Baal Ha Sulam, „Pacea”: Profetul conditioneaza pacea din lume de umplerea intregii lumi cu cunoasterea lui Dumnezeu.

Asadar, solutia problemelor din lume este „cunoasterea Creatorului”. Pana cand intreaga lume, de la cel mai mic la cel mai mare, in functie de dorintele lor pe deplin dezvaluite, nu este umpluta de cunoasterea Creatoului, nu poate ajunge perfectiunea, pacea si multumirea. Pana atunci, vor fi intotdeauna forte care se agita, zdruncina lumea si o imping sa fie umpluta de cunoasterea Creatorului, o stare in care Creatorul umple Creatia sa.

Ochii nostrii pot vedea cum bolnavi saraci se afla la o cotitura ingrozitoare, dureri intolerabile, si umanitatea s-a aruncat deja pe sine in extrema dreapta, ca in Germania, sau in extrema stanga, ca in Rusia. Insa nu numai ca ei nu si-au usurat situatia lor, ei au agravat maladia si agonia, si vocile se inalta catre ceruri, asa cum stim.

Ce ne sfatuieste mintea nu este de natura sa ne ajute in acest punct deoarece  noi deviem mereu catre dreapta sau stanga. Din cand in cand, ne mentinem pe linia de mijloc, insa de obicei doar in momentele in care ne miscam de la o extrema la alta. In consecinta, sfarsim prin a intra dintr-o problema in alta, si nu exista cale de iesire pana cand nu il vom cunoaste pe Creator.

„Cunoasterea Creatorului” tinde catre corectia dorintelor astfel incat sa fie potrivite sa devina vasul conoasterii (Daat), ceea ce inseamna a deveni umluti cu Lumina Hassadim (Mila) cu iluminarea Hochma (Intelepciunea), ca Sefirot Hochma(„intelepciunea”), Bina („intelegerea”), si Daat („cunoasterea”), HBD.

Intrebare: Cum va putea lumea sa fie umpluta de cunoasterea Creatorului?

Raspuns: Oamenii vor incepe sa invete cum sa altora, in timp ce se afla impreuna cu ceilalti, intr-un sistem global, analog si integral, in care acordam prioritate celorlalti, suntem legati si integrati unii cu altii, in care guverneaza interesul reciproc si chiar iubirea.

Pana in momentul in care ne unim in acest fel de sistem in care fiecare simte dorinta colectiva a tuturor si se straduieste sa o realizeze, sa o serveasca, asa cum face celula din corp, nu vom ajunge la perfectiune. Pana atunci, ghinioanele vor continua sa se acumuleze si sa ne impinga catre perfectiune.

Aceasta o vom numi „cnoasterea Creatorului”. Fiecare dintre noi devine un vas al cunoasterii. Zeir Anpin si Nukva se inalta la Hochma si Bina si primesc de la ele umplerea, in concordanta cu dorinta cu care ele s-au  inaltat. Prin urmare, ele sunt considerate „vase ale cunoasterii”. Ele ajung la gradul „ maturitatii”, iar impreuna cu Partzuf-ul de origine al Aba ve Ima, se transforma in HBD.
Din partea 4  Lectia Zilnica de Cabala 5/30/2011, “Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Singurul lucru pe care trebuie sa il facem in mod constant este de a curata spatiul din inimile noastre pentru ceilalti. Inima mea este o bucata de carne. Si trebuie sa gasesc un punct in ea pe care sa il golesc, astfe incat sa creez un loc. Acesta este punctul din care universul nostru pare sa se fi dezvoltat.

In realitate, universul nostru nu exista si nu exista alte lumi. Toate acestea exista doar in senzatiile noastre.

Asadar, daca acest gol incepe sa se extinda in inima noastra, va duce la manifestarea unei noi lumi, in mod similar cu felul in care universul nostru a fost creat in dorinta. Asta trebuie sa facem.

Lasati fiecare persoana sa simta acest punct in sine, in inima sa, incercand sa creeze un gol in jurul acestuia astfel incat oricine va putea intra

Din ceremonia de inchidere la  Conventia de la Moscova 6/12/11

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Tema Conventiei noastre este “Unitate- Viitorul Lumii.” Sunt foarte miscat pentru ca dupa multi ani de studiu al Cabalei, unitatea lumii si nevoia pentru aceasta incep sa devina in sfarsit  aparente.

De-a lungul a miliarde de ani de dezvoltare a lumii noastre, la fel de bine ca si in procesul multor evenimente inainte de conceperea ei totul a progresat precis spre acest punct – punctul realizarii nevoii de unitate. Abia acum incepe sa se trezeasca, sa fie exprimata si sa arate necesitatea sa. Iar tu si cu mine suntem in centrul acestei realizari.

Totul a inceput cand singura forta a naturii, forta daruirii, sau Creatorul, care sunt acelasi lucru, au inceput sa actioneze, emanand si creand materia. La inceput a facut materia spirituala, insemnand dorinta: dorinta de a fi umplut, dorinta de dezvoltare, dorinta de a se simti pe sine si totul din jur.

Aceasta dorinta s-a dezvoltat sub influenta fortei initiale, forta naturii. Fazele dezvoltarii sale sunt numite “Cele patru faze ale expansiunii Luminii Directe.”

Intregul scop al dezvoltarii creatiei, sau dorintei, se afla in a il face similar intregii naturii, a se ajunge la o buna armonie, sau in alte cuvinte, sa atinga echivalenta si adeziunea cu Creatorul pentru ca adeziunea este atinsa prin echivalenta de forma. Este necesar pentru materie, insemand dorinta care este opusa Luminii, opusa calitatii daruirii, ca eventual sa treaca prin toate fazele dezvoltarii sale si sa realizeze ca cea mai inalta si mai buna stare este similaritatea cu Lumina, similaritatea cu natura perfecta, armonizarea cu ea si unirea cu ea.

Oricum, pentru a obtine aceasta stare, este necesar ca la inceput sa simti ca esti total opus ei, insemnand sa te  exeprimentezi pe tine intr-o calitate care este complet opusa Luminii, sa experimentezi egoismul, cruzimea, dorinta de a te gandi doar la tine insuti, senzatia sinelui tau, incapacitatea de a simti pe altcineva sau sa te gandesti la altcineva decat daca este pentru binele tau, decat daca iti aduce un beneficiu personal, decat daca inseamna sa ii folosesti pe ceilalti. Acesta este felul cum calitatile care sunt cele mai opuse Luminii trebuie sa fie exprimate in creatie.

In lumea noastra aceasta creatie este omul, care trece printr-un numar enorm de faze de dezvoltare prin cursul istoriei, pana cand atinge senzatia, si cel mai important, realizarea ca este total opus fortei naturii. Acesta este un proces foarte dificil si intins. De-a lungul a sute de mii de ani ne-am miscat mai departe si egoismul gradual  a crescut mai  puternic in interiorul nostru. Extern vedem cum omul s-a dezvoltat in forma sa sociala pana cand a atins starea actuala. Precum un intreg, acest egoism, aceasta dorinta, constant ne-a impuns inainte pana un momentul prezent.

Si acum, intr-un tarziu, incepem sa fim convinsi ca acest egoism, aceasta natura pe care o avem este de fapt dusmanul nostru, singurul nostru dusman. Separandu-ne unul de celalalt,literar, ne privam de oportunitatea de a exista normal, chiar si la nivelul acestei lumi materiale.

Am devenit din ce in ce mai mult inchisi in ea, cruzi, separati, inspaimantati, si luam o atitudine defensiva, privandu-ne astfel pe noi insine de o viata normala si pierzand sensul existentei. Si intr-adevar:  De ce sa traim? Doar pentru a ne apara si proteja pe noi insine? Doar pentru a ne plasa pe noi insine intr-un fel de granite si sa traim intre ele pentru o oarecare durata de timp cu un oarecare nivel de confort si siguranta? Si asta e tot?

In acest fel omul simte in aceasta lume cum, cu timpul, devine din ce in ce mai rau prin natura sa. Noi il facem in acest fel. Egoismul nostru ne impinge la asta.

In final, toate acestea sunt exprimate ca o criza imensa. In unele tari criza este simtita mai mult, iar in altele – mai putin dar se indreapta spre varf. Indiferent cat de mult o mascam, nu putem face nimic in legatura cu asta. Devine exprimata in economie, in structura sociala, in scaderea rolului familiei si in toate problemele care se ivesc in societatea noastra, precum criza in educatie, droguri, terorism si asa mai departe.

In toate campurile de activitate ale omului se infrunta numeroase crize, dar in final e doar o criza a opozitiei noastre la natura. Si natural poate fi corectata doar la aceasta esenta.

Nu o putem corecta in alt fel. Observam cum liderii guvernamentali incearca, cum autoritatile sunt incapabile sa faca ceva si chiar tiranii care folosesc banii si armatele care sunt la dispozitia lor, sunt incapabili sa schimbe ceva. Lumea se indreapta cu asprime spre o mare divizare. Forta si puterea incearca inca sa pastreze lumea intre granitele anteriaore, dar nu mai sunt capabile sa faca asta.

Din prima lectia a Conventiei de la Moscova 6/10/11

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Poţi să descrii mai în detaliu direcţia corectă care este menţionată în versetul, „Dacă dorinţa este direcţionată corect, aceasta este cheia spre succes”?

Răspuns: Omul în lumea noastră este în permanentă mişcare. În fiecare moment dorim ceva, suntem direcţionaţi undeva şi facem ceva.

Dacă direcţia mea, în fiecare moment al existenţei mele, corespunde mişcării naturii, dacă nu mă abat într-o parte, ci mă mişc exact în aceeaşi direcţie, fără nicio abatere unghiulară, atunci mişcarea mea e optimă şi ating scopul pe drumul cel mai bun şi mai scurt posibil.

De aceea, să mă controlez constant verificând dacă mă mişc corect în gânduri, dorinţe şi acţiuni, raportându-mă la direcţia în care forţa superioară, natura, doreşte să mă mişc. Aceasta este cheia către succes.

Lecţia 2 de la Convenţia de la Moscova 6/10/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Nu ar trebui sa percepem relatia dintre barbati si femei ca antagonista. Dimpotriva, trebuie sa ne vedem intre noi ca ajutoare. daca vorbim despre unitatea in lume, atunci prima data vedem suportul reciproc al acestor doua parti – barbati si femei.

Aceste parti vin de la radacina comuna a creatiei: Creatorul sau Lumina, si dorinta sau vasul umplut cu Lumina. Suplimentar, acest vas trece prin tot felul de forme pe masura ce se schimba. Iar in interiorul acestui vas, ambele parti – partile masculine si feminine – trebuie sa lucreze impreuna complet, ca o familie ideala.

Imaginea comuna, colectiva a barbatului, trebuie sa lucreze cu imaginea comuna, colectiva a femeii. Trebuie sa lucreze impreuna, reciproc, sa inteleaga natura fiecaruia din noi. Barbatul se intelege pe sine si natura femeii, in timp ce femeia se intelege pe sine si natura barbatului, iar impreuna actionam sensibil si inteligent, ca si adulti seriosi, educati, care aspira la un scop comun.

Scopul este atins prin conectarea dintre noi. Este scris “Barbatul si femeia si Creatorul dintre ei”. Ca sa spunem asa, revelatia Creatorului are loc anume in conectarea corecta dintre ei, pe ecranul care apare intre Lumina si dorinta. In acest fel trebuie sa ne completam unii pe ceilalti, reciproc si constant. Nu exista parte, sau detaliu mic, sau fenomen al naturii in relatia noastra, in lumea noastra si in lumea spirituala, care nu are suplimentarea reciproca, unificarea si adeziunea partilor masculine si feminine.

In lumea noastra nu este deloc asa. Nici macar nu ne imaginam aceasta suplimentare reciproca, unificarea si adeziunea. dar pentru lumea spirituala asta este o conditie necesara. Si in functie de nivelul la care ne aflam, aceste nivele sunt determinate mai cu seama de suplimentarea reciproca si unificare, pana cand ne unim impreuna.

De aceea, intelegerea corecta a muncii noastre reciproce este cea mai importanta conditie a succesului nostru. As spune ca nu este nici o problema care sa poata fi rezolvata separate de barbati si femei. Intodeauna sunt rezolvate intre ei, insemnand ca problemele femeilor sunt rezolvate datorita barbatilor, iar problemele barbatilor sunt rezolvate datorita femeilor. Aceasta lipsa de intelegere, convingerea ca este posibil sa existam separat, “de ce sa-mi pese de ele!” (de obicei asa gandesc barbatii despre femei), si “vom rezolva totul in felul nostru si vom face totul singuri!” Aceasta atitudine pe care barbatii inclina sa o aibe este total gresita. Evident, din partea femeilor este de asemenea incorect sa gandeasca ca “barbatii vor face ceva, vor rezolva totul, si totul va fi ok, iar noi vom primi ceva pentru ca stam alaturi de ei”.

Initial, chiar de la primul pas, trebuie sa fie un contact interior clar. Nu ar trebui sa fie extern, fizic, vizual sau chiar verbal, ci doar un contact intern, care are loc datorita fortelor superioare, datorita nivelului urmator, in locul conectarii dintre noi. Apoi acest grad superior va fi exprimat inauntrul acestei unitati. Este ca un minus si un plus si o rezistenta intre, care incepe sa lucreze in felul asta datorita celor doi poli care sunt conectati la ea.

From the 2nd lesson at the Moscow Convention 6/10/11

Filed under: Congrese, Femeia, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cabala explica cum la inceput a fost creata doar dorinta, a fost umpluta cu placere, cu Lumina. Apoi, pentru a face baza pentru viitorul om, aceasta dorinta a fost sparta in bucati. A ramas aceeasi dorinta dar sparta in numeroase bucati care nu seamana intre ele. Aceste parti sunt complet diferite si nu se percep intre ele ca fiind impreuna, nu se simt una pe cealalta. Ceea ce doreste una este de neinteles pentru cealalta.

Prima stare este numita “lumea infinitului” (∞), iar a doua “spargerea veselor”. Ca rezultat avem sapte miliarde de bucati sparte, imprastiate. Ca imagine par apropiate, dar in realitate sunt separate intern, separate de niste ziduri care nu le permit sa se tolereze unele pe celelalte. Fiecare se simte pe sine, si nimeni nu-si mai aminteste ca mai demult a existat o singura dorinta. Suntem noi in lumea noastra, in diviziunea la care am fost adusi intentionat.

Vasele care odata erau un intreg sunt complet instrainate unele de altele; nici macar nu se ating unele pe altele in senzatiile lor. Unul din vase sunt eu, celalalt esti tu. Si daca dorim sa formam un suflet intre noi (este contruit exact intre noi), trebuie sa creem rezistenta (R) in mijloc.

De ce este nevoie? Deoarece toti doresc sa se bucure pe ei insisi, nimeni nu se gandeste la ceilalti, iar respingerea stapaneste intre noi. Dar daca incepem sa extindem firele unitatii intre noi, daca cel putin nu ne-am dori raul unii altora, atunci ne-am ridica de la gradul nostru egoist la cel de Bina, unde nu imi mai doresc sa te ranesc. Aceasta este neutralizarea egoismului. Daca imi doresc de asemenea sa iti fac bine conform egoului tau, atunci incep sa lucrez la egoul tau pentru a-l umple. Acesta este gradul Keter, gradul iubirii.

Acesta este procesul prin care trebuie sa trecem, sa ne ridicam de la prima treapta a egoismului la gradul Bina, pentru a nu ne mai face rau unii altora, iar mai apoi la gradul de iubire.

From Lesson 1, Convention in Spain, 6/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Cum se poate pune in practica metoda Cabala si sa functioneaze ca un experiment de laborator? De fapt, Cabala este o stiinta pur practica; nu face filozofie, nu ne spune cati ingeri se afla in rai si unde ne ducem dupa moarte. Nu, noi primim sansa de a revela starea urmatoare de existenta aici si acum.

Cum obtinem asta asta? Cum gasim echilibrul intre fortele de receptie si daruire pentru a putea descoperi lumea superioara, viata spirituala, sufletul propriu? Avem sansa de a verifica in practica. Chiar daca am un singur prieten, impreuna putem construi un sistem al conectarii reciproce intre noi, sistem care ne va permite sa atingem stadiul uman, care este mai inalt decat stadiul animat de dezvoltare in care existam in acest moment.

Ce ma face sa ma simt viu astazi? Am fost nascut de mama mea la nivelul animal si am crescut in „mod animal”. Ca si copil am supt lapte; apoi am inceput sa merg, sa cresc  si am pasit in lume. Care sunt criteriile de crestere la stadiul uman?

Cand eu si prietenul meu, in ciuda egoismului care ne tine la distanta, ne ridicam deasupra lui, nivelul prin care trecem in timp ce facem asta este privit ca Machsom (in ebraica “bariera”), care ma ajuta sa nu mai gandesc si sa ma eliberez de mine. Atunci incetez sa mai fiu sclavul dorintelor care nu inceteaza sa ma haituiasca, iar eu sunt incapabil sa le resist.

Aceasta urcare este privita ca “nastere spirituala”. Este apoi urmata de perioada de hranire, copilarie si maturitate, toate fiind stadii ale cresterii spirituale. Astazi ne vedem ca fiind maturi, importanti, “corecti”, dar o astfel de interpretare este pur corporala. Daca privim prin ochelarii care filtreaza tot, mai putin imaginea spirituala, ar fi o imagine goala. Spiritual, noi nu existam inca.  Acum asteptam sa intram in stadiul conceptiei spirituale si sa ne nastem in lumea spirituala.
From Lesson 1, Convention in Spain, 6/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→