Monthly Archives: iunie 2011

Lumina Hochma, Baza Vietii

Baal HaSulam, Studiul celor Zee Sfirot, Partea 1, „ Tabelul Intrebarilor si Raspunsurilor privitoare la Intelesul Cuvintelor”: Intrebarea 5. Ce este Ohr Hochma? Ohr (Lumina) care intra in fiinta emanata in prima faza de expansiune a Luminii Directe si este substanta de baza si esenta fiintei emanate.

In ceea ce il priveste pe Creator, creatia se sfarseste la faza patru a expansiunii Luminii Directe, Malchut a Lumii Infinite. Adica, El a creat un punct „prin absenta” (Yesh mi Ain), care se dezvolta pe parcursul celor patru faze sub influenta Luminii superioare care il inconjoara.

Influenta Creatorului asupra punctului creatiei este numita faza zero, Keter, iar in interiorul acestui punct, are loc dezvoltarea urmatoarelor faze, prima, a doua si a treia. Ultima, a patra a dezvoltarii punctului „prin absenta” sub influenta Luminii este denumita Malchut a lumii Infinitatii.

Asta este ceea ce Creatorul doreste sa daruiasca fiintei emanate pentru a dezvolta dorinta de bucurie in acest punct astfel incat perceptia, sentimentul Luminii, atitudinea celui care Daruieste este privita ca „infinita”. Este clar ca noi nu vorbim aici despre distante fizice, ci definim proprietatile esentei interioare ale acestui punct. Acum percepe si simte pe Creator, il absoarbe pe El in sine insusi fara nici o restrictie, fiind numit infinitate, fara limita.

Acest punct al completei creatii accepta, fara nici o restrictie din partea sa, orice doreste sa dea Creatorul datorita proprietatilor Lui de a fi binele care face bine. Tot ce se intampla ulterior este deja reactia fiintei emanate care a ajuns, cu ajutorul Creatorului, la o asemenea inaltime, completa si minunata dezvoltare.

Acum, acceptand tot ceea ce Creatorul ii da, fiinta emanata incepe sa se schimbe interior pe sine si din partea sa reactioneaza la Lumina care o umple. Cu alte cuvinte, aceasta este reactia oaspetelui la tot binele pe care il simte datorita Gazdei si a realizarii date de El. Acum, el trebuie sa raspunda la aceasta realizare si iubire care i-a fost revelata.

Aceasta nu se opreste la stadiul Malchut a lumii Infinitatii, desi din partea Creatorului, aceasta munca este completa. Acum, fiinta emanata construieste tot felul de ecrane si ascunderi in sine insusi. El respinge amenintarea; doreste sa ascunda relatia Oaspetelui catre el pana in momentul in care ajunge la reciprocitate.

Mai mult, toate acestea se intampla in interiorul oaspetelui si este ca si cum Gazda nici nu are cunostiinta despre asta. Oaspetele refuza si accepta, pune dierite conditii, in vederea acceptarii bucuriei oferita de Gzada. Tot ce se intampla sub Malchut a lumii Infinitatii este dezvoltarea interioara a fiintei emanate dorind sa devina asemeni Creatorului.

De aceea „Lumina Hochma este Lumina care intra in fiinta emanata la prima expansiune a Luminii Directe”, adica ca in timpul primei influiente a Luminii care Inconjora pe care o simte. Intr-adevar, totul exista in Lumina superioara, insa datorita extinderii acestei dezvoltari, fiinta emanata simte ca si cum Lumina isi modifica influenta asupra sa. Prima influenta a Luminii superioare asupra fiintei emanate, care este  „ sustinerea generala si esenta fiintei emanate” este numita Lumina Hochma (Intelepciunea).

Cu alte cuvinte, stau in fata Gazdei, si inainte de orice, vad in fata mea toata „mancarea”, sursa vietii. Fara ea, nu pot exista; voi muri.

Totusi, dupa ce primesc aceasta hrana si incep sa traiesc (asa cum este scris, „ daca nu exista faina, nu exista Tora”), pot face calcule referitoare la aceasta primire. De aceea Lumina Hochma este numita baza vietii si este prezenta, fatis sau ascuns, in toate actiunile reciproce dintre Creator si creatura.

Chiar si atunci cand vorbim despre starea in care exsta o singura Lumina, Hassadim (Mila) si nici o primire, acest lucru este denumit „aproape” separat de Lumina Hochma. Nu este complet separata de primire, ci „aproape”.

La fel este si  in viata noastra pana la un anumit punct, nivelul minim care nu este nici condamnat nici laudat deoarece este necesar pentru a mentine existenta. Aceasta este suma primirii simplelor necesitati ale vietii definite astfel de insasi fiinta umana.

Din partea 3 Lectia Zilnica de Cabala 6/19/2011, Studiul celor Zece Sfirot

Hitler, Stalin, Ahmadinejad…

Intrebare: Ce este grupul? Este un fel de idee, oameni, sau altceva? De ce este atat de dificil sa ma unesc cu persoane care nu sunt ca mine?

Raspuns: Fiecare persoana din lume este conectata prin sufletul sau cu celelalte suflete. Trebuie sa intrati in acest sistem de suflete interconectate asa cum faceti scufundari pe fundul oceanului. Si acolo veti descoperi reteaua de conexiuni care leaga oamenii.

Toti fac parte din aceasta retea: Hitler, Stalin, Ahmadinejad, Moses, Abraham, si voi. Toti oamenii pe care ii cunoasteti dupa forma lor exterioara, precum si cei pe care ii cunoasteti la un nivel profund, toti sunt interconectati in cel mai bun mod posibil.

In lumea exterioara, fiecare din ei indeplineste un rol precis cu scopul de a-i trezi pe ceilalti pentru a se alipi acestei retele, sa se scufunde in ea, si pentru a se gasi pe ei insisi acolo, in legatura cu ceilalti prin inima si suflet. Grupul este unificarea interioara a sufletelor. Si aici trebuie sa va includeti pe voi insiva impreuna cu restul.

Desigur, in ce priveste grupul, ma refer in primul rand la aceia care invata cu noi. Insa daca intrati in aceasta conexiune, veti vedea ca aceasta retea ii uneste pe toti, chiar si pe cei mai mari dusmani.

Trebuie sa intelegem ca aceasta carapace externa in care existam in aceasta lume ne este data astfel incat sa ne constrangem unii pe altii sa indeplinim aceasta munca interioara. Acest intreg joc este necesar pentru voi pentru ca astfel Creatorul, forta care ne conecteaza pe plan intern, sa ni se reveleze de asemenea in manifestarea sa exterioara.

In interior, aceasta conexiune este mentinuta de El, insa la exterior este treaba noastra sa facem asta! Si daca reusiti sa stergeti prapastia dintre interior si exterior, aceasta va fi corectia voastra completa.

Din Lectia Zilnica de Cabala 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Nu Veti Sti Pana Cand Nu Veti Gusta

Intrebare: Rabash scrie ca o persoana trebuie sa aiba credinta. Ce intelege el prin „credinta”?

Raspuns: Noi percepem automat cuvintele pe care le citim in textele Cabaliste asa cum suntem obisnuiti, adica in sens traditional. Pe de o parte, ne induc in confuzie, iar pe de alta parte, trebuie sa intelegem ca nu este accidental: Trebuie sa clarificam pur si simplu sensul spiritual al acestor cuvinte.

Inconsistenta si confuzia dintre interpretarea traditionala a cuvantului „credinta” acceptat in general in aceasta lume si sensul spiritual este produsz de faptul ca ne lipseste inca perceptia interioara. De indata ce incepem sa experimentam spiritualitatea, acest cuvant nu ne mai creaza deloc confuzie.

De exmplu, poate ca am auzit cuvantul „sarat” de multe ori, insa pana cand nu l-am experimentat, nu voi sti ce inseamna. Cunostiinta mea deriva din senzatie. Dorinta de a primi placere trebuie sa simta gustul implinirii, pana atunci voi continua sa experimentez confuzia.

Intrebare: De ce exista oameni care cred imediat ce li se spune?

Raspuns: Acesta este nivelul dezvoltarii une persoane la gradul mineral, vegetal, sau animal. Atunci cand el sau ea ajunge la nivelul „vorbitor”(uman), acesta este nivelul de la care trebuie sa evolueze independent.

Starea anterioara a unei persoane este anulata. Daca in trecut el a  crezut in tot felul de povesti, credinte si religii, astazi el se simte gol.Si atunci cand el gaseste pentru sine un profesor, el nu se mai crede nici pe sine. Nu mai are incredere nici in grup si nici in carti. I se spune ca aceste carti au fost scrise de intelepti, si ce daca?

Persoana nu mai accepta orbeste nimic. Ce face atunci? Trebuie sa avanseze prin credinta fata de intelepti- deasupra ratiunii. Asta inseamna ca o persoana nu preia nimic ca si „credinta”, ci se presupune ca verifica ce descriu Cabalistii.

Pentru a face asta, totusi, el trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa deschida cartea, sa se alature grupului, sa cerceteze principiile sale si sa clarifice cat de realiste sunt aceste forte, proprietati si legi ale Naturii. O persoana are nevoie sa efectueze aceasta analiza astfel incat poate dobandi o a doua natura care pentru moment ii este ascunsa lui.

Intrebare: Insa in acest caz, el avanseaza pe calea cunoasterii. Unde este aici „credinta deasupra ratiunii”?

Raspuns: Adevarat. Deasupra ratiunii este atunci cand o persoana accepta aceste conditii si le implementeaza in sine insusi. Cu alte cuvinte, priveste toate indoielile, confuziile si obstacolele ca pe un vehicul, o platforma pentru cresterea sa spirituala.

Intreaga munca spirituala a persoanei este deasupra ratiunii, insa cu fiecare grad nou el isi clarifica aceste conditii prin calea ratiunii. Altfel, cum am sti ca avansam?

Din Lectia Zilnica de Cabala  3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Silueta mea intunecata, in contrast cu fundalul alb al daruirii

A fi in starea de Lo Lishma (pentru sine) inseamna sa stii ce este Lishma (daruire). Noi nu putem emite judecati despre nici o calitate, daca nu am obtinut opusul acesteia. De aceea, trebuie sa simtim,intr-o anumita masura, ce este Lo Lishma si Lishma, pentru a putea estima, in functie de acestea, in ce stare suntem.

Toti pasii din Lo Lishma incep cu momentul in care persoana se imagineaza pe sine ca este in Lumina superioara, in totala calitate de daruire, insa nu simte aceasta calitate, deoarece propriile sale calitati nu sunt corectate, inca, si-i ascund perceptia reala, adica il ascund pe Creator. Apoi, persoana spune ca se afla in Lo Lishama, in egoism.

Omul poate spune care dintre calitati, in parte, il ascund pe Creator de el, in fiecare moment, la fiecare oportunitate data. El este ca un copil care percepe viata de la nivelul varstei de doi-trei ani, sau zece ani.

Cu alte cuvinte, trebuie sa ne imaginam ce este daruirea. Se poate sa nu o percepem, inca, in adevaratul sau sens, insa, deja simtim ca suntem pozitionati in parte opusa fata de aceasta calitatea, dincolo de care nu se afla nimic.

Oricum,, in perceptia noastra asupra realitatii, vedem calitatile noastre intunecate, opuse daruirii, care ne deseneaza o anumita imagine, tot felul de forme, pe fundalul alb al calitatii Bina, proprietatea daruirii. Imaginea, nivelul ascunderii fata de noi a calitatii de daruire, este numita lumea noastra. Pe de alta parte, aceasta lume „acopera” (compenseaza) imperfectiunile mele, ascunzandu-le de mine si eu pot exista dincolo de aceast ecran care acopera.

Creatorul se dezvaluie si se ascunde de noi, in acelasi timp, iar noi trebuie sa luam acest exemplu de la El si sa lamurim amandoua calitatile Lui. Asta este, mereu va exista o anumita revelatie si o anumita tainuire, numite „ecranul”, „acoperamantul”, care tainuieste si, in acelasi timp, adauga si compenseaza.

Din Lectia zilnica de Cabala, 19.06.2011, Scrierile lui Rabash

Cine este cel mai aproape de profesor?

Intrebare: Ce inseamna apropierea de profesor si ce este studiul „gura la gura”?

Raspuns: Apropierea de profesor nu inseamna ca o persoana este apropiata fizic de el – asta nu are nici o importanta.  O persoana este apropiata de profesor cand simte ca acesta ii poate transfera tot ce detine si doreste sa faca acest lucru, insa in masura in care acea persoana se deschide spre asta. Se intampla astfel, deoarece, atunci cand se ajunge la contact si comunicare, cel ce transfera si cel ce primeste trebuie sa fie in legatura.

Deci, inainte de toate, omul trebuie sa creada ca profesorul transfera continuu si ca exista lucruri care pot fi obtinute de la el. Asta depinde de student. In al doilea rand, studentul are nevoie sa inteleaga ca poate primi, indiferent ce vine dinspre profesor, numai in masura sensibilitatii lui.

Desigur, in general, totul depinde de student. Numai de student! Practic, nimic nu depinde de profesor. Pe de alta parte, studentul trebuie sa se deprinda, cu totul, ca sa primeasca. Ce inseamna sa primeasca? Inseamna sa se conecteze. Cu alte cuvinte, trebuie sa aiba ganduri, sentimente si directii, oarecum ca si ale profesorului sau, chiar daca similaritatea este doar de un procent. Studentul trebuie sa observe, trebuie sa fie intors spre acelasi flux. Si, apoi, va reusi.

Studiul consta in doua nivele:

  1. „De la gura la urechi”, care este comunicarea verbala, cand eu vorbesc cu gura si studentul percepe cu urechea.
  2. „Din gura-n gura”, unde gura semnifica ecranul comun, care se afla in gura Partzuf-ului spiritual.

Asadar, cand comunicam in acest mod, in care studentul nu vrea sau nu este capabil sa fie la acelasi nivel cu al profesorului sau, atunci el asculta. Poate sa asculte fara nici o dorinta, fara mare efort, poate, chiar, sa nu fie de acord cu profesorul si, totusi, sa il auda,  oarecum.

Asta, inca, nu inseamna un singur ecran, o singura aspiratie, un fel de conexiune mutuala, cand ei sunt conectati, macar intr-un procent. Cand sunt conectati, studentul va fi capabil sa primeasca informatia din gura-n gura, in masura acelei conexiuni, asta este, in masura in care impart ecranul, in care impart aspiratia. Asta este ceva pentru care sa te straduiesti din rasputeri. Este o munca dificila cu egoismul, insa e posibil si, apoi, profesorul revasra tot in interiorul studentului.

Intrebare: Ai posibilitatea sa alegi cine iti va fi aproape?

Raspuns: Cine sa fie apropiat de profesor nu depinde de acesta.  Oricine se pune in postura unui student, va fi student. Uneori, profesorul chiar vrea ca anumiti oameni sa fie studentii sai, deoarece acestia au, cu certitudine, atribute speciale si ar putea fi mai usor de a transmite ideile catre umanitate, prin ei, intr-un mod mai rapid si mai  plin de viata, insa acesti oameni ar putea sa fie incapabili sa faca asta, neglijeaza oportunitatea si  pierd sansa.

Din Lectia zilnica de Cabala de la Moscova, 16/06/2011, Scrierile lui Rabash

Limitările sistematice

Întrebare: Să presupunem că vreau să-mi cumpăr o maşină de două ori mai scumpă decât una obişnuită. Cum fac eu ceva rău altor oameni prin asta?

Răspuns: Noi suntem într-un sistem al naturii limitat, global şi integral, care este interconectat într-o singură „sferă” din care tu nu poţi ieşi. Eşti obligat să fii în această sferă şi să fii conectat foarte precis cu ceilalţi. Nu există nimic mai mult sau mai puţin decât asta.

De aceea, atunci când tu cumperi o maşină de două ori mai scumpă, tu devii o celulă canceroasă, pentru că în acest caz, tu nu cumperi ca să ai o viaţă normală şi să îi serveşti pe ceilalţi, ci pentru „a înhăţa mai mult”. Cu cât „consumi” mai mult peste necesitate, cu atât mai mult devii o tumoare canceroasă.

Organismul comun este construit ideal. Fiecare om din el trebuie să primească necesităţile vitale, iar în rest, trebuie să se gândească numai la ceilalţi. Creatorul a creat dorinţa şi umplerea ei. Deci, de ce să iei tu deodată, mai mult decât ţi se cuvine?

Toate dorinţele sunt unite în una. Lumina le umple şi le dă viaţă într-o singură formă. Dar tu brusc „tragi plapuma mai mult la tine”, dorind mai mult. Ca rezultat, excesul tău va veni în mod cert pe cheltuiala altuia.

Azi, ni se arată asta foarte clar: un miliard de oameni sunt în pragul foametei şi, în acelaşi timp, resursele pământului încep să se termine. În curând le vom folosi şi pe acestea şi vom rămâne fără nimic.

Ajungem la sfârşit cu toată producţia noastră de consum. Şi ce se va întâmpla în continuare?

De aceea, dacă, împotriva voinţei noastre, nu vom dori să ajunem la viaţă în interiorul graniţei necesităţilor noastre vitale, asta se va întâmpla. Totul este limitat, terminat, folosit. Totul are un sfârşit şi se apropie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 6/22/2011 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Învăţând din greşelile noastre

Întrebare: Noi spunem că, consumul excesiv este consumul pe cheltuiala altora. Dar, ca să vedem răul conţinut în el, trebuie să tragem cu ochiul la sfârşitul filmului?

Răspuns: Nu. Creatorului nu-i lipsesc mineralele, vitaminile, uleiurile, gazul, apa, sau orice altceva. El aranjează pentru noi necazurile în această lume astfel ca noi să începem să devenim conştienţi de ceea ce pierdem. Noi suntem în pierdere!

Creatorul nu îţi arată că în realitate tu treci în lumea spirituală fiindcă atunci tu vei pierde libertatea de a alege. În schimb, El te pune sub lovituri în această lume, din care tu ai să începi să înţelegi răul naturii tale. Tu nu Îl desoperi pe Creator ca fiind cauza necazurilor tale, ci pe propriul tău egoism.

Apoi, incapabil să îl corectezi, vei regreta că îl ai. Şi în acest fel, treptat, vei ajunge să înţelegi răul. Şi ce ai să poţi să faci cu asta? Cum ai să poţi să ieşi din cursă? Încet, dar sigur, vei ajunge mai aproape de soluţie.

Lipsa resurselor, dezastrele naturale, oamenii furând unul de la altul, sunt până la urmă toate, probleme artificiale. Acesta este „mărunţişul” destinat să ne ajute să descoperim în cele din urmă că noi ne furăm unul de la altul lumea spirituală.

De fapt, de ce ar trebui să împart cu tine ceea ce am şi să mă satisfac doar cu strictul necesar? Este numai pentru a putea învăţa din asta şi să dobândesc dorinţa de a aspira la spiritualitate. Acesta este scopul, şi totul este de la început structurat exact în acest fel. Altfel, fiecare om ar fi primit planeta lui.

Din partea a petra a Lecţiei zilnice de Cabala 6/22/2011 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Las Cartea Zohar să vorbească despre mine

Întrebare: Pe de-o parte, toată munca noastră se află în corectarea dintre o persoană şi un prieten, fiinţă umană. Iar pe de altă parte, corectarea este făcută prin Cartea Zohar. Cum să le leg eu una de alta?

Răspuns: Corectarea rezultă din Lumina ascunsă în textele scrise de Cabalişti. Dar, se întâmplă cu condiţia ca noi să avem dorinţa de a percepe şi pricepe realitatea descrisă de ele, astfel că, ceea ce este scris în aceste texte să se poată mula în noi, iar noi să putem avea acelaşi sistem de relaţii între noi.

Aceasta implică conexiunea dintre toate sufletele în aşa măsură încât să obţinem unitatea, să devenim un sistem unit, Malhut de Infinit. Dacă ne străduim să obţinem această unitate ca în „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, dacă vreau asta, atunci Cartea Zohar începe să vorbească despre mine.

Ca rezultat, primesc forţa de corectare de la Cartea Zohar şi înaintez treptat prin citirea lui. De fapt, cartea în sine nu conţine nimic, dar prin citirea ei, şi prin dorinţa de a fi în acelaşi sistem, eu atrag puterea forţei câmpului care se află în Malhut de Infinit – şi astfel obţin acest sistem.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 6/20/2011 Zohar

O trambulina spre Infinit

Intrebare: Dorinta femeilor contine dorinta de a obtine intentia de a darui?

Raspuns: Aceasta intentie este absenta, atat din dorintele barbatilor, cat si ale femeilor. Cum poate ea sa apara in interiorul nostru? Cum putem obtine intentia de a darui? Lumina face asta, nu noi.

Eu sunt un egoist absolut; ma gandesc doar la mine si nu pot iesi din aceasta stare. Nici dorintele din inima mea, nici gandurile din mintea mea nu pot functiona diferit. Asta este natura, asa am fost construit. Deci, ce-i de facut?

Doar daca noi, impreuna, ne dorim, in mod corect, ca Lumina sa coboare asupra noastra si sa ne corecteze, vom obtine, separat de egoismul nostru, o intentie cu care sa lucram corect. Aceasta va fi dorinta pentru Lumina, pentru vointa de a darui, pentru iubire.

Egoismul nostru va ramane. Insa, lucrand corect, crestem si intensificam Lumina. Aceasta este esenta drumului nostru istoric.

Din lumea Infinitului, prima noastra stare, de unde pornim, trecem prin prezentul nostru, a doua stare si ajungem la lumea Infinitului, a treia stare, din nou. Aceasta a treia stare se spune ca e de 620 de ori mai mareata decat prima stare. 620 este doar un nume, in realitate, ea este de miliarde si miliarde de ori mai mareata. Cheia este ca, in starea a treia, stim unde ne aflam.

In prima stare, suntem un strop de lichid seminal, iar, in starea atreia, devenim, intru totul, asemeni Creatorului, castigand statutul Lui.  Asta este ceea ce obtinem, multumita acestei amplificari, cand egoismul nostru asteapta, dezvoltandu-se in noi, usor, un egoism urias, putand sa-l folosim ca sa intensificam Lumina slaba a lui Nefesh, care ne umple in prima stare.

Nefesh este o Lumina foarte firava, in care viata abia exista. Si, in starea a treia, noi obtinem un grad care este numit NRNHY, o Lumina uriasa care umple toate lumile.

Din a doua lectie a Conventiei de la Moscova, 10.06.2011

Istoria A Luat Sfarsit

Cabala vorbeste despre dorinta. Nu exista timp, miscare, sau spatiu, ci doar o stare de a fi. Atunci cum ramane cu trecutul si viitorul? Si cum ramane cu lumile spirituale? Nu le simt.

Deci nu exista alte stari ale existentei in afara cele actuale, in afara lumii noastre? Nu stiu pentru ca nu le-am experimentat. Nu am senzatii sau Reshimot de aici. Nu le pot atinge acum si sa confirm autenticitatea lor.

O persoana judeca totul in functe de ceea ce vede. Nu este doar o axioma, ci rezultatul a ceea ce simte dorinta atunci cand s-a dezvoltat la nivelul in care este constienta si intelege ce simte. Altfel devenim detasati de realitate si incepem sa fantazam.

Nu eu vorbesc despre dimensiunile mai inalte spirituale. Cunosc asta de la Cabalistii, in care am incredere. Eu consider adevarate cuvintele lor atunci cand ei imi spun ca este posibila existenta in diferite stari. „Aspira la ele, ridica-te la ele” imi spun Cabalistii. „Acestea sunt mai bune decat ce simti acum”. Atunci ma misc de la o stare la urmatoarea, fata de dorinta mea, prin corectare si imbunatatire. Prin dezvaluirea sa ca daruire, eu revelez in ea noi stari.

Astazi, toata umanitatea parcurge aceasta axa verticala pentru a se muta de jos, sus. Am parcurs axa orizontala a istoriei si nu mai inaintam pe ea. De acum inainte, calea noastra este in sus.

Din partea 5  Lectia Zilnica de Cabala 6/21/11, “Matan Torah (Daruirea Torei)”