Daily Archives: 8 iunie 2011

Un laborator în căutarea secretului vieţii

Întrebare: Care este diferenţa între Malhut al Lumii de Infinit înainte de restricţie şi după corectare?

Răspuns: Malhut al Lumii de Infinit înainte de restricţie este starea iniţială creată de forţa superioară. Aceasta a fost creaţia care a fost formată ca Lumină Superioară care acţionează asupra dorinţei de primire ce a fost creată „din absenţă”. Lumina dezvoltă această dorinţă în patru faze şi o aduce în starea numită Malhut al Lumii de Infinit.

Iar aici, El şi-a terminat misiunea, asta-i tot! Din acest moment mai departe, s-a trezit o dezvoltare în interiorul lui Malhut însăşi. A început încet, realizând că în afară de dorinţa de primire există de asemenea şi o dorinţă de dăruire. Această dorinţă de dăruire a fost introdusă în ea în prima fază, ca senzaţie a rădăcinii, adică, senzaţia Dăruitorului. Dorinţa a început dezvoltarea în interior ei, rezultând a doua fază, în care ea a vrut să devină la fel cu Dăruitorul, rezistând la dăruirea Lui şi depăşind dorinţa proprie de primire.

De aceea a început să se restrângă pe ea însăşi şi să construiască ecran deasupra ei, şi apoi s-a spart. Munca serioasă începe cu această spargere, când dorinţa de dăruire penetrează fiecare dorinţă de primire.

Calităţile de primire şi dăruire nu mai sunt deloc una după alta, adică una asupra celeilalte, separate de un ecran, lucrând ca Eu şi Tu, Creator şi creatură. După spargere, calităţile de Gazdă penetrează calităţile de Musafir, calităţile de dăruire penetrează calităţile de primire şi se amestecă unele cu altele.

Apoi, lucrând de la partea de jos şi urcând scara spirituală, noi îndeplinim exact aceste clarificări fiindcă fiecare detaliu, conţine acum amândouă forţele, dăruire şi primire. Noi le separăm una de alta în două linii, în timp ce noi stăm în mijloc. Iar acum, noi vrem să le comandăm şi să le conectăm una cu alta în forma corectă, linia de mijloc.

În acest fel, noi începem să lucrăm încercând să devenim la fel ca Creatorul. Dar cum pot să fac asta dacă nu Îl cunosc? Pentru asta există mediul, în relaţie cu care eu încep să lucrez la aceasta.

Acum, am amândouă dorinţele de primire şi de dăruire, calităţile creaturii si ale Creatorului. Am Lumina care Reformează şi o stare pe care eu pot să o învăţ analizând relaţiile mele cu mediul şi conectând toate aceste forţe. Acesta este câmpul muncii mele, „laboratorul” meu. Totul este în faţa mea!

Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/2011 „Talmud Eser Sfirot”

Gradul uman nu se va stinge

Baal HaSulam a spus că a fost fericit să se nască în generaţia în care a fost posibil să divulge Înţelepciunea Cabalei. Cabala ne învaţă cum să combinăm cele două forţe de dăruire şi de primire în una singură, cum să le adăugăm pe una la cealaltă, astfel ca suma lor să devină „uman”.

Aceasta este într-adevăr o ştiinţă. Nu este uşor, este dificil. Noi suntem obişnuiţi să mergem cu valul, şi dintr-o dată apare o altă forţă, care ne undeva. Unde?

Integrarea acestor două forţe conduce la un singur rezultat. În lumea noastră, pe care o vedem şi o simţim, există forme ale naturii de mineral, vegetal, animal. Noi aparţinem nivelului animal şi nu am obţinut deocamdată nimic mai înalt. Nivelul uman pe care începem să-l descoperim în interiorul nostru este un grad spiritual care deschide în faţa noastră o nouă lume.

În natură, un nivel dă naştere altuia. Animalele provin din plante, plantele şi-au luat puterea din natura minerală. Dar, nivelul mineral nu ştie ce înseamnă să crească, să se dezvolte şi să trăiască, să consume şi să elimine şi să simtă mediul. Nivelul vegetal în schimb, nu înţelege ce înseamnă să fii animal, să te mişti, să ai urmaşi, să stai intr-un adăpost, să nu mai vorbim de alte subtilităţi ale existenţei pentru „animalele dezvoltate”, oamenii care trăiesc vieţi foarte  complicate.

Un nivel inferior nu este capabil să înţeleagă unul superior, este o lume complet diferită. De-a lungul vieţii noi existăm la gradul de animal şi suntem conduşi de dorinţele noastre. Noi nu înţelegem ce este nivelul uman. Este imposibil de arătat sau de demonstrat, la fel cum un animal nu poate demonstra viziunea lui asupra lumii unei plante.

Mai mult, un om care a integrat cele două forţe, punctul din inimă şi inima, dorinţa de plăcere şi dorinţa de dăruire, şi a urcat la nivelul uman de dezvoltare, nu poate transmite senzaţiile lui celor care încă nu au obţinut asta. Poţi spune un singur lucru: el simte peste toate limitele corpului său pământean pentru că el s-a înălţat la un nivel diferit. El există în conexiune cu toate nivelele anterioare şi este hrănit de ele, însă, el însuşi este la gradul lui.

Aşa că, urcând noi la nivelul uman (să sperăm, cât mai repede posibil), vom păstra conexiunea cu această lume, cu toate formele de viaţă din ea. Dar, în plus, noi vom avea senzaţii şi intenţii complet diferite. Vom simţi eternitatea şi perfecţiunea de la primul grad spiritual.

Toată problema noastră este că vrem să primim plăcere, Lumina Superioară, când ea încă nu poate exista în noi şi imediat dispare datorită unui „scurt circuit” când plus şi minus se anulează unul pe altul. De aceea, noi trebuie să muncim corect în cea de a treia linie dintre aceste două forţe.

Noi creăm o combinaţie corectă, punem un fel de „rezistenţă” (R), în mijloc, prin care plus şi minus vor funcţiona corespunzător. Asta ne dă rezultatul muncii lor, şi noi primim forţă de la ele. În limbajul Cabalei, rezistenţa dintre punctul în inimă şi egoism este numit „ecran” (Masah). Adică, în acest loc, primim şi simţim o nouă viaţă la gradul uman, Adam.

Apoi, devenim eliberaţi de moarte. De fiecare dată când vreau să primesc Lumina, nu mă pot adapta la ea. Plăcerea şi dorinţa dispar, iar eu gust amarul morţii. Nu am nimic de ce să mă bucur şi cad în disperare. Nu mai vreau nimic şi renunţ. Iar la sfârşit, omul „se usucă” din cauza acestei acţiuni pe care o vede nereuşită. El începe să se „veştejească”. Natura animală, vegetală şi minerală descresc treptat în el până când omul moare.

Însă, dacă noi înţelegem cum să unim corect în interiorul nostru forţa de dăruire şi forţa de primire, plusul şi minusul, vom obţine o senzaţie a vieţii la nivelul uman, o viaţă eternă şi perfectă.

Lecţia 1 de la Convenţia din Spania 6/3/2011

Sa Il intelegem pe Creator

Intrebare: In intelepciunea Cabala vorbesti despre egoul omului, despre unitate si despre nevoia noastra de a fi in echilibru cu natura. Dar ce legatura are asta cu conectarea cu Dumnezeu (Elohim)?

Raspuns: In intelepciunea Cabala vorbim despre natura. Conform Gematriei (valoarea numerica a literelor), “natura” si “Elohim” sunt acelasi lucru.Daca vorbim despre forta superioara a naturii, Dumnezeu sau Creator, oricum vrei sa Ii spui, totul in jurul nostru este doar o manifestare a acelei forte.

Daca vorbim despre forta superioara, atunci care este diferenta cand Il numim “Elohim” sau “natura”? Este o forta superioara (chiar cea mai superioara!) care da nastere si conduce peste tot, iar noi dorim sa stim cum sa ne conectam cu ea, cum sa o revelam, sa o intelegem.

Astfel, daca ies din mine, din egoul meu, si incep sa inteleg realitatea din afara mea, peste acest ego,asta se numeste intelegere, realizare, revelarea Creatorului. Evident toate se intampla in interiorul meu si au legatura doar cu mine.

Treptat imi organizez dorinta, structura mea spirituala, insemnand proprietatea de a darui si de iubire pentru ceilalti: Keter, Hochma, Bina, Hesed, Gevurah, Tifferet, Netzach, Hod, Yesod, Malchut. Conform acestei structuri, stiu conectarea dintre ele si astfel il revelez pe Creator.

Elohim se mai numeste si “Creator” (Boreh), de la ebraicul cuvant “vino” (Bo) si “vezi” (Reh) pentru ca trebuie sa Il “vezi” ca sa Il poti intelege, sa Il poti vedea pentru prima data. Suntem creati de El cu acest scop.
From the Lecture in Rome 5/20/2011

Ce ne aduce unitatea?

Oamenii in care punctul din inima s-a trezit merg mai departe, spre unificare. Cu siguranta, cand sunt la inceputul studiului nu se gandesc la conectare; nu au inca aceasta nevoie. Dar stiinta Cabala ne invata ca anume in conectarea dintre noi ne putem ridica spiritual si putem trece Machsomul, bariera spirituala, trezirea proprietatii de a darui din noi.

Intregul drum, din momentul in care venim in grup, incepem sa studiem si incercam sa ne conectam, este numita perioada de pregatire. Cabalistii spun ca aceasta perioada poate dura intre trei si cinci ani, dar poate fi mai lunga pentru ca pregatirea este extrem de importanta. Fara ea oamenii nu ar intelege inspre ce se indreapta.

Trebuie sa ne pregatim pentru senzatia lumii spirituale, sa creem mediul corespunzator, sa incepem sa il simtim si sa avansam impreuna cu el. Cu alte cuvinte trebuie sa intelegem nevoia de unitate cu ceilalti.

Trebuie sa ne unim din nou, sa ne intoarcem la stadiul in care eram in lumea Infinitului, in care eram uniti si umpluti de Lumina superioara. Dar ca sa putem implini asta, trebuie sa ne imblanzim dorinta egoista, dar asta nu este simplu si ar putea dura cativa ani….
From Lesson 2, Convention in Madrid, 6/3/2011

Deasupra egoismului

Pe masura ce ne ridicam deasupra egoismului, in afara de orice altceva, facem o minunata descoperire: Incepem sa discernem ca intreaga lume exista in interiorul nostru, si nu in afara noastra. Iar asta e logic pentru ca eu chiar nu stiu ce este in afara.

Persoana percepe doar ce intra in simturile sale si care prin sistemul nervos care ajunge la creier proceseaza “imaginile” finale. In acest fel percepem lumea. Este destul sa sectionezi un nerv ca sa faci sa dispara o parte a realitatii din simturile noastre.

Asadar, pe masura ce o persoana se ridica deasupra sa, vede ca perceptia lui nu este deloc in afara, ci depinde complet de simturile sale, de dorinta, ganduri, senzatii si minte. Si cand stim cum sa schimbam acesti parametrii, ne putem extinde perceptia si ne putem ridica desupra limitelor celor cinci simturi.

De aici vine numele de “intelepciunea Cabala”, care literal inseamna intelepciunea de a primi. Persoana o foloseste pentru a iesi gradual din simturile fizice ale corpului animal si isi extinde senzatiile spre infinit. In timp ce traieste in lumea noastra, avanseaza la nivelul in care nu se mai asociaza cu corpul fizic, deoarece vede o realitate mult mai mare deasupra lui.

Acum nu isi mai conditioneaza viata de perceptia celor cinci simturi. Si chiar dupa ce corpul fizic moare, persoana ramane in realitatea pe care a atins-o deasupra sa. Nu simte moartea deoarece o noua dimensiune a intrat in perceptia sa inainte sa moara corpul fizic.

In acest fel persoana traieste pe doua nivele: corporal, ca noi toti, si cel “necorporal” care se ridica deasupra egoismului.
From the Lecture in Rome 5/20/2011