Intrebare: Este posibil sa ne intoarcem in timp? Ma pot intoarce la starea in care am fost, deja?

Raspuns: Bineinteles! De altfel, timpul este definit ca un lant al genelor informationale (Redhimot). Poti calatori de-a lungul acestui lant, de la inceput, pana la sfarsit si sa mergi oriunde vrei. Daca ai ecranul anti-egoism, adica abilitatea de a exista in oricare stare, poti alege orice Reshimot si sa il infaptuiesti.

Evident, nimeni nu vrea sa coboare inapoi dintr-o stare avansata. Asta n-ar avea nici un sens, decat daca trebuie sa cobori pentru o anumita perioada de timp, ca sa-i ajuti pe altii, asta este, sa te intorci pentru a stabili o conexiune cu ei.

Oricum, as intreprinde aceasta “intoarcere” prin Partzuf-ul special numit “par” (Searort). Eu, personal, raman in starea mea avansata, dar fac o copie “mai mica” a pesoanei mele, prin care comunic cu cei mai jos ca mine.

Asadar, omul nu poate cobora, sub nici un motiv, deoarece asta este in contradictie cu scopul creatiei. Cum sa fie posibil, pentru o persoana spirituala, sa faca asa ceva?

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, din 20.06.2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Gandurile despre spiritualitate imi produc suferinta si tristete pentru ca eu nu il simt pe Creator. Ce pot face?

Raspuns: Daca o persoana simte o reala suferinta in viata sa, aceasta durere il ascunde pe Creator de om. Aceasta are loc in mod intentionat astfel incat sa nu deterioram relatia noastra cu Creatorul si totusi sa ramanem conectati cu El in loc sa il uram si sa il respingem.

Exista diferite stari, insa in masura in care o persoana se simte rau, in aceeasi masura Creatorul este ascuns, trebuie sa ajungem la ajutorul reciproc si la garantia de la mediu. In acest caz, chiar si in vremuri cu mari probleme, mediul ne va ajuta caridicandu-ne deasupra unui sentiment rau sa ajungem pana la cauza sa.

Atunci voi intelege ca sentimentul raului nu vine de la Creator, de la forta superioara, ci de la forta egoismului meu. Voi incepe sa impart sentimentele mele in doua parti: 1). Dorintele mele care nu sunt corectate si ma fac sa ma simt rau cu ele, si 2). Creatorul, Lumina superioara care radiaza asupra mea.

Tocmai deoarece Creatorul emana binele asupra mea, in timp ce sunt opus Lui, eu simt binele ca rau; adica, pentru mine binele Lui se transforma in opusul sau. Prin urmare, Creatorul nu imi poate fi mai mult revelat pentru ca eu ma simt atat de rau incat nu pot suporta asta.

Atat timp cat ramanem necorectati si il simtim pe Creator in forma sa Opusa deoarece egoul nostru transforma Lumina in intuneric, Creatorul ne este revelat in masura in care putem suporta asta. Si in masura in care noi nu putem tolera asta, El se ascunde.

El se reveleaza usor pentru a ne dezvalui doar un pic de rau, astfel incat noi nu ne deconectam de mintea noastra si sa ne putem analiza sentimentele. Atunci, eu incep sa verific de unde vine si ce cauzeaza raul. In consecinta, vin in grup, unde cartile, profesorul imi explica faptul ca eu insumi evoc raul datorita opozitiei mele cu Creatorul.  

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 6/24/2011, Shamati # 241

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Studiul Celor Zece Sfirot, prt.1, “Tabelul cu intrebari si raspunsuri despre semnificatia Lumilor”: Intrebarea 16: Ce este timpul? Timpul este un anumit numar de Behinot (faze) care deriva una din alta si se amesteca unele cu altele printr-o ordine a cauzei si efectului, ca si zilele, lunile si anii.

Nu exista timp. Exista numai senzatia schimbarilor care ne determina sa experimentam curgerea timpului. In spiritualitate, asta este evident, in corporalitate, insa, acest fapt este camuflat. De aceea, multe fenomene, efecte si transformari se amesteca in lumea corporala si par sa nu fie direct conectate cu spiritualitatea, adica par sa nu depinda de efortul si de avansarea noastra.

Asadar, in lumea corporala, timpul nu este viu si curge “in mod mecanic”, separat de transformarile noastre interioare. Insa, in lumea spirituala, timpul este o senzatie interioara a schimbarilor prin care trece persoana.

Astfel, timpul corporal si cel spiritual au intelesuri total diferite. Timpul spiritual poate curge mai repede, sau mai incet, se poate contracta, sau dilata, in functie de numarul schimbarilor care se petrec in persoana. In lumea materiala, timpul depinde de punctul in care ne aflam. Daca ne miscam spre o alta dimensiune, am experimenta un alt timp, acolo.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala din 20.06.2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intelepciunea Cabalei este modalitatea care ne permite sa ne ridicam de la nivelul animat la cel uman. Daca nu folosim aceste modalitati pentru a ne transforma natura noastra egoista, ramanem animale, dupa cum este spus:” Toti sunt asemeni animalelor”.

Intr-adevar, in acest caz, noi ne dezvoltam doar in ego-ul nostru; nu avem nimic pentru a-l corecta si nimic cu care sa ne ridicam deasupra lui de la dorintele de primire catre cele de daruire. Atunci, noi simtim doar aceasta lume; noi traim si murim asemeni animalelor. 

In timp ce la gradul uman, devin similar cu Creatorul (“barbat” sau “Adam” vine de la cuvatul “Edome” sau “similar” in Ebraica). Cu ajutorul instrumentului numit “Lumina care Reformeaza” pe care o atrag asupra mea citind textile Cabalistice si in special Cartea Zohar, cea mai puternica sursa a Luminii superioare ascunse, ma pot corecta si ridica de la natura mea egoista la cea altruista, la daruire si iubire fata de un coleg (fiinta umana).

Atunci, in loc sa dorim sa il folosesc pe celalalt, ii daruiesc, si in loc sa il urasc, simt iubire fata de el. In masura in care atingem aceasta natura, incep sa descopar forta superioara in dorintele mele altruiste, in proprietatile mele de daruire si iubire. Eu simt ce imi umple noile mele calitati, si acest lucru este numit “Lumina superioara” sau “Creatorul”.

Insa, toate acestea sunt atinse in forta daruirii. Cum putem face asta? In acest scop, inainte ca cel mai de jos nivel al lumii Assiya, “lumea aceasta”, sa fie creat, creatura creata de Creator, numita sufletul comun Adam (Man), a fost spart in mai multe parti. Acum, pentru a atrage Lumina, aceste parti trebuie sa se uneasca intre ele in faza anterioara de dinaintea spargerii atunci cand Lumina Superioara le-a umplut.

Desi, nu ne putem uni noi insine unii cu altii, dorind asta, dorind si luptand cu toata puterea, prin eforturile noastre, noi atragem Lumina prin aceasta stare a unitatii. Aceasta Lumina nu vine la noi si nu se imbraca in noi pentru ca inca nu ne-am unit. Dar straluceste spre noi din afara, pe masura aspiratiilor noastre catre ea- pentru Lumina daruirii si iubirii si a iubirii pentru celalalt.

Insa nazuiesc cu adevarat la asta?…. Imi imaginez ca tanjesc la aceasta Lumina, la ceva foarte placut pentru ego-ul meu. Insa daca o interpretez corect ca Lumina a daruirii si iubirii in care eu ma bucur prin daruirea catre o fiinta umana si actionez doar de dragul daruirii atunci de fapt nu doresc asta.

Prin urmare, mai intai, pentru a tinde catre Lumina, catre corectie, pentru a deveni un daruitor si iubitor al altuia, eu trebuie sa dobandesc importanta acestora. Pot obtine importanta corectiei din urmatoarele doua surse:

1. Sufar si simt durerea, nazuind sa imi schimb conditia.  Sunt dispus chiar sa dau numai sa nu ma simt rau. Asta se numeste avansarea pe calea suferintei.
2. Pot primi importanta daruirii si iubirii pentru o fiinta umana, de la mediul care va incepe sa “ ma pregateasca”, convingandu-ma de importanta daruirii, de cat de mult putem castiga, cat de bine este, si ce placeri aduce daruirea.

Una pare ca se contrazice cu cealalta:”Daruieste si vei primi placere! Daruieste si vei simti Lumea Superioara!” Aceasta parta numele “Lo Lishma (pentru sine)” insa oricum, este o faza intermediara a avansarii. In acest caz, eu nazuiesc sa avasez pe calea “Lo Lishma”, calea Luminii. Noi toti suntem egoisti si trebuie sa ne gandim la un castig personal ; altfel, nu vom putea face nimic.

Prin urmare, ma aflu in grup, impreuna cu oamenii care vor de asemenea sa atinga spiritualitatea. Nu are importanta ca noi toti ne imaginam lumea spirituala ca pe un premiu: Vrem  sa fim deasupra altora, sa castigam mai mult, sa ne ridicam deasupra acestei scurte vieti plina de suferinta, sa ajungem la ceva important si mare.

Daca promovam importanta acestui scop intre noi, atunci ceva solemn, mare, etern, perfect, si util va fi revelat in conexiunea dintre noi, si vom avea puterea de a a avansa inspre conexiuna interioara dintre noi si vom avea puterea de a avansa mult mai usor spre conexiunea dintre noi . Daca in conexiunea dintre noi descoperim forta interna numita vas spiritual, dorinta de a darui, atunci in acest vas, datorita dorintei de a primi, vom revela Lumina: Lumina daruirii, Lumina superioara, sau Creatorul.

Deci, inainte de a incepe sa citim Cartea Zohar si astfel sa atragem Lumina, trebuie sa ne gandim ca aspiram sa intram in conexiunea interioara dintre noi in momentul in care fiecare se anuleaza pe sine si ii simte doar pe ceilalti: toti impreuna, tot grupul interior, in care suntem conectati uni cu altii in sufletele noastre. Si in aceasta conexiune dintre suflete, revelam Lumina, forta comuna a daruirii si iubirii- si pe Creator impreuna cu ea. Daca aceasta este directia in care gandim citind Zoharul , suntem influientati in cel mai eficient mod. 

Nu conteaza cat de mult intelegem din text si cuvinte. Este important sa ne gandim tot timpul la un singur lucru :”Acum, imi iau medicamentul. Doresc sa ma conectez cu ceilalti, si apoi, in unitatea dintre noi, voi avea totul: inteaga lume superioara spirituala. Abia astept asta!”

Din partea 3 Lectia Zilnica de Cabala 6/24/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, in Studiul celor Zece Sfere, Partea 1,” Tabelul Intrebarilor si Raspunsurilor asupra Intelesului Cuvintelor”: Intrebarea 26: Ce este “deasupra”? Hishtavut ha Tzura (echivalenta formei) a celui de jos cu cel de sus este o “ridicare deasupra”.

Nu exista ridicari si coborari, nici miscari la dreapta sau la stanga. Toate acestea fac referire la calitati, iar noi discutam despre transformarea lor, ajungerea la similaritatea proprietatilor celui de jos cu cel de sus.

Insa, ce se intampla atuni cand cel de jos se “ridica” catre cel de sus si devine la fel? Dispare el complet si se transforma in cel de sus, sau cel de jos exista alaturi de cel de sus?

Fiecare este daruit cu propriile dorinte, aspiratii si proprietati naturale care nu se schimba. Problema vointei de a primi ramane neschimbata. Se spune: “Cu cat difera chipul lor, cu atat difera sufletele lor”. Nimic nu se schimba intr-o persoana in afara intentiei cu care ea utilizeaza toate dorintele si proprietatile.

Daca suntem la fel in intentiile noastre, ca nivel si putere, atunci asta inseamna ca suntem la acelasi nivel. Daca unul este mai jos si altul mai sus, asta inseamna ca intentiile unei persoane sunt inca mai slabe decat intentiile altuia.

Cel mai mic se ridica spre superior, “devenind asemeni Lui”, dar nu El Insusi. Desigur, diferenta dintre ei ramane.

Atunci cand eu ma ridic spre Creator pe cele 125 de trepte ale scarii echivalentei formei, il simt pe El chiar si cel mai mic pas, , si intr-o anumita masura devin atasat de El. Cu fiecare urmator pas, ma conectez cu El si il cunosc din ce in ce mai mult. Cu toate acestea, Creatorul si creatura raman, la fel si conexiunea dintre ele, Dvekut (adeziunea)- unul nu dispare in celalalt.

Deci, o “ridicare deasupra” este egalizarea in termenii proprietatii a celui mic cu cel superior. Ei devin egali doar in termenii formei lor de daruire, in timp ce fiecare ramane cu propriile calitati naturale.

Din partea 3 Lectia Zilnica de Cabala 6/22/2011, Studiul celor Zece Sfere

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

O criză (de la cuvântul Grecesc κρίσις, criză – decizie, punct de cotitură) este o revoluţie, o perioadă de tranziţie, un punct de rupere, o stare în care mijloacele curente pentru obţinerea scopului devin irelevante, ceea ce conduce la probleme şi la situaţii imprevizibile.

În alte cuvinte, o criză nu este o stare de colaps ci un punct de cotitură către o nouă stare. Problema este că umanitatea nu vede această nouă stare!

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→