție, apoi observ că nu merită să furi, cel puțin nu întotdeauna. Ca rezultat, mă schimb intern astfel încât să nu vreau nimic de la nimeni. Tot ceea ce vreau este să dăruiesc. Asta este aspirația mea și sunt bucuros cu ea.

Minunat, asta este Lo Lishma și voința de dăruire, acțiunea dăruiriii este deja infiltrată în ea. Cu toate astea există o compensație: un sentiment bun. În acest fel, ne conectăm la bine și nu cerem nimic deocamdată.

În stadiul următor, Lumina reformează o persoană chiar și fără ca această să realizeze și o conectează cu adevărat cu Bunul Care face Bine. Astfel, mai întâi mă conectez cu binele care mă face să mă simt bine și apoi comut către adevărata dăruire, către Creator.

Din partea a cincea a Lecției zilnice de Cabala 6/26/2011, “Matan Torah (Dăruirea Torei)”

O diferență de nesuportat față de Creator

Dacă Creatorul, în acord cu Gândul Său al Creației, nu ar fi presupus ridicarea noastră la cel mai înalt grad al evoluției, El nu ar fi creat în noi senzația că suntem diferiți de El. Problema nu este  în diferența dintre Dăruitor și receptor. Este clar faptul că Creatorul este la conducere. El este bun și face bine. Este Absolut și, fiind Dăruitorul, El ne-a creat implicit ca primitori. Cu siguranță că nu vrem să simțim rușine atunci când primim de la El. Care ar fi problema dacă am primi de la Cel care Dăruiește? În fond, El ne-a făcut așa.

Cu toate astea, rușinea derivă numai din senzația de a fi diferiți, așa cum am fost proiectați de către Creator, senzația de separare dintre El și noi, care ne face la început să simțim primirea ca ceva greșit. Această regulă se răsfânge și în lumea noastră, în care ne simțim inconfortabili atunci când primim plăcere de la cineva cu care avem o relație specială, de la cineva care ne este cumva superior.

Există o problemă adițională aici. În comparație cu spiritualitatea, aici ia o formă opusă în legătură cu noi și ridică o problemă: Pot opri acest sentiment de rușine? În spiritualitate, întrebarea mea este cum pot intensifica rușinea, pentru că ea devine un instrument cu care mă analizez, un vehicul cu care îmi măresc cunoașterea răului din mine.

Așa cum știm, în afară de revelarea răului, nu avem nevoie de nimic altceva. Restul este făcut de către Lumina superioară. Dar de fapt, ce este răul? Nu este faptul că eu sunt un primitor, prin natura mea. Realizez cât de rău sunt atunci când descopăr cu adevărat cât de mare este diferența dintre calitățile mele și cele ale Creatorului.

Îmi doresc foarte mult să amplific această senzație, această cunoaștere, deoarece asta este ceea ce mă conduce la cererea pentru corecție. Privim această cerere ca poarta lacrimilor. Principalele detalii ale percepției se strâng în mine până când cunoașterea stării mele finale de rău mă face să țip pentru că nu mai pot suporta această discrepanță dintre mine și Creator.

Astfel, răul nu este doar o distincție dintre primitor și Dăruitor. Clar, Creatorul dăruie în timp ce eu primesc. Acest aranjament rămâne la toate nivelele spirituale, la sfârșitul corecției și după acesta. Problema constă în a deveni conștient de distincția interioară, calitativă, dintre proprietățile mele și ale Lui. Asta este ceea ce îmi produce rușine.

Din partea a cincea a Lecției zilnice de Cabala 6/26/2011, “Matan Torah (Dăruirea Torah)”

In fata Naturii

Baal HaSulam, “Matan Tora (Daruirea Torei)”: Astfel, acea creatura de dezvolta si urca in gradele de sus ale asa zisei exaltari, pana cand isi pierde toate ramasitele iubirii de sine si toate poruncile care se ridica din trupul sau si intreprinde toate actiunile numai spre daruire, asa incat, pana si necesarul pe care il primeste se revarsa in directia daruirii, ca ea, creatura, sa poata darui. De aceea au spus inteleptii nostri, “ Poruncile au fost date doar ca sa se purifice oamenii cu ele.”

Prin principiul “iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”, ajungem la capatul drumului: la adeziune. Fie ca ne place, sau nu, trebuie s-o obtinem. Libera noastra alegere este sa ne miscam repede, ceea ce putem face daca profitam de mediu. Altfel, natura ne va impinge, pana cand ne va forta sa facem asta – si noi vom vrea, oricum, sa ne miscam mai repede decat natura.  

Cum avansam? Prin dezvoltarea interioara. Cum se intampla? Se intampla datorita “Poruncilor Torei”, adica a metodei de corectie prin care trebuie sa ne purificam. Bineinteles, nu vorbim despre actiunile externe ale acestei lumi. Baal HaSulam mentioneaza un fragment din Gemara, ca sa clarifice asta pentru noi: Trebuie sa intreprindem numai corectia interioara a calitatilor noastre. Asta inseamna ca relatiile noastre ar trebui directionate, exclusiv, spre daruirea la acelasi nivel inalt ca si al Creatorului.

Cum poate fi obtinuta asta? Se realizeaza in etape. Prima data, persoana nu stie nimic, asemeni unui copil care abia a inceput sa creasca. Apoi, incet, incet, primeste explicatii si intelege din ce in ce mai mult. In final, totul depinde de mediu, de explicatii, de eforturile depuse de persoana in timpul procesului de educatie si de eforturile sale cand urmeaza sa puna in practica sarcinile alocate.

In esenta, persoana este invatata sa faca parte din mediu si sa-l foloseasca in mod corect, in concordanta cu principiul: ”Am creat inclinatia rea si Am creat Tora ca si condiment.” Inclinatia rea este dezvaluita numai in mediu; nu exista nici o alta posibilitate.

In afara de asta, este nevoie de Tora ca si “condiment”, adica de Lumina care Reformeaza. Omul simte raul in relatie cu Lumina. Lumina imi scoate la iveala vasele si eu Ii cer sa le corecteze. Apoi, Lumina le umple.

Astfel, pas cu pas, persoana ajunge la corectie.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala, din 27.06.2011, “Matan Tora” (Daruirea Torei)

Feţele celui iubit

Conform naturii noastre, caracterului actiunilor noastre, noi suntem primitori. Asadar, cu cat primesti mai mult de dragul daruirii, cu atat mai sus esti ca si daruitor. Actiunea, in sine, nu se schimba, doar intentia e alta. Asta este ceea ce te transforma intr-un daruitor, in loc de primitor.

Creatorul simte asta? Se poate spune ca nimic nu se schimba pentru Daruitor, ci numai pentru fiinta umana. Nu exista nimic ce ar putea fi adaugat la perfectiune. Toate raspunsurile si amprentele Lui sunt, de fapt, manifestate in tine, in imaginea pe care ti-ai format-o despre Creator.

Multumita acestui fapt, poti ajunge la echivalenta de forma cu El: tie ti se pare ca schimbarile se petrec in El, pentru ca ii oferi mai multa, sau mai putina placere. Suferi, sau te bucuri din cauza Lui, in functie de cat de mult sufera, sau se bucura El, datorita tie, etc.

Toate aceste relatii se desfasoara in creatura doar ca s-o inalte la gradul Creatorului, adica de a-i adauga acesteia perfectiune din proprietatea daruirii. Deducem ca, Creatorul, se joaca cu creatura doar ca s-o educe.

Tot astfel, noi le aratam copiilor diverse fete: radem cu ei, devenim seriosi si aratam suparare. Totul este de dragul educatiei, ca sa-i aratam copilului cat mai multe nuante posibile si, in acest fel, sa-l educam cum sa munceasca in mod corect cu el insusi si cu mediul. Si, de fapt, nu ne motiveaza nimic altceva, decat iubirea.

In „Prefata la Cartea Zohar”, alin. 33, Baal HaSulam scrie despre asta:”Adevarul este ca aici exista o vointa Divina, incat aceste asemanari, care actioneaza numai in sufletele primitorilor, vor apare sufletelor ca si cum El Insusi ia parte la ele, ca sa sporeasca foarte mult realizarea sufletelor.

Este ca un tata care se straduieste sa-i arate copilasului sau dragalas o fata trista si o fata multumita, desi nu exista nici tristete, nici multumire in sinea lui. El face asta numai ca sa-l impresioneze pe scumpul sau copil si sa-i largeasca intelegerea, asa ca se joaca cu el.”  

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala, din 26.06.2011, „Matan Tora” (Daruirea Torei)

Intoarce timpul

Intrebare: Este posibil sa ne intoarcem in timp? Ma pot intoarce la starea in care am fost, deja?

Raspuns: Bineinteles! De altfel, timpul este definit ca un lant al genelor informationale (Redhimot). Poti calatori de-a lungul acestui lant, de la inceput, pana la sfarsit si sa mergi oriunde vrei. Daca ai ecranul anti-egoism, adica abilitatea de a exista in oricare stare, poti alege orice Reshimot si sa il infaptuiesti.

Evident, nimeni nu vrea sa coboare inapoi dintr-o stare avansata. Asta n-ar avea nici un sens, decat daca trebuie sa cobori pentru o anumita perioada de timp, ca sa-i ajuti pe altii, asta este, sa te intorci pentru a stabili o conexiune cu ei.

Oricum, as intreprinde aceasta “intoarcere” prin Partzuf-ul special numit “par” (Searort). Eu, personal, raman in starea mea avansata, dar fac o copie “mai mica” a pesoanei mele, prin care comunic cu cei mai jos ca mine.

Asadar, omul nu poate cobora, sub nici un motiv, deoarece asta este in contradictie cu scopul creatiei. Cum sa fie posibil, pentru o persoana spirituala, sa faca asa ceva?

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, din 20.06.2011, Talmud Eser Sefirot

Lumina Binelui Produce Suferinta Ego-ului

Intrebare: Gandurile despre spiritualitate imi produc suferinta si tristete pentru ca eu nu il simt pe Creator. Ce pot face?

Raspuns: Daca o persoana simte o reala suferinta in viata sa, aceasta durere il ascunde pe Creator de om. Aceasta are loc in mod intentionat astfel incat sa nu deterioram relatia noastra cu Creatorul si totusi sa ramanem conectati cu El in loc sa il uram si sa il respingem.

Exista diferite stari, insa in masura in care o persoana se simte rau, in aceeasi masura Creatorul este ascuns, trebuie sa ajungem la ajutorul reciproc si la garantia de la mediu. In acest caz, chiar si in vremuri cu mari probleme, mediul ne va ajuta caridicandu-ne deasupra unui sentiment rau sa ajungem pana la cauza sa.

Atunci voi intelege ca sentimentul raului nu vine de la Creator, de la forta superioara, ci de la forta egoismului meu. Voi incepe sa impart sentimentele mele in doua parti: 1). Dorintele mele care nu sunt corectate si ma fac sa ma simt rau cu ele, si 2). Creatorul, Lumina superioara care radiaza asupra mea.

Tocmai deoarece Creatorul emana binele asupra mea, in timp ce sunt opus Lui, eu simt binele ca rau; adica, pentru mine binele Lui se transforma in opusul sau. Prin urmare, Creatorul nu imi poate fi mai mult revelat pentru ca eu ma simt atat de rau incat nu pot suporta asta.

Atat timp cat ramanem necorectati si il simtim pe Creator in forma sa Opusa deoarece egoul nostru transforma Lumina in intuneric, Creatorul ne este revelat in masura in care putem suporta asta. Si in masura in care noi nu putem tolera asta, El se ascunde.

El se reveleaza usor pentru a ne dezvalui doar un pic de rau, astfel incat noi nu ne deconectam de mintea noastra si sa ne putem analiza sentimentele. Atunci, eu incep sa verific de unde vine si ce cauzeaza raul. In consecinta, vin in grup, unde cartile, profesorul imi explica faptul ca eu insumi evoc raul datorita opozitiei mele cu Creatorul.  

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 6/24/2011, Shamati # 241

Timpul este mecanic, sau viu?

Baal HaSulam, Studiul Celor Zece Sfirot, prt.1, “Tabelul cu intrebari si raspunsuri despre semnificatia Lumilor”: Intrebarea 16: Ce este timpul? Timpul este un anumit numar de Behinot (faze) care deriva una din alta si se amesteca unele cu altele printr-o ordine a cauzei si efectului, ca si zilele, lunile si anii.

Nu exista timp. Exista numai senzatia schimbarilor care ne determina sa experimentam curgerea timpului. In spiritualitate, asta este evident, in corporalitate, insa, acest fapt este camuflat. De aceea, multe fenomene, efecte si transformari se amesteca in lumea corporala si par sa nu fie direct conectate cu spiritualitatea, adica par sa nu depinda de efortul si de avansarea noastra.

Asadar, in lumea corporala, timpul nu este viu si curge “in mod mecanic”, separat de transformarile noastre interioare. Insa, in lumea spirituala, timpul este o senzatie interioara a schimbarilor prin care trece persoana.

Astfel, timpul corporal si cel spiritual au intelesuri total diferite. Timpul spiritual poate curge mai repede, sau mai incet, se poate contracta, sau dilata, in functie de numarul schimbarilor care se petrec in persoana. In lumea materiala, timpul depinde de punctul in care ne aflam. Daca ne miscam spre o alta dimensiune, am experimenta un alt timp, acolo.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala din 20.06.2011, Talmud Eser Sefirot

O Persoana Nu Poate Deveni Om Fara Iubire

Intelepciunea Cabalei este modalitatea care ne permite sa ne ridicam de la nivelul animat la cel uman. Daca nu folosim aceste modalitati pentru a ne transforma natura noastra egoista, ramanem animale, dupa cum este spus:” Toti sunt asemeni animalelor”.

Intr-adevar, in acest caz, noi ne dezvoltam doar in ego-ul nostru; nu avem nimic pentru a-l corecta si nimic cu care sa ne ridicam deasupra lui de la dorintele de primire catre cele de daruire. Atunci, noi simtim doar aceasta lume; noi traim si murim asemeni animalelor. 

In timp ce la gradul uman, devin similar cu Creatorul (“barbat” sau “Adam” vine de la cuvatul “Edome” sau “similar” in Ebraica). Cu ajutorul instrumentului numit “Lumina care Reformeaza” pe care o atrag asupra mea citind textile Cabalistice si in special Cartea Zohar, cea mai puternica sursa a Luminii superioare ascunse, ma pot corecta si ridica de la natura mea egoista la cea altruista, la daruire si iubire fata de un coleg (fiinta umana).

Atunci, in loc sa dorim sa il folosesc pe celalalt, ii daruiesc, si in loc sa il urasc, simt iubire fata de el. In masura in care atingem aceasta natura, incep sa descopar forta superioara in dorintele mele altruiste, in proprietatile mele de daruire si iubire. Eu simt ce imi umple noile mele calitati, si acest lucru este numit “Lumina superioara” sau “Creatorul”.

Insa, toate acestea sunt atinse in forta daruirii. Cum putem face asta? In acest scop, inainte ca cel mai de jos nivel al lumii Assiya, “lumea aceasta”, sa fie creat, creatura creata de Creator, numita sufletul comun Adam (Man), a fost spart in mai multe parti. Acum, pentru a atrage Lumina, aceste parti trebuie sa se uneasca intre ele in faza anterioara de dinaintea spargerii atunci cand Lumina Superioara le-a umplut.

Desi, nu ne putem uni noi insine unii cu altii, dorind asta, dorind si luptand cu toata puterea, prin eforturile noastre, noi atragem Lumina prin aceasta stare a unitatii. Aceasta Lumina nu vine la noi si nu se imbraca in noi pentru ca inca nu ne-am unit. Dar straluceste spre noi din afara, pe masura aspiratiilor noastre catre ea- pentru Lumina daruirii si iubirii si a iubirii pentru celalalt.

Insa nazuiesc cu adevarat la asta?…. Imi imaginez ca tanjesc la aceasta Lumina, la ceva foarte placut pentru ego-ul meu. Insa daca o interpretez corect ca Lumina a daruirii si iubirii in care eu ma bucur prin daruirea catre o fiinta umana si actionez doar de dragul daruirii atunci de fapt nu doresc asta.

Prin urmare, mai intai, pentru a tinde catre Lumina, catre corectie, pentru a deveni un daruitor si iubitor al altuia, eu trebuie sa dobandesc importanta acestora. Pot obtine importanta corectiei din urmatoarele doua surse:

  1. Sufar si simt durerea, nazuind sa imi schimb conditia.  Sunt dispus chiar sa dau numai sa nu ma simt rau. Asta se numeste avansarea pe calea suferintei.
  2. Pot primi importanta daruirii si iubirii pentru o fiinta umana, de la mediul care va incepe sa “ ma pregateasca”, convingandu-ma de importanta daruirii, de cat de mult putem castiga, cat de bine este, si ce placeri aduce daruirea.

Una pare ca se contrazice cu cealalta:”Daruieste si vei primi placere! Daruieste si vei simti Lumea Superioara!” Aceasta parta numele “Lo Lishma (pentru sine)” insa oricum, este o faza intermediara a avansarii. In acest caz, eu nazuiesc sa avasez pe calea “Lo Lishma”, calea Luminii. Noi toti suntem egoisti si trebuie sa ne gandim la un castig personal ; altfel, nu vom putea face nimic.

Prin urmare, ma aflu in grup, impreuna cu oamenii care vor de asemenea sa atinga spiritualitatea. Nu are importanta ca noi toti ne imaginam lumea spirituala ca pe un premiu: Vrem  sa fim deasupra altora, sa castigam mai mult, sa ne ridicam deasupra acestei scurte vieti plina de suferinta, sa ajungem la ceva important si mare.

Daca promovam importanta acestui scop intre noi, atunci ceva solemn, mare, etern, perfect, si util va fi revelat in conexiunea dintre noi, si vom avea puterea de a a avansa inspre conexiuna interioara dintre noi si vom avea puterea de a avansa mult mai usor spre conexiunea dintre noi . Daca in conexiunea dintre noi descoperim forta interna numita vas spiritual, dorinta de a darui, atunci in acest vas, datorita dorintei de a primi, vom revela Lumina: Lumina daruirii, Lumina superioara, sau Creatorul.

Deci, inainte de a incepe sa citim Cartea Zohar si astfel sa atragem Lumina, trebuie sa ne gandim ca aspiram sa intram in conexiunea interioara dintre noi in momentul in care fiecare se anuleaza pe sine si ii simte doar pe ceilalti: toti impreuna, tot grupul interior, in care suntem conectati uni cu altii in sufletele noastre. Si in aceasta conexiune dintre suflete, revelam Lumina, forta comuna a daruirii si iubirii- si pe Creator impreuna cu ea. Daca aceasta este directia in care gandim citind Zoharul , suntem influientati in cel mai eficient mod. 

Nu conteaza cat de mult intelegem din text si cuvinte. Este important sa ne gandim tot timpul la un singur lucru :”Acum, imi iau medicamentul. Doresc sa ma conectez cu ceilalti, si apoi, in unitatea dintre noi, voi avea totul: inteaga lume superioara spirituala. Abia astept asta!”

Din partea 3 Lectia Zilnica de Cabala 6/24/2011, Zohar

Ce este o “ridicare deasupra” din punct de vedere spiritual?

Baal HaSulam, in Studiul celor Zece Sfere, Partea 1,” Tabelul Intrebarilor si Raspunsurilor asupra Intelesului Cuvintelor”: Intrebarea 26: Ce este “deasupra”? Hishtavut ha Tzura (echivalenta formei) a celui de jos cu cel de sus este o “ridicare deasupra”.

Nu exista ridicari si coborari, nici miscari la dreapta sau la stanga. Toate acestea fac referire la calitati, iar noi discutam despre transformarea lor, ajungerea la similaritatea proprietatilor celui de jos cu cel de sus.

Insa, ce se intampla atuni cand cel de jos se “ridica” catre cel de sus si devine la fel? Dispare el complet si se transforma in cel de sus, sau cel de jos exista alaturi de cel de sus?

Fiecare este daruit cu propriile dorinte, aspiratii si proprietati naturale care nu se schimba. Problema vointei de a primi ramane neschimbata. Se spune: “Cu cat difera chipul lor, cu atat difera sufletele lor”. Nimic nu se schimba intr-o persoana in afara intentiei cu care ea utilizeaza toate dorintele si proprietatile.

Daca suntem la fel in intentiile noastre, ca nivel si putere, atunci asta inseamna ca suntem la acelasi nivel. Daca unul este mai jos si altul mai sus, asta inseamna ca intentiile unei persoane sunt inca mai slabe decat intentiile altuia.

Cel mai mic se ridica spre superior, “devenind asemeni Lui”, dar nu El Insusi. Desigur, diferenta dintre ei ramane.

Atunci cand eu ma ridic spre Creator pe cele 125 de trepte ale scarii echivalentei formei, il simt pe El chiar si cel mai mic pas, , si intr-o anumita masura devin atasat de El. Cu fiecare urmator pas, ma conectez cu El si il cunosc din ce in ce mai mult. Cu toate acestea, Creatorul si creatura raman, la fel si conexiunea dintre ele, Dvekut (adeziunea)- unul nu dispare in celalalt.

Deci, o “ridicare deasupra” este egalizarea in termenii proprietatii a celui mic cu cel superior. Ei devin egali doar in termenii formei lor de daruire, in timp ce fiecare ramane cu propriile calitati naturale.

Din partea 3 Lectia Zilnica de Cabala 6/22/2011, Studiul celor Zece Sfere

Ce este o criza?

O criză (de la cuvântul Grecesc κρίσις, criză – decizie, punct de cotitură) este o revoluţie, o perioadă de tranziţie, un punct de rupere, o stare în care mijloacele curente pentru obţinerea scopului devin irelevante, ceea ce conduce la probleme şi la situaţii imprevizibile.

În alte cuvinte, o criză nu este o stare de colaps ci un punct de cotitură către o nouă stare. Problema este că umanitatea nu vede această nouă stare!

Pagina 1 din 1712345...Ultima »