Intrebare: Ai spus ca pentru a rezolva criza globala este necesar sa reducem consumul. In ce fel difera consumul minim de consumul vital? De exemplu se poate ca un ceas care costa o mie de Euro sa fie considerat necesitate vitala?

Raspuns: Nu este o intrebare simpla. As putea chiar spune ca este o capcana in ea. Lasa-ma sa-ti explic printr-o parabola Cabalista de acum 2000 de ani.

Erau odata doi buni prieteni. Unul era bogat iar celalalt de nivel mediu, dar erau amandoi la acelasi nivel spiritual. Intr-o zi cel bogat a dat faliment iar prietenul sau a inceput sa il slujeasca ca un servitor, dorind sa ii asigure toate cele necesare nivelului de existenta cu care era obisnuit. Asta pentru ca mai inainte prietenul sau avea slujitori, deci cand i-a pierdut a simtit ca a pierdut ceva care ii era necesar.

Acesta este un exemplu interesant, dar nu se potriveste timpurilor noastre pentru ca natura ne obliga in alt fel. Nu avem de ales decat sa ne restrangem consumul pentru ca altfel vom devasta planeta. Nu doar ca trebuie sa ne reducem necesitatile, dar trebuie sa obtinem starea in care  am fi bucurosi sa scapam de necesitatile noastre, dar suntem obligati sa le primim pentru ca trebuie sa existam in corpurile noastre in aceasta lume.

Ai o mare cerere, care include nivelul vietii mele de zi cu zi in care am anumite necesitati, la fel ca si necesitati sociale, cum ar fi educatia, cultura, vacantele si calatoriile. Nimeni nu spune ca trebuie sa renunti la ele. Ai nevoie de un apartament, de tot ce este necesar in el, o sotie, copii si asa mai departe.

Problema este consumul nostru deasupra normalului. Daca studiezi stiinta  Kabbalah, involuntar vei incepe sa consumi doar ceea ce este necesar pentru ca cel mai important lucru pentru tine este implinirea spirituala. De aceea, esti fericit ca nu trebuie sa dezvalui aceste dorinte in exces in interiorul tau si vei fi bucuros chiar sa scapi de dorintele normale, dar ai nevoie de ele pentru a-ti asigura existenta. Aceasta se numeste necesitate.
Din prima lectie de la Conventia de la Madrid 6/4/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Intrebare: Atat cat inteleg, trebuie sa ne dezvoltam al saselea simt, care sa ne permita sa intelegem unitatea dintre noi. Aceasta sansa este pentru toata lumea? Isi poate dezvolta oricine al saselea simt?

Raspuns: Sunt oameni care aspira sa obtina aceasta dezvoltare, care se intreaba pentru ce traiesc si de ce, care este sensul vietii, unde este sursa sa, cum se invart lucrurile in realitate, ce se intampla de fapt. Nu se pot linisti fara un raspuns la aceste intrebari.

Acesti oameni ajung la studiul Cabalei pentru ca simt ca trebuie sa inteleaga, altfel nu are rost sa traiasca. Nu pot trai ca si animalele. Dar sunt putini acesti.

Dorinta omeneasca este impartita in sase dorinte. Trei dorinte sunt legate de corpul nostru: dorinta de a manca, de sex si familie. Trei dorinte sunt legate de societate: dorinta de prosperitate, de faima si cunoastere. Acestea sunt cele sase dorinte de baza. Daca oamenii pot gasi singuri rostul vietii in ele, traiesc in felul acesta.

Tu intrebi despre o dorinta mai inalta, aceea de a cunoaste sursa vietii. Aceasta dorinta apare doar la cateva persoane in aceasta lume, dar numarul lor a inceput sa creasca.

Acum in jur de patruzeci de ani, cand eu am inceput sa studiez intelepciunea Cabalei, erau doar cativa astfel de oameni, foarte putini. Asa cum scrie in The Book of Zohar, de la sfarsitul secolului 20 si dupa, multi oameni au inceput dintr-o data sa se intrebe despre esenta vietii – pentru ce traiesc, care este scopul vietii – si au ajuns sa studieze intelepciunea Cabalei. Intr-adevar, in mai putin de 15 ani numarul studentilor a ajuns la doua milioane. De fapt sunt mult mai multi; doar ca nu stim despre ei, pentru ca nu pastram liste cu cei care studiaza alaturi de noi in internet.

Cred ca, oricum, nu vor fi multi oameni in lume care sa se intrebe cu adevarat despre esenta vietii. Totusi, si ceilalti vor trebui sa se ridice deasupra egoului lor, nu pentru ca s-ar grabi inainte, spre sursa vietii, dorindu-si sa afle pentru ce traiesc, ci ca sa scape de acea suferinta care ii impinge de la spate. Astfel, ni se vor altura pentru ca nu au de ales. Asa incat speram ca toti sa obtinem o viata buna. Natura ne va sili sa ajungem la o societate integrala.

From the Lecture in Rome 5/20/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca trebuie sa ne ridicam deasupra egoismului nostru, atunci, cu cat mai mult il intarim, cu atat mai greu este sa ne ridicam peste el. In mod paradoxal, aportul de cultura ne priveaza de sansa de a ne depasi egoul, asa este?

Raspuns: Da, este adevarat. Dar de ce ne dezvoltam intr-o forma atat de egoista si, mai mult, in mod exponential? Asta pentru ca sa vedem in interiorul egoului nostru cat de mult ne distruge si sa incercam sa trecem peste asta.

Nu avem altceva in afara dorintei noastre! Astfel, intelepciunea Cabala este numita “intelepciunea de a primi” (“kabbalah” in ebraica inseamna a primi). Aceasta stiinta explica cum sa intelegem mai bine dorinta in loc sa o distrugem. Din egoismul nostru, construim forma umana (Adam), “similar” (Domeh) celui de sus, Creatorul..

Asadar, pe de o parte egoul trebuie sa creasca pana la punctul in care suntem dezamagiti de forma noastra egoista care intotdeauna vrea sa ia pentru sine. Dupa care voi incepe sa imi folosesc egoul in forma sa inversa si de fiecare data sa o intorc inspre daruire. In masura in care pot face asta, o sa iau mai mult pentru sufletul meu.

Astazi am ajuns la un anumit “plafon”, “saturatie”, insemnand maximul de egoism posibil in a primi pentru noi insine pana cand consumam ultimul fruct de pe Pamant. Asta ne va conduce la realizarea raului nostru. Fie prin metoda buna, fie prin cea rea, vom intelege ca trebuie sa actionam in forma opusa si sa folosim egoismul pentru a darui.

Din Lectura de la  Roma 5/20/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul îmi dă o oportunitate să Îl descoper în fiecare moment, de ce nu reusesc , oricât aş încerca să realizez această conexiune?

Răspuns: Nu contează dacă atingi această revelaţie sau nu, dar în fiecare moment deasupra ta lucrează o ghidare specială proprie. Trebuie să te uiţi în interiorul tău: ce vrea El de la mine, de ce mi-a dat această stare, ce trebuie să fac?

Ca rezultat a unei asemeni întrebări, poate că voi fi capabil să descopăr ce cere El de la mine, sau poate nu. Poate că mă induce în eroare intenţionat, pentru ca eu să am nevoie ca El să îmi dezvăluie ceea ce vrea. Dar trebuie să am un capăt al funiei de care să mă agăţ.

Este spus: “Fă orice numai să nu pleci!” Asta este, fă totul, numai să nu pierzi cârligul cu care te poţi ţine de Creator. În fiecare moment caut cum să Îl găsesc, ascuns undeva în interiorul meu. De aceea este numită ştiinţa interioară, “partea interioară a Torei.” Nu ai ce căuta în exterior, ci numai în interiorul tău.

Creatorul este înăutrul unei persoane, înăuntrul dorinţelor noastre. De obicei, ne imaginăm că urcăm pe o scară în spaţiu, dar aceasta arată că noi ne mişcăm la nivele spirituale de dăruire mai mari, mai înalte. În esenţă întreaga noastră căutare este interioară.

din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala din 5/31/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate descoperi omul rolul său în viaţă?

Răspuns: Aceasta vine după întrebarea despre scopul vieţii: “Pentru ce trăiesc?” această întrebare devine de fiecare dată din ce în ce mai acută, ridicându-se deasupra întrebărilor inimii.

Sunt multe întrebări (dorinţe) în inima mea, iar eu trebuie să mă ocup de ele, să le organizez şi să o iau pe cea mai importantă în aşa fel încât să nu fie ascunsa. Trebuie să merg cu aceasta mai departe, iar restul numai mă vor sprijini pentru obţinerea răspunsului la cea mai importantă întrebare.

Fiecare persoană îşi alege scopul său pentru această întrebare fundamentală, fie ea legată de bani, onoare, putere sau cunoaştere. Unul doreşte să ajungă un cercetător, un altul, membru al guvernului, iar altul doar visează să devină de succes şi să se bucure de viaţă. Şi sunt, de asemenea, oameni care întreabă despre sensul, menirea vieţii.

Totuşi, ca să găseşti înţelesul ei, este necesar să te conectezi la rădăcina de la care vine această viaţă. Reiese că această căutare este mai înaltă decât viaţa regulată pământească. Nu este în interiorul societăţii, ci deasupra ei, de unde coboară această lume. Este imposibil să găsim un răspuns în interiorul societăţii umane.

Cu mult timp în urmă, am crezut, în mod naiv, că se poate ajunge la soluţia aceste întrebări prin intermediul ştiinţei, prin a înţelege cum a început această viaţă, creând artificial  nivelul de viaţă vegetal, animal şi uman din nivelul mineral al naturii, pentru a rezolva misterele vieţii: de unde vine şi de ce există? Într-un final, am realizat că ştiinţa noastră nu răspunde la asemenea întrebări, iar interesul prinicpal pentru aceasta mi-a dispărut ca şi cum ar fi fost ceva frivol.

O persoană ar trebui să încerce să-şi clarifice cea mai importantă întrebare a sa, cea mai mare cerinţă a sa şi să meargă înainte cu ea. Apoi, el va afla treptat cum este atras spre întrebări mai înalte. Ca rezultat, el va ajunge la întrebarea: “Cine este Creatorul care m-a creat? De unde vin? Cine sunt eu? Care este scopul meu?”

Acestea sunt întrebări la nivelul Bina, dăruire, ce sunt întrebate în interiorul Malchut. Este explicat în Zohar în articolul “Cine a creat asta.” MI (cine) este Bina, şi ELEH (asta) este Malchut. O persoană trebuie să ajungă la întrebarea: “Cine a creat asta?” adică  “Cine m-a creat pe mine?” când descoperă “Cine” (MI), el se va cunosşte pe sine. Aceasta este ELEH deoarece ELEH devine clarificat numai în uniune cu MI.

Apoi el ajunge la numele Elokim (Dumnezeu, numele Creatorului format din ELEH şi MI) aceasta se îmbracă în El, aşa cume ste scris: “Fie ca numele Creatorului să fie asupra ta.” Astfel, el descoperă totul.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/31/2011, Scrierile lui Rabash.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: De curand, ati spus in mod repetat ca grupul pentru o persoana este precum uterul pentru un embrion, si ca cineva trebuie sa se anuleze in fata grupului pentru a adera la peretii acestui uter. Ce inseamna aceasta?

Raspuns: “Trei zile pentru atasarea spermatozoidului la uter”inseamna ca o persoana adera la mediul sau, la grup si la carti. Aceste trei componente poarta  o anumita idee, sursa si forta la care o persoana se conecteaza pe sine. El renunta la linia dreapta si linia stanga si angajandu-le pe amandoua, fortele stanga si dreapta, construieste linia de mijloc si drept urmare le imbina pe amandoua.

Linia dreapta este linia daruirii, de-a-lungul careia cineva se misca “orbeste.” Liniei stangi ii ataseaza grosimea dorintei sale egoiste ( Aviut), in timp ce el insusi e binevoitor de a se alipi linii drepte. Si linia mijlocie intra in joc cand acumuleaza un anumit nivel permanent al conexiunii cu mediul sau si nu cade sub el.

Si nu conteaza ce altceva se poate petrece, el nu mai are gandurile si dorintele care il vor deconecta de la daruirea completa, de la “nu exista nimeni in afara de EL,” de la “binele care face bine.”Aceasta semnifica ca cineva s-a alipit pe sine in interiorul “uterului”- mediul sau.

Acesta e cel mai complex moment. Si cheia pentru a face realizarea completa a acestui act este sa se diminueze in fata mediului. Este scris: “ Mandria omului il va indrepta spre josnicie.””

Intrebare: Ce inseamna “sa se diminueze pe sine?”

Raspuns: A se diminua pe sine inseamna ca fara a urma propria ta cale, incerci sa auzi si sa absorbi cat mai mult posibil din ceea ce profesorul spune si sa elevezi prietenii, sa te deschizi pentru primirea maretiei scopului de la ei. Aceasta cu siguranta grabeste cresterea spirituala a cuiva.

Si daca cineva reuseste ( desi nu este deloc usor ), este ca si cum in final a intrat pe drumul cel bun, scurtandu-si drumul prin aceasta. Aceasta intr-adevar il scuteste de multi ani de munca.

Din Lectia Zilnica de Kabbalah 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Comentariu: Ca o regula, profetii vorbesc despre doua optiuni ale dezvoltarii: grea si usoara…

Raspuns: Sa presupunem ca fiul tau este puturos si incapatanat. Este istet, dar nu are dorinta necesare pentru a-si realiza potentialul. Ce ti-ar placea sa il vezi in viitor?

Comentariu: Un jucator faimos de fotbal.

Raspuns: Inteleg. Este un vis modern al tatalui evreu.

Bine, du-l la o scoala de fotbal, dar el este puturos si nu doreste sa munceasca. Este obligat sa aibe un regim zilnic, antrenamente regulate si trebuie se odihneasca noapte, fara petreceri. Aceasta viata de atlet este intr-adevar o viata grea; urmeaza un orar strict. Oamenii sacrifica cei mai buni ani  pentru a deveni profesionisti. In acest caz, corpul devine o masina care este impinsa sa lucreze la capacitatea maxima.

Deci fiul tau nu doreste sa practice. Ce poti face? Dar tu esti sigur ca fotbalul este viitorul sau. In cazul asta, ia o curea. Aici se ridica o intrebare: E posibil ca bataia sa il faca un jucator de fotbal? Il va muta aceasta in directia corecta?

Comentariu: Nu, aceasta pur si simplu il va durea.

Raspuns: Inseamna ca, cureaua nu ajuta. Dar dupa aceasta “munca educationala”fiul tau face un calcul: Ce ar trebui el sa faca? Sufera din ambele parti, si de la bataie si de la antrenament. Unde este suferinta mai mare, unde este mai mica? Dorinta sa egoista compara rezultatul si decide: Daca tatal sau il face sa sufere mai mult decat antrenorul, el se va indrepta spre practicarea fotbalului.

In echipa de fotbal, el intalneste alti baieti si treptat obtine un gust pentru joc.Daca nu, tu continui sa il pedepsesti pana cand iti indeplineste programul.

Observam din acest exemplu ca suferinta pur si simplu aduce pe cineva mai aproape de realizare.Cum ne putem descurca fara acestea? Suntem puturosi si incapatanati, fiecare dintre noi. Nu este vorba doar de activitate fizica; suntem incapatanati in minte si inima, in perceptie si senzitivitate. In fiecare secunda ridicam din umeri in fata lucrurilor importante, luam o pauza de tigara, sau dormim cu ochii deschisi.

Cum putem folosi fiecare moment al vietii pentru antrenamentul spiritual? Pentru a face asta, noi constant trebuie sa ne aprindem pe noi insine cu dorinta arzatoare a prietenilor. Altfel, Creatorul  va aplica lovituri asupra ta, iar tu vei iesi din amorteala din cauza fricii de durere, una sau cealalta. Oricum ar fi, trebuie sa realizezi intregul program pentru ca fara el, iti vor lipsi dorintele.

Prin urmare, infrunti doar o oportunitate: sa implinesti dorinta Creatorului. O vei face in orice caz, dar ai doua optiuni, doua cai, care conduc spre aceasta realizare. Nu te poti sustrage antrenamentului si trezirii, oricum ar fi, poti urma lunga cale a suferintei, pe parcursul careia vei dormi ( dar nu precum un bebelus). Sau poti alege calea scurta, unde ti se ofera o sansa sa te realizezi tu insuti repede, primind dorinta in plus, trezire aditionala de la mediu.Ei agita entuziasmul tau, iar tu tu te apuci de practica.

Nu conteaza prin ce cale ajungi la practica: Aceasta este alegerea ta.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/31/2011, “Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cu cat mai mult vreau sa ma unesc cu prietenii,  cu atat mai mult sunt respins de ei. Nu am nimic ce sa le ofer prietenilor ci doar emotii  negative. Simt un sentiment intens de disonanta. Conventia devine un mare obstacol pentru mine. Ce sa fac?

Raspuns: Foarte bine! Acesta este exact genul de oameni de care avem nevoie! Pentru ca masura dorintei tale este exprimata precis in eforturile tale de stabilire a conexiunii cu ceilalti in ciuda acestei repulsii. Multumita fortei acestui efort tu vei obtine forta calitatii daruirii care te paote ajuta imediat sa urci la primul grad.

Intrebare: Am acest sentiment ca fiecare din jur este pregatit sa ne auda,  dar noi ne straduim sa pasam Lumina tuturor celorlalti. Poate conventia sa ne ajute sa ne schimbam de la acest punct?

Raspuns: Orice este posibil la o conventie. Unii se pot alipi calitatii unificarii si daruirii pentru prima oara. Altii pot participa activ in formarea unei calitati colective de daruire. Totusi, altii care deja au primit aceasta calitate de daruire, si exista in ea, si percep lumea superioara , pot ajuta restul oamenilor in aceasta. Exista un spectru intreg de oameni la o conventie: de la aceaia care vor spiritualitate, la aceia care nu stiu ce doresc inca, pana la aceia care sunt deja in atingere, constienti de ce au atins.

Din Lectia Virtuala 5/29/2011, Seria Fundamentele Cabalei

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ştiinţa Cabala este specială deoarece, ne permite să descoperim cum să controlăm cele două forţe ale naturii: forţa recepţiei şi forţa dăruirii. Toată natura este compusă din aceste două forţe. Noi le vedem pretutindeni: plus şi minus, dăruire şi recepţie. Combinarea lor este ceea ce creează esenţa vieţii.

La nivelul nemişcat ele construiesc atomii şi moleculele, dipolii, forţele cristaline, şi tot aşa. La nivelul vegetal, combinarea unui plus cu un minus produce viaţa: plusul produce lucrurile necesare iar minusul excretă resturile, ceea ce îi permite corpului să trăiască şi să se dezvolte.

La nivelul animat, interconectarea dintre plus şi minus nu numai că face ca lucrurile folositoare să fie absorbite şi cele dăunătoare excretate, dar de asemenea aduce mişcare, reproducere, şi viaţa individuală a unui animal separat. Aceasta este deja o sumă specială a două influenţe. .

Totuşi, oricât de paradoxal ar părea, la nivelul uman, numai o singură forţă operează până în ziua de azi. Ca rezultat, fiecare plăcere ce a intrat în noi, imediat a câştigar. Asta pentru că dorinţa noastră este egoistă şi nu avem nici o şansă să ne opunem ei, să adăugăm o a doua forţă împotriva ei astfel încât să putem elimina lucrurile nocive din dorinţele şi gândurile noastre, din minţile şi inimile noastre, care aparţin nivelului uman.

Acum o a doua forţă ne este revelată – punctul din inimă, care se opune egoismului. Ne permite să ne formăm, să decidem ce gânduri şi dorinţe să aducem înăuntru şi pe care să le scoatem afară. Ca rezultat, din mii de gânduri şi dorinţe, putem aduna o nouă structură şi să construim un nivel special înăuntrul nostru denumit “om” (Adam) sau “suflet.” Constă din zece Sefirot şi de asemenea se numeşte “Partzuf” – o structură spirituală.

Aceasta este ceea ce construim în interiorul nostru prin faptul că două forţe au început în sfârşti să lucreze în interiorul nostru. Timp de sute de mii de ani, numai o forţă a operat în interiorul nostru la nivelul uman. Am fost activaţi constant de dorinta şi gândul ce s-au trezit în noi. Aşa am trăit.

Dar acum, împreună cu câteva milioane de oameni din întreaga lume, am primit adevăratul dar de sus – dorinţa de a dărui, în plus faţă de dorinţa de a primi. Şi acum formăm o nouă creaţie în interiorul nostru. Trebuie să construim omul în interiorul nostru, noi înşine. Acesta este tot scopul existenţei omului în această lume. Altfel, de ce există el aici? Ce poate face el aici?

Azi avansăm împreună cu toată umanitatea. Noi suntem primii şi alţii vor veni după noi. De la o zi la alta, oameni noi se trezesc şi se alătură procesului de a construi o persoană în interiorul fiecăruia dintre noi. Eu şi tu învăţăm cum să devenim oameni în adevăratul sens al cuvântului.

Din prima lecţie a convenţiei din Madrid din 4/6/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: O dată ce o persoană se ridică deasupra tuturor intereselor materiale, şi se conectează cu forţa superioară, Creatorul, moartea fizică nu mai are semnificaţie pentru el; nu-i aşa?

Răspuns: Este adevărat. Când l-am întrebat pe profesorul meu despre asta la începutul drumului, a spus că o persoană ce studiază Cabala trebuie sa ajungă la o stare când începe să trateze viaţa corpului său material ca pe o cămaşă: este ca şi cum s-ar dezbrăca de o cămaşă murdară de pe timpul zilei ar arunca-o la murdare şi mâine va lua una nouă. Corpul nostru este exact aşa.

Acestea sunt lucruri adevărate. Ele reies din studiul “Sinelui,” atunci când ies din percepţia vieţii prin dorinţele corpului. Chiar acum, trăim pentru corpul nostru material! Dar dacă ies din această senzaţie şi mă conectez cu realitatea superioară de deasupra ei, imediat încep să simt fluxul etern de viaţă.

Din Lecţiile de la Roma 5/20/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→