Diviziunea muncii
În Cabala, fiecare stare în care se află creatura este numită „lume”. Noi coborâm şi urcăm scara lumilor de Adam Kadmon, Aţilut, Bria, Yeţira şi Asia. Starea noastră curentă este numită „lumea noastră”. Totul începe şi se termină cu starea Lumii Infinitului. Diferenţa dintre lumi ne spune despre scopul creaţiei.
Starea iniţială a Lumii Infinitului nu poate fi percepută. Este asemănătoare unei picături de lichid seminal din care se va dezvota fătul şi apoi omul care va fi născut. Numai când se maturizează şi ajunge adult şi conştient, el înţelege unde şi ce este şi ce i se întâmplă lui. Toate acestea provin dintr-un minuscul cod genetic.
În Lumea Infinitului, unde îşi are totul originea, noi suntem în aceasta stare de picătură de lichid seminal. Apoi, trecem la a doua stare, stagiul de dezvoltare. Şi la sfârşit, în a trei stare, ne ridicăm la cel mai înalt grad, şi împreună, formăm o singură dorinţă enormă numită Adam (Om).
Cuvântul Adam provine din „Dome” adică asemănător. Cu alte cuvinte, noi suntem complet asemănători Luminii, Creatorului. Cabla ne spune că obţinerea acestei stări este obligatorie.
Noi putem deja să vedem începutul acestei urcări în starea noastră curentă. După ce am coborât de Sus, acum deja venim spre Mahsom, bariera dinaintea urcării. Stăm în jaţa ei împreună cu toată umanitatea.
Nu are importanţă că sunt numai căteva milioane de oameni în lume, interesaţi de intrarea în Lumea Spirituală. Restul umanităţii va fi împinsă de la urmă de suferinţă. Întreaga noastră lume este urmărită de suferinţă, în timp ce noi ne luptăm mai departe prin aspiraţiile noastre în locul suferinţei. Aceasta este diferenţa între noi, şi lumea, în general. Spre deosebire de mase, noi înaintăm pe cont propriu. Dorinţa noastră ne împinge mai departe.
De aceea, sunt două forţe care ne fac să avansăm către scop. Prima forţă ne trage mai departe şi ne atrage, în timp ce a doua forţă presează. Parţial, există şi în interiorul nostru, de asemenea. Noi sunte parţial împinşi din spate şi parţial, avansăm de bună voie. Masele, în schimb, sunt împinse mai departe numai de suferinţă.
La fel este şi „diviziunea muncii”. Noi trebuie să ne mişcăm înainte, să ne organizăm pe noi înşine, să înţelegem ce vrea natura de la noi. Care este cerinţa ca să o putem dezvălui, să descoperim felurile ei de manifestare, să ne adaptăm acestor stări, şi să intrăm în nivelul următor spre eternitate şi perfecţiune. Natura ne duce spre asta.
În acelaşi timp, noi trebuie să ne gândim cum să ajutăm masele care sunt lipsite de această oportunitate, care trăiesc suferinţe şi o presiune enormă şi care nu au nicio idee de ce îi aşteaptă în continuare.
Din Lecţia 2 de la Convenţia de la Moscova 6/10/2011
Intrebare