Întrebare: Unde este libertatea mea de alegere? Cum pot să decid între două opţiuni?

Răspuns: Omul nu se confruntă cu două opţiuni, ci numai cu una. Noi nu stam la o răscruce de drumuri, avand nevoie sa decidem dacă să meargem la dreapta sau la stânga. Nu există asa ceva! Sunt pe o strada dreaptă, iar singura mea alegere este dacă accelerez sau nu avansarea mea.

Dacă ma mişc foarte încet, atunci in fiecare moment ma lovesc de denivelarile de pe acest teren accidentat, de drumul spart care este plin de gropi, unde animalele sălbatice mă pot ataca la fiecare pas, şi o serie de alte probleme şi chiar războaie mă aşteaptă.

Sau pot lua un elicopter şi zbura peste acest drum. Asta depinde de mine.

Cu toate acestea, directia ramane aceiasi şi scopul pe care il realizam este acelaşi. Şi, deşi se spune că putem cădea de pe cale, asta nu se referă ca ne abatem de la drumul in sine, ci la refuzul de a călători cu o viteză mare, prin propriul nostru acord.

În acest caz, avansez în conformitate cu motorul programului creaţiei, care se numeşte „la vremea sa” (Beito), şi la fiecare pas primesc probleme, lovituri, războaie, suferinţe, boli, şi crize, tot ceea ce transpare în vieţile noastre, în toate manifestările posibile, din dorinţa de a ne bucura.

Într-adevăr, trebuie să mi se demonstreze toate aceste probleme, astfel încât disperarea şi problemele sa ma oblige s-o „rafinez” şi încetez să doresc plăcere în astfel de stari. Aceasta este suficient pentru a corecta dorinţa de a ma bucura la acest intai nivel: nivelul animal.

Întrebare: Cum pot verifica dacă am căzut din elicopter pe acest drum din nou?

Răspuns: În primul rând, simt asta, în conformitate cu gradul meu de trezire, inspiraţie, şi aspiraţia catre scop. Eu trebuie să verific dacă „sunt aprins” de importanţa conexiunii cu grupul, care este singurul mijloc de avansare. Lucrez pentru aceasta, ma folosesc de toate mijloacele aflate la dispoziţia mea? Aceste mijloace sunt profesorul, grupul şi cărţile.

Din Lecţia zilnică de Cabala 6/24/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Opinie (Chris Hedges, „Colapsul globalizarii”): Criza semnifică prăbuşirea globalizării. „Noi trebuie să îmbrăţişam, ​​şi să îmbrăţişam rapid, o etică radicală nouă a simplicitatii şi riguroasei protectii a ecosistemului nostru- în special clima- sau toţi vom fi exploataţi pe viaţă de către vârful degetelor noastre. Noi trebuie să reconstruim mişcări radicale socialiste care cer ca resursele statului şi naţiunor sa asigure bunăstarea tuturor cetăţenilor şi mâna grea a puterii de stat să fie folosita pentru a interzice jaful de către elita puterii corporative.

Trebuie să vedem corporatiile capitaliste, care au preluat controlul banilor noştri, a hranei noastre, a energiei noastre, a educaţiei noastre, al presei, sistemului de sănătate şi de guvernare ca duşmani de moarte ce trebuie să fie învinsi. ”

Hedges critică mass-media şi celebrităţile pentru promovarea unui mod de viata ego-centrică , numindu-l „auto-promovare” („cultul sinelui)” El susţine că „până când nu ne vom trezi din auto-iluzia noastra colectiva , până când nu vom sustine o revolta civila împotriva statului corporativ … vom continua să avansam vertiginos spre o catastrofă globală. ”

Comentariul meu: Autorul, lipsit de înţelegere pentru a vedea că Natura are propriile legi şi nu există nici o mişcare înapoi, îndeamnă sa ne deplasam înapoi- acest lucru este moartea. În schimb, trebuie să înţelegem principiile evoluţiei noastre şi sa clarificam ceea ce putem schimba în această mişcare. Şi spre acest lucru ar trebui să ne indreptam toate eforturile.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

În ştirile (de la Associated Press):”STOCKHOLM (AP) – La scoala prescolara ” Egalia „, personalul evita sa foloseasca cuvinte ca „el ” sau „ea ” si se adreseaza celor 33 de copii mai degrabă ca” prieteni „, decât fete şi băieţi ….

Personalul încerca să alunge referintele pentru masculin şi feminin din discursul lor, inclusiv pronumele el sau ea – „han” sau „hon” în limba suedeză. În schimb, ei au au adoptat genul „hen”, un cuvânt care nu există în limba suedeză, dar este folosit în anumite cercuri feministe şi homosexuale …. ”

Şcoala este deosebit de atenta în selectarea de cărţi şi jucării pentru copii. Ea se străduieşte să ofere copiilor posibilitatea de a fi cine sunt ei si de a-i preveni sa dezvolte barierele care separa activităţile masculine şi feminine.

„Există o listă lungă de aşteptare pentru admiterea la Egalia … Se pune un accent deosebit pe promovarea unui mediu tolerant pentru homosexuali, lesbiene, bisexuali şi transsexuali. … Aproape toate cartile de copiii au de-a face cu cuplurile homosexuale, părinţii singuri sau copiii adoptaţi. Nu există „Albă ca Zăpada”, „Cenusareasa”, sau alte povesti clasice cu zane văzute, ca stereotipuri de cimentare. ”

Comentariul meu: Suntem inconjurati de ceea ce se numeşte „Natura”.  Nu ştim aproape nimic despre legile sale, motivele şi obiectivele sale şi ale propriei noastre existenţe. Cu toate acestea, observaţiile şi cunoştinţele noastre arată că totul este în procesul de dezvoltare cauzala, şi ca nimic nu este accidental sau redundant. Cine nu este de acord cu acest lucru demonstrează necunoaşterea legilor naturii.

Prin urmare, tot ce trebuie sa facem este sa studiem legile naturii şi să le urmam. Acest lucru va garanta viitorul nostru bun. O încălcare a unei relaţii naturale între sexe aduce o suferinta extraordinară pentru copii şi, pe măsură ce cresc, la probleme de identitate sexuală şi socială.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce poate face cineva cand se simte foarte neajutorat, iar familia si mediul sau nu sunt in stare sa il sprijine, deoarece ei nu simt importanta a scopului?

Raspuns: Baal HaSulam explica, in Shamati (Am auzit), art. 4, de ce experimentam atat de multe dificultati pe calea spirituala: “Persoana ajunge la o stare de parca intreaga lume este incremenita si doar ea lipseste din aceasta lume si isi paraseste familia si prietenii de dragul anularii inaintea Creatorului.”

Este ca si cum persoana devine suspendata in aer. Dar, Creatorul aranjeaza toate acestea cu un scop, asa incat omul sa nu caute teren solid pe care sa stea ci, dimpotriva, sa caute un mod de a deveni similar cu Cel de Sus, in gandurile si ideile sale si sa aspire spre Cel de Sus ca sa adopte spiritul Lui. Cu alte cuvinte, trebuie sa aspiri spre revelarea Creatorului, ca si a calitatii iubirii si daruirii in dorintele celulilalt si, apoi, te vei ridica deasupra propriei tale dorinte prin “credinta deasupra ratiunii”.

Cand te simti suspendat in aer, fara nici un sprijin de la  mediului tau obisnuit, corporal, asta este invitatia trimisa catre tine de a te alatura Celui de Sus, in daruire. In loc sa cauti sprijin in dovezi rationale, rezonabile, trebuie sa cauti sprijin in credinta deasupra ratiunii.

Baal HaSulam spune: “ Exista un singur motiv pentru asta, numit ‘lipsa credintei’. Asta inseamna ca omul nu vede in fata cui se anuleaza, adica nu simte existenta Creatorului. Asta ii aduce greutati.” Insa, pe de alta parte, aceasta este invitatia pentru noi de a revela calitatea daruirii, Creatorul.

Din partile cele mai luminoase vedem din nou faptul că credinta este o revelatie clara a Creatorului. A vedea inseamna a crede si cel ce-L vede, se spune ca si crede in El. Asta ne arata cat de distorsionat a devenit intelesul acestor cuvinte si cat de gresit citim textele sacre. Ele sunt “sacre” deoarece vorbesc despre realizare si despre revelatia Creatorului si El este sfant. El este proprietatea iubirii si daruirii. Cartile care descriu cum se ajunge la aceasta proprietate sunt numite carti sacre.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, din 28.04.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Totul se reveleaza in conexiunea dintre mine si ceilalti. Candva am fost in lumea Infinitului unde, eu sau alte suflete, nu existam: toti eram un intreg.

Apoi, am dezvoltat senzatia cum ca exista Eu si ceilalti, lumea exterioara: natura minerala, vegetala, animala si oamenii, o multime de obiecte diferite care se conecteaza, interactioneaza si creaza vanitatea acestei lumi.

Dar, de ce mi s-a dat aceasta senzatie, in loc de pacea si perfectiunea lui Malchut al Infinitului ? Este asa, incat incep sa imi imaginez aceasta dezordine pe care o simt si ma conectez cu ceilalti intr-un singur “tot”, dupa cum este scris: ”El si Numele Lui sunt una”, ca si in Malchut al Infinitului. Aceasta conexiune poate fi realizata numai prin calitatea daruirii si a iubirii, care conecteaza toate aceste lucruri diferite intr-unul singur, dinnou. De altfel, iubirea uneste!

Forta daruirii anuleaza inclinatia noastra rea, egoista, care se dezvaluie intre partile dispersate si indepartate, separate prin forta răului, forta distrugerii. Insa, eu trebuie sa trec peste aceasta forta a urii si separarii si peste limitarile ei, in special opunandu-ma si cladind conexiunea dintre noi. Apoi, voi construi un sistem care uneste toate aceste parti.

La inceput, nu a existat nici un sistem. Partile erau, pur si simplu, unite intr-un singur intreg, solid. Si, dintr-odata, am devenit o multitudine de parti, conectate printr-o varietate de legaturi diferite. Este ca o harta electronica, plina de rezistori, bobine de inductie, condensatori si tranzistori, care creaza diferite conditii de conexiune.

Trebuie sa asamblez, eu insumi, un astfel de sistem! Chiar acum, ego-ul meu picteaza toate aceste elemente care interfereaza cu conexiunea: rezistori, bobine de inductie, etc. Acestea nu imi scurtcircuiteaza harta, insa induc un fel de rezistenta: uneori „magnetica”, alteori sub forma de „condensator” si, cateodata, sub forma unor conditii complet diferite. Si o harta este intocmita din toate acestea.

Toate sistemele – uman, electronic si biologic- actioneaza in concordanta cu acest principiu. Pe aceasta harta examinez forta creatoare care actioneaza in cel creat. Il dezvalui pe Creator in toate aceste conexiuni de sistem! Nu am alta oportunitate sa Il dezvalui, numai incepand sa cladesc aceste sistem in dorinta mea egoista.

O activez si o fac sa lucreze, deoarece Lumina va fi revelata in ea, daca am conectat corect toate partile. Aceasta Lumina incepe sa curga prin acest sistem, ca si electricitatea si, apoi, munca reciproca a elementelor sale, programul sau si interactiunea, se dezvaluie, Creatorul se dezvaluie!

Si au fost facute toate acestea sa se intample? Am facut! Si, desigur, acum inteleg cine si ce este El. Aceasta este munca noastra.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, din 31.05.2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce impact au asupra lumii eforturile noastre de a ne uni, in timp ce citim Cartea Zohar? Ce schimbari determina asta?

Raspuns: Nu exista nici o lume per se. Eforturile tale cladesc aceasta realitate pentru tine. Chiar acum, ti se pare ca o vezi. Din gradul eforturilor depuse de tine creezi o alta realitate, o lume diferita. Ce faci este ceea ce ai.

Spiritualitatea nu are imagine. Nu are nici o intruchipare specifica, decat daca o persoana ii da forma in sinea sa, in dorintele sale, pe care le-a adunat si le-a unit intr-una singura.

Ar trebui sa reflectam la asta cat de mult posibil, ca sa ne obisnuim cu aceasta viziune a realitatii. Nu e vorba de realizarea spirituala. Spun ca fiecare persoana din lumea noastra, care nu a ajuns la  spiritualitate inca, mai poate sa aleaga sa priveasca realitatea dupa cum am sugerat si, facand asa, incepe sa experimenteze anumite imagini senzoriale.

Intrebare: Dar cum afecteaza eforturile noastre de uniune dorintele de la cel mai de jos nivel din interiorul nostru, daca nu exista dorinta pentru unitate? Se pare ca, la cel mai adanc nivel, nu am nici cea mai slaba aspiratie sau dorinta de a ma uni cu ceilalti…

Raspuns: Sunt facut din dorinte de tot felul si de toate formele, la toate nivelele de Aviut (grosime, asprime), incluzand dorintele care nu se schimba pana la corectia finala. Aceste dorinte se desfasoara in mine in toate combinatiile posibile, pe care nu le stabilesc eu.

Trebuie, in masura abilitatilor mele, sa le modelez intr-o forma spirituala, adica sa le aduc la unificare cu dorintele ce par straine de mine si pe care le resping, le dispretuiesc si imi doresc sa nu am nimic de a face cu ele: ”Cine sunt ei, de altfel?! De ce trebuie sa ma unesc cu ei?”

Trebuie sa depasesc acest resentiment si sa incerc sa ma unesc cu ei, daca ei au o dorinta pentru spiritualitate similara cu a mea. Pentru moment, doar cu ei. Si, daca incercam sa ne ridicam deasupra resentimentului reciproc si sa ne unim, cladim “locul” pentru revelatia unui grad mai profund.

Intrebare: Uneori, simt ca parca stau in fata unui perete, incercand sa il imping cu toata puterea care o am, dar el nu se misca. Ce sa fac in aceasta stare?

Raspuns: Cere ajutor prietenilor…

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, din 27.06.2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→