Intrebare: Simt ca parca stau langa o persoana pe moarte, discutand despre ce calmant ar trebui sa ii dam. Prioritatea noastra este sa angajam Lumina in studiu. Si totusi, in ceea ce priveste Israelul suntem blocati.

Raspuns: Aici primim loviturile sub alta forma; de aceea, ar trebui sa ne apropiem de oameni in alt fel. Trebuie sa la aratam ce se intampla in Europa si in alte parti ale lumii, explicandu-le cat de infricosator poate deveni cand ne va atinge tara.

In Israel se va manifesta nu prin colapsul economiei ci prin presiunile din afara, in problema securitatii. Nu va afecta mancarea si locurile de munca; socotelile nu se vor incheia la acest nivel ci la nivelul misiunii noastre, datoria noastra fata de lume. De asta trebuie sa facem oamenii sa fie constienti.

Totusi, in prezent, natiunea nu este pregatita aproape deloc. De aceea, isi vor acoperi urechile si nici macar nu te vor privi. Cel putin nu te vor respinge. Dar daca incerci sa ii indemni la actiune, iti vor intoarce spatele. Una este „sa te alaturi la bine” si complet altceva sa auzi despre probleme care ne obliga sa facem ceva in privinta lor. „Si de fapt cine esti tu sa ne spui toate astea?”

Multe cercuri vor fi incantate sa vada astfel de schimbari de situatie si vor dori sa te striveasca. Pe de alta parte, in timp ce tu inca vorbesti despre iubire, ei au un motiv de ingrijorare.

De aceea trebuie sa avem mare grija la felul in care actionam. Astazi nu simt nici un impuls sa fac vreo schimbare dramatica in ceea ce priveste diseminarea in Israel. Va indeparta doar oamenii de noi. Deocamdata ei nu doresc si nici nu vor auzi mai mult. Din pacate, cu asta va trebui sa ne confruntam si mai departe. Adaugand ceva „caldura” de la bunii Samariteni ne va transforma in moralisti sau predicatori in ochii lor.

Trebuie sa alegem calea iubirii in loc sa ii fortam in garantia reciproca: „Sa avem grija, sa iubim, sa ne unim cu ceilalti.” Fara afise cu slogane: „Ai semnat pentru garantia reciproca?” Nu, noi dorim sa fim garantii tai.

Nu ne putem apropia aceasta natiune in alt fel – doar prin iubire. Doar daca oamenii incep sa simta ca circumstantele ii preseaza vom putea sa le aratam de unde si de ce exista aceasta presiune asupra noastra.

Din partea a 5a a Lectiei zilnice de Cabala  6/22/2011, “Matan Torah (The Giving of the Torah)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Creatorul chiar are nevoie de fiintele create? N-ar fi mult mai rezonabil sa spunem ca doar noi avem nevoie de El?

Raspuns: Daca Creatorul nu ar fi avut nevoie de creaturi, de ce le-ar fi creat, inca de la inceput? Si, inca ceva, datorita faptului ca El este bun si face bine, a facut fiintele create ca sa le dea placere, caci asta Il incanta pe El! Asta este, Cel de Sus are si El o „lipsa”, insa nu este egoista: Creatorul doreste sa daruiasca.

Este scris: „Mai mult decat vrea vitelul sa suga, vrea vaca sa hraneasca”. Altfel, cui i-as darui, daca Lui nu-i trebuie nimic de la mine? El are o dorinta enorma: El doreste ca eu sa fiu incantat! Asta, intr-adevar, este o lipsa, insa una buna, una pozitiva.

Dorinta creaturii de a se multumi pe sine, nu a existat initia si a fost creata „din absenta”. Insa, dorinta si nevoia de daruire au existat impreuna. Aceasta nevoie apartine Creatorului, mai degraba decat fiintei create. Si acesta este tipul de lipsa pe care noi trebuie sa o mostenim de la El, asa incat sa facem tot posibilul sa daruim si sa ne simtim obligati sa compensam acesta deficienta si, daca nu daruim, suferim.

Cel de Sus sufera daca cel de jos nu urca si nu primeste de la El. Asta se refera la suferinta Shechinei care nu poate darui si nu poate aduce sufletele mai apropape de ea. Noi credem ca o lipsa este doar ceva negativ cand, de fapt, daca ceea ce imi lipseste este daruirea catre ceilalti, chiar este ceva rau?

Insa, daca Cel de Sus are o lipsa, asta inseamna ca El este imperfect? Da, El este incomplet in contextul in care este dependent de cei de jos, insa, numai din cauza iubirii Lui pentru ei. Pana la finalul corectiei, aceasta deficienta va ramane, atat in Cel de Sus, cat si in cel de jos.

Cat despre noi, judecam in concordanta cu propriile noastre defecte si ne gandim ca, din moment ce El are nevoie de noi, nu este nici El perfect. Insa, in ceea ce il priveste pe Creator, nevoia Lui de daruie deriva din perfectiune excesiva.

Nevoia Creatorului si nevoia fiintei create nu vor dispare ci, mai degraba, vor creste  si, la sfarsitul corectiei, vor deveni enorme! Asta nu este ca in lumea noastra, cand iti saturi nevoia pentru iubire si ea dispare. Am fost atat de dornici sa fim impreuna incat, acum, ca suntem- dorinta a disparut. Sunt satul si nu mai vreau nimic; nu mai am loc pentru inca un ospat.

Astfel, construim un vas in interior, un fel de dorinta care nu va dispare niciodata! Dimpotriva, simt o lipsa si mai mare- si o implinire mult mai mare. Insa, lipsa compensata prin daruire spre altii nu este un defect. Este deosebit de valoroasa, onorabila si solemna! Este asemeni unei mame  care doreste sa dea tot ce poate copilului sau. Si, cu certitudine, ea are o lipsa, din moment ce, de la rasarit si pana la apus, se gandeste numai la el, caci a fost conceput in interiorul ei. Insa, asta inseamna ca ea are un defect? Dimpotriva, mama si copilul isi pot oferi incantare unul altuia si asta este o oprtunitate de a se implini, de a evolua si de a se iubi.

Creatorul este asemeni mamei care sufera daca nu poate sa ofere copilului sau cat de mult posibil. Asta este o lipsa uriasa pe care o contine Lumina si, in mod special, asta a creat dorinta imprimata in noi. Cand aceasta dorinta se desfasoara in intregime, va fi la fel de exaltata ca si dorinta Creatorului de a darui. Deci, nu este umilitoare; este solemna, caci deriva din iubire.

Din partea a treia a Lectiei de Cabala din 22.06.2011, Talmud Eser Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca cumpar doua paini dar mananc doar una, asta inseamna ca o fur pe cealalta de cineva?

Raspuns: Da, asta inseamna. Inca nu stim cat de precis este calculat totul. Totusi, suntem facuti sa trecem prin toate cele 125 trepte ale dezvoltarii, dar  acum nu este prevazut sa faci vreun calcul, pentru ca oricum nu-l poti face. Dar totusi, poti intelege situatia: Constam intr-un sistem integral, un sistem global interdependent. Ca ne place sau nu, Natura sau Creatorul ne invata trimitandu-ne lovituri daca nu dorim sa invatam in avans.

Nu putem castiga nimic in plus pentru noi decat luand de la altcineva. De exemplu, Pamantul are o anumita rezerva de apa proaspata stocata, iar daca tu consumi mai mult decat altii, evident va fi pe seama lor. In felul acesta Natura ne invata cat de interconectati suntem. Dar daca studiem aceasta interconectare cu sinele nostru, cu constiinta spirituala, cooperand, nu va trebui sa invatam prin lipsuri si catastrofe pe calea suferintei. Pentru ce?

Angajand educatia globala, putem explica intregii umanitati ca suntem frati deoarece suntem toti strans conectati si dependenti unii de altii. Cu alte cuvinte ale lui Baal HaSulam, lumea intreaga este o familie. Deci nu putem actiona pe seama altora pentru ca nu furam de la ei (ceea ce nu mai putem face), dar facand asta te privezi pe tine insuti de  lumea spirituala.

Priveste ce vei obtine invatand sa aplici legea societatii echilibrata prin consumul de baza. „De ce nu au miliardarii nimic in banca?” intreaba Baal HaSulam. Pentru ca atunci cand economia cade nu le va mai ramane nimic.

„Stai, dar am valori de 30 milioane dolari!” Grozav, problema este ca nimeni nu are nevoie de ele. Poti sa le mananci la micul dejun daca vrei. „Dar am cateva kilograme de aur in seif!” Asta-i bine, dar nimeni nu ti-l tranzactioneaza, deci ce ai de gand sa faci? Mai inainte avea o valoare si puteai cumpara un camion plin de mancare cu el, dar azi nimeni nu are nevoie de aurul tau.

Va trebui sa invatam din greu daca umanitatea nu invata in avans. Ce sa ii invatam? Trebuie sa invete lucruri simple: sa le prezentam noua realitate guvernata de interdependenta globala, de integrare, reciprocitate, in care depindem unii de altii.

Priveste-i pe europenii care sunt pe cale sa se dizolve si sa se desparta. Ei nu inteleg ca tendinta generala ii tine pe loc si este imposibil sa rupa legaturile. Chiar si piata „bunastarii globale” care in realitate nu este altceva decat un bazar condus de ego, de hoti care se urasc unii pe altii, inca faciliteaza conexiunile externe. Europa a renuntat la granite si si-a faurit propria moneda impopotonata cu egoul colectiv. Asta a fost un stadiu de dezvoltare.

Asta este ceea ce trebuie sa explicam. Timpul a venit; literar suntem invitati, „chemati la bord”. Trebuie sa depunem cel mai mare efort in educarea lumii, sa nu mai asteptam altceva si sa incepem sa lucram la capacitate maxima.

Din partea a 5a a Lectiei zilnice de Cabala  6/22/2011, “Matan Torah (The Giving of the Torah)”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Este timpul sa cadem de acord cu reteaua in care ne-a plasat natura. Trebuie, incet, incet, sa incepem sa realizam cu ce conditii si forte avem de-a face, in fata carui matrix stam.

Fara un fundament educational potrivit, inradacinat in grup, sau in sistemul educational global, acest matrix imi apare ca un sablon ingozitor. Vom fi toti egali, intr-adevar, si vom primi toti aceeasi baza?

Da, asta insemnand ca fiecare primeste in masura in care are nevoie pentru nivelul sau animalic. Unul trebuie sa manance de doua ori pe zi, altul de cinci ori. Unul are nevoie de haine calduroase, altul de haine de vara. Si, ce? Asta este egalitate.

In Scrierile Ultimei generatii, Baal HaSulam scrie ca este necesar sa fie verificate necesitatile fiecaruia. In nevoile noastre de baza, suntem ca si animalele, iar un animal nu ia niciodata prea mult. Dupa ce prinde o caprioara, un leu mananca o anumita parte, apoi pleaca, parasindu-si prada. Poate aparea intrebarea, de ce? Nu o sa mai aiba nevoie de mancare si maine? El nu are „maine”, nu exista surplus peste necesitati. Drep rezultat, leul ofera mancare pentru celelalte animale.

In educatia noastra globala, integrala, avem nevoie, de semenea, sa exploram urmatorul subiect: Ce inseamna sa fii un „animal” corectat, normal. Si, orice altceva, dincolo de asta, apartine spiritualitatii.

Pentru a cladi o asemenea abordare, avem nevoie de opinia publica si de o educatie bogata, sustinuta prin exemple de viata.  Asta dureaza ani, insa asa este corectia.  Pentru a ajunge la sfarsitul ei in 6000 de ani, procesul trebuie initiat mai devreme. Una, doua reincarnari in plus pot fi irosite, si ce daca? O persoana care face, deja, aceasta munca, vede incotro se indreapta; se deschide o perspectiva in fata sa si e fericita privind-o.

De altfel, persoana simte, deja, eternitatea si perfectiunea care sunt integrate aici; deja este constienta de prezenta Creatorului; vede puterea adevarului, razbatand prin acoperaminte. Asta ii da omului o imensa putere.

Din partea a 5-a a Lectiei zilnice de Cabala, 22.06.2011, „Matan Torah” (Daruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→